Adevěrul, ianuarie 1912 (Anul 25, nr. 8011-8040)
1912-01-15 / nr. 8024
Anul al XXV-lea No 8024 fondator ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUIs Bucureşti, Strada Sărindar No. 11 *♦!» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «:♦ i» LEASE 6 Bani_RYAmplapul PAGINI Duminecă 11 ianuari 1912 Un an se 1 ani rol luni DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii. Pentru străinătate, prețul este îndoit. TELEFON: Capitala....................No. 14 IO i ii •••••• H 34/73 Provincia 14/99 I Străinătatea . . . „ 12/40 Lei 20.» 11.» Domeniul Coroanei Guvernul d-la Carp a propus o lege revoluţionară, aceea a expropriere! moşiilor de mină moartă şi nu noi vom fi aceia cari să ne plîngem de revoluţionarismul ei, ci dimpotrivă ne plîngem că acest, revoluţionarism nu e destul de complect. E vorba în această lege ca moşiile diferitelor aşezăminte de binefacere ori altele, să fie cumpărate de către stat, pentru ca apoi să fie revînduite în loturi mici şi mijlocii, la ţărani. Intenţiunea după Cum se vede este bună, deşi rezultatele credem noi vor lăsa de dorit, căci se va repeta greşeala ce s’a făcut, cu legea de împroprietărire de la 1804, care n’a scos din sărăcie pe ţărani, ci dimpotrivă, prin alt complex de legi şi măsuri, l’a sărăcit şi mai rău, aşa că azi după aproape şaizeci de ani de regim excepţional, această împărţire a domeniului public n’a dat nici un rezultat îmbucurător. ' V ' * * * r Nu este însă vorba de aceasta. Ceea ce ne interesează sint mai mult intenţiunile, I—şi ele sînt bune—de a se pune la dispoziţia clasei ţărăneşti, încă o porţiune de pămînt din marea proprietate, care fără îndoială, aşa cum este organizată azi, îl apasă şi îl exploatează. Principiul în sine este clar bun, deşi poate nedrept in ceea ce priveşte preţul de cumpărare şi urcarea valoarea fondului ce se pune la dispoziţia aşezămintelor expropriate, în schimbul proprietăţilor imobiliare cumpărate. Dar încă odată nici de aceasta este vorba aci. E pur şi simplu vorba de faptul că pe cînd se expropriază Eforia Spitalelor Civile, Spitalele Urincoveneşti, Sfîntul Spiridon din Iaşi, Academia Romina şi alte instituţii de caritate şi cari întreţin spitaluri, aziluri, şcoli, s’au lăsat, la o parte moşiile societăţilor de asigurare — cari n’au nici un scop de binefacere şi în special şi mai cu seamă s’a omis Domeniile Coroanei. * * ’ Dacă aşi fi eti în locul regelui Carol, aşi veni singur şi aşi zice guvernului: — „Deoarece expropriaţi aşezămintele publice de binefacere şi in schimbul irrtobilelor lor rurale, ie daţi rentă de stat inalienabilă, cu un venit fix de 1 la sută, apoi este de datoria mea,suveran al atestei fărî să renunţ şi eu la moşiile Domeniilor Coroanei şi să mă mulţumesc în schimb, cu acest venit care miar urca lista mea civilă şi astfel sătenii şi-ar vedea mărit cu douăsprezece moşii pămîntulite li se va pune la dispoziţie“. Şi dacă regele Carol ar vorbi astfel, de sigur el s’ar rosti în chip frumos şi patriotic. Altfel , gestul sau negativ, ar fi urit, fiindcă dacă este vorba ca să se ceară bolnavilor şi milogilor, săracilor şi instituţiilor de cultură şi binefacere, ca să se despartă de o avere, mereu în urcare, de un pămînt care în zece ani s’a urcat, ca rentabilitate, cu 300 la sută, — tuiulţumindu-se cu un venit, aproape fix — dacă aceasta se cere acelor aşezăminte utile şi interesante, sacrificiul cuitît este mai natural, să se ceară regelui acesteî ţări. ' ^ * Sunt pilde şi în istoria patrie! şi în istoria celorlalte popoare, în care suveranii au înţeles că pentru operele cele man. începutul cel bun trebue să vină de la dînşiî — şi în timul sacrificiu eî trebue să-l îndeplinească. A fost rău şi fără cale, a fost lăcomie şi lipsă de patriotism, cînd acum treizeci de ani, în slugărnicia lui interesată, Ion Brătianu tatăl, a răpit din averea ţarei şi clasei ţărăneşti—cele douăsprezece moşii şi le-a dăruit, regelui, în schimbul putere!, atotputerniciei viziratului scandalos care s’a isprăvit în singe şi în noroiit la 1888. Dar de atunci, moşiile acestea au produs, au îmbogăţit şi mai mult pe rege. Ar fi poate acum vremea, cînd e la capătul vieţeî, ca dânsul sărestituiască ^ naţiunei şi ţăranilor fără de pămînt—să le restituiască aceste douăsprezece moşii, mulţumindu-se cu venitul lor in valori de stat de 4 la sută... .. -- * * * " ...Şi daca regele va ignora această, datorie, dacă va uita să facă acest gest frumos, atunci poporul român, opinia publică, dacă nu guvernul ţăreî, are datoria să facă o dulce presiune asupra suveranului şi/să-1 silească să fie bun şi mare acum cel puţin cînd omul se gîndeşte că toate bogăţiile şi bunătăţile nu mai au valoare pentru el. In tot cazul legea este incomplectă. Ea neapărat trebue să fie desăvârşită prin introducerea —.'în enumeraţia moşiilor supuse regimului expropriere! forţate — şi a moşiilor Domeniilor Coroanei şi a acelora posedate de societăţile de asigurare. Numai astfel legea va fi complectă şi atît regele cit şi guvernul In! vor căpăta, din bărtea ţarei,■ a ţâre! celei adevărate—a celor şapte milioane de ţărani — binecuvântarea cea adevărată... ..... ni ~ * Dar aceasta ar fi prea frumos.. Domeniile Coroanei vor rămîne vai neatinse, iar aceasta va fi încă o dovadă că este bine venită lipsa de dragoste şî simpatia de care se bucură familia Hohertzollern în ţara românească, după patruzeci şi şase de ani de domnie! CONST. MILLE **« Guvernul să vorbească! Dosarele din 1907 — Fostul ministru de interne de ţie vremea răscoalelor, d-nul Ionel Brătianu» se arată foarte nervos faţă de ameninţarea actualului ministru de interne, care-l previne să nu scoată „nici o vorbă“", să nu „erveneasca“, să nu pomenească de represiunea manifestaţiilor la oraşe şi să se astiuipere In acţiunea sa, căci altfel îi va dovedi că în 1901 d-nul Ionel Brătianu, deşi avea legea de asediu, „a dat ordine de execuţie „sumară, cînd liniştea nu era tulburată, ordine alcătuite in liniştea cabinetelor1. D-nul Ionel Brătianu desfide, iust’ ment vagi, să i se probeze aceste „mizerabile calomnii“, afirmind că din cabinetul ministerului de interne nu au ieşit decit ordine de moderaţiune şi împăcare. Guvernul sa releve desfiderea şi să vorbească cu actele ce-i stau la impentină, îndrăzneala sefului liberalilor e cunoscută — dar leacul este să opui la îndrăzneală dovezi de acele cari s’oieteze pentru totdeauna. Ad NAZBITI Oxigenul nostru! D-nul Vintilă Brătianu declară că „faptul „că interviewul d lui Marghiloman a fost „acordat „Adevăírului“ este dija(ce zice d-nul „Iorga?!) un indiciu sigur că guvernul are ,nevoe să răsufle pe cale artificială și prin urmare apelează la oxigenul d-lui Mille“. Pardon! Atunci faptul că dăunăzî interviewul d nuluî Nacu a fost acordat tot „Adeverului“ este de asemenea „dija un indiciu „sigur că Geî Trei Fraţi au nevoc să răsufle „pe cale artificială şi prin urmare apelează „la oxigenul d-luî Mille“. Cum că atmosfera e foarte oxigenată la „Adevărul“, probabil că trebue să fie adevărat, deoarece o spun cei cari iau la noi băi de oxigen — și cum că le iau gratis, asta poate s’o mărturisească și d-nui Nacu Poe. Resentimentele muncitorilor contra lor Mai mult ca oricînd, aşa zişii noştri „liberali“ sînt foarte preocupaţi de modul cum sînt priviţi azi de către muncitorii socialişti, a căror mişcare o declaraseră moartă, pe urma „măsurilor“ lor „liberale“ faţă de sindicatele lucrătorilor !... Intr’un articol „Socialiştii noştri“ o foaie brătienistă citează relevarea ce am făcut-o că e o anomalie ca un partid „liberal“ să fie privit de socialişti ca mai duşman al libertăţilor şi al clasei muncitoare ca partidele conservatoare. Noi ar f ,şi explicat însă această anomalie foarte firească pentru ţara romînească, unde aşa zişii liberali au justificat pe deplin asemenea anomalie. Dar caree revendicarea muncitorească de care n’am ţinut seama în marginile posibilului ? exclamă foaia brătienism cu o candoare plină de tupeu. Dar care elibertatea burghezească )pe care n’aţi suprimat-o faţă de muncitori^ ... vom întreba,noi pe foaia brătienişti. Nu sint zece zile de cînd am înşirat ace tfin mic rezumat al catastifului nelegiurj rilor şi brutalităţilor săvîrşite de regimul liberal împotriva muncitorilor. Cit despre „revendicările“ de care au ţinut seama, e destul să reamintim legea scelerată contra grevelor, votată, sub imperiul faimosului atentat al lui Jelea, ca să se ştie cum au ţinut, „liberalii“ noştri seamă „în marginile posibilului“ de „revendcările muncitorilor”! Se pling „liberalii“ noştri că, după asemenea acte, muncitorii nu duc contra lor luptă de idei, ci de resentimente. Dar cum să nu aibă resentimente, cîd au fost maltrataţi, închişi, suspectaţi, şi privaţi de singurul conducător militant ce le rămăsese, după ce acelaş partid „luberal“ înghiţise pe ceilalţi conducători ai mişcărei socialiste? îşi cum sa nu admira resentimente,lucrătorii cînd şi azi, din nou, în lupta lor pentru triumful dreptate! tovarăşului lor, d-rul Ilacovski,se întrlnesc piept la piept, tot cu aşa zisul partid „liberii“?! Voiesc „liberalii“ noştri să dispară aceste resentimente? Să se pocăiască, să-şi recunoască greşelile, să merite, prin fapte,iertarea muncitorilor. ... - Silex — politica şi afacerile — Incompatibilităţile înaintea Camerei — La Cameră a început ori discuţia asupra legei depusă din iniţiativă parlamentară şi care creiază noui incompatibilităţi pentru acei cari deţin mandate legislative. După atitudinea d-lor Marghiloman, T. Lahovary şi C. C. Arion, cari aplaudau ori pe oratorii partizani ai proiectului, e foarte probabil ca în cele din urmă guvernul să declare că-şi însuşeşte proectul Fără îndoială că proectul e bine venit deşi unii interpretează azi această categorie de legi, cari lovesc în special în oamenii de afaceri ai liberalilor, ca legi de represalii. Procedarea carpiștilor este legitimă. Dar ar fi trebuit, tocmai pentru a nu se da un caracter pur politic chestiune, tocmai pentru a se înlătura orice învinuire că proectul ar fi o simplă șicană, un act de răzbunare, ar fi trebuit ca înainte de toate conservatorii carpiştî să se retragă din toate instituţiunile vizate de acest proiect, — demonstraţie care nu s’a putut obţine, deşi lupta dintre carpiştî şi liberali a ajuns la cuţite. Les affaires sont les affaires! Cum s’a alcătuit proectul care se află acum în discuţia Camerei? Proectul este astfel chibzuit în cit ajunge numai pe politicianii liberali cari reiduc diferitele bănci, societăţi şi instituţiunî financiare şi economice. Acei cari au vorbit pentru acest proiect, d-nii dr. Giani. Berceanu şi Barbu Catargiu, nu s’au sfiit să pună în evidenţă caracterul represiv al legei. Dar s’a ridicat, din sinul majorităţei un glas nepărtinitor. D. Ciulealena Craiova a venit, cu o propunere echitabila. Dacă intr’adevăr ţinta este să se scoată oamenii politici din afaceri şi afacerile din politică, atunci să se complecteze proectul prevăzîndu-se incompatibilităţi pentru toţi acei cari figurează în consiliile de administraţie ale acelor instituţiuni pentru directorii cărora se creiază incompatibilităţi. Intr’adevăr tocmai oamenii, politici influenţi cari figurează în consiliile de administraţie, tocmai aceştia amestecă politica în afaceri şi vice-versa. Deci acestora se cuvine ca legea să le spună : ori politică, ori afaceri. Cum însă amendamentul d-lui Ciulea ar atinge şi pe mulţi fruntaşi carpişti mai lesne ar provoca, retragerea acestora din parlament de cît din instituţiile în cari se află, fireşte eacă s’a produs în Cameră oarecare vîlvăşi, pentru ca discuţia să nu degenereze, d. Marghiloman a cerut continuarea ei pe azi sub pretext că miniştrii sunt convocaţi in consiliu. Ar fi însă de dorit ca un asemienea proect să fie complect, să nu menajeze pe „ai noștri“, tocmai pentru a închide gura acaparatorilor, din partidul liberal. RX. ---------------------—...................—— -**-1 Socialiştii germani Victoria lor în alegeri e definitiva. — Stângele au majoritatea Alegerile legislative în Germania sau terminat definitiv cu un succes desăvârşit pentru socialişti şi cu un succes general pentru partidele stângei. Social-democraţii au cucerit la ambele scrutine un total de 110 mandate, iar naţional-liberalii, progresiştii şi Liga ţărănească, la un loc, 92 de mandate Totalul blocului negru-albastru şi al celorlalţi membri ai dreptei fiind de, 194 de mandate, blocul stângei va avea deci majoritatea în noul Reichstag. _ Se ştie că la primul scrutin socialiştii obţinuseră 64 de mandate faţă de 53 cît avuseseră în 1907 ; cele trei serii ale balotajelor le-au mai adus încă 46 de mandate ; deci, câştigul lor este de 57 de mandate. Dintre partidele stingeî, numai Liga ţărănească e în cîştig cu 4 mandate ; liberal-naţionalii şi progresiştii pierd cîte 6 scaune. Dreapta suferă pierderi simţitoare : centrul 10, conservatorii 17 mandate. In ce priveşte repartiţia voturilor, cifrele oficiale sînt acestea: Conservatorii, cari în 1907 aveaţi. 1.060.209 voturi, au obţinut acum 1.149.916, deci un spor de vreo 90.000 ; partidul imperiului, compus din conservatori mai puţin accentuaţi şi din mari industriaşi, cari în 1907 numărau 471.863 de voturi, au rămas la 365.087, adică o scădere de 116.000 ; centrul, cu 2.179.743 în 1907, are acum 2.012.990 de voturi, deci o scădere de 168.000. Stingele, dimpotrivă, şi-au sporit toate numărul voturilor. Liberal-naţionalii, cari grupau in 190? 1.837.048, au acum 1.871.297, adică cu 34.000 mai mult; progresiştii trec de la 1.233.935 la 1.556.549, adică la un plus de 320.000 ; în sfîrşit, socialiştii, cari în 1907 numărăm 3.259.000, au obţinut acum 4.238.000, deci un spor de un milion. Faptul că balotajele au fost repartizate in trei serii pare a fi o manoperă a guvernului, care a sperat că astfel vă zădărnici unele alianţe şi putinţa de a se da lupta în mai multe puncte deodată. Dar trucul i-a fost de prisos, după cum se dovedeşte cu rezultatele alegerilor. Socialiştii sunt învingători pe toată linia şi dacă în Reichstag stingele vor putea fi unite într-o activitate comună, politica generală a imperiului va suferi modificări. Chestiunea dizolvăreî Reichstagului, de care se vorbeşte între culise , şi în presă germană, nu va înrâuri întru nimic asupra voturilor cîştigate de socialişti, deoarece ele sunt rezultatul unei adinei transformări sociale, pe care n’o poate schimba, dela o zi iar alta, dizolvarea. E probabil că noul alegeri ar aduce o nouă victorie a socialiștilor. .. Liberalii“ noştri i j0|ujja ra[|jGa|ă a afacerei tramvaielor de Nicolae Fleva „Viitorul“ publică la informaţii cifra la care s’a urcat pentru anul 1911 venitul rezultînd din exploatarea actualelor tramvaie. Această cifră se urcă la suma dă, 5.381.505, şi întrece citi jumătate de mitică pe cea din 1910 care la rîndul ei a fost cu aceiaş diferenţă superioară celei din 1909. Această cifră constată că şi venitul net, care pentru anul 1910 a fost de 2.010.000, trebuie să fie pentru anul 1911, aproape cu aceiaşi diferenţă mai mare, dooarece sporul exploatării nu a provenit din crearea vre-unei linii noui, sau a vpb-unei prefaceri, căci lucrurile au rămas aceleaşi, ci din simplul fapt al sporire! traficului, şi al mişcării. In adevăr pe toate zilele’şi in toate direcţiunile vagoanele societăţii se văd ticsite de călători, pină acolo Incit, în toate vagoanele se poate citi cu litere mari un apel la public, să nu te încarce peste măsură. Mişcarea este aşa de mare şi extraordinară incit desea animalele sunt aşa de năpăstuite ş’ condamnate la o tracţiune peste puteile lor, că îţi inspiră milă şi, te întrebi am autoritatea publică şi mai ales socieitea protectoare a animalelor pot privi apăsătoare şi permite o aşa de barbară nai tratare ? Dar nu acesta este punctul principal de privire ce a inspirat aceste rîndurî. rindul meu merge tot la geniala biveniune a nouei societăţi de tramvaie şi mii am zis : dacă această urcare a continuat trei ani dearîndul, cu drept cuvînt e, poate conchide că ea va continua inuii următori pînă la expirarea conceiunei, astfel că în anul 1913 venitul net acestor tramvaie destinate a deveni atmei proprietatea exclusivă a comunei, a fi în tot cazul cel puţin de 1 milioane. Acest venit care reprezintă a patra parte din budgetul comunei a fost încorporat in mod clandestin şi printr’o trăsăură de condeiu, de patrioţi, primar, condlieri şi acţionari, in veniturile societăţii, venituri .ce ei voiau să administreze exlusiv şi să le împartă cu comuna în proporţie, pină la o vreme, de 2, 3 pentru ei l o 1/3 pentru comună. Ce afacere strălucită! Şi cum să nu se free de a doua, chiar acţiunile de la a 800 lei? Şi aceasta pentru că puneaţi şi ei la mijloc jumătate din capital, pe cînd coplina punea pe lingă cealaltă jumătate, ca şi dînşii, aproape tot atât pentru uzina ■lectrică, ce se obligase să facă, plus venitul acesta colosal de peste 4 milioane , şi aceasta pentru 40 de ani ’, fără să mai vorbim de robirea comunei, şi de aninarea la picioarele societăţii a tuturor drepturilor şi prerogativelor ei de autoritate publică. lata afacerea patriotică pentru care ei deşi cu chiu cu vai, s’au retras din Cameră şi au declarat resbel de moarte guvernului, strigând că s'a călcat Constituia, fiindcă nu au fost lăsaţi în pace să-ş jonsume o despoere atît de neruşinată! Acuma poate oricine înţelege lesne agitaţia şi disperarea lor, căci prada ste să le scape din mînă. Acuma se explici neutru ce fostul primar, care, negreşirebuia să aibă cunoştinţă, de prosperitatea societăţii actuale, căci chiar în anu 1909 venitul liniilor a fost destul de mare pe de, o parte a tratat la 1908, cu conce donării propuindu-Ie ca comuna să transforme pe socoteala ei liniile actuale cu caii ei să beneficieze de venitul mai mari negreşit în urma acestei transformări, iar pe de alta cînd a venit la 1909 cu propunerea instituire! nouei societăţi, n’a arăta nici consiliului, nici Camerii situaţia financiară a actualelor tramvaie, nici n’a făcut în raportul săli către consiliu vreo menţiune despre venitul acestor linii care după cum am arătat va întrece di sigur la 1993 cifra colosală de patru milioane. Propunerea de înţelegere cu concesionarii actuali a fost numai o manoperă, şi o scuză pentru a ajunge la realizarea primului conceput cu noua societate, iar ascunderea stării reale a tramvaielor actuale a fost pentru a evita o discuţie ce a fi deschis ochii la cei mai creduli şi ar putut da pe faţă că se organiza o adevărată despoere a comunei. Astfel au fos induşi în eroare şi prietenii şi adversarii şi surprinşi cu toţii de faimoasa lege, car ascundea in pîntecele ei starea hidoasă lucrurilor in toate amănuntele ei. Tot’pentru realizarea acestui scop au emis, organizatorii au cerut ca prin leg să nu se stabilească decit punctele principale, iar restul să se complecteze statutele şi cu caetul de sarcini. Ce s’ făcut în urmă cu aceste statute şi caetul de sarcini se ştie, şi toate cele petrecut dovedesc că n’a fost la mijloc vreo greşală sau nepricepere, ci o adevărată gîndire criminală, care, în altă ţară, ar fi provocat negreşit intervenţia Justiţiei şi Parchetului, pe cînd la noi acuzaţii prinasupra faptului se transformă în acuzatori, strigînd „săriţi, hoţii!“ şi cerînd s fie restituiţi în situaţia lor de despuetor Cum se vede, pentru dînşii maxim sfîntă consacrată în celebrul dicton Spigliatus, ante omilia restituendus, trebu să fie înţeleasă în sensul revoltător, ci Spogliator ante omnia restituendus. Şi pentru această restituire s’au hotar să lupte pînă la moarte, şi să ameninţem agitaţii şi chiar cu revoluţie ? Trist, foart trist, şi dacă din nenorocire aşa ceva s’a întîmpîa, ar trebui să disperăm în ţar noastră de orice acţiune onestă, şi la uş puterii să se scrie cuvintele puse de nemuritorul port la uşa infernului : „Lăsaţi orice speranţă, voi car intra!aci“! * Noi, însă, cari,am. luptat sprijiniţi pe public şi pe iriuSimei sperăm că aşa ceva! nu se va .întâmpla, şi că, indiferenţa şi dispreţul va. fi din partea opiniei, publice răspunsul ce vor , obţine spoliatorii la încercarea lor • îndrăzneaţă /'de.'a.organiza dezordinea! Bine ,s’a zis în această privinţă, că pe chestiuni de idei şi de principii se pot face revoluţii, nu pe chestiuni de afaceri. Cine crede contrar dă dovadă că‘nu cunoaşte psichologia mulţimei, şi o astfel de încercare este şcoala cea mai funestă pentru morala publică, mai funestă chiar decit şcoala crimei şi a delictelor ce fac uneori deţinuţi pierduţi ce-şi ispăşesc crimele lor prin închisori. Dar, în sfîrşit, bine că organizatorii spoliaţiunii şî protectorii lor au pierdut puterea, şi s'au retras, din norocire, pînă a fost timp, căci concepţia lor criminală a fost dată pe faţă, şi acei cari au zădărnicit operaţia, nu au făcut în această privinţă decit bine, şi nu li se cade pentru aceasta vreo critică sau dezaprobare. Una singură s’ar putea face după mine Şi această in sens contrar, că spoliatorii n au fost urmăriţi cu ultima energie pînă în toate vizuinele lor. Şi actele lor de asemenea natură trebue să fie multe, din care unele chiar cunoscute publicului. Toţi ştiu ce s’a întâmplat la 1901,, cînd unul din fraţi era, ministru, cînd a treia sau a patra zi după sosirea partidului liberal la putere, cea d’intîî grijă a lor, a fost cum să profite de situaţie pentru a’şi asigura pe 15 ani arendareaunor moşii ale Eforiei, pe un preţ ridicol, şi cum în înţelegere cu arendaşul d'atunci al Răteştilor, au combinat, o licitare frauduloasă, din care unu,1 din fraţi, ministrul de atunci, s’a ales cu Brăteştii, iar arendaşul de atunci al Răteştilor cu moşia Rociu, tot pe 15 ani, şi tot cu 5 lei pogonul, plus dreptul de păşunat în pădure. Şi astfel prin această înţelegere frauduloasă, secondată de persoane interpuse, au ajunsă frustreze Eforia cu o sumă însemnată, le, amna,ne vim milino op Eforia ar fi a. de aproape luni. milion, ce Eforia ar fi avut printr’o arendare onestă a acestor două moşii, cari însumau la un loc patru mii de pogoane. Lucrul a fost pus în evidenţă în Cameră, şi constatat cu acte şi date din dosarele rămaşi în cancelaria Eforiei. Da,că acest fapt ruşinos ar fi fost urmărit, atunci am f’i vrut să vedem pe onorabilii la întoarcerea lor dela tribunale şi dela judecătoriile de instrucţie îndrăznind sa iaca pe pudicii şi acuzind de ilegalitate şi de rea credinţă pe cei cari ’i au urmărit în interesul victimelor şi spre satisfacerea moralei publice. Lucrul pînă azi nu s’a făcut şi astfel s’a adeverit vorba, că cei pe cari nu o laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Dar să revenim la chestia tramvaielor şi aci nici guvernul nu poate fi dispensat de critică, dar tot în sensul de mai sus, că, odată constatată acţiunea necredincioasă contra comunei, răul trebuie tăiat din rădăcină şi să nu se tergiverseze, mai ales că era imperios şi urgent cerut un exemplu ele morală publică. Guvernul odată cu anularea statutelor ilegale a voit să dea exemplu de moderaţiune, şi cu ideea că intre subscriitori pot fi şi persoane de bună credinţă, a vroit prin noua lege să înlesnească instituirea legală a societăţii sau facerea unei noui societăţi. Deci, după mine, blinda şi generoasă, dar în tot cazul păgubitoare pentru comună. Negreşit, nouile statute.’stabilesc o situaţiune mai umană pentru biata comună, care de fapt punea în tovărăşie, 9 părţi, pe cînd tovarăşii ei puneau numai a 10-a parte, iar beneficiile se împărţeau pe dos , adevărată societate leonină. Dar odată spoliaţiunea dată pe faţă, şi organizarea vechei societăţi paralizată, chestiunea ce se punea şi nonei comune şi guvernului este : poate fi in vre-un mod folositoare, pentru interesele comunei, o nouă societate, chiar pe baze mai drepte şi mai umane? Şi răspunsul după mine la această întrebare, este nu. Oricum s’ar face’societatea, comuna tot în pagubă rămîne, căci ar fi să împartă cu altul o administraţie şi un venit ce i se cuvin el singură, şi la cari are un drept exclusiv ce nimeni nu i-1 poate contesta. In adevăr administraţia tramvaielor nu este ceva dificil şi necunoscut în ţară la noi, după 40 ani de funcţionare a actualei concesiuni, şi cînd serviciul cu cai se face actualmente la comună, în regie, iar pentru cel electric comuna face tot în regie urina necesară, ce ar mai rămîne» pentru funcţionarea liniilor, decit a-şî procura vagoanele necesare, şi a aşeza pentru nouile linii, şinele de care vor avea nevoie. Şi numai pentru această lucrare neînsemnată, comuna să sacrifice oare jumătate din venitul eî dela aceste linii, şi după ce a aşteptat 40 de ani, să fie os îndilă la o nouă concesie pe alţi 40 de ani? Dar unde s’au mai văzut concesiuni pe aproape un secol? O asemenea concepţie, dacă n’ar fi avut la spatele ei reaua credinţă şi interesul, e din alte veacuri, şi nu se poate înţelege. Prin urmare, ca rezultat practic, fiindcă se pretinde că guvernul este în impas, căci noua lege nu ar fi aplicabilă, la toate aceste dificultăţi, dacă ele există, ea aşi răspunde foarte lesne că soluţiunea e firească şi uşoară, bineînţeles, dacă detentorii convocaţi de primărie ar declara că nu primesc nouile statute. Şi această soluţiune iată-o : La 12 Februarie, primarul Capitalei, constatînd refuzul detentorilor, să convoace îndată consiliul comunal şi să nu ceară a renunţa la orice alta constituire de societate, ca fiind contrară intereselor adevărate ale comunei, şi în consecinţă consiliul declarând că nu voeşte să mai uzeze de autorizarea ce i s’a dat prin legea de la 1909, să ceară guvernului abrogarea legii. Şi să se termine astfel cu această nenorocită afacere. Dar, se va zice, vor veni din nou, cine ştie cînd, organizatorii sau protectorii spoliaţiunii la guvern şi atunci vor face o nouă lege de tramvaie, întocmai ca cea veche? Se poate. Insă aşi vrea să văd una ca aceasta. Şi cînd, în urma tuturor celor descoperite, s’ar întîmpla ca spoliatorii sau protectorii lor să aibă curajul de a încerca restituirea,for in ’integrum iar opinia publică, acum deşteptată asupra acestei spoliaţii neruşinate, să o tolereze, şi cetăţenii Capitalei să asiste nepăsători la risipa ce se face cu munca şi averea lor, atunci în faţa unui asemenea spectacol oricine ar avea dreptul să zică: Ţara are guvernul şi Capitala administratorii ce merită. Omului poţi să’i iei, nu poţi să’i dai cu sila, atît mai rău pentru ţară şi pentru cetăţenii Capitalei. Nicolae Fleva ------------------------- ——**-----------------------------—^— CEREŢI la toţi librarii şi depozitarii de ziare No* 1, Anul al 2-lea din Revista Modei Cea mai bogată şi elegantă publicaţiune - l a IWodei. cu Adeverimte Contenciosul Consiliul de miniştri s’a ocupat aseară de ideea contenciosului administrativ. Probabil că guvernul vrea să dea d-lui Vintilă Brătianu o cale maî mult spre a sesiza justiţia în afacerea tramvayelor !in GreşeBlerius Mamt De cind a fost scos la pensie, d-nul Ioină Nădejde combate prin „violenţa“ „Greşelile lui Marx şi ale marxiştilor“. Pensionarilor li se iartă greşelile lor!.... Lege pătimaşă D-nul Vintilă Brătianu numeşte legea incompatibilităţilor „o lege pătimaşă“. Se ştie că d-sa sufere de patima incompatibilitâţilor. Similia similibus: la patimă, lege pătimaşă I Rigoletto —■—*——------*----------------------------- CHESTIA ZILE! Dosarele ororilor inutile Marghiloman : Să nu mă răstuntî, că ridic perdeaua! Irice? Trage-o la Iod!