Adevěrul, ianuarie 1913 (Anul 26, nr. 8371-8400)

1913-01-01 / nr. 8371

I pentru 1913 tă de mererarT* c* ° o«**« de ce­tățeni, cari 5,"a® vărsat bucuros ,ingele cst şi'au dat P® altarul Patriei p/copii lor, si pentru cari este o gPrie că dînşii s’au luptat şi au mari pentru ţară... • a* £ foarte ciudat ca In clipa dnd poate tunurile vor scuipa moartea şi dezolafiunea, să vorbesc de pace Si de iubire— Sint, insă, din acel i­­dealişti fără de leac, cari totdeauna speră fi totdeauna visează. De ce dar n’rsî spune, in gura mare aceea ce arr în suflet, aceea ce cred eu că es® si In sufletul celorlalţi, a ma­rei m­ajorităţi a acestei ţări? Capo! bine, ca în momente cinci ani? Pierd noţiunea realităţeî. să e­­xiste cineva care să o păstreze, care, chiar înainte de a incepe lup­ta să arunce flori adversarului. Şi cu ce se bat In duel, se salută cu spada... • •• Ori că ne aduce pace. ori că ne aduce războiO, să salutăm totuşi pe cel ce vine. să-i strigăm: Hosa­­nah, bine ai venit Intre noi,­­şi siguri pe paşii noştri, conştient­ de îndatoririle pe cari ni le impun împrejurările, să păşim înainte cu fruntea sus, cu conştiinţa împăcată că ne-am făcut datoria, şi cu spe­ranţa, că totul va fi spre ciştigu nostru şi că nimic nu va fi pierdut şi in prima linie onoarea. Const. Hille. „fitreverul“ ur&ag& cititorilor săi toste fericirile, cu prilejul Anului Nou URĂRI DE ANUL NOU Urez Capitalei troene de .-g- > Tr -er r »sÄ'ft'iÄ - Setebeulul. D-luî Carp II Urea să-l lase In pice d. Filâpescu, Iar d-luî Take Ionescu îi urez să nu mai plece d. Fitijes­­cu la Constantinopol, cînd pleacă d-sa la Londra. D-lui Ionel Brâtianu II are­ să aibă onoruri Impă-Ră­teşti.... II opo­ziţie şi pe d. Carp In Cameră, tind o veni la putere! „Violenţei Naţionale“ Îi urez să redevie cotidiană, ca să nu-i cuc do­rul opt zile, căci şi rubrica mea e cotidiană! Lui Procopsiu IT faci lugub­a ura­re să poată. Unea cu­ mai mui­te dis­cursuri funebre pe 1913! Europei ÎI urez ca 1913 să nu păs­treze atatu-qa« european «a pe cel balcanici Iar la toţi al noştri, le spun: — Să ne vedem la &nu la Silistra li la Caramal Pa©, ieştt ! voim­­ iute indcă ti plin dnd lăr fa îulga­­te pa vecin, »mu­­a pu­­e. De ei fe­rn în­­tr Pu­­utintă s, am ra lu­­plări­­s udul acea­­chim­­­rien celor­­îtenfc rroiei, vai­­ dării­­trieit, arilor . ne­a sul fl­ee de de lo­­­ră și e lan­­­e ce­. Pa­ci ma warte oa de lipsa epăr­­sînge romî­­visul iimos. re în urma e Du­­lăsi'J. r cele ;se și făcut îfară, :i im­­enilor­­, do­­robi, e din •î nu- Do­­mas­­irilor astfel edin­­recut t­un­­mur­­coro­­­bi și nșiî... loștri arma­ '----------------------------------------------1 - . . ANUL 1912 111 fa f»ji in generale, IU |dl 1912 a fost in­lăuntrul târei1 an de frămintâri. D. Carp a dluPta contra ames­tecului aîfacef in P°litică si in lupta aceastaff°st răPus* ceea ce arată că ace*mestec e mai tare ca dragoste^6 binele general și de cinstea fitică. Greşala d-lui Carp a fost: * Început lupta sa pe două fric*ri, atacind in acelaş timp şi pajul condus de fraţii Brătianu şi cel condus de d. Take Ionescu. Creşala ţeasta la costat pier­derea guvenuluî şi cum nu e omul situatiuni!­ echivoce, a demisio­nat dela fia partidului conserva­tor şi s’retras de­ocamdată din viaţa poscă. Izbucrea războiului şi a diferen­dului roino-bulgar a fost încă o împrejure ostilă d-lui Carp, căci declararile şi cunoscutele sale păreri it­-slave i-a fi îngreuiat şi mal­ait situaţiunea. Cee ce a rămas Insă pe urma campeei sale contra amesteculu atracepr In politică este complec­ta direditare morală a conduce­reî dastăzî a partidului liberal. Air 1912 mal înseamnă recu­­noastea ca partid de guvernă­­mi n a conservatorilor-democrati de ib conducerea d-lui Take Io­nest. Regele a tinut însă ca prin­­trusul şi nu prin tară şi prin ale­ge să se facă această recunoaş­te­, ceea ce a arătat încă odată că regele nu e dispus­­, renunţ* * practica unul construi^M*'r-- sb­­solul fictiv. Desigur Insă că principala ca­racteristică a altulu 1912 va fi pen­tru Rominia noua dtuaţiune ce l-a creiat încetarea atlîu-quo-ului in Balcani. Această situatiut. a surprins’o, si atît tara cit si pirtidele politice se întreabă dacă regele nu făcea mal bine să schimbe guvernul in August, dind astfel putinta de a se întîmpina evenimentele cu mal multă fermitate. 1912 se Inchee pentru Rominia ca și pentru Europa cu un mare semn de întrebare suspendat In pragul lui 1913. (m$piemur\ In străinătate. J* p° ------ litica ex­­ ternă anul 1912 va râmine Însem­nat cu negru. In tot lungul lui am avut războae și măceluri. B a preluat, ce-i dreptul, războ­iul tripolitan ca moștenire dela pre­decesorul saß. Dar intr’insul pacea ntre Italia şi Turcia nu s’a putut ncieia decit pentru a înlesni un ■ ă­bord scurt, mult mal singeros şi mit mal primejdios pentru pacea eiropeană, războiul balcanic. Acesta din urmi a răsturnat tote noţiunile politice de pină a­­cim. Nimeni nu ar fl crezut cu pu­tină o alianţă intre popoare cari s muneau Intre dînsele, ca cele bal­a­mice, şl totuşi alianta a*a realizat. Nimeni n’ar fi crezut cu putinţă ca hr părţirea Turciei să se efectueze fără un mare război şi european, şi totuşi aceasta s’a Inttmplat. Spre sflrşitul anului, se fac sfor­ţări pentru realizarea păcei şi pe cit se poate vedea, turcul va plăti gros de tot. Istoria va trece pe 1912 printre datele importante şi gene­­­raţiile viitoare vor învăţa la şcoală, 1912, gonirea turcilor din Europa. Noi am păstrat în mijlocul aces­tor evenimente, tot singere rece. Am rămas neutrali, n’am mobilizat, nici n’am retinut un soldat peste contingentul normal şi n’am resim­­tit războiul decit prin efectele sale economice. La sflrşitul lui am re­­clamat insă o rectificare a frontie­rei dobrogene, pe care o discutăm cu Bulgaria şl care formează Încă un punct negru la orizontul păcel noastre şi chiar a celei europene. Pe lingă chestiunea albaneză, un principiu rezolvltă dar Implicind încă multe primejdii In discutiunea imănuntelor, pe Ungă chestiunea nortului slrbesc la Adriatica, pe urma căruia un război­ european imeninta, — chestiunea frontierei noastre formează obiectul ingrijo­­rărel diplomaţiei In pragul nou­lui an. Să sperăm însă că după cum 1912 a fost sub relele auspicii ale Iul Marte, 1913 va fl sub cele bune ale biladulul zefl al păcel. l­gari feden­zi ­.Condiţiunile în care probabil că bulgarii vor acorda rec­tificarea fruntariei cerută de Romînia. Tratativele de la Londra cu d-rul Daneff, în ce priveşte revendicările României, intră acum în faza lor de­­cizivă, înregistrăm câteva ştiri noi şi aprecieri jtsupra situaţiei aişa cum le-am cules din cele mai autorizate surse. Bulgarii s'au arătat dificili fată de noi pentru motivul că bănuiau sau aveau convingerea că atitudinea noastră încurajează Turcia si o face să nu cedeze Adrianopolul, că dacă noi n’am fi pus acum pe tapet re­vendicările noastre Turcia n’ar mai fi rezistat si chestiunea Adrianopo­­lului ar fi fost tranşată în favoarea Bulgariei Se pert că pentru a se clarifica a­­cest punct se va ajunge la o înţele­gere între bulgari şi noi in sensul ca după ce se va stabili pacea intre Bulgaria Si Turcia, bulgarii să sa­tisfacă­­ revendicările Rominiei, — dar aceasta să­ se stabilească de pe acum. Prin această modalitate bulgarii cred că Turcia nu va mai rezista, ba chiar att convingerea că si noi vom exercita,direct sau indirect, o d'd­e presiune spre a­ se ceda bulgarilor Adrianopol. Turcii în fata acordulu!: romino­­bulgar­ii vor mai fi intrnsigenţi. Soluţia aceasta e bună sau rea pentru ei? — iată ce se discută. Noi ne aflăm acum în fata acestei dileme: iar sa trecem imediat Du­nărea, si ocupăm întreg cadrilate­­rial si dacă am fi întîmpinat rezis­tentă răz­boiul să­ se fi întins în Bul­garia sau să preferim a­ se realiza revendicările noastre pe cale pacini­­că, fără mişca un soldat şi fără a cheltui i­i han, dar aceasta după încheierea păcei dintre Turcia şi Bulgaria Unii aed că ar fi fost mai bine să ocupăn cadrilaterul, chiar cu ris­cul unui război­, alţii insă cred că ar fi fost o mare greș dă acest pas fiindcă Pi vecie am fi dat pe picior ­2 războiă ca bulgarii, pe cînd da­r — cum se prevedea — vor tănă­­i Adrianopolul, o înțelegere mai tainică s’ar putea stabili între noi­i bulgari. Rămlne acum de văzut dacă so­­iţîa pacinică voi fi realizată. A. W. „Bunral romín“ Foile hrSHenistr­ā 5 *Srif. ‚»»»¦►*— pe d. dr. lătrat*, fiindcă noi am ară­tat că d-sa a comis o faptă regreta­bilă dînd certificat de cinste și pa­­riotism celor cari au organizat pun­gășia tramvaistă. Ca răsplată, foile tramvaiste au lat d-lul dr. Istrati certificat că e un „bun romín“. Atunci însă cînd bunul romín, d. gr. Istrati a făcut operă de adevărat iun romín, muncind să organizeze expoziţia naţională din 1906, ştitî cum îl trata presa brătienistă? Opt luni de zile nu l’a scos din gheşeftar, patron de hoţi şi vîndut străinilor. Avem dinaintea noastră colecţiile datelor „Voinţa Naţională“ şi „In­dependenţa“ şi am putea extrage pagini întregi de atacuri şi acuza­­ţiuni, cari să arate ce fel de „bun român“ era d-rul Istrati cînd orga­niza o operă în adevăr naţională. Cum ne lipseşte spaţiul, vom repro­duce cîteva rînduri care sînt o sin­teză: „Ceea ce ai făcut si faci. d-le dr. Istrati, este o­rtisint. Singele ni se urcă în obraz de fantele d-tale ne­­rominesti. O singuri explicare poa­te avea pornirea diate anti-romî­­nească: în situaţia socială in care te afli ai avut măcar atita rezervă ca să nu te întovărăşeşti cu romînîi în combinaţiile şi facerile inavua­bile, ci cu liftele strane, cari miine­­odimiine trec grani­t, ducînd cu ele şi tainele expoziţiei" (­„Voinţa National, 0 iulie 1906) La laudele pungaşlor tramvaielor aduse „bunului romii“ d-nul dr. Is­­tratis, la atacurile auise nouă fiind­că am relevat aceasa cum se cuve­nea, noi credem că citaţia de mai sus ajunge spre a face deplină lu­mină? Voiaj cu bocluc — Atitudinea d-lui N. Fi­­lipescu — Ziarele vieneze, te special „Neue Freie Presse“, înregistrează modul cum s’a Interpretat călătoria d-lui I­. Filipescu la Constantinopol In cercurile diplomatice Interesate a se rezolvi pe cale pacinică diferen­dul româno-bulgar. E absolut fantastică proporţia care se dă acestei călătorii pe care a. Iulpescu ţine acum so prezinte ca un Inofensiv voiaj de plăcere. Acest voiaj de plăcere a cauzat, dacă e să credem foile vieneze, m­are plăcere bulgarilor cari ex­ploatează acum... duplicitatea Ro­miniei : d. Iulipescu la Constanti­nopol, d. Take Ionescu la Londra ! Pe tenta duplicităţel noastre ad­versarii României iese o Istorie în­treagă pentru a Ingreula poziţiunea celor cari tratează la Londra cu d. Daneff. Dar dezminţiri categorice a fi în­ceput să curgă din toate părţile aşa că voiajul d-luî Nicu Filipescu va rămînea numai cu ponosiţi unei că­lătorii cu bucluc şi care putea să lipsească in asemenea momente. Dacă d. Filipescu şî-ar fi închi­puit că bulgarii vor bate monedă din voiajul său, desigur că-şi ale­gea alt loc de vilegiatură decit Constantinopolul, sau rămînea in tară. R. X. Aceveruri Cn sablat Conu Petrache, întrebat de „Neue Freie Presse se crede asupra situa­­tiei externe, *. răspuns ca Alexan­dru Mach­edon­­ nod gordian care trebee tăiat cu -ibia“. ....Și taman acuma, conu Petra­che nV•• săbiei Zăpăceala „Neue Freie î­i spune că vo­iajul d lui Fi­lipesc la Constantino­pol a zăpăcit cu r­ăvtrşire situaţia. D-l Filipascu nu face cunoscut si In Europa!..­. La Cairo Mi se opune ctt d. Filipescu a ple­ca ie ?. . orsjis/Uinopol, spre a mer­ge la C.­iirc. Pro] .: : :S­eputtnd tncheia o a­isăntSÎ cu Sultanul, sa dus să în­­ehee i­ aa cu .edivul! Rigoletto. PĂRERILE UNUI SPECTATOR m­­­iCHESEO 5! Dl FilipSCD D. Take Ionescu e la Londra ; iute, d. Nicu Filipescu­ s’a dus la Constantinopol. Cele două extre­me din guvern s’au înfiinţat la cele două extremităţi ale Europei. Unul lucrează pentru pace; ce­lălalt visează zingănit de săbii, bu­buituri de tun. Colaborarea lor de aproape nu merge ; la ce rezultate ne putm noi aştepta din astă colaborare de­ depărtări şi opusă? „Hals“! va zice unul pe engle­zeşte : „Cea“! va striga celălalt pe turceşte ; iar diplomaţia europeană se va întreba, nedomirită, ce vrea oare ţara românească ? * — Te înșeli, Imi zice unul, Nicu Filipescu n are nici o misie ; s’a dus doar In plimbare. — Tot in plimbare ştiă că s’a dus la Londra şi d. Take lonescu, cum obişnuieşte la această epocă a a­­nului. Ar părea că e tot una... dar, de­­... tot una nu e! D. Take lonescu a văzut pe Sir Edw. Orey și a vorbit cu d-rul Daneff. Oare d. Filipescu să nu fi văzut pe niciiun om mai 3« b­andi la Constantinopol? oare clnd vor fi aflat Turcii că a venit acolo un taft nistru român, sa­u scăpat al aşi •o­cazie?­­ Nu sintem­ noi oare pentru Turul din toate puterile europene, aceea care mai uşor şi mai sigur l-ai p•* tea salva ? ,r­at T. O fl. n’o fl. d. Take lonescu, Ivf Londra, bine primit ? dar ştlO el­ la Constantinopol, d. filipescu vă juca rolul unul Deus ex machiat*, rolul unul zeu apucat de picior! Am şi citit o telegramă din Timet­­ care afirmă că Turcia este împinşi­ de Rominia la rezistentă. îndată, mi s’a dus glndul la ministrul nostru' de domenii. D-sa chiar şl In vacan­ tă clnd e. simte trebuinţa d’a Ierni cite o mică intrigă, aşa. de gatt,­ ca să nu-şl strice obiceiul. Ar fi o nostimă piesă şi titlul vl*­stt gata : „Sfredelul dracului şl pa»­cea Europei“, dar te pomenești d­ In loc de comedie, iese chiar o mii* geroasă tragedie ! Mai ştii? Tot JU, se poate, dacă s’am­estecă d. Nicu Filipescu I C. Q. Costa-Pora — — —" ----------------­---------------------------­Rominii din Serbia O broşură asupra, relaţiilor austro-sîrbe so poapft şi de romini __ — -■»*-................ ' * ' Sub acest titlu, cunoscutul ziarist vienez, d. Leopold Mandl, publică o interesantă broşură asupra relaţii­lor dintre Austria şi Serbia. D. Mandl este „specialist” In chestiile strbeşti; el cunoaşte plnă In cele mai mici amănunte regatul vecin şi toată activitatea sa politică şi ziaristică este predominată de che­stia sirbească. Se povestesc In această privinţă, printre ziariştii vienezi, scene de un comic irezistibil. Astfel, a doua zi după ce a sosit la Viena ştirea de­spre lupta navală de la Susima, un număr de 20—30 de ziarişti vienezi se găseau în odaia de aşteptare a biroului presei din ministerul de externe. Se discuta cu aprindere marele eveniment şi se făceau tot felul de conjucturi asupra efectelor înfrîngerei ruşilor, fiecare era con­vins că se află în faţa unui eveni­ment istoric, menit să schimbe cu totul întreaga constelaţie a Euro­pei. Deodată intră d-nul Leopold Mandl. Atunci Iulius Szeps, directorul zi­arului „Allgemeine Zeitung“, in­— Ei, dar d-ta ce zici, Mandl ? — E o minciună, d-Ior, zise ace­sta cu patimă. Ivanovici nu intră în minister. Cu toţii se uită unii la alţii şi nu înţeleg nimic. Dar deodată, izbuc­neşte un rîs formidabil. Ziariştii de faţă îşi amintesc că în „Neue Freie Presse“ din acea zi apăruse o tele­gramă din Belgrad. anunti»3 că mi­nistrul de comerţ și-» dat demis« și că se crede că u n l°cul său va ti J '•/.. I numit un oareșicare Ivanovo, j In spiritul d-lul Mandl, Wrare« . In minister a Iul IvanoviciL * căruî biografie de sigur că o ști U,P*rfect! pe de rost, întuneca k iortaafal luptei dela Susima.­­ Cunoştinţele aceste* d-M Mandl asupra Serbiei si •‘penilor, el, dau broşurel d-sale important* pe care o are. Oricine se ocu­pă de dezlegarea chestiei balcanice tre­­bue să citească această broşu'i* pentru că ea conţine o mulţime şi fapte cari lămuresc chestia slrbea^ fCa;caic''«tateVSi at -±&- tfltmcfffifi&tj d-lui Mandl trebuesc cfntărite cu I atenție. înainte de a fi aprobate* I pentru că d. Mandl este un aprina patriot austriac, este unul din puţi­nii oameni politici al monarhiei cari pun patriotizmul In fruntea sentimentelor lor politice. Ca atare, d-sa este împins să dea chestiei sir­­beşti turnura filoaustriacă, pe care noi, ca spectatori imparţiali, n’o putem admite decit după ce vom auzi şi argumentele părţei contrare. Dar în ce priveşte faptele, broşu­ra d-lui Mandl are o valoare deo­sebită, mai ales că trebue să recu­noaştem că d-sa şi-a dat osteneala să fie cit se poate de obiectiv şi a întrebuinţat, din această cauză, pe cit se poate, statistici slrbeşti. Broşura d-lui Mandl începe prin a arăta că deşi guvernul sîrbesc consideră relaţiile sale cu Austria drept „corecte şi normale“, acestea sunt cu totul abnorme. Dovada o a­­duce iredentizmul sirbilor, afacerea vizitei regelui Petru la Viena, per­secuţiile suferite de austriac­ l« Serbia. Numeroase fapte sunt citate pentru a dovedi aceste susţineri. Urmează un capitol în care promi nenumărate fapte şi statistici ce a­­rată că poporul, sîrb nu este capa­bil să absoarbă populaţii străine, nici nu are disciplina necesară unei naţiuni care vrea să creeze un stat trainic. Interesantă este o statisti* e3 a primelor din Serbia, din cir® reese că în această taxă „s­­omit mult mal multe crime nu numai de cit la sîrbiî din Bosnia, dar chiar de cit în m­acedonia sirbească. Foarte amănunțit sint descrise relaţiualle dintre albanezi și sirbi, dovedind«, se că rasa albaneză e mal rezis­­tenta. # Itttr’un capitol următor se­ara*“ relațiile dintre Serbia .jî Atr* & v­a» . LEOPOLD MANDL

Next