Adevěrul, ianuarie 1913 (Anul 26, nr. 8371-8400)
1913-01-01 / nr. 8371
I pentru 1913 tă de mererarT* c* ° o«**« de cetățeni, cari 5,"a® vărsat bucuros ,ingele cst şi'au dat P® altarul Patriei p/copii lor, si pentru cari este o gPrie că dînşii s’au luptat şi au mari pentru ţară... • a* £ foarte ciudat ca In clipa dnd poate tunurile vor scuipa moartea şi dezolafiunea, să vorbesc de pace Si de iubire— Sint, insă, din acel idealişti fără de leac, cari totdeauna speră fi totdeauna visează. De ce dar n’rsî spune, in gura mare aceea ce arr în suflet, aceea ce cred eu că es® si In sufletul celorlalţi, a marei majorităţi a acestei ţări? Capo! bine, ca în momente cinci ani? Pierd noţiunea realităţeî. să existe cineva care să o păstreze, care, chiar înainte de a incepe lupta să arunce flori adversarului. Şi cu ce se bat In duel, se salută cu spada... • •• Ori că ne aduce pace. ori că ne aduce războiO, să salutăm totuşi pe cel ce vine. să-i strigăm: Hosanah, bine ai venit Intre noi,şi siguri pe paşii noştri, conştient de îndatoririle pe cari ni le impun împrejurările, să păşim înainte cu fruntea sus, cu conştiinţa împăcată că ne-am făcut datoria, şi cu speranţa, că totul va fi spre ciştigu nostru şi că nimic nu va fi pierdut şi in prima linie onoarea. Const. Hille. „fitreverul“ ur&ag& cititorilor săi toste fericirile, cu prilejul Anului Nou URĂRI DE ANUL NOU Urez Capitalei troene de .-g- > Tr -er r »sÄ'ft'iÄ - Setebeulul. D-luî Carp II Urea să-l lase In pice d. Filâpescu, Iar d-luî Take Ionescu îi urez să nu mai plece d. Fitijescu la Constantinopol, cînd pleacă d-sa la Londra. D-lui Ionel Brâtianu II are să aibă onoruri Impă-Răteşti.... II opoziţie şi pe d. Carp In Cameră, tind o veni la putere! „Violenţei Naţionale“ Îi urez să redevie cotidiană, ca să nu-i cuc dorul opt zile, căci şi rubrica mea e cotidiană! Lui Procopsiu IT faci luguba urare să poată. Unea cu mai muite discursuri funebre pe 1913! Europei ÎI urez ca 1913 să nu păstreze atatu-qa« european «a pe cel balcanici Iar la toţi al noştri, le spun: — Să ne vedem la &nu la Silistra li la Caramal Pa©, ieştt ! voim iute indcă ti plin dnd lăr fa îulgate pa vecin, »mua pue. De ei fern într Puutintă s, am ra luplăris udul aceachimrien celorîtenfc rroiei, vai dăriitrieit, arilor . nea sul flee de de loră și e lane ce. Paci ma warte oa de lipsa epărsînge romîvisul iimos. re în urma e Dulăsi'J. r cele ;se și făcut îfară, :i imenilor, dorobi, e din •î nu- Domasirilor astfel edinrecut tunmurcorobi și nșiî... loștri arma '----------------------------------------------1 - . . ANUL 1912 111 fa f»ji in generale, IU |dl 1912 a fost inlăuntrul târei1 an de frămintâri. D. Carp a dluPta contra amestecului aîfacef in P°litică si in lupta aceastaff°st răPus* ceea ce arată că ace*mestec e mai tare ca dragoste^6 binele general și de cinstea fitică. Greşala d-lui Carp a fost: * Început lupta sa pe două fric*ri, atacind in acelaş timp şi pajul condus de fraţii Brătianu şi cel condus de d. Take Ionescu. Creşala ţeasta la costat pierderea guvenuluî şi cum nu e omul situatiuni! echivoce, a demisionat dela fia partidului conservator şi s’retras deocamdată din viaţa poscă. Izbucrea războiului şi a diferendului roino-bulgar a fost încă o împrejure ostilă d-lui Carp, căci declararile şi cunoscutele sale păreri it-slave i-a fi îngreuiat şi malait situaţiunea. Cee ce a rămas Insă pe urma campeei sale contra amesteculu atracepr In politică este complecta direditare morală a conducereî dastăzî a partidului liberal. Air 1912 mal înseamnă recunoastea ca partid de guvernămi n a conservatorilor-democrati de ib conducerea d-lui Take Ionest. Regele a tinut însă ca printrusul şi nu prin tară şi prin alege să se facă această recunoaşte, ceea ce a arătat încă odată că regele nu e dispus, renunţ* * practica unul construi^M*'r-- sbsolul fictiv. Desigur Insă că principala caracteristică a altulu 1912 va fi pentru Rominia noua dtuaţiune ce l-a creiat încetarea atlîu-quo-ului in Balcani. Această situatiut. a surprins’o, si atît tara cit si pirtidele politice se întreabă dacă regele nu făcea mal bine să schimbe guvernul in August, dind astfel putinta de a se întîmpina evenimentele cu mal multă fermitate. 1912 se Inchee pentru Rominia ca și pentru Europa cu un mare semn de întrebare suspendat In pragul lui 1913. (m$piemur\ In străinătate. J* p° ------ litica ex ternă anul 1912 va râmine Însemnat cu negru. In tot lungul lui am avut războae și măceluri. B a preluat, ce-i dreptul, războiul tripolitan ca moștenire dela predecesorul saß. Dar intr’insul pacea ntre Italia şi Turcia nu s’a putut ncieia decit pentru a înlesni un ■ ăbord scurt, mult mal singeros şi mit mal primejdios pentru pacea eiropeană, războiul balcanic. Acesta din urmi a răsturnat tote noţiunile politice de pină acim. Nimeni nu ar fl crezut cu putină o alianţă intre popoare cari s muneau Intre dînsele, ca cele balamice, şl totuşi alianta a*a realizat. Nimeni n’ar fi crezut cu putinţă ca hr părţirea Turciei să se efectueze fără un mare război şi european, şi totuşi aceasta s’a Inttmplat. Spre sflrşitul anului, se fac sforţări pentru realizarea păcei şi pe cit se poate vedea, turcul va plăti gros de tot. Istoria va trece pe 1912 printre datele importante şi generaţiile viitoare vor învăţa la şcoală, 1912, gonirea turcilor din Europa. Noi am păstrat în mijlocul acestor evenimente, tot singere rece. Am rămas neutrali, n’am mobilizat, nici n’am retinut un soldat peste contingentul normal şi n’am resimtit războiul decit prin efectele sale economice. La sflrşitul lui am reclamat insă o rectificare a frontierei dobrogene, pe care o discutăm cu Bulgaria şl care formează Încă un punct negru la orizontul păcel noastre şi chiar a celei europene. Pe lingă chestiunea albaneză, un principiu rezolvltă dar Implicind încă multe primejdii In discutiunea imănuntelor, pe Ungă chestiunea nortului slrbesc la Adriatica, pe urma căruia un război european imeninta, — chestiunea frontierei noastre formează obiectul ingrijorărel diplomaţiei In pragul noului an. Să sperăm însă că după cum 1912 a fost sub relele auspicii ale Iul Marte, 1913 va fl sub cele bune ale biladulul zefl al păcel. lgari fedenzi .Condiţiunile în care probabil că bulgarii vor acorda rectificarea fruntariei cerută de Romînia. Tratativele de la Londra cu d-rul Daneff, în ce priveşte revendicările României, intră acum în faza lor decizivă, înregistrăm câteva ştiri noi şi aprecieri jtsupra situaţiei aişa cum le-am cules din cele mai autorizate surse. Bulgarii s'au arătat dificili fată de noi pentru motivul că bănuiau sau aveau convingerea că atitudinea noastră încurajează Turcia si o face să nu cedeze Adrianopolul, că dacă noi n’am fi pus acum pe tapet revendicările noastre Turcia n’ar mai fi rezistat si chestiunea Adrianopolului ar fi fost tranşată în favoarea Bulgariei Se pert că pentru a se clarifica acest punct se va ajunge la o înţelegere între bulgari şi noi in sensul ca după ce se va stabili pacea intre Bulgaria Si Turcia, bulgarii să satisfacă revendicările Rominiei, — dar aceasta să se stabilească de pe acum. Prin această modalitate bulgarii cred că Turcia nu va mai rezista, ba chiar att convingerea că si noi vom exercita,direct sau indirect, o d'de presiune spre a se ceda bulgarilor Adrianopol. Turcii în fata acordulu!: rominobulgarii vor mai fi intrnsigenţi. Soluţia aceasta e bună sau rea pentru ei? — iată ce se discută. Noi ne aflăm acum în fata acestei dileme: iar sa trecem imediat Dunărea, si ocupăm întreg cadrilaterial si dacă am fi întîmpinat rezistentă războiul să se fi întins în Bulgaria sau să preferim a se realiza revendicările noastre pe cale pacinică, fără mişca un soldat şi fără a cheltui ii han, dar aceasta după încheierea păcei dintre Turcia şi Bulgaria Unii aed că ar fi fost mai bine să ocupăn cadrilaterul, chiar cu riscul unui război, alţii insă cred că ar fi fost o mare greș dă acest pas fiindcă Pi vecie am fi dat pe picior 2 războiă ca bulgarii, pe cînd dar — cum se prevedea — vor tănăi Adrianopolul, o înțelegere mai tainică s’ar putea stabili între noii bulgari. Rămlne acum de văzut dacă soiţîa pacinică voi fi realizată. A. W. „Bunral romín“ Foile hrSHenistrā 5 *Srif. ‚»»»¦►*— pe d. dr. lătrat*, fiindcă noi am arătat că d-sa a comis o faptă regretabilă dînd certificat de cinste și pariotism celor cari au organizat pungășia tramvaistă. Ca răsplată, foile tramvaiste au lat d-lul dr. Istrati certificat că e un „bun romín“. Atunci însă cînd bunul romín, d. gr. Istrati a făcut operă de adevărat iun romín, muncind să organizeze expoziţia naţională din 1906, ştitî cum îl trata presa brătienistă? Opt luni de zile nu l’a scos din gheşeftar, patron de hoţi şi vîndut străinilor. Avem dinaintea noastră colecţiile datelor „Voinţa Naţională“ şi „Independenţa“ şi am putea extrage pagini întregi de atacuri şi acuzaţiuni, cari să arate ce fel de „bun român“ era d-rul Istrati cînd organiza o operă în adevăr naţională. Cum ne lipseşte spaţiul, vom reproduce cîteva rînduri care sînt o sinteză: „Ceea ce ai făcut si faci. d-le dr. Istrati, este ortisint. Singele ni se urcă în obraz de fantele d-tale nerominesti. O singuri explicare poate avea pornirea diate anti-romînească: în situaţia socială in care te afli ai avut măcar atita rezervă ca să nu te întovărăşeşti cu romînîi în combinaţiile şi facerile inavuabile, ci cu liftele strane, cari miineodimiine trec granit, ducînd cu ele şi tainele expoziţiei" („Voinţa National, 0 iulie 1906) La laudele pungaşlor tramvaielor aduse „bunului romii“ d-nul dr. Istratis, la atacurile auise nouă fiindcă am relevat aceasa cum se cuvenea, noi credem că citaţia de mai sus ajunge spre a face deplină lumină? Voiaj cu bocluc — Atitudinea d-lui N. Filipescu — Ziarele vieneze, te special „Neue Freie Presse“, înregistrează modul cum s’a Interpretat călătoria d-lui I. Filipescu la Constantinopol In cercurile diplomatice Interesate a se rezolvi pe cale pacinică diferendul româno-bulgar. E absolut fantastică proporţia care se dă acestei călătorii pe care a. Iulpescu ţine acum so prezinte ca un Inofensiv voiaj de plăcere. Acest voiaj de plăcere a cauzat, dacă e să credem foile vieneze, mare plăcere bulgarilor cari exploatează acum... duplicitatea Rominiei : d. Iulipescu la Constantinopol, d. Take Ionescu la Londra ! Pe tenta duplicităţel noastre adversarii României iese o Istorie întreagă pentru a Ingreula poziţiunea celor cari tratează la Londra cu d. Daneff. Dar dezminţiri categorice a fi început să curgă din toate părţile aşa că voiajul d-luî Nicu Filipescu va rămînea numai cu ponosiţi unei călătorii cu bucluc şi care putea să lipsească in asemenea momente. Dacă d. Filipescu şî-ar fi închipuit că bulgarii vor bate monedă din voiajul său, desigur că-şi alegea alt loc de vilegiatură decit Constantinopolul, sau rămînea in tară. R. X. Aceveruri Cn sablat Conu Petrache, întrebat de „Neue Freie Presse se crede asupra situatiei externe, *. răspuns ca Alexandru Machedon nod gordian care trebee tăiat cu -ibia“. ....Și taman acuma, conu Petrache nV•• săbiei Zăpăceala „Neue Freie îi spune că voiajul d lui Filipesc la Constantinopol a zăpăcit cu răvtrşire situaţia. D-l Filipascu nu face cunoscut si In Europa!... La Cairo Mi se opune ctt d. Filipescu a pleca ie ?. . orsjis/Uinopol, spre a merge la C.iirc. Pro] .: : :Seputtnd tncheia o aisăntSÎ cu Sultanul, sa dus să înehee i aa cu .edivul! Rigoletto. PĂRERILE UNUI SPECTATOR miCHESEO 5! Dl FilipSCD D. Take Ionescu e la Londra ; iute, d. Nicu Filipescu s’a dus la Constantinopol. Cele două extreme din guvern s’au înfiinţat la cele două extremităţi ale Europei. Unul lucrează pentru pace; celălalt visează zingănit de săbii, bubuituri de tun. Colaborarea lor de aproape nu merge ; la ce rezultate ne putm noi aştepta din astă colaborare de depărtări şi opusă? „Hals“! va zice unul pe englezeşte : „Cea“! va striga celălalt pe turceşte ; iar diplomaţia europeană se va întreba, nedomirită, ce vrea oare ţara românească ? * — Te înșeli, Imi zice unul, Nicu Filipescu n are nici o misie ; s’a dus doar In plimbare. — Tot in plimbare ştiă că s’a dus la Londra şi d. Take lonescu, cum obişnuieşte la această epocă a anului. Ar părea că e tot una... dar, de... tot una nu e! D. Take lonescu a văzut pe Sir Edw. Orey și a vorbit cu d-rul Daneff. Oare d. Filipescu să nu fi văzut pe niciiun om mai 3« bandi la Constantinopol? oare clnd vor fi aflat Turcii că a venit acolo un taft nistru român, sau scăpat al aşi •ocazie? Nu sintem noi oare pentru Turul din toate puterile europene, aceea care mai uşor şi mai sigur l-ai p•* tea salva ? ,rat T. O fl. n’o fl. d. Take lonescu, Ivf Londra, bine primit ? dar ştlO el la Constantinopol, d. filipescu vă juca rolul unul Deus ex machiat*, rolul unul zeu apucat de picior! Am şi citit o telegramă din Timet care afirmă că Turcia este împinşi de Rominia la rezistentă. îndată, mi s’a dus glndul la ministrul nostru' de domenii. D-sa chiar şl In vacan tă clnd e. simte trebuinţa d’a Ierni cite o mică intrigă, aşa. de gatt, ca să nu-şl strice obiceiul. Ar fi o nostimă piesă şi titlul vl*stt gata : „Sfredelul dracului şl pa»cea Europei“, dar te pomenești d In loc de comedie, iese chiar o mii* geroasă tragedie ! Mai ştii? Tot JU, se poate, dacă s’amestecă d. Nicu Filipescu I C. Q. Costa-Pora — — —" -------------------------------------------Rominii din Serbia O broşură asupra, relaţiilor austro-sîrbe so poapft şi de romini __ — -■»*-................ ' * ' Sub acest titlu, cunoscutul ziarist vienez, d. Leopold Mandl, publică o interesantă broşură asupra relaţiilor dintre Austria şi Serbia. D. Mandl este „specialist” In chestiile strbeşti; el cunoaşte plnă In cele mai mici amănunte regatul vecin şi toată activitatea sa politică şi ziaristică este predominată de chestia sirbească. Se povestesc In această privinţă, printre ziariştii vienezi, scene de un comic irezistibil. Astfel, a doua zi după ce a sosit la Viena ştirea despre lupta navală de la Susima, un număr de 20—30 de ziarişti vienezi se găseau în odaia de aşteptare a biroului presei din ministerul de externe. Se discuta cu aprindere marele eveniment şi se făceau tot felul de conjucturi asupra efectelor înfrîngerei ruşilor, fiecare era convins că se află în faţa unui eveniment istoric, menit să schimbe cu totul întreaga constelaţie a Europei. Deodată intră d-nul Leopold Mandl. Atunci Iulius Szeps, directorul ziarului „Allgemeine Zeitung“, in— Ei, dar d-ta ce zici, Mandl ? — E o minciună, d-Ior, zise acesta cu patimă. Ivanovici nu intră în minister. Cu toţii se uită unii la alţii şi nu înţeleg nimic. Dar deodată, izbucneşte un rîs formidabil. Ziariştii de faţă îşi amintesc că în „Neue Freie Presse“ din acea zi apăruse o telegramă din Belgrad. anunti»3 că ministrul de comerţ și-» dat demis« și că se crede că u n l°cul său va ti J '•/.. I numit un oareșicare Ivanovo, j In spiritul d-lul Mandl, Wrare« . In minister a Iul IvanoviciL * căruî biografie de sigur că o ști U,P*rfect! pe de rost, întuneca k iortaafal luptei dela Susima. Cunoştinţele aceste* d-M Mandl asupra Serbiei si •‘penilor, el, dau broşurel d-sale important* pe care o are. Oricine se ocupă de dezlegarea chestiei balcanice trebue să citească această broşu'i* pentru că ea conţine o mulţime şi fapte cari lămuresc chestia slrbea^ fCa;caic''«tateVSi at -±&- tfltmcfffifi&tj d-lui Mandl trebuesc cfntărite cu I atenție. înainte de a fi aprobate* I pentru că d. Mandl este un aprina patriot austriac, este unul din puţinii oameni politici al monarhiei cari pun patriotizmul In fruntea sentimentelor lor politice. Ca atare, d-sa este împins să dea chestiei sirbeşti turnura filoaustriacă, pe care noi, ca spectatori imparţiali, n’o putem admite decit după ce vom auzi şi argumentele părţei contrare. Dar în ce priveşte faptele, broşura d-lui Mandl are o valoare deosebită, mai ales că trebue să recunoaştem că d-sa şi-a dat osteneala să fie cit se poate de obiectiv şi a întrebuinţat, din această cauză, pe cit se poate, statistici slrbeşti. Broşura d-lui Mandl începe prin a arăta că deşi guvernul sîrbesc consideră relaţiile sale cu Austria drept „corecte şi normale“, acestea sunt cu totul abnorme. Dovada o aduce iredentizmul sirbilor, afacerea vizitei regelui Petru la Viena, persecuţiile suferite de austriac l« Serbia. Numeroase fapte sunt citate pentru a dovedi aceste susţineri. Urmează un capitol în care promi nenumărate fapte şi statistici ce arată că poporul, sîrb nu este capabil să absoarbă populaţii străine, nici nu are disciplina necesară unei naţiuni care vrea să creeze un stat trainic. Interesantă este o statisti* e3 a primelor din Serbia, din cir® reese că în această taxă „somit mult mal multe crime nu numai de cit la sîrbiî din Bosnia, dar chiar de cit în macedonia sirbească. Foarte amănunțit sint descrise relaţiualle dintre albanezi și sirbi, dovedind«, se că rasa albaneză e mal rezistenta. # Itttr’un capitol următor seara*“ relațiile dintre Serbia .jî Atr* & va» . LEOPOLD MANDL