Adevěrul, noiembrie 1912 (Anul 25, nr. 8313-8342)

1912-11-26 / nr. 8338

/ Ajhű al ZZV'Im Vo. 8338 ................m FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp, Strada Doamnei. No. 8 Et. I. — Telefon Sil BIROURILE ZIARULUI I București, Strada Sărindar No. 11 c^i» Apare zilnic cu ultimele stiri telegrafice şi telefonice de la corespon­denţii săi 6 Bani Exemplarar!­X.anl to Voembrie tgl2 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Un «in Abonament« cu premils l:se luni ml luni UI * * *o„ m­* • » Pentru străinătate preţul este Indoit TELEFONS Capitala...................No. «4 io I. ....... 34,7$ .Provincia ...... 14 99 1Străinătatea ..... 12/40 Cssedia Parlamentar Mfine, rebele Carol, împreună cu principele moştenitor şi cu moşteni- Aorul acestuia, la bubuitul tunurilor, la orele 12 fix, vor inaugura noul Parlament conservator şi conserva­şi-democrat. Pâră îndoială, că toate parlamen­­tele, de cirid sunt ele. In ţara romî­­nească, nu slnt menite să aibă sim­patia publică şi sa se bucure de în­suşirea seriozitate!. însăşi obir­­esia lor, în cel m­aî imoral sistem e­­cctoral, le da înfăţişarea de Parla­ment a­ unei oligarhii, care este de­parte de a reprezenta cituşi de pu­­ţin tara. 99 • Antrl acesta lucrurile au fost şl tnal fără perdea. însăşi conlucrarea celor două tabere conservatoare, fc'a făcut pe baza împărţire! locuri­lor In parlament • jumătate uneia, pită jumătate alteia, scâzlndu-se cele treizeci şl cinci de locuri, date Omului dela Râteşti şl dela Rugi­­goasa­, I »înainte dar s'a scontat vo­lută alegătorilor, cutare judeţ că­ci nici nu locui“, de pildă, al conser­vatorilor, alegătorîî acestui judeţ e­­rau condamnat! să aleagă conser­vator!. alt judeţ, fiind ..al takiştilor“, şi a trebuit să aleagă takişti. Sucea­va a avut dezonoarea să trimită In Senat pe şeful Dinastiei, iar Arge­şul să scoată de urechi, deputat, pe mezinul aceleaşi spurcate Dinastii, pe signorul Vintilă ot­­oteşti.­­ Nicăerea. In nici unul din judete, nu s’a avut In vedere $1 alegătorii şi candidaţii In afară de cele trei par­tide. Guvernul a mers $1 mai depar­te, a regulat si candidaturile inde­pendente : D. lonaş Grădişteanu a­­vea să se aleagă, ca independent, la Ri­­nicul-Sarat și d. lorga bombar­dat deputat, iarăși Independent, al colegiului al doilea la Prahova. — Adică al... Nababului. ' Sintem­ dar In fata unui parla­ment, numit. In care corpul electo­ral n‘a Intervenit decit doar pentru A salva forma, a da comediei parla­mentare, dacă nu înfățișarea seri­oasă, pentru că aceasta nu se poa­te, dar cel puțin aparenta exterioa­ră, a ceea ce Constitutia pretinde că trebue să fie.9« • In asemenea condifiuni, mai de­zastruoase decit ori­cind, a vnele­ politice, debutează noul parlament. In această adunare nu figurează nici un reprezentant real, ori măcar de carnaval, al ţărănime!. In pro­gramul d-lui lake lonescu — deşi nu se vorbea de votul universal, dar se asigură pentru săteni, o reală re­prezentare. Desigur că faptul con­­lucrărei şi dificultatea împărţirea scaunelor, au făcut ca şeful demo­craţilor să-şi uite aşa de repede fă­găduinţa — şi ţărănimea să nu fie de loc reprezentată, dar de loc, totuşi, acest parlament, va avea, cine ştie, menirea ca să trimită la rǎzboiu — la moarte, pe aceiaşi ţă­rani, cărora li se neagă dreptul de viaţă politică. Din sinul acestei a­­dunări reprezentative — cică — va porni poate o viaţă nouă, se va croi o altă soartă, mai bună ori mai rea, pentru tară, iar ţara, cele şapte mi­lioane de săteni, vor fi In realitate străini, de tot ce se va hotărî rela­tiv Ia soarta lor — căci tara, n’o fi doară, cele citeva zeci de mii de albaştri, şefi de partide şi şefi de judeţe, cu întreaga lor clientelă mercenară. 99 9 Fără de rădăcini In masa electo­rală si In popor, fără altă voinţă de cit aceea a guvernului, grade căru­ia există, parlamentul care se des­chide, menit poate să aibă aparen­ta că a făcut opere mari, nu poate inspira decît milă, dezgust și oroa­re Răspunderea faptelor o are el moralmente, dar adevărata respon­sabilitate, atît meritul, cît și deme­­ritul, la caz de nereuşită, II vor a­­vea tot aceiaşi factori -- regele In prima linie şi miniştrii în a zecea — cari ne vor conduce barca printre stîncile colţuroase ale unei situaţi­­unî grele şi primejdioase, şi aceasta dună ordinele venite dela Viena şi dela Berlin. Parlamentul dar mi-a decit ceea ce era în tragediile antice corul, fă­ră de acţiune şi fără de alt folos de­cît acela de a impresiona. Şi încă nici acest scop nu este a­­tins! CONST. MILLE JM.iMtafri&m mi - „Perioada militară“ în care ar trebu­i să intrăm noi acum, după părerea lui „Roumanie“, trebuie să preocupe pe toţî oamenii ingnjaţi de viitorul ţăreî noastre. Intr’adevăr no­­pina acum nu ne putem plinge de lipsă de militarism. In bugetul nostru armata figurează cu 80 milioane lei, fără a socoti cheltuielile altor departamente, ca ,de exemplu al lucrărilor publice, sunt în parte necesitate de trebuin­ţele militare. Şi cu toate acestea, cu toată această sarcină financiară care apasă asupra acestei ţări, nici măcar actualul militarism nu se poate susţine complect, dovadă că ne-a trebuit aproape 120 milioane pentru complectarea armamentu­lui In ziua cind am crezut că vom avea nevoie de militarismul nostru­­pentru alte scopuri, de­cît pentru părăzî.­­ Atunci întrebăm: la ce sacrificii trebuie să ne mai ducă militarismul, dacă e vorba ca de acum încolo a­­ita, el să devie pirghia politicei noastre? Este partea îngrozitoare a răz­boiului modern că el nu stinge nu­mai viaţa a zeci de mii de oameni ■şi distruge nepreţuite valori cultu­rale, dar că el naşte pe deasupra noui curente militariste, sporirea pina la limita extremă a armatelor şi a cheltuelilor militare După răz­boiul franco-german din 1870, a urmat in Europa perioada de mili­tarism al cărui martori sîntem şi sub povara căruia abia m­aî răsuflă naţiunile civilizate. Fără­ a mai vorbi că militarismul acesta, un organ nou­ creat, cere să îndepli­nească funcţiunea sa naturală, de­vine deci o permamentă primejdie de război şi.... Nu ne-am mira deci dacă după războiul balcanic, am vedea inau­­gurîndu-se o eră de militarism acut la micile state din jurul nostru şi că prin repercusiune să trebuiască să le urmăm şi noi. Dar în acest caz va fi nevoie să ne decidem le o complectă schimbare a sistemului nostru militar. * Noi nu putem să ne permitem lu­xul Germaniei sau Franţei, ţări bo­gate, ci să mergem cu militarismul la extrem. Noi trebue in primul rînd să aducem pe locuitorii acestei ţări la conştiinţa de ţară şi neam, a cărei bază e conştiinţa de tine în­suţi. Trebue deci să ducem lumina în toate colibele cum au făcut bulga­rii. Apoi mai trebue să recurgem la un sistem militar care permitindu­­ne ca la vreme de nevoie, să punem in linie cel mai mare număr posibil * de fapticorî, şi ne impun totdeoda­tă cele mai mici sacrificii, pentru ca să putem prevedea progresul economic şi cultural. Un asemenea sistem este numai cel al naţiunei înarmate după modelul elveţian. Ştim că se vor găsi oameni, mai ales de carieră, cari să primească cu un zîmbet dispreţuitor propune­rea noastră. Dar cel mai militarist suveran din Europa, Wilhelm II. a avut ocaziunea să se convingă că soldatul elveţian, e la înălţimea ori­cărui din Europa, şi că sistemul mi­liţiilor permite Elveţiei să aibă la o populaţie de 3 milioane 700 mii de locuitori, o armată de 21­.567, ceea ce însemnează că noi ar tre­bui să avem una de aproape o ju­mătate de milion de soldaţi, iar Germania una de trei milioane şi bunătate de soldaţi gata în orice moment de a intra în foc. Chestiunea e insă prea importan­tă pentru ca să nu revenim asu­pra ei. • , Ad. A A -A Vizita d-lu­i Daneff Scopul şi importanţa ei întors la Sofia de la cartierul ge­neral din Ceatalgoa, d-lul Daneff va sosi mîine. Luni după amiazi, în Bucureşti, spre a vizita pe regele Carol şi a avea un schimb de vederi cu oamenii noştri politici in ches­tia războiului balcanic. După informaţiile noastre, d-rul Daneff, in afară de rege, va vizita pe d-nii Titu Maiorescu, Take Io­nescu şi Ionel Brătianu. Putem afirma că primirea ce se va face distinsului bărbat de stat bulgar va fi din cele mai călduroa­se, iar Umbagiul ce li­ se va tine va fi din cele mai deschise şi mai reale. In cercurile noastre politice se apreciază în mod deosebit­ faptul vizitei d­rutul Daneff care vine ca un trimes personal al regelui Fer­dinand al Bulgariei şi din iniţiativa acestuia. Acest fapt îmbucurător se comen­tează de către lumea noastră politi­că în sensul că vecinii noştri bul­gari n’ai­ uitat nici sacrificiile fă­cute de Romînia pentru infăptuirea Bulgariei de azi, nici recunoştinţa ce se cuvine statului român pentru atitudinea sa din ultimul tim­p, care a profitat atît de mult celor patru state balcanice dela data declarărei războiului cu Turcia. Ca om de stat modern si ca lu­minat patriot bulgar, misiunea ce s’a încredințat d-nu­luî Daneff este din cele mai importante, întru cît sintem în măsură de a putea afir­ma cum că această vizită nu are in vedere numai stabilirea rectifi­­căreî de frontieră ce se cuvine Ro­­mîniei pentru atitudinea sa înţe­leaptă faţă cu desfăşurarea ultime­lor evenimente din Balcani, ci şi punerea bazelor unei sincere prie­tenii romîno-bulgare. Reuşind d-rul Daneff în delicata şi importanta sa misiune vom fi printre cei dintîni a recunoaşte me­ritele sale ca întemeietor al acestei opere mari. I. Rwa dl­iStrudbirnîll NAZPITII Vino „Ţara"! Incepind de as­trase arg. hotelierii bucureşteni şi.. ajutoarele lor sînt în culmea bucuriei ! Vine „Ţara“, cîici mîine se deschide în Dealul Me­­tropoliei marele Cinema „La diur­na naţională“. De astădată „Ţara“ vine să stea de vorbă cu Europa. Fiecare depu­tat ori senator are în geamantanul său un program în politica externă şi o listă ,de „compensatiuni“. Numai dacă compensaţiunile...., locale nu vor face pe mulţi să re­nunţe la cele de la frontieră !—Pac. Conflictul greco-turc lA^­INA, Capitala Epirului pe care grecii n’au putut-o cuceri şi graţie căreia ei refuză pînă acu­m cel puţin, să semneze armistiţiul. Raporturile cu grecii D. Venizelos a fost mai diplomat ca predecesorii săî şi a răspuns aşa fel la cererea guvernului român, cu privire la atrocităţile greceşti con­tra aromînilor, în­cit nu a pricinuit o rupere a relaţiunilor între Romi­­nia şi Grecia.. Măcelurile şi crimele rămîn însă măceluri şi crime şi opinia publică românească nu­ poate trece la ordi­nea zilei asupra lor. Cunoaştem uşurinţa cu care gre­cii se decid la ruperea relaţiilor cu Romînia şi nu ne îndoim că vor preferi şi de astădată să rupă rela­ţiile de cît cît s’o rupă cu sistemul masacrelor şi al bandelor. Vina însă va fi a noastră, dacă nici de astădată guvernul român nu va face pe guvernul din Atena să simtă bine ce înseamnă a rupe re­­laţiiiele cu Romînia. Sunt destui greci în ţară ca gu­vernul din Atena să ţină socoteală şi de interesele lor. Dar pentru ca să se vadă aceasta la Atena se cere ca guvernul din Bucureşti să ştie să fie drastic. Numai polittică de represalii nu are obiceiul să facă Romînia. Dar la asemenea repedte provocatiuni, trebue să răspundă aşa fel ca să le treacă pentru multă vreme pofta de provocatiuni tuturor acelora cari a­­buzează de spiritul de ordine şi ci­­vilizaţiune al statului romin. ✓ ' P. O. După alegeri Poliţa şi votul. — Ultima transformare a biletului de banca. — Candidaţii re­telii! — Conservatorii dela Roman. Se mai povestesc multe asupra celor petrecute in alegerile genera­le de acum. Nababii au jucat mare rol de as­­tădatâ. Aproape în fiecare judeţ s’a găsit cîte un bogătaş care şi-a permis luxul să dea lupta cu cei mai abili ţişetori şi ca un semn al vremeiJulfui a învins în multe centre. • Cîteva pilde. Intr’un judeţ dunărean un bogă­taş, candidat liberal, făcînd un pa­riu la centru pe 10.000 lei că va triumfa, a adoptat următorul sis­tem: a dat bani pe poliţe cu ter­men de cîteva zile, dela 300 pînă la 1000 Iei şi cu obligaţia că dacă va fi ales va restitui poliţele, dacă nu, va urmări pe alegătorii credi­tori. Orm­î-poliţă a fost ales.­­ * In alt judeţ odinioară se tăia în două biletul de bancă dîndu-se ju­mătate alegătorului cu promisiunea că dacă triumfă candidatul va pri­mi cealaltă jumătate. Sistemul acesta nu era practic fiindcă se putea încasa dela Banca Naţională şi cu jumătate de bilet. Acum s’a modificat sistemul: nu se mai taie biletul în două, ci nu­mai partea de la mijloc, aşa că toa­­te numerile de­ pe bilet să rămînă la candidat. După triumful candida­tului, alegătorul primeşte partea bi­letului care indică numerile. * Un prefect, tot al unui judeţ du­nărean, voind să arate candidaţilor cum alegătorii cred toate braşoave­­le, s’a dus într’o comună, împreună cu vre-o patru candidaţi şi in faţa unui grup de vreo 10 alegători i-a recomandat astfel: — Vă prezint candidaţii M. S. Regelui. Acestui judeţ î s’a rezervat o cinste specială: regele însuşi a desemnat candidaţii. Se va găsi oare unul care să nu-î voteze? * Conservatorii din Roman nu s’au supus colaborărei şi au luptat con­tra candidaţilor oficiali fixînd şi ei candidaturii încurajaţi bine înţeles de circulara d-lui Take Ionescu că alegerile vor fi absolut libere. Pe lingă această asigurare con­servatorii romaşcani au­ contat şi ■ de concursul moral şi în special material al prinţului Şerban Canta­­cuzino. Dar spre marea lor mirare anunţul nici n’a venit la vot. Cu toate acestea conservatorii romas­ca ni se laudă că de­şi Ti s’a con­­estat existenţa, ca grimare con­servatoare, totuşi au obţinut un succes electoral. D. Tacu, fostul “­refect, care a candidat la colegiul­­ de senat a obtinut 58 voturi din 163 votabii romascani. De aci con­cluzia conservatorilor romascani că dacă democrații uniți cu liberalii au avut num­­ai 105 alegători, asta înseamnă că există și la Roman partid conservator. Dar,,, audiatur ei altera pars.! Ro. „Orezonul“ funebru al lui Rică Ventureanu Comicul personaj care se crampo­nează de preşedinţia sindicatului zia­riştilor In capul căruia nimeni n’ar putea justifica pentru ce a ajuns, vorbim de interpusul antreprenori­lor „Independentei“ d. Procopiu, n’a perdut met trista ocazie a Inmormîn­­tăreî marelui Caragiale fără a se face de rts. Dacă ar fi vorbit trn nu­mele săil personal, t» numele antre­prizei dela „Independența", chiar In numele clubului dela Roşiorii de Vede pe care-1 prezidează, nici nu ne-am ocupa de acest caraghios. Dar Procopiu se bagă pretutindeni In nu­mele ziariştilor, cu cari n'are abso­lut nimic comun, nici ca scriitor, „căci e un analfabet, nici ca om po­litic, căci este o patentă nulitate. E dar de datoria tuturor adevăraţilor ziarişti să-l scuture bine ori de ctte ori apare In public In numele presei. La înmormintaren il'isti­ului • Ca­­ragiale a întrecut pe Ricfi Ventureanu. Procopiu, In „prezonul" său fune­bru, vorbind de operile lui Caragiale a spus • ,J\’u vuia mai încerca aici, după alttea al(ii, de-a analiza opera lui Caragiale. Să-mi fie permis nu­mai să arăt că Caragiale, etc. SS-I fie ruşine că ca preşedinte al sindicatului ziariştilor şi-a permis fără o analiză prealabilă să dea dru­mul la o asemenea cacofonie. * Dar dacă n'a făcut o analiză a ope­relor lui Caragiale — modestie pen­tru care ar nflerita încă o moţiune de încredere din partea comitetului sindicatului — vom pune noi in evi­denţă perlele­ din ultimul o­rezont funebru al lui Rică Procopiu Ascultaţi cum era legat Caragiale de ţara lui „prin fibrele cele mai infime ale sensibilitătei sale !" Este un „jurnalist" care vinde pu­blicaţii socialiste, căruia lumea 1i zice Nae Metafizic«. Omul acesta are fraza ceva mai tngrijită ctund face propagandă prin berării şi cafenete. Punctul culminant al „«rezonului" funebru rostit alaltăerî de Procopiu este acel pasaj prin care anunţă că vorbeşte in numele sindicatului. „Am onoare a adresa cu un adine respect şi cu un sentiment de admi­raţie. In numele sindicatului ziarişti­lor, un ultim adio •" Şi după acest adio mai urmeaza fraza aceasta: Dar Caragiale nu a biciuit cu verva lui nemiloasă abu­zurile, ridiculele (pentru ce „ridicu­rile"?) şi vioiurile timpurilor noas­tre numai in nuvelele şi piesele sa­le, el a fost şi un distins jurnalist". Noroc că d. Rică Procopsiu nu a analizat şi jurnalistica lui Caragia­le căci ne ar fi plesnit de ruşine toa­te „fibrele cele mai intime ale sensi­­bilităţei". Să sperăm însă că, in viitor, va pieri­­glasul acestui cioclu care ţine cu orice preţ să se bocească la mor­mintele celor mari. Nae Metafizica VuiajaftOndj Să se repare nedreptatea faţă de episcopul de Roman ! Moartea episcopului de Rîmnic redeschide din nou­ afacerea epis­copului de Roman, căci atîta vre­me cît ea nu va fi rezolvită, ori de cîte ori se va ivi o vacanţă episco­pală întreaga opinie publică şi toţi oamenii drepţi vor fi de acord că episcopatul român are datoria mo­rală de a reintegra în drepturile sa­le pe episcopul Gherasim al Roma­nului. Nu se uită asemenea flagrante călcări a drepturilor unui om curat şi întreg. In zadar ministrul cultelor a pro­fitat de evenimentele externe spre a le da drept pretext în Sinod şi a înlătura astfel încă odată de la or­dinea zilei afacerea episcopului de Roman. Moartea episcopului de Rimnic vine să-i arate încă odată că ruperea nedreptăţilor se poa­te amîna cu expediente, nu se poa­te însă înlătura. Voim să sperăm că însuşi mi­nistrul cultelor nu -şi va mai ascun­de de astădată necesitatea de a privi în iaţă cu hotărîre dreptatea episcopului de Roman şi va lucra în consecinţă. Aşteptăm. A. B. «• Acov-fufI e* Mesa­giul d-luî Carp După mesagiul regelui, se zice că va urma la Cameră Mesagiu! d-lui Carp, care va fi un adio și un răs­puns la Mesagiu] regelui în politica externă Poate că va fi mai interesant, de­cît mesagiul regal ! m _CttvintuI decisiv Foaia franceză a Celor trei frati crede că „în anumite împrejurări" opoziţia liberală din Cameră va pu­tea spune „cuvîntul decisiv“. De pildă, cind ar interpela d-nul Fleva în chestia.... tramvaielor ! ____ O ideie Marele duce Nicolae Mihailovici e un pasionat colecţionar de minia­turi. Dacă voim să ne urmiem bine cu Rusia să i-l facem cadoul pe....d-nul Pom­pișcă Eliada­­ ~ Risolelle. Familia lui Carageale O fericită întîmplare ne-a făcut să punem mina pe fotografia lui Luca Caragiale din Ploeşti şi a soţiei sale, părinţii ilustrului scriitor ­. Puşti, tunuri si inimă! Reflexii asupra înfrîngerii turcilor , _ ■■ - —' "■* Faptul că armatele turcești afi suferit infiingeri, a făcut ca reor­ganizatorul armatei otomane, von der Goltz, să fie făcut răspunzător de consecinţele actualului război— răspunzător moralmente. — ca unul ce stat 12 ani în Turcia trimes de Germania. Faptul acesta ar tre­ce fără mare importanţă, deoarece un om, străin de naţiunea turcă, nu poate fi făcut răspunzător de nişte stări de lucruri ce în Turcia retro­gradată şi ruginită nu puteau fi alt­fel. Nu numai instrucţiunea, germa­nă a fost introdusă în Turcia, dar şi materialul artileristic a jucat ma­re rol în actualul război, cum au­ fost muniţiunea şî tunurile Krupp. Cum că armata turcă, instruită de germani, a suferit înfrîngeri, şi materialul de artilerie a fost infe­rior, se răsfrînge ceva şi asupra ar­matei germane. Acest fapt a îndemnat pe fran­cezi să jubileze. De aci, francezii, deduc că edu­­cațiunea militară germană e inferi­­oară acelei franceze — pe teren militar, — iar materialul de artile­rie german cu totul inferior mate­rialului de artilerie francez. întreaga presă franceză, unanim, recunoaşte acest fapt, deoarece in­strucţiunea ofiţerilor francezi şi in­troducerea materialului francez, la armatele bulgară, sirba,­ greacă, s’a fi găsit superioare în întreaga campanie. In ultima vreme, a apărut chiar 0 lucoare: Artileries allemande et francaise de It.-colonel Beyei, lu­crare împărţită in 2 părţi, în partea 1 se face comparaţia între materia­lii celor 2 artilerii, în partea 1l se compară ideile relative la întrebâ­­nţarea artileriei în luptă în ambele armate. Generalul Rohne spune, în­tre altele, despre acest studiu: „Nu tot ceea ce spune autorul mi se pare just. Astfel se susţine superioritatea frîneî pneumatice asupra frîneî ger­mane, cind ştiut este că bulgarii au cerut expres (după încercări făcu­te) înlocuirea acestei frîne cu frîne cu resorturi...“ Precum vedem, că, de unde pole­mica urmată între cele 2 armate— franceză și germană,—nu a putut da nici un rezultat pe teren teore­tic, în timp de pace, de astă dată, războiul actual confirmă care din cele două materiale de artilerie și care din cele două feluri de instruc­­ții culeg victorii. Precum se vede, armata franceză, — material şi in­structori,— au dobîndit superio­ritate, de fapt, faţă de armata ger­mană. Ca să ilustrăm aceasta, iată ce a spus generalul Ratco Dimitrief, co­respondentului ziarului Le Temps: „Vedeţi, trupele noastre au un e­­lan şi o îndîrjire nemaipomenită. Cu astfel de soldaţi se poate face totul în lume. Sînt fericit, sâ aziste fran­cezi la lupta noastră de căpetenie (Kirk-Kilisse), căci noi sintem­ ele­­vii voştri: noi am fost nutriti de lecfiunile unui Bonnal, unui Lan­­g­oi's, şi acest razboiu este dovada valoarei teoriilor franceze". ii Din punctul de vedere artileris­tic, proporţia tunurilor pentru un batalion de infanterie este : La armata bulgară, pentru divi­ziile active , proporţia­ este 2.25 tu­nuri de batalion, pentru brigăzile mixte de rezervă revine 4,5 tunuri de batalion. Ceea ce însumează, în total, 3.15 tunuri de batalion. La armata turcă, proporţia este 3,6 guri de foc pentru un batalion. Această proporţie creste, tinindu­­se seamă de artileria de murire. * Dacă este vreunul care să fi su­ferit atîtea deziluzii, de partea tur­cilor, în tîmpul acestui război, este mareşalul von der Holtz. Eî a fost ace care a prezis victoria turcilor, in [npohtarua, tot el a dat ca sigur triumful turcilor în Balcani. El a fost acel care a contribuit la vic­«u7 cUMl,?rI asupra «recilor If 1897. Soldatul turc a fost acel care, pe uscat și pe mare, a fost spaima europei atîtea secole. In 1877 ar­mata lui Osman paşa a infrint trufia rusească, iar la Plevna, bravura os­­manilor a atras admiraţia lumei în­tregi. . Si astăzi. In citeva săptămini, ar­mata turcă a suferit infringeri peste tot: fără intendenţă, fără serviciu sanitar, aproape fără şei, părăsită pina chiar şi de Dumnezeu­ ! Armata aceasta pare a fi mai mult o hoardă. Tunurile lor nu au­ de cine să fie ticinuite; proectilele nu au efect; armele zac la pămint fără luptători, căci luptătorii fug fug mereu, înspăimîntatî. Iată ta­bloul înfăţişat, prin citirea dărilor de seamă dela luptele dela Kuma­nova, Kirkilisse, Lule Burgas.... Unde este faima trecutului tur­cesc? Rămîi uimit şi nu,poţi sâ-ţi explici dezastrul de astăzi! Vechea armată turcească’ cuprin­dea un număr de ofiţeri, fără nici o şcoală militară,, ci eşiţi deadreptul din rîndurile soldaţilor, cu meşte­­sugul armelor ştiut, care duceau oa­menii în foc fără carte şi fără şti­inţă. Influenţa germană a avut da­rul să înlăture pe ofiţerii eşiti de la front, inlocuindu-i prin ofiţerii for­maţi de academia militară. Rolul sergentlor fu redus. Şefii superiori­­ofiţerii, cunoşteau din ce în ce m­ai puţin pe soldaţi. Intre 1909 şi 191­1 s au îndepărtat din armată aproape 2.000 ofiţeri eşiţi de la front. Iar cei­lalţi ofiţeri rămaşi, erau fără voca­ţie ostăşească. Anul 1908, căzu ca o adevărată pacoste de­asupra ar­matei. .. .Ofiţerii încep să se ocupe de po­litică, iar îndatoririle militare cad pe planul al II-lea. Intriga, pîra, spi­onajul, clevetirea, deschid larg por­ţile instituţiunii nouei armate tur­ceşti. Ce folos cu noile tunuri d­e tragere repede Krupp ? Ce folos noile arme perfecţionate ?.. Nimănui nu-i plînge inima de sta­­rea asta nenorocită în care se des­voltă armata. Printre şefii de astăzi, Abdulah paşa, comandantul armatei de E. este preşedintele ligeî militare. Zel­­paşa, care comanda armata de la Uski­b, era pe lingă Mahmut Şefke’ paşa, preşedintele revoluţiunei de la Salonic, care au venit la San Ste­fano ca să dea ajutor parlamentu­lui să detroneze pe Abdul Hamid. Patru ani a trebuit numai ca sa desăvîrşeasca dezastrul de astăzi Ofiţerii erau­ notari pentru călită­ţile lor politice, nu pentru cele mi­litare. Soldaţii, părăsiţi de ofiţerii lor, ce puteau învăţa în timp de pace ? ce puteau da în timp de răz­boi ? Nimic, nimic. I -ta­mn lumea militară, orice se poate împrumuta: instrucţie,—dacă se fa­ce cu temei serios.—material, tu­nuri, puşti, orice există ca materie de război, numai inimă nu se poa­te împrumuta nici dela nemţi, nici dela franţuzi, nici de la japonezi. Către inimă trebue îndreptată grija de căpetenie a instrucţiunei de răz­boi a unei oştiri naţionale, către i­­nimă se îndreaptă nădejdea naţiunei întregi în timp de război. Deci, ini­ma, m­ai întîi, trebue perfecţionată şi apoi, materialul de război. O amintire: Un general, coman­dant al unei divizii române, astăzî pensionar, adună corpul ofițeresc în jurul unei baterii — sint acum citîva ani — spre a se explica de către un meritos ofițer de artilerie­ noul tun cu tragere repede. J.'eri tosul ofiţer a făcut o expunere sa­­vată. Toţi am rămas incifl­aţi de

Next