Adevěrul, ianuarie 1912 (Anul 25, nr. 8011-8040)

1912-01-15 / nr. 8024

Anul al XXV-lea No 8024 fondator ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUIs Bucureşti, Strada Sărindar No. 11 *♦!» Apare zilnic cu­ ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «:♦ i» LEASE 6 Bani_RYAm­plapul PAGINI Duminecă 11 ianuari 1912 Un an se 1 ani rol luni DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii. Pentru străinătate, prețul este îndoit. TELEFON: Capitala....................No. 14 IO i ii •••••• H 34/73 Provincia 14/99 I Străinătatea . . . „ 12/40 Lei 20.­­» 11.» Domeniul Coroanei Guvernul d-la Carp a propus o lege revoluţionară, aceea a expropriere! moşii­lor de mină moartă şi nu noi vom fi aceia cari să ne plîngem­ de revoluţionarismul ei, ci dimpotrivă ne plîngem că acest, re­voluţionarism nu e destul de complect.­­ E vorba în această lege ca moşiile di­feritelor aşezăminte de binefacere ori al­tele, să fie cumpărate de către stat, pen­tru ca apoi să fie revînduite în loturi mici şi mijlocii, la ţărani. Intenţiunea după Cum se vede este bună, deşi rezultatele credem noi vor lăsa de dorit, căci se va repeta greşeala ce s’a făcut, cu legea de împroprietărire de la 1804, care n’a scos d­in sărăcie pe ţărani, ci dimpotrivă, prin alt complex de­ legi şi măsuri, l’a să­răcit şi mai rău, aşa că azi după aproape şaizeci de ani de regim excepţional, a­­ceastă împărţire a domeniului public n’a dat nici un rezultat­ îmbucurător. ' V ' * * * r Nu este însă vorba de­ aceasta. Ce­ea ce ne interesează sint mai mult intenţiunile, I—şi ele sînt bune—de a se pune la dispo­ziţia clasei ţărăneşti, încă o porţiune de pămînt din marea proprietate, care fără îndoială, aşa cum este organizată azi, îl apasă şi îl exploatează. Principiul în sine este clar bun, deşi poate nedrept in ceea ce priveşte preţul de cumpărare şi urcarea valoarea fondu­lui ce se pune la dispoziţia aşezăminte­lor expropriate, în schimbul proprietăţi­lor imobiliare cumpărate. Dar încă odată nici de aceasta este vor­ba aci. E pur şi simplu vorba de faptul că pe cînd se expropriază Eforia Spitale­lor Civile, Spitalele Urincoveneşti, Sfîn­­tul Spiridon din Iaşi, Academia Romina şi alte instituţii de caritate şi cari întreţin spitaluri, aziluri, şcoli, s’au lăsat, la o parte moşiile societăţilor de asigurare — cari n’au nici un scop de binefacere şi în special şi mai cu seamă s’a omis Do­meniile Coroanei. * * ’ Dacă aşi fi eti în locul regelui Carol, aşi veni singur şi aşi zice guvernului: — „Deoarece expropriaţi aşezămintele publice de binefacere şi in schimbul irrto­­bilelor lor rurale, ie daţi rentă de stat inalienabilă, cu un venit fix de 1 la sută, apoi este de datoria mea,­­suveran al a­­t­es­tei fărî să renunţ şi eu la­ moşiile Do­meniilor Coroanei şi să mă mulţumesc în schimb, cu acest venit care miar urca lista mea civilă şi astfel sătenii şi-ar vedea mărit cu douăsprezece moşii păm­întul­ite li se va pune la dispoziţie“. Şi dacă regele Carol ar vorbi astfel, de sigur el s’ar rosti în chip frumos şi pa­triotic. Altfel , gestul sau negativ, ar fi urit, fiindcă dacă este vorba ca să se ceară bolnavilor şi milogilor, săracilor şi instituţiilor de cultură şi binefacere, ca să se despartă de o avere, mereu în ur­care, de un pămînt care în zece ani s’a urcat, ca rentabilitate, cu 300 la sută, — tuiulţumindu-se cu un venit, aproape fix — dacă aceasta se cere acelor aşezăminte utile şi interesante, sacrificiul cu­­itît este mai natural, să se ceară regelui a­­cesteî ţări. ' ^ * Sunt pilde şi în istoria patrie! şi în is­toria celorlalte popoare, în care suvera­nii au înţeles că pentru operele cele man. începutul cel bun trebue să vină de la dînşiî — şi în ti­mul sacrificiu eî trebue să-l îndeplinească. A fost rău şi fără cale, a fost lăcomie şi lipsă de patriotism, cînd acum treizeci de ani, în slugărnicia lui interesată, Ion Brătianu tatăl, a răpit din averea ţarei şi clasei ţărăneşti—cele douăsprezece mo­şii şi le-a dăruit, regelui, în schimbul pu­tere!, atotputerniciei viziratului scanda­los care s’a isprăvit în singe şi în noroiit la 1888. Dar de atunci, moşiile acestea au pro­dus, au îmbogăţit şi mai mult pe rege. Ar fi poate acum vremea, cînd e la capă­tul vieţeî, ca dânsul să­­restituiască ^ naţiu­­nei şi ţăranilor fără de pămînt—să le res­tituiască aceste douăsprezece moşii, mu­l­­ţumindu-se cu venitul lor in valori de stat de 4 la sută... .. -- * * * " ...Şi daca regele va ignora această, da­torie,­ dacă va uita să facă acest gest fru­mos, atunci poporul român, opinia publi­că, dacă nu guvernul ţăreî, are datoria să facă o dulce presiune­­ asupra suvera­nului şi/să-1 silească să fie bun şi mare acum cel puţin cînd omul se gîndeşte că toate bogăţiile şi bunătăţile nu mai au valoare pentru el. In tot cazul legea este incomplectă. Ea neapărat trebue să fie desăvârşită prin introducerea —.'în enumeraţia moşiilor su­puse regimului expropriere! forţate — şi a moşiilor Domeniilor Coroanei şi a acelora posedate de­ societăţile de asigu­rare. Numai astfel legea va fi complectă­­ şi atît regele cit şi guvernul In! vor că­păta, din băr­tea ţarei,■ a ţâre! celei adevă­rate—a celor şapte milioane de ţărani — binecuvântarea cea adevărată...­­ ..... ni ~ * Dar aceasta ar fi prea frumos.. Dome­niile Coroanei vor rămîne vai­ neatinse, iar aceasta va fi încă o dovadă că este bine venită lipsa de dragoste şî simpatia de care se bucură familia Hohertzollern în ţara românească, după patruzeci şi şase de ani de domnie! CONST. MILLE ­**« Guvernul să vorbească!­ ­ Dosarele din 1907 — Fostul ministru de interne de ţie vre­mea răscoalelor, d-nul Ionel Brătianu» se arată foarte nervos faţă de amenin­ţarea actualului ministru de interne, care-l previne să nu scoată „nici o vor­bă“", să nu „erveneasca“, să nu pome­nească de represiunea manifestaţiilor la oraşe şi să se astiuipere In acţiunea sa, căci altfel îi va dovedi că în 1901 d-nul Ionel Brătianu, deşi avea legea de asediu­, „a dat ordine de execuţie „sumară, cînd liniştea nu era tulbura­tă, ordine alcătuite in liniştea cabi­netelor1. D-nul Ionel Brătianu desfide, iu­st­’ ment vagi, să i se probeze aceste „mi­zerabile calomnii“, afirmind că din ca­binetul ministerului de interne nu au ieşit decit ordine de moderaţiune şi împăcare. Guvernul sa releve desfiderea şi să vorbească cu actele ce-i stau­ la impe­­ntină, îndrăzneala sefului liberalilor e cu­noscută — dar leacul este să opui la îndrăzneală dovezi de acele cari s’o­ie­teze pentru totdeauna.­­ Ad N­A­Z­B­I­T­­­I Oxigenul nostru! D-nul Vintilă Brătianu declară că „faptul „că interviewul d lui Marghiloman a fost „acordat „Adevăírului“ este dija(ce zice d-nul „Iorga?!) un indiciu sigur că guvernul are ,nevoe să răsufle pe cale artificială și prin urm­are apelează la oxigenul d-lui Mille“. Pardon! Atunci faptul că dăunăzî intervie­wul d nuluî Nacu a fost acordat tot „Adeve­rului“ este de asemenea „dija un indiciu „sigur că Geî Trei Fraţi au nevoc să răsufle „pe cale artificială şi pr­in urmare apelează „la oxigenul d-luî Mille“. Cum că atmosfera e foarte oxigenată la „Adevărul“, probabil că trebue să fie ade­vărat, de­oarece o spun cei cari iau la noi băi de oxigen — și cum că le iau gratis, asta poate s’o mărturisească și d-nui Nacu­ Poe. Resentimentele muncitorilor contra lor Mai mult ca ori­cînd, aşa zişii noştri „liberali“ sînt­ foarte preocupaţi de modul cum sînt priviţi azi de către muncitorii socialişti, a căror mişcare o declaraseră moartă, pe urma „măsurilor“ lor „libe­rale“ faţă de sindicatele lucrătorilor !... Intr’un articol „Socialiştii noştri“ o foaie brătienistă citează relevarea ce am­ făcut-o că e o anomalie ca un partid „li­beral“ să fie privit de socialişti ca mai duşman al libertăţilor şi al clasei munci­toare ca partidele conservatoare. Noi ar f ,şi­ explicat însă această anomalie foarte fi­rească­ pentru ţara romînească, unde aşa zişii liberali au­ justificat pe deplin ase­menea anomalie. Dar care­­e revendicarea muncitorească de care n’am ţinut seama în marginile posibilului ? exclamă foaia brătienism­ cu o candoare plină de tupeu. Dar care e­­libertatea­­ burghezească )pe care n’aţi suprimat-o faţă de muncitori^ ... vom întreba,noi pe foaia brătienişti.­ Nu sint zece zile de cînd am înşirat ace tfin mic rezumat al catastif­ulu­i nelegiurj rilor şi brutalităţilor săvîrşite de regimul­ liberal împotriva muncitorilor. Cit despre „revendicările“ de care au­ ţinut seama, e destul să­ reamintim legea scelerată contra grevelor, votată, sub imperiul fai­mosului atentat al lui Jelea, ca să se ştie cum au ţinut, „liberalii“ noştri seamă „în marginile posibilului“ de „revend­cările muncitorilor”! Se pling „liberalii“ noştri că, după a­­semenea acte, muncitorii nu duc contra lor luptă de idei, ci de resentimente. Dar cum să nu aibă resentimente, cî­­d au fost maltrataţi, închişi, suspectaţi, şi privaţi de singurul conducător militant ce le rămăsese, după ce acelaş partid „lu­beral“ înghiţise pe ceilalţi conducători ai mişcărei socialiste? îşi cum sa nu ad­mira resentimente,lucrătorii cînd şi azi, din nou, în lupta lor pentru triumful drep­tate! tovarăşului lor, d-rul Ilacovski,se întrlnesc piept la piept, tot cu aşa zisul partid „liberii“?! Voiesc „liberalii“ noştri să dispară­ a­­ceste resentimente? Să se pocăiască­, să-şi recunoască greşelile, să­ merite­, prin fap­te,­­iertarea muncitorilor. ... - Silex — politica şi afacerile — Incompatibilităţile înaintea Camerei — La Cameră a început ori discuţia asu­pra legei depusă din iniţiativă parlamen­tară şi care creiază noui incompatibili­tăţi pentru acei cari deţin mandate le­gislative. După atitudinea d-lor Marghiloman, T. Lahovary şi C. C. Arion, cari aplaudau ori pe oratorii partizani ai proiectului, e foarte probabil ca în cele din urmă gu­vernul să declare că-şi însuşeşte proectul Fără îndoială că proectul e bine venit deşi unii interpretează azi această cate­gorie de legi, cari lovesc în special în oamenii de afaceri ai liberalilor, ca legi de represalii. Procedarea carpiștilor este legitimă. Dar ar fi trebuit, tocmai pentru a nu se da un caracter pur politic chestiune­, tocmai pentru a se înlătura orice învi­nuire că proectul ar fi o simplă șicană, un act de răzbunare, ar fi trebuit ca îna­inte de toate conservatorii carpiştî să se retragă din toate instituţiunile vizate de acest proiect, — demonstraţie care nu s’a putut obţine, deşi lupta dintre car­­piştî şi liberali a ajuns la cuţite. Les affaires sont les affaires! Cum s’a alcătuit proectul care se află acum în discuţia Camerei? Proectul este astfel ch­ibzuit în cit a­­junge numai pe politicianii liberali cari rei­duc diferitele bănci, societăţi şi insti­tuţiunî financiare şi economice. Acei cari au vorbit pentru acest proiect, d-nii dr. Giani. Berceanu şi Barbu Catar­­giu, nu s’au sfiit să pună în evidenţă ca­racterul represiv al legei. Dar s’a ridicat, din sinul majorităţei un glas nepărtinitor. D. Ciulea­­le­na Craiova a venit, cu o propunere echitabi­la. Dacă intr’adevăr ţinta este să se scoa­tă­ oamenii politici din afaceri şi afacerile din politică, atunci să se complecteze pro­ectul prevăzîndu-se incompatibilităţi pen­tru toţi acei cari figurează în consiliile de administraţie ale acelor instituţiuni pen­t­ru directorii cărora se creiază in­compatibilităţi. Intr’adevăr tocmai oamenii, politici in­fluenţi cari figurează în consiliile de administraţie, tocmai aceştia amestecă politica în afaceri şi vice-versa. Deci acestora se cuvine ca­ legea să le spună : ori politică, ori afaceri.­ Cum însă amendamentul d-lui Ciulea ar atinge şi pe mulţi fruntaşi carpişti mai lesne ar provoca, retragerea acestora din parlament de cît din instituţiile în cari se află, fireşte eacă s’a produs în Ca­meră oarecare vîlvă­şi, pentru ca discuţia să nu degenereze, d. Marghiloman a ce­rut continuarea ei pe azi sub pretext că miniştrii sunt convocaţi in consiliu. Ar fi însă de dorit ca un asemienea proect să fie complect, să nu menajeze pe „ai noștri“, tocmai pentru a închide gura acaparatorilor, din­ partidul liberal. R­X. ---------------------—...................—— -**-1 Socialiştii germani Victoria lor în alegeri e defi­nitiva. — Stângele au ma­joritatea Alegerile legislative în Germania sau terminat definitiv cu un succes desăvârşit pentru socialişti şi cu un succes general pentru partidele stângei. Social-democraţii au­ cucerit la ambele scrutine un total de 110 mandate, iar na­­ţional-liberalii, progresiştii şi Liga ţără­nească, la un loc, 92 de mandate Tota­lul blocului negru-albastru şi al celor­lalţi membri ai dreptei fiind de, 194 de mandate, blocul stângei va avea deci ma­joritatea în noul Reichstag.­­ _ Se ştie că la primul scrutin socialiştii obţinuseră 64 de mandate faţă de 53 cît a­­vuseseră în 1907 ; cele trei serii ale balo­­tajelor le-au­ mai adus încă 46 de man­date ; deci, câştigul lor este de 57 de man­date. Dintre partidele stingeî, numai Li­ga ţărănească e în cîştig cu 4 mandate ; liberal-naţionalii şi pr­ogresiştii pierd cît­e 6 scaune. Dreapta suferă pierderi simţitoare : cen­trul 10, conservatorii 17 mandate. In ce priveşte repartiţia voturilor, ci­frele oficiale sînt acestea: Conservatorii, cari în 1907 aveaţi. 1.060.209 voturi, au obţinut acum 1.149.916, deci un spor de vreo 90.000 ; partidul imperiului, compus d­in conser­vatori mai puţin accentuaţi şi din mari industriaşi, cari în 1907 numărau 471.863 de voturi, au rămas la 365.087, adică o scădere de 116.000 ; centrul, cu 2.179.743 în 1907, are acum 2.012.990 de voturi, deci o scădere de 168.000. Stingele, dimpotrivă, şi-au sporit toate numărul voturilor. Liberal-naţionalii, cari grupau in 190? 1.837.048, au­ acum 1.871.297, adică cu 34.000 mai mult; progresiştii trec de la 1.233.935 la 1.556.549, adică la un plus de 320.000 ; în sfîrşit, socialiştii, cari în 1907 numărăm­ 3.259.000, au obţinut acum 4.238.000, deci un spor de un milion. Faptul că balotajele au fost repartizate in trei serii pare a fi o manoperă a gu­vernului, care a sperat că astfel vă zădăr­nici unele alianţe şi putinţa de­ a se da lup­ta în mai multe puncte deodată. Dar trucul i-a fost de prisos, după­ cum se dovedeşte cu rezultatele alegerilor. So­cialiştii sunt învingători pe toată linia şi dacă în Reichstag stingele vor putea fi unite într-o activitate comună, politica ge­nerală a imperiului va suferi modificări. Chestiunea dizolvăreî Reichstagului, de care se vorbeşte între culise , şi în presă germană, nu va înrâuri întru nimic asu­pra voturilor cîştigate de socialişti, de­oa­­­rece ele sunt­ rezultatul unei adinei trans­formări sociale, pe care n’o­ poate schim­ba, dela o zi iar alta, dizolvarea. E probabil că noul alegeri ar­ aduce o nouă victorie a socialiștilor. .. Liberalii“ noştri i j0|ujja ra[|jGa|ă a afacerei tramvaielor de Nicolae Fleva „Viitorul“ publică la informaţii cifra la care s’a urcat pentru anul 1911 venitul rezultînd din exploatarea actualelor tramvaie. Această cifră se urcă la­ suma dă, 5.381.505, şi întrece citi jumătate de mi­tică­ pe cea d­in 1910 care la rîndul ei a f­ost cu aceiaş diferenţă superioară celei d­in 1909. Această cifră constată că şi ve­nitul net, care pentru anul 1910 a fost de 2.010.000, trebuie să fie pentru anul 1911, aproape cu aceiaşi diferenţă mai mare, dooa­rece sporul exploatării nu a prove­nit din crearea vre-unei linii noui, sau a vpb-unei prefaceri, căci lucrurile au ră­mas aceleaşi, ci din simplul fapt al spo­rire! traficului, şi­ al mişcării. In adevăr pe toate zilele’şi in toate direcţiunile va­goanele societăţii se văd ticsite de călă­tori, pină acolo Incit, în toate vagoanele se poate citi cu litere mari un apel la public, să nu te încarce peste măsură. Mişcarea este aşa de mare şi extraordinară incit desea animalele sunt aşa de năpăstuite ş’ condamnate la o tracţiune peste pute­­ile lor, că îţi inspiră milă şi, te întrebi am autoritatea publică şi mai ales socie­­itea protectoare a animalelor pot privi apăsătoare şi permite o aşa de barbară nai t­ratare ? Dar nu acesta este­ punctul principal de privire ce a inspirat aceste rîndurî. rindul meu merge tot la geniala b­iven­­iu­ne a nouei societăţi de tramvaie şi mii­ am zis : dacă această urcare a conti­­nuat trei ani dearîndul, cu drept cuvînt e, poate conchide că­ ea va continua in­uii următori pînă la expirarea conce­­iunei, astfel că în anul 191­3 venitul net­­ acestor tram­vaie destinate a deveni a­­tmei proprietatea exclusivă a comunei, a fi în tot cazul cel puţin de 1 milioane. Acest venit care reprezintă a patra parte din budgetul comunei a fost încor­­porat in mod clandestin şi printr’o trăsă­­ură de condeiu, de patrioţi, primar, con­­dlieri şi acţionari, in veniturile societăţii, venituri .ce ei voiau să administreze ex­­lusiv şi să le împartă cu comuna în pro­­porţie, pină la o vreme, de 2, 3 pentru ei l o 1/3 pentru comună. Ce afacere strălucită! Şi cum să nu se free de a dou­a, chiar acţiunile de la­­ a 800 lei? Şi­ aceasta pentru că puneaţi şi ei la mijlo­c jumătate din capital, pe cînd co­plina punea pe lingă cealaltă jumătate, ca şi dînşii, aproape tot atât pentru uzina ■lectrică, ce se obligase să facă, plus ve­nitul acesta colosal de peste 4 milioane , şi aceasta pentru 40 de ani ’, fără să mai vorbim de robirea comunei, şi de anin­­area la picioarele societăţii a tuturor drepturilor şi prerogativelor ei de auto­ritate publică. lata afacerea patriotică pentru care ei deşi cu chiu cu vai, s’au retras din Ca­meră şi au declarat resbel de moarte gu­vernului, strigând că s'a călcat Constitu­ia, fiindcă nu au­ fost lăsaţi în pace să-ş jonsum­e o despoere atît de neruşinată! Acuma poate oricine înţelege lesne a­gitaţia şi disperarea lor, căci prada ste să le scape din mînă. Acuma se explici neutru ce fostul primar, care, negreşi­rebuia să aibă cunoştinţă, de prosperita­tea societăţii actuale, căci chiar în anu 1909 venitul liniilor a fost destul de mare pe de, o parte a tratat la 1908, cu con­ce donării propuindu-Ie ca comuna să trans­forme pe socoteala ei liniile actuale cu cai­­i ei să beneficieze de venitul mai mari negreşit în urma acestei transformări, iar pe de alta cînd a venit la 1909 cu propu­nerea instituire! nouei societăţi, n’a arăta nici consiliului, nici Camerii situaţia fi­nanciară a actualelor tramvaie, nici n’a făcut în raportul săli către consiliu vreo menţiune despre venitul acestor linii care după cum am arătat va întrece di sigur la 1993 cifra colosală de patru mi­lioane. Propunerea de înţelegere cu concesio­n­arii actuali a fost numai o manoperă, şi o scuză pentru a ajunge la realizarea pri­mului conceput cu noua societate, iar as­c­underea stării reale a tramvaielor ac­tuale a fost pentru a evita o discuţie ce a fi deschis ochii la cei mai creduli şi ar­­ putut da pe faţă că se organiza o adevă­rată despoere a comunei. Astfel au fos induşi în eroare şi prietenii şi adversarii şi surprinşi cu toţii de faimoasa lege, car ascundea in pîntecele ei starea hidoasă lucrurilor in toate amănuntele ei. Tot’pentru realizarea acestui scop au emis, organizatorii au cerut ca prin leg să nu se stabilească decit punctele prin­cipale, iar restul să se complecteze­­ statutele şi cu caetul de sarcini. Ce s’ făcut în urmă cu aceste statute şi caetul de sarcini se ştie, şi toate cele petrecut dovedesc că n’a fost la mijloc vreo gre­şală sau nepricepere, ci o adevărată gîn­dire criminală, care, în altă ţară, ar fi pro­vocat negreşit intervenţia Justiţiei şi Parchetului, pe cînd la noi acuzaţii prin­­asupra faptului se transformă în acuza­tori, strigînd „săriţi, hoţii!“ şi cerînd s fie restituiţi în situaţia lor de despuetor Cum se vede, pentru dînşii maxim sfîntă consacrată în celebrul dicton Spi­gliatus, ante omilia restituendus, trebu să fie înţeleasă în sensul revoltător, ci Spogliator ante omnia restituendus. Şi pentru această restituire s’au hotar să lupte pînă la moarte, şi să ameninţe­m agitaţii şi chiar cu revoluţie ? Trist, foart trist, şi dacă din nenorocire aşa ceva s’a întîmpîa, ar trebui să disperăm în ţar noastră de orice acţiune onestă, şi la uş puterii să se scrie cuvintele puse de ne­muritorul port la uşa infernului : „Lăsaţi orice speranţă, voi car­ intra!­aci“! * Noi, însă, cari,­am. luptat sprijiniţi pe public şi pe iriuSimei sperăm că aşa ceva! nu se va .întâmpla, şi că, indiferenţa şi dis­preţul va. fi din partea opiniei, publice răspunsul ce vor , obţine spoliatorii la în­cercarea lor • îndrăzneaţă /'de.'a.organiza dezordinea!­­ Bine ,s’a zis în această privinţă, că pe chestiuni de idei şi d­e principii se pot face revoluţii, nu pe chestiuni de afaceri. Cine crede contrar dă dovadă că‘nu cunoaşte psichologia mulţimei, şi o astfel de încer­care este şcoala cea mai funestă pentru morala publică, mai funestă chiar decit şcoala crimei şi a delictelor ce fac­ uneori deţinuţi pierduţi ce-şi ispăşesc crimele lor prin închisori. Dar, în sfîrşit­, bine că organizatorii spoliaţiunii şî protectorii lor au pierdut puterea, şi s'au retras, din norocire, pînă a fost timp, căci concepţia lor criminală a­ fost dată pe faţă, şi acei cari au zădăr­­nicit operaţia, nu au făcut în această pri­vinţă decit bine, şi nu li se cade pentru a­­ceasta vreo critică sau dezaprobare. Una singură s’ar putea face după mine Şi această in sens contrar, că spoliatorii n au fost urmăriţi cu ultima energie pînă în toate vizuinele lor. Şi actele lor de a­­semenea natură trebue să fie multe, din care unele chiar cunoscute publicului. Toţi ştiu ce s’a întâmplat la 1901,, cînd unul din fraţi era, ministru, cînd a treia sau a patra zi după sosirea partidului li­beral la putere, cea d’intîî grijă a lor, a fost cum să profite de situaţie pentru a’şi asigura pe 15 ani arendarea­­unor moşii ale Eforiei, pe un preţ ridicol, şi cum în înţelegere cu arendaşul d'atunci al Ră­­teştilor, au combinat, o licitare frauduloa­să, din care unu,1 din fraţi, ministrul de atunci, s’a ales cu Brăteştii, iar arendaşul de atunci al Ră­teştilor cu moşia Rociu, tot pe 15 ani, şi tot cu 5 lei pogonul, plus dreptul de păşunat în pădure. Şi astfel prin această înţelegere frauduloasă, se­condată de persoane interpuse, au ajuns­ă frustreze Eforia cu o sumă însemnată, le, am­na,ne vim milino op Eforia ar fi a. de aproape luni. milion, ce Eforia ar fi a­vut printr’o arendare onestă a acestor două moşii, cari însumau la un loc patru mii de pogoane. Lucrul a fost pus în evidenţă în Cameră, şi constatat cu acte şi date din dosarele rămaşi în cancelaria Eforiei. Da,că acest fapt ruşinos ar fi fost urmă­rit, atunci am f’i vrut să vedem pe ono­rabilii la întoarcerea lor dela tribunale şi dela judecătoriile de instrucţie îndrăz­nind sa iaca pe pudicii şi acuzind de ile­galitate şi de rea credinţă pe cei cari ’i au urmărit în interesul victimelor şi spre sa­tisfacerea moralei publice. Lucrul pînă azi nu s’a făcut şi astfel s’a adeverit vorba, că cei pe cari nu o laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Dar să revenim la chestia tramvaielor şi aci nici guvernul nu poate fi dispensat de critică, dar tot în sensul de mai sus, că, odată constatată acţiunea necredin­cioasă contra comunei, răul trebuie tăiat din rădăcină şi să nu se tergiverseze, mai ales că era imperios şi urgent cerut un exemplu ele morală publică. Guvernul odată cu anularea statutelor ilegale a voit să dea exemplu de moderaţiune, şi cu ideea că intre subscriitori pot fi şi per­soane de bună credinţă, a vroit prin noua lege să înlesnească instituirea legală a so­cietăţii sau facerea unei noui societăţi. Deci, după mine, blinda şi generoasă, dar în tot cazul păgubitoare pentru co­mună. Negreşit­, nouile statute.’stabilesc o si­­tuaţiune mai umană pentru biata comu­nă, care de fapt punea în tovărăşie, 9 părţi, pe cînd tovarăşii ei puneau numai a 10-a parte, iar beneficiile se împăr­­ţeau­ pe dos , adevărată societate leonină. Dar odată spoliaţiunea dată pe faţă, şi or­ganizarea vechei societăţi paralizată, che­stiunea ce se punea şi nonei comune şi gu­vernului este : poate fi in vre-un­ mod fo­lositoare, pentru interesele comunei, o nouă societate, chiar pe baze mai drepte şi mai umane? Şi răspunsul după mine la această întrebare, este nu. Oricum s’ar face’societatea, comuna tot în pagubă ră­mîne, căci ar fi să împartă cu­ altul o ad­ministraţie şi un venit ce i se cuvin el singură, şi la cari are un drept exclusiv ce nimeni nu­ i-1 poate contesta. In adevăr administraţia tramvaielor nu este ceva dificil şi necunoscut în ţară la noi, după 40 ani de funcţionare a actua­lei concesiuni, şi cînd serviciul cu cai se face actualmente la comună, în regie, iar pentru cel electric comuna face tot în re­gie urina necesară, ce ar mai rămîne» pentru funcţionarea liniilor, de­cit a-şî procura vagoanele necesare, şi a aşeza pentru nouile linii, şinele de care vor a­­vea nevoie. Şi numai pentru această lu­crare neînsemnată, comuna să sacrifice oare jumătate din venitul eî dela aceste linii, şi după ce a aşteptat 40 de ani, să fie os în­di­lă la o nouă concesie pe alţi 40 de ani? Dar unde s’au mai văzut conce­siuni pe aproape un secol? O asemenea concepţie, dacă n’ar fi a­­vut la spatele ei reaua credinţă şi intere­sul, e din alte veacuri, şi nu se poate înţe­lege. Prin urmare, ca rezultat practic, fiind­că se pretinde că guvernul este în im­pas, căci noua lege nu ar fi aplicabilă, la toate aceste dificultăţi, dacă ele există, ea aşi răspunde foarte lesne că soluţiu­­nea e firească şi uşoară, bine­înţeles, da­că detentorii convocaţi de primărie ar declara că nu primesc nouile statute. Şi această soluţiune iată-o : La 12 Februarie, primarul Capitalei, constatînd refuzul detentorilor, să con­voace îndată consiliul comunal şi să nu ceară a renunţa la orice alta constituire de societate, ca fiind contrară intereselor adevărate ale comunei, şi în consecinţă consiliul declarând că nu vo­eşte să mai uzeze de autorizarea ce i s’a dat prin le­gea de la 1909, să ceară guvernului abro­garea legii. Şi să se termine astfel cu a­­ceastă nenorocită afacere. Dar, se va zice, vor veni din nou, cine ştie cînd, organizatorii sau protectorii spoliaţ­iunii la guvern şi atunci vor face o nouă lege de tramvaie, în­tocmai ca cea veche? Se poate. Insă aşi vrea să văd una ca aceasta. Şi cînd, în urma tuturor ce­­lor descoperite, s’ar întîmpla ca spolia­torii sau protectorii lor să aibă curajul de a încerca restituirea,­­for in ’integrum iar opinia publică, acum deşteptată asupra acestei spoliaţii neruşinate, să o tolereze, şi cetăţenii Capitalei să asiste nepăsători la risipa ce se face cu munca şi averea lor, atunci în faţa unui asemenea spectacol ori­cine ar avea dreptul să zică: Ţara are guvernul şi Capitala admi­nistratorii ce merită. Omului poţi să’i iei, nu poţi să’i dai cu sila, atît mai rău pen­tru ţară şi pentru cetăţenii Capitalei. Nicolae Fleva ------------------------- ——**-----------------------------—^— CEREŢI la toţi librarii şi de­pozitarii­ de ziare No* 1, Anul al 2-lea din Revista Modei Cea mai bogată şi elegantă publicaţiune - l a IWod­ei. cu Adeverim­te Contenciosul Consiliul de miniştri s’a ocupat aseară de ideea contenciosului administrativ. Probabil că guvernul vrea să dea d-lui Vintilă Brătianu o cale maî mult spre a se­siza justiţia în afacerea tramvayelor !­in GreşeBlerius Mamt De cind a fost scos la pensie, d-nul Ioină Nădejde combate prin „violenţa“ „Greşelile lui Marx şi ale marxiştilor“. Pensionarilor li se iartă greşelile lor!.... Lege pătimaşă D-nul Vintilă Brătianu numeşte legea in­­compatibilităţilor „o lege pătimaşă“. Se ştie că d-sa sufere de patima incom­patibilitâţilor. Similia similibus: la patimă, lege păti­maşă I Rigoletto —■—*——------*-----------------------------­ CHESTIA ZILE! Dosarele ororilor inutile Marghiloman : Să nu mă răstuntî, că ridic perdeaua! Irice? Trage-o la Iod!

Next