Adevěrul, ianuarie 1914 (Anul 28, nr. 8730-8759)
1914-01-15 / nr. 8743
b: * \ v v • Trecerea d-l ui N. P. Guran de la partidul conservator-democrat, la conservatori, a făcut oarecare vilă mai ales la Craiova. D. N. P. Guran a fost radical, cu tendinţe socialiste, a aparţinut partidului conservator de sub şefia lui Lascăr Catargiu, a fost apoi cu d. Take Ionescu şi în urmă a trecut la partidul conservator de sub şefia d-lui Maiorescu. 9 Vineri 17 cor. Citiţi în forţa ziarului „Adeverul“ începutul noului nostru roman de senzaţie Femeia-Demon Dramele vieţei, tainele şi durerile milionarilor, ura şi iubirea, avariţia şi patimile lor, sunt redate în acest roman realist, adînc zguduitor. Anni a Xa.în ea No. 874» ~~~~ —■■■>' .M" I , „ ■ ■ fvmnmmurn „ ■ , FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU FlIBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgevici, No. 9 Et. I.—Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI , No. 11, București Strada Sărindar No. 11 «♦* Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi din 5 Baiţa Exemplarul Mercuri 15 Ianuarie 1914 jsssrpsos DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: Un an . . Şase luni Trei luni Pentru străinătate preţul este îndoit. TELEFON: Capitala.....................No. 14/10 1» /«/«*I n 34 73 Provincia . „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 Lei 18.. O.50— 5— Colegiul al treileaD. N. P. Guran -¥¥ ' Ni se aduce imputare, că nu aşteptăm ca partidul liberal să fie văzut la lucru şi apoi să-l criticăm. O fi şi aceasta un sistem — cînd nu cunoşti oamenii, dar cînd îi ştii, cînd eşti deplin convins de ceea ce au în cap şi în suflet, cînd i-ai văzut la lucru, cînd îndărătul lor, nu-i decit infamie şi reacţionarism — ar trebui să crezi în minuni, pentru a spera că dela dînşiî să tei pofi aştepta la ceva bun şi mare• • • $î liuafiseama că partidul liberal vine la guvern cu pretenţia de a inaugura o operă nouă — o eră de progres şi de democraţie. Or, cînd înşelătorii aceştia publici au fost nevoiţi să-şi descopere planurile lor pe viitor, n’a fost greu să ne convingem că în orice caz , la baza legilor ce se vor vota va fi ura de ţăran şi cel mai negru reacţionarism. Dacă exproprierile se vor face unde şi cînd se va simţi trebuinţa, ele vor fi foarte avantagioase marilor proprietari liberali,cari au şi dat buzna să cumpere latifundii, dar din această expropriere, sevor alege cu proprietăţi nu ţăranii ci cîrciumarii şi cămătarii satelor. Aceştia cu ajutorul băncilor liberale de pe la oraşe, îşi vor alcătui mici domenii, iar ţăranii — neştiutori ca să se învirtească, vor rămîne ca şi mai înainte. Ba chiar poate mai rău — deoarece peticul lor de pămînt va fi expropriat şi el, prin comasare, pentru a alcătui o moşioară care va intra în mina cîrciumaruluî său la altul albastru din sat • • • In ceea ce priveşte reforma electorală, colegiul unic — aşa cum îl concepe partidul liberal, însemnează înlăturarea de fapt de la vot, a uniui milion de ţărani neştiutori de carte. Partidul liberal — adică conducătorii lui — fraţii Brătieni, se tem şi urăsc pe ţărani. Cea mai bună dovadă o avem — că la 1907, după răscoale, n’a permis, nici anui ţăran adevărat, ca să intre în parlament, deşi era vorba să se voteze legi în vederea ţărănime!. Cea mai bună dovadă o avem astăzi, cînd s’a deschis infama bucătărie electorală şi cînd şi astăzi, vedem colegiul al 3-lea că va fi împănat de boeri şi de domnişori, pe care poliţia de la oraşe nu-i poate impune acolo şi deci îi trimite la colegiul al 3-lea, colegiul minciună. Or, de astă data, este vorba, de a se modifica Constituţia, pentru a da pămînt şi vot ţărănimei. Ce fel de reformă serioasă şi adevărată poate cei dintr’un parlament la care cei interesaţi nu vor lua parte şi nu vor avea cuvînt? foştii socialişti din guvern, din vechea lor educaţie, atîta de sigur Ie-a rămas în minte, că o reformă socială ca să fie rodnică şi reală, nu trebue să vină ca o pomană dela cei de sus — căci pomana este tot pomană — ci să fie rezultanta voinţei şi nevoilor claselor sociale pentru cari aceste legi se întocmesc. Exproprierea votată de clasa stăpînitoare, a proprietarilor de moşii—nu poate să fie în folosul sătenilor — contra celor dinţii,, ci va fi un compromis de interese, o nouă înşelătorie a celor de la sate. • • • Ei bine, pentru această „mare"reformă, sătenii sînt înlăturaţi şi neconsultaţi. Aşa este astăzi, pentru parlamentul care va vota modificarea Constituţiei, aşa va fi şi pentru alegerile Constituantei, aşa va fi mereu, şi cu atît mai uşor pentru viitor, cu cit am arătat că la 500.000 de alegători ai colegiului unic — în marea lor majoritate orăşeni—vor lua parte satele cu abia 20.000 de delegaţi în toată ţara !... Ori cînd proectele liberale sînt reacţionare şi protivnice tabanimei, cînd alegerile se vor face contra satelor, cînd colegiul al 3-lea şî de astă dată, va fi colegiul minciună, să ne erte aceia cari vor să mai aştepte ceva, să aştepte opera liberală, pentru a judeca pe aceia cari o vor întreprinde ! Noi, însă, nu vom face parte din aceşti naivi, ori cari vor să pară naivi. _______ Const. nazbatii dezastrul takist ! (D. Filipescu se delectează pe aria „Dezastru takist“. D. Filipescu are deplină dreptate. Dezastrul takist a început din ziua în care d-sa i-a invitat pe takiști la guvernul de colaborare. A doua catastrofă a fost aceea cînd d. Filipescu s’a săturat de a se absenta dela ministerul de domenii şi a ieşit din cabinet, lăsînd pe ep Take Ionescu văduv de consiliile sale în politica externă ! Celelalte catastrofe se cunosc: d. Filipescu a rămas cu covoarele dela Constantinopol, iar d. Take Ionescu cu pacea dela București, cu Turtucaia-Baîcic, cu Pacea dela Atena, dar... fără d. Guran. E mai mult decît un dezastru: de la Sodoma și Gomora, nici nu s'a mai pomenit așa ceva ! Pac. Curte.... subiectă Un reporter al „Adevărului“, de obicei, foarte bine informat asupra celor ce se petrec în cercurile conservatoare, a publicat un interesant reportaj cu privire la discuţia care a urmat în sinul comitetului şi a relevat faptul că unul sau doi dintre membrii comitetului, d-niî Mită Şoimescu şi Enibace au cerut regenţilor partidului conservator să readucă în partid pe d. Filipescu. Fireşte că acest apel s’a făcut aducîmdu-se elogii d-lui Filipescu pentru munca ce a depus-o în partidul conservator. D loan Lahovary fără a tăgădui conservatismul d-nuî Filipescu a limit însă să spună un adevăr: că d- filipescu a făcut partidului ceîe mai mari bociucării--și ca va mai face și că nu se poate pretinde ca toată suflarea conservtoare să se ploconească înaintea d-săle. iar d. Marghiloman a spus, sub o firma mai elegantă,că nimeni nu este indispensabil in politică. * Dar se vede că sint oare-^arî combinatiuni de realizat ,.în' culisele conservatoare $i d. Ai. Marghiloman vrea să menajeze pe d. Filipescu deși fostul ministru de războiă a făcut cele mai mari dificultăți d-luî Maiorescu în politica ex-‘“'■idbuuitiiid toate mijloacele spre a întuneca succesul diplomatic al guvernului de colaborare. In acest scop, de a menaja pe d. Filipescu, foaia d-luî Marghiloman publică un comunicat prin care afirmă că reportajul nostru este de... rea credință, dar prin acest comunicat nu se desminte ceea ce au spusd-nii Ioan Lahovary şi Al. Marghiloman Dinu comunicat rezulta însă că continuă „pjirparleuri“ cu d. Filipescu ca să reintre în partid şi să-şi reia locul în comitet şi nu... fruntea partidului ! Precum se vede regenţii lăsaţi de d. Maiorescu, în special unul din regenţi, anume d. Al. Marghiloman, pregăteşte o nouă lovitură in partidul conservator în lipsa din tară a şefului acestui partid. Dacă d._ Marghiloman s’a înţeles cu d. Maiorescu, să proclame şef pe d . ilipescu, se schimbă lucruri.e şi acum reiese în mod evident de ce nu s’a putut menţine şi continua colaborarea. Dar dacă e vorba pur şi simplu de reintrarea d-luî Filipescu în partidul conservator pe picior de egalitate cu d. Marghiloman, atunci regentul d-luî Maiorescu apare ca un foarte abil... rival al d-lui Filipescu. R. X. Binzimea artsticei noştri O scrisoare atresată d-lui A. Simu de pictorul IP. STRAMBU numai printr’o instituţie culturală. Nevoile artiştilor noştri sunt mai mult de ordin material. La noi nu talentele lipsesc, nici avântul spre sferele înalte ale artei, ci mijloacele materiale prin cari talentele să se desvolte și să producă. Rezum aci' lipsurile principale . Maî iutii ne lipsește înde,'-nul material spre lucrărî serioasei La noi, pucer îndeosebi lucrări ieftine. „Producînd tablouri m ..mai de cite o sută Iei po „să ajungi bogat — spune „un negustor de tablouri,„cu lucrări de la o mie „în sus mori de foc „pentru că acestea cer luni „■de zile de muncă şi „n’au cumpărători, pe cînd dintîi cer citeva ceasuri* mult dl „dacă sînt plăcute la vedere“. Pennitetimi să-mi exprim sentimentele mele de adîncă admiraţiune pentru opera ce aţi săvîrşit, şi în acelaş timp, mulţumirea că tot se maî găsesc în ţara noastră oameni, cari să-şi sacrifice averea şi munca pentru lucrări de această natură.’ Sentimentele acestea cred că sînt împărtăşite de toţî cîţi vizitează muzeul dv. — de aceea nu importă cine vi le exprimă aici. — căci ori şi cine îşi dă seama de munca şî cheltuelele enorme ce aţi depus, precum şi de efectul educativ ce instituţia dv. exercitează şi va exercita asupra publicului şi mai ales asupra artiştilor. Maî presus de orice e de admirat , asistai «esst» oue gi tatemnai să faceţi aceste sacrificii, în epoca noastră de materialism, —uvînt ce nu se poate explica decit prin marea dragoste ce aveţi pentru arte şi dorul viu de a le vedea cit mai repede progresind în ţara noastră. Aţi vrea ca şi la noi, ele să înflorească în măsura dispoziţiilor naturale ale neamului nostru, atî vrea ca talentele reale să se desvolte şi să dea pe deplin fructul personalitatelor şi atî vrea ca toate acestea să se petreacă sub ochii noştri, în timpul nostru. Ca muncitor pe acest cîmp de activitate, vă puteţi închipui cu ce mulţumire plină de recunoştinţă privesc, străduinţa dv., $i cit de mult vă doresc izbîndă. Văd însă nîsts etedicî cars nume, pot înlătura In al doilea rlnd ne lipsesc atelierele. In Paris, München, Fiorenta etc., se găsesc pretutindeni ateliere de pictură şi sculptură pentru o chirie dela 500 lei pe an, pe cînd în Bucureşti nu se găsesc nici pentru 2000, fiindcă nu există. De aceia pictorii şi sculptorii din ţară sunt siliţi să muncească în condiţiile cele mai rele, care le distrug cu timpul tot entusiasmul lor de lucru. Al treilea, în fine, nu avem un loac anumit pentru expoziţii. Ca rezultat al stare! actuale de superficialism, cu tendinţa spreantitate — nu spre calitate — exeziţiile individuale se ţin lanţ în Icureşti Sala „Exarcu“ din pala Ateneului, singura sală mai o vită, e angajată lună cu lună pet ! cîte 3—4 ani înainte, iar locul „Panoramei“, amenajat de Tilerimea Artistică, e ameninţat să ie dărîmat cit de curînd de primărie. In aceste condiţii, n’avem dar nici unde expune. Etnunsxru aceste trei neajunsuri, mai principale,'hu pentru a vă cere tot dv. să le înlăturaţi. Dv, prin opera ce aţi ridicat, puteţi, cu drept cuvînt, zice: am făcut atît, facă alţii mai mult; iar noi trebue să vă fim foarte recunoscători. Vine pomenii maî mult ca să-mi descarc sufletul; şi v’am ales pe d-v., căruia să le spui, fiindcă ştiu că ne înţelegeţi grijile, şi nevoile. E drept însă, că nici aşa lucrurile mi pot merge multă vreme; trebue să vie îndreptarea de undeva. In privinţa primului punct, s’ar cuveni ca Statul să intervie. Mijlocul ar fi simplu: să nu mai cumpere nimic din consideraţii de milă, şi numai meritul artistic al lucrărilor să fie avut în vedere. Aceasta, cu atît maî mult cu cît lucrările cumpărate de Stat revin pinacotecelor, care sînt instituţiile cele mai de seamă, de cultură şi educaţie artistică a publicului. Valoarea bănească a unei lucrărî stînd în raport direct cu valoarea ei artistică, nu trebue precupeţit nici-un sacrificiu pentru a pune sub stăpînirea pinacotecilor cele mai scumpe lu*ucrărî de artă. Ba să fie Statul chiar bucuros dacă poate găsi in tară astfel de lucrări. De altfel, și galeriile particulare, cu scop educativ ar treimi să utmeze aceiași cale. * Cu privire la lipsa de ateliere, aceasta nu se va putea remedia decit cu timpul, cînd împrejurările vor îndemna pe proprietarii de case să prevază în construcţiile şi astfel de piese. Pipă atunci, s'ar putea lua măsuri ca cel puţin talentele recunoscute să nu fie lipsite de acest lucru, strict necesar ; daca nu pentru toată viaţa, barem în o parte din timpul lor de vigoare şi de fecunditate artistică. Mijlocul pentru aceasta n’ar fi tocmai greu; cu o sută de mii lei s’ar putea da şi ajutorul necesar pentru ateliere la generaţii întregi de artişti, precum s’ar putea crea şi unul din cele maî puternice imbolduri pentru producerea lucrărilor de valoare? şî iată cum : Să se construiască o casă de artist i atelier şi camere de locuiţi cu ¥ _I T D. Anastasie Simu cele „zi-două şi cumpărători amdestui Circulara d-lui Morţun "Ministrul de interne a debutat printr'o circulară recomandind imperios aplicarea efectivă a legei repausului duminical, călcată în picioare chiar în centrele unde mişcarea funcţionarilor comerciali veghează la respectarea ei, dar încă in localităţile uitate de D-zeu şi de oameni ! Am luptat prea mult pentru obţinerea şi aplicarea acestei legi, ca să nu avem datoria de a semnala că unul din acei care a luptat ca şi noi lungă vreme pentru obţinerea puţinelor drepturi cile muncitorilor, venind la minister nu a uitat această luptă, ci înţelege s-o ducă înainte şi din biroul ministerial. Cu atît mai bine şi mai frumos pentru d-nul Vasile Morţun. Este singurul mijloc de a consola muncitorimea de pierderea încercată prin plecarea din rîndurile ei a acelora cari luptau cu dezinteresare pentru ridicarea ei economică şi morală. Să sperăm că prefectu d, la rîndul lor, vor supraveghia ca subalternii lor, dintre cari unii au făcut din legea repausului un izvor de speculă, să facă o realitate din recomandaţiunea, atit de cald şi htvnos motivată, a ministrului de interne. Cit despre d. Morţun, ştim că citit această circulară, cit şi vizita sa, salutată cu simpatie de lucrători, la Imprimeria statului, sitit la d-sa ceva mai mult decit „gesturi democratice". De aceea aşteptăm, tot dela energia d-sale, să 'şi supravegheze cit mai des măsurile ce ia. /— y — F. D. Petre Gîrboviceanu Fost deputat de Mehedinţi. Ca partizan al politicei şcolare a răposatuluî Haret a fost sub ministeriatul acestuia administrator al Casei bisericei şi acum era vorba să vină ca secretar general al instrucţiune! dar... a revenit la Casa Bisericeî. Adeveruri ■» i «* ^ «t-« * t ox.» n a. i . Bacăul! D. Leon Bogdan cu întreaga orgazaţie conservatoare din P.Neamţ au demisionat din partid. E vorba ca partidul să trimeată pe cineva din Bucureşti ca să'l reprezinte la Neamţ! Trebuia să bage de seamă partidul cât aproape de Neamţ e... Băcănii! h.. ____„Afacerea" „Epoca“ şi-a reluat „afacerea cu înpămîntenirile“. Reluăm şi noi întrebarea noastră: unde sînt dovezile „afacere“ ? Şi fiindcă „Epoca“ întreabă „de ce justiţia nu ’şi face datoria“, întrebăm şi noi justiţia: ce mai aşteaptă? Dovezile „Epocei“? Atunci o să aștepte mult ! Rigoletto Guvernul liberal şi exproprierea O orientare cît maî justă asupra caracterului pe care il pot adopta reformele liberale, ar avea îndoitul avantaj de, a economisi multă cheltuială de vorbe în atacări şi de a scuti guvernarea liberală ,de critici şi lovituri pe cari înşişi partidul şi presia liberală le stârnesc prin exaltarea consecinţelor acestor reforme Şi e curios că se exaltează consecinţele cînd, de fapt, nu avem încă nici măcar cea mai mică precizare asupra acestor reforme ! Povestea lăptărese şi a doniţei cu lapte. Presa şi publicaţiunile partidului liberal sunt pline de prezicerea şi scontarea unei „ere nouă“, a unor „vremuri nouuă“ şi „transformări adinei, menite a schimba faţa ţarei“. De îndată insă ce vechiul partid conservator, care se crede reprezentantul marei proprietăţi rurale, strigă „confiscare“, „asignate“, apare cite un articol în presa liberală prin care lumea e asigurată că reformele se vor face......așa fel că vor împăca toate interesele“ . Așadar, pe de o parte „vremuri nouă“, „transformări adinei“, iar pe de altă parte „împăcarea tuturor intereselor“ ? Ce trebue să , credem, sau mai bine zis, ce putem crede din toate acestea ? Avea-vom o răsturnare a actualelor raporturi de proprietate ? Se va schimba centrul de gravitate, în viaţa economică rurală, trecîndu-l de la marea la mica proprietate ? Are partidul liberal de scop schimbarea ordinei de azi în viaţa de la ţară ? Dacă da — atunci ar putea fi vorba, în adevăr, de „vremuri nouă“, „prefacerî adinei“. e etc. Dacă însă nu — şi „împăcarea tuturor intereselor“ exclude cu desăvîrşire asemenea prefaceri — atunci, încă odată, care este orientarea justă asupra realitate! ? * Am credinţa că interviewul ce am obţinut dela d. Take Ionescu va înlesni considerabil aceasta Orientare. O judefcaH sănăldâSă şi situaţia politică pet care ’ şi-a cîştigat’o şi careî pupe.- »w^Mbztţtitnc de a tiu atîrna pe viitor de micile fluctuation! ale vieţei doctorale şi de partid, face ca d-ka ,să fiu aibă nevoe a masca nici irttenţiunile d-sale, nici pe ale altora. Din însăşi explicaţia pe care a dat-o venire la promutare a partidului liberal la putere, reiese că, în adevăr, am fi ajuns la un program de răsturnare a ordineî in proprietatea şi viaţa rurală,dacă partidul liberal miu statea multa vreme in opoziţie. " Din fericire pentru această ordine, liberaţii a fi,venit la guvern mai curînd chiar decit s’au aşteptat şi de aceia „toate interesele vor fi împăcate“ ! Cum însă unii guralivi au început din opoziţie să vorbească prin publicaţiile şi întrunirite liberale de „prefaceri "adinei“; e fata să mai vedem cîteva luni profetizîndu-se „vremuri nouă“D. Takp Ionescu însă, care ştie ce se poate şi ce nu se poate în cadrul alcătuirei de azi şi a partidelor de guvern, inită să nege anumite înlesniri pe care exproprierea o va aduce problemei împroprietărirei ţărăneşti, reduce la justa ei proporţie această reformă. Se va expropria inpăsura mijloacelor financiare, ceea ce poate fi ceva, dar ceea ce desigur e departe de a fi o prefacere adhocă. Şi cum s'ar putea să fie altfel ? Tocmai fiindcă e un foarte conştient apărător a! Iijtocmirei de azi, d. Take Ionescu s’a întîlnit în argumentele date prin interviewul său, cu vechile şi solidele critici ale socialismului ştiinţific. Din moment ce e vorba, nu de o măsură revoluţionară, ci de o măsură legislativa, ne spune d-sa, nu există altă posibilitate pentru expropriere, decit justa şi prealabila indemnitate în bani şi fixată de justiţia inamovibilă, fireşte. Nu e clar vorba de o lovitură de stat, fie şi făcută de cei de sus în favoarea celor de jos. E vorba de o reformă constituţională şi încă de una realizată într’o ţară în care nu a existat niciodată pînă azi şi nici de astădată nu există presiune de jos în sus şi expresie parlamentară sinceră în alcătuirea fie a legilor, fie a legei legilor. Singura presiune existentă este setea latentă de pămînt a unei ţărănimi ajunsă în, stare de mizerie fiziologică, o sete nativă, care împinge la continue narrative, dintre cari multe absurde. Odată cuvîntul expropriere, pus înainte de către un partid de guvern, exproprierea se va face, ne spune d. Take Ionescu. Da. Se va face, fiindcă ţăranul a aflat că e vorba să i se dea iar ceva pămînt şi va trebui să i se dea, indiferent cum şi ce fel. Dar acest ceva nu va însemna nici de cum o prefacere. Meritul d-Inî’Take Iau eseu este că rămîne şi aici omul realităţilor. E cu totul ieşit din modă de a afişa în zilele noastre de critică şi analiză, 011 democratism formal. Lumea crede în evoluţie şi progres, dar nu maî crede în minunea prefacerilor sociale decretate, maî ales la noi, printr’o anumită legiferare. Exproprierea nu poate şi nu trebue să fie considerată ca un fel de iarba fiarelor în problema agrară, a cărei rezolvire atîrnă de un întreg complex de reforme si mai ales de o nouă practică in aplicarea legilor: practica sinceritătei. . Prefăcătoria nu a adus niciodată prefaceri. După ce se va înscrie însă în Constituţie şi va sta destulă vreme literă moartă, e în adevăr cu putinţă ca, odată cuvîntul expropriere pus înainte prin Constituţie, să decidă ţărănimea şi democraţia oraşelor de a face dirrtr’însu! o realitate. Emil O. Fagure. CHESTIA ZILEI Mandate pentru opoziţie Şeful guvernului Ivane opoziţiei o sumă de condiţii in schimbulcelor 30 mandate. Titu şi Take: Asta e cămătărie, mai cumplită ca la Banca Naţională ! ! O operă grea ' —**—. Pacea romino-maghiară mai greu de efectuat decit pacea croato-maghiară Ascensiunea mereu crescindă a prestigiului statului romín și impacit deci a, poporului romín, a îndemnat cereprile conducătoare din Viete să impună cu orice preț guvernului unguresc al contelui Tisza începerea unor laborioase tratative de împăcare cu conducătorii celor 4 milioane de fraţi buni ai noştri — cetăţeni ai regatului ungar. , V: i ;*■ ¥_ ¥ ' A trecut maî bine de im an de E înrl Qf, ini-moti-atgtlypară ca piua azi sa nni in măsură a înregistra vreun rezultat pozitiv şi îmbucurător de golt doar faptul că guvernul unguresc, care la început nu voia să auză de intrarea în tratative cu membrii comitetului naţional, preferind să stea de vorbă cu episcopii şi mitropoliii români, ca oameni cu vederimai moderate, a fost nevoit în cele din urmă să recunoască autoritatea comitetului naţional ca singura organizaţie politică a poporului român din Ungaria şi să consimtă a angaja schimbări de vederi cu comisiunea de trei membri delegată din sinul acestui comitet. Desigur, pentru lumea grăbită şi nerăbdătoare aceste tratative, destul de asidue de altfel, pot părea plicticoase prin prelungirea lor la infinit, ba pentru unii chiar enervante. Aceştia însă nu trebue să scape din vedere că un proces ca cel dintre româi şi unguri, proces care se judecă în faţa istoriei de sute de ani, nu poate fi tranşat repede şi superficial, ci din contra cu cumpănirea şi înţelepciunea pe cari ie comportă complexul de necesităţi şi suferinţe seculare ale poporului român din Ungaria. Dacă în răstimpul de un an de zile, contele Tisza a reuşit să încheie pacea cu croaţii, opera îm- păcariî cu romînii, la care acestui s’a înhămat cu destul curaj, cunoscută fiind opoziţia turbată a tuturor celorlalte partide ungureşti îţi această chestiune, este fără îndoială cu mult mai grea şi mai anevoioasă, fiind vorba de înlăturarea unor nedreptăţi prea învechite şi de acordarea unor concesiuni, cari, pentru naţiunea maghiară, obien nuită numai să ia şi să nu dea nimic în schimb, pot părea nişte sacrificii, ia cari mimai cu greu se. va hotărî. ir— ^ y s* Numai acestui sonn de greutăţi trebue să atribuim faptul că şi re-* centele desibaterî din Budapesta dintre membrii comitetului naţional cari aveau să hotărască dacă sînt sau nu acceptabile concesiunile oferite de către contele Tisza» n’au condus la un rezultat pozitiv, simţindu-se nevoia unei noui amî-. nări de 10 zile, în care timp primul ministru ungar va avea să se, pronunţe definitiv asupra ultimelor cereri formulate de către comitetul naţional drept bază a unei împăcări cinstite şi durabile. Atitudinea demnă şi reală a membrilor comitetului naţional este delsigur împărtăşită de toată suflarea romînească şi dacă această atitudine va fi întîmpinată tot astfel şi din partea contelui Tisza, ca om echitabil cum se afişează şi ca bărbat de stat cu răspundere, care se interesează de soarta momarchiei austro-ungare mai mult decît opozanţii săi şovinişti şi orbi, — în acest caz se poate considera ca sigură mult dorita pace romian-maghiară. Să fim bine înţeleşi însă, numai în acest caz! I. Rusu-Abirneieanu