Adevěrul, ianuarie 1914 (Anul 28, nr. 8730-8759)

1914-01-15 / nr. 8743

b: * \ v v • Trecerea d-l ui N. P. Guran de la partidul conservator-democrat, la conservatori, a făcut oarecare vil­­ă mai ales la Craiova. D. N. P. Guran a fost radical, cu tendinţe socialiste, a­ aparţinut partidului conservator de sub şefia lui Lascăr Catargiu, a fost apoi cu d. Take Ionescu şi în u­rmă a trecut la partidul conserva­tor de sub şefia d-lui Maiorescu. 9 Vineri 17 cor. Citiţi în forţa ziarului „Adeverul“ începutul noului nostru ro­man de senzaţie Femeia-Demon Dramele vie­ţei, tainele şi dure­rile milionarilor, ura şi iubirea, ava­­riţia şi patimile lor, sunt redate în acest roman realist, adînc zgudui­tor. Anni a Xa.în ea No. 874» ~~~~ —■■■>' .M" I , „ ■ ■ fvmnmm­urn „ ■ , FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU FlIB­LICIT­ATE­A CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgevici, No. 9 Et. I.—Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI , No. 11, București Strada Sărindar No. 11 «♦* Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi di­n 5 Baiţa Exemplarul Mercuri 15 Ianuarie 1914 jsssrpsos DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: Un an . . Şase luni Trei luni Pentru străinătate preţul este îndoit. TELEFON: Capitala.....................No. 14/10 1» /«/«*I n 34 73 Provincia . „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 Lei 18.­. O.50— 5— Colegiul al treileaD. N. P. Guran -¥¥ ' Ni se aduce imputare, că nu aş­teptăm ca partidul liberal să fie vă­zut la­ lucru şi apoi să-l criticăm. O fi şi aceasta un sistem — cînd nu cunoşti oamenii, dar cînd îi ştii, cînd eşti deplin convins de ceea ce au în cap şi în suflet, cînd i-ai vă­zut la lucru, cînd îndărătul lor, nu-i decit infamie şi reacţionarism — ar trebui să crezi în minuni, pentru a spera că dela dînşiî să tei pofi aştepta la ceva bun şi mare­• • • $î liuafi­­seama că partidul li­beral vine la guvern cu pretenţia de a inaugura o operă nouă — o eră de progres şi de democraţie. Or, cînd înşelătorii aceştia publici au fost nevoiţi să-şi descopere planurile lor pe viitor, n’a fost greu­ să ne convingem că în orice caz , la baza legilor ce se vor vota va fi ura de ţăran şi cel mai negru reacţionarism. Dacă exproprierile se vor face unde şi cînd se va simţi trebuinţa, ele vor fi foarte avantagioase ma­rilor proprietari liberali,­cari au­ şi dat buzna să cumpere latifundii, dar din această expropriere, se­­vor alege cu proprietăţi nu ţăranii ci cîrciumarii şi cămătarii sa­telor. Aceştia cu ajutorul băn­cilor liberale de pe la oraşe, îşi vor alcătui mici domenii, iar ţă­ranii — neştiutori ca să se învir­­­tească, vor rămîne ca şi mai îna­inte. Ba chiar poate mai rău — deoarece peticul lor de pămînt va fi expropriat şi el, prin comasare, pentru­ a alcătui o moşioară care va intra în mina cîrciumaruluî său la altul albastru din sat • • • In ceea ce priveşte reforma elec­torală, colegiul unic — aşa cum îl concepe partidul liberal, însemnea­ză înlăturarea de fapt de la vot, a uniui milion de ţărani neştiutori de carte. Partidul liberal — adică con­ducătorii lui — fraţii Brătieni, se tem şi urăsc pe ţărani. Cea mai bună dovadă o avem — că la 1907, după răscoale, n’a permis, nici a­­nui ţăran adevărat, ca să intre în parlament, deşi era vorba să se voteze legi în vederea ţărănime!. Cea mai bună dovadă o avem as­tăzi, cînd s’a deschis infama bu­cătărie electorală şi cînd şi astăzi, vedem colegiul al 3-lea că va fi împănat de boeri şi de domnişori, pe care poliţia de la oraşe nu-i poa­te impune acolo şi deci îi trimite la colegiul al 3-lea, colegiul minciună. Or, de astă data, este vorba, de a se modifica Constituţia, pentru a da pămînt şi vot ţărănimei. Ce fel de reformă serioasă şi adevărată poate cei dintr’un parlament la care cei interesaţi nu vor lua parte şi nu vor avea cuvînt? foştii socialişti din guvern, din vechea lor educaţie, atîta de si­gur Ie-a rămas în minte, că o re­formă socială ca să fie rodnică şi reală, nu trebue să vină ca o po­mană dela cei de sus — căci po­mana este tot pomană — ci să fie rezultanta voinţei şi nevoilor cla­selor sociale pentru cari aceste legi se întocmesc. Exproprierea vota­tă de clasa stăpînitoare, a proprie­tarilor de moşii—nu poate să fie în folosul sătenilor — contra celor dinţii,, ci va fi un compromis de in­terese, o nouă înşelătorie a celor de la sate. • • • Ei bine, pentru această „mare"­­reformă, sătenii sînt înlăturaţi şi neconsultaţi. Aşa este astăzi, pen­tru parlamentul care va vota modi­ficarea Constituţiei, aşa va fi şi pentru alegerile Constituantei, aşa va fi mereu, şi cu atît mai uşor pentru viitor, cu cit am arătat că la 500.000 de alegători ai cole­giului unic — în marea lor majo­ritate orăşeni—vor lua parte satele cu abia 20.000 de delegaţi în toa­tă ţara !... Ori cînd proectele liberale sînt reacţionare şi protivnice tabanimei, cînd alegerile se vor face contra satelor, cînd colegiul al 3-lea şî de astă dată, va fi colegiul minciună, să ne erte aceia cari vor să mai aştepte ceva, să aştepte opera li­berală, pentru a judeca pe aceia cari o vor întreprinde ! Noi, însă, nu­ vom­ face parte din aceşti naivi, ori cari vor să pară naivi. _______ Const. nazbatii dezastrul takist ! (D. Filipescu se delectează pe a­­ria „Dezastru takist“. D. Filipescu are deplină dreptate. Dezastrul takist a început din ziua în car­e d-sa i-a invitat pe ta­­kiști la guvernul de colaborare. A doua catastrofă a fost aceea cînd d. Filipescu s’a săturat de a se absenta dela ministerul de domenii şi a ieşit din cabinet, lăsînd pe ep Take Ionescu văduv de consiliile sale în politica externă ! Celelalte catastrofe se cunosc: d. Filipescu a rămas cu covoarele dela Constantinopol, iar d. Take Ionescu cu pacea dela București, cu Turtu­­caia-Baîcic, cu Pacea dela Atena, dar... fără d. Guran. E mai mult decît un dezastru: de la Sodom­a și Gomora, nici nu s'a mai pomenit așa ceva ! Pac. Curte.... subiectă Un reporter al „Adevărului“, de obicei, foarte bine informat asupra celor ce se petrec în cercurile con­servatoare, a publicat un interesant reportaj cu privire la discuţia care a urmat în sinul comitetului­ şi a re­levat faptul că unul sau doi dintre membrii comitetului, d-niî Mită Şoi­­mescu şi Enibace au­ cerut regenţi­lor partidului conservator să rea­ducă în partid pe d. Filipescu. Fireşte că acest apel s’a făcut aducîmdu-se elogii d-lui Filipescu pentru munca ce a depus-o în par­tidul conservator. D loan Lahovary fără a tăgădui conservatismul d-nuî Filipescu a li­mit însă să spună un adevăr: că d- f­ilipescu a făcut partidului ceîe mai mari bociucării--și ca va mai face și că nu se poate pretinde ca toată suflarea conservtoare să se ploconească înaintea d-săle. iar d. Marghiloman a spus, su­b o f­irma mai elegantă,­că nimeni nu este in­dispensabil in politică. * Dar se vede că sint oare-^arî combinatiuni de realizat ,.în' culise­le conservatoare $i d. Ai. Marghilo­man vrea să menajeze pe d. Fili­pescu deși fostul ministru de răz­­boiă a făcut cele mai mari dificul­tăți d-luî Maiorescu în politica ex­­-‘“'■idbuuitiiid toate mijloace­le spre a întuneca succesul diplo­matic al guvernului de colaborare. In acest scop, de­ a menaja pe d. Filipescu, foaia d-luî Marghilo­man publică un comunicat prin­ care afirmă că reportajul nostru este de... rea credință, dar prin acest comunicat nu se desminte ceea ce au spus­­d-nii Ioan Lahovary şi Al. Marghiloman Dinu comunicat rezulta însă că continuă „pjirparleuri“ cu d. Fili­­pescu ca să reintre în partid şi să-şi reia locul în comitet şi nu... fruntea partidului ! Precum se vede regenţii lăsaţi de d. Maiorescu, în special unul din regenţi, anume d. Al. Marghilo­man, pregăteşte o nouă lovitură in partidul conservator în lipsa din tară a şefului acestui partid. Dacă d._ Marghiloman s’a înţeles cu d. Maiorescu, să proclame şef pe d . ilipescu,­­ se schimbă lu­­cruri­.e şi acum reiese în mod evi­dent de ce nu s’a putut menţine şi continua colaborarea. Dar dacă e vorba pur şi simplu de reintrarea d-luî Filipescu în par­tidul conservator pe picior de ega­litate cu d. Marghiloman, atunci regentul d-luî Maiorescu apare ca un foarte abil... rival al d-lui Fili­pescu. R. X. Bin­zimea art­sticei noştri O scrisoare at­resată d-lui A. Simu de pictorul IP. STRAMBU numai printr’o instituţie culturală. Nevoile artiştilor noştri sunt mai mult de ordin ma­terial. La noi nu talente­le lipsesc, nici avântul spre sferele înalte ale artei, ci mijloacele materiale prin cari talentele să se desvol­­te și să producă. Rezum aci' lipsurile prin­cipale . Maî iutii ne lipsește în­de,'-nul material spre lu­crărî serioasei La noi, pu­cer îndeosebi lucrări ief­tine. „Producînd tablouri m ..mai de cite o sută Iei po „să ajungi bogat — spune „un negustor de tablouri,­­„cu lucrări de la o mie­­ „în sus mori de foc „pentru că acestea cer luni „■de zile de muncă şi „n’au cumpărători, pe cînd dintîi cer citeva ceasuri* mult dl „dacă sînt plăcute la vedere“. Pennitetimi să-m­i exprim senti­mentele mele de adîncă admira­­ţiune pentru opera ce aţi săvîrşit, şi în acelaş timp, mulţumirea că tot se maî găsesc în ţara noastră oa­meni, cari să-şi sacrifice averea şi munca pentru lucrări de această natură.’ Sentimentele acestea cred că sînt împărtăşite de toţî cîţi vizitează muzeul d­v­. — de aceea nu impor­tă cine vi le exprimă aici. —­ căci ori şi cine îşi dă seama de munca şî cheltuelele enorme ce aţi depus, precum şi de efectul educativ ce instituţia d­v. exercitează şi va exercita asupra publicului şi mai a­­les asupra artiştilor. Maî presus de orice e de admirat , asistai «esst» oue gi tatemnai să faceţi aceste sacrificii, în epoca noastră de materialism, —­uvînt ce nu se poate explica decit prin ma­rea dragoste ce aveţi pentru arte şi dorul viu de a le vedea cit mai re­pede progresind în ţara noastră. Aţi vrea ca şi la noi, ele să înflo­rească în măsura dispoziţiilor natu­rale ale neamului nostru, atî vrea ca talentele reale să se desvolte şi să dea pe deplin fructul personali­tate­­lor şi atî vrea ca toate a­­cestea să se petreacă sub ochii noş­tri, în timpul nostru. Ca muncitor pe acest cîmp de activitate, vă puteţi închipui cu ce mulţumire plină de recunoştinţă privesc, străduinţa d­v., $i cit de mult vă doresc izbîndă. Văd însă nîsts etedicî cars nu­me, pot înlătura In al doilea rlnd ne lipsesc ate­lierele. In Paris, München, Fiorenta etc., se găsesc pretutindeni ateliere de pictură şi sculptură pentru o chirie dela 500 lei pe an, pe cînd în Bu­cureşti nu se găsesc nici pentru 2000, fiindcă nu există. De aceia pictorii şi sculptorii din ţară sunt siliţi să muncească în condiţiile ce­le mai rele, care le distrug cu tim­pul tot entusiasmul lor de lucru. Al treilea, în fine, nu avem un lo­­­ac anumit pentru expoziţii. Ca rezultat al stare! actuale de superficialism, cu tendinţa spre­­antitate — nu spre calitate — ex­­eziţiile individuale se ţin lanţ în Icureşti Sala „Exarcu“ din pala Ateneului, singura sală mai o vită, e angajată lună cu lună pet ! cîte 3—4 ani înainte, iar loc­ul „Panoramei“, amenajat de Ti­­lerimea Artistică, e ameninţat să ie dărîmat cit de curînd de pri­­m­ărie. In aceste condiţii, n’avem dar nici unde expune. Etnunsxru aceste trei neajuns­uri, mai principale,'h­u pentru a vă cere tot d­v. să le înlăturaţi. D­v, prin opera ce aţi ridicat, puteţi, cu drept cuvînt, zice: am făcut atît, facă al­ţii mai mult; iar noi trebue să vă fim foarte recunoscători. Vi­ne po­menii maî mult­ ca­ să-m­i descarc sufletul; şi v’am ales pe d-v., că­ruia să le spui, fiindcă ştiu că ne înţelegeţi grijile, şi nevoile. E drept însă, că nici aşa lucru­rile mi pot merge multă vreme; tre­­­bue să vie îndreptarea de undeva. In privinţa primului punct, s’ar cuveni ca Statul să intervie. Mijlo­cul ar fi simplu: să nu mai cumpe­re nimic din consideraţii de milă, şi numai meritul artistic al lucrări­lor să fie avut în vedere. Aceasta, cu atît maî mult cu cît lucrările cumpărate de Stat revin pinacote­celor, care sînt instituţiile cele mai de seamă, de cultură şi educaţie artistică a publicului. Valoarea bă­nească a unei lucrărî stînd în ra­port direct cu valoarea ei artistică, nu trebue precupeţit nici-un sacri­ficiu pentru a pune sub stăpînirea pinacotecilor cele mai scumpe lu*u­crărî de artă. Ba să fie Statul chiar bucuros dacă poate găsi in tară astfel de lucrări. De altfel, și galeriile particulare, cu scop educativ ar treimi să ut­­meze aceiași cale. * Cu privire la lipsa de ateliere, a­­ceasta nu se va putea remedia de­cit cu timpul, cînd împrejurările vor îndemna pe proprietarii de case să prevază în construcţiile şi astfel de piese. Pipă atunci, s'ar putea lua măsuri ca cel puţin talen­tele recunoscute să nu fie lipsite de acest lucru, strict necesar ; daca nu pentru toată viaţa, barem în o parte din timpul lor de vigoare şi de fecunditate artistică. Mijlocul pentru aceasta n’ar fi tocmai greu; cu o sută de mii lei s’ar putea da şi ajutorul necesar pentru ateliere la generaţii întregi de artişti, precum s’ar putea crea şi unul din cele maî puternice im­bolduri pentru producerea lucrări­lor­ de valoare? şî iată cum : Să se construiască o casă de ar­­tist i atelier şi camere de locuiţi cu ¥ _I T D. Anastasie Simu cele­­ „zi-două şi cumpărători am­­destui Circulara d-lui Morţun "Ministrul de interne a debutat printr'o circulară recomandind im­perios aplicarea efectivă a legei re­pausului duminical, călcată în pi­cioare chiar în centrele unde miş­carea funcţionarilor comerciali ve­ghează la respectarea ei, dar încă in localităţile uitate de D-zeu­ şi de oameni ! Am luptat prea mult pentru ob­ţinerea şi aplicarea acestei legi, ca să nu avem datoria de a semnala că unul din acei care a luptat ca şi noi lungă vreme pentru obţinerea puţinelor drepturi cile muncitorilor, venind la minister nu a uitat aceas­tă luptă, ci înţelege s-o ducă înain­te şi din biroul ministerial. Cu atît mai bine şi mai frumos pentru d-nul Vasile Morţ­un. Este singurul mijloc de a consola muncitorimea de pierderea încer­cată prin plecarea din rîndurile ei a acelora cari lupt­au­ cu dezinte­resare pentru ridicarea ei econo­mică şi morală. Să sperăm că prefectu d, la rîndul lor, vor supraveghia ca subalter­nii lor, dintre cari unii au făcut din legea repausului un izvor de spe­culă, să facă o realitate din reco­­mandaţiunea, atit de cald şi h­tvnos motivată, a ministrului de interne. Cit despre d. Mor­ţun, ştim că ci­tit această circulară, cit şi vizita sa, salutată cu simpatie de lucră­tori, la Imprimeria statului, sitit la d-sa ceva mai mult de­cit „gesturi democratice". De aceea aşteptăm, tot dela energia d-sale, să 'şi su­pravegheze cit mai des măsurile ce ia. /— y — F. D. Petre Gîrboviceanu Fost deputat de Mehedinţi. Ca par­tizan al politicei şcolare a răposa­tul­uî Haret a fost sub ministeriatul acestuia administrator al Casei bise­­ricei şi acum era vorba să vină ca secretar general al instrucţiune! dar... a revenit la Casa Bisericeî. Adeveruri ■» i «* ^ «t-« * t ox.» n a. i . Bacăul! D. Leon Bogdan cu întreaga orga­­zaţi­e conservatoare din P.­Neamţ au demisionat din partid. E vorba ca partidul să trimeată pe cineva din Bucureşti ca să'l repre­zinte la Neamţ! Trebuia să bage de seamă partidul cât aproape de Neamţ e... Băcănii! h.­. ____„Afacerea" „Epoca“ şi-a reluat „afacerea cu înpămîntenirile“. Reluăm şi noi întrebarea noastră: unde sînt dovezile „afacere­“ ? Şi fiindcă „Epoca“ întreabă „de ce justiţia nu ’şi face datoria“, între­băm şi noi justiţia: ce mai aşteaptă? Dovezile „Epocei“? Atunci o să aș­tepte mult ! Rigoletto Guvernul liberal şi exproprierea O orientare cît maî justă asupra caracterului pe care il pot adopta reformele liberale, ar avea îndoitul avantaj de, a economisi multă chel­tuială de vorbe în atacări şi de a scuti guvernarea liberală ,de critici şi lovituri pe cari înşişi partidul şi presia liberală le stârnesc prin exal­tarea consecinţelor acestor reforme Şi e curios că se exaltează conse­cinţele cînd, de fapt, nu avem încă nici măcar cea mai mică precizare asupra acestor reforme ! Povestea lăptărese­ şi a doniţei cu lapte. Presa şi publicaţiunile partidului liberal sunt pline de prezicerea şi scontarea unei „ere nouă“, a unor „vremuri nouuă“ şi „transformări adinei, menite­ a schimba faţa ţa­rei“. De îndată insă ce vechiul partid conservator, care se crede repre­zentantul marei proprietăţi rurale, strigă „confiscare“, „asignate“, a­­pare cite un articol în presa libera­lă prin care lumea e asigurată că reformele se vor face......așa fel că vor împăca toate interesele“ .­­ Așa­dar, pe de o parte „vremuri nouă“, „transformări adinei“, iar pe de altă parte „împăcarea tutu­ror intereselor“ ? Ce trebue să , credem, sau mai bine zis, ce putem crede din toate acestea ? Avea-vom o răsturnare a actua­lelor raporturi de proprietate ? Se va schimba centrul de gravitate, în viaţa economică rurală, trecîndu-l de la marea la mica proprietate ? Are partidul liberal de scop schim­barea ordinei de azi în viaţa de la ţară ? Dacă da — atunci ar putea fi vorba, în adevăr, de „vremuri nouă“, „prefacerî adinei“. e etc. Dacă însă nu — şi „împăcarea tuturor intereselor“ exclude cu de­­săvîrşire asemenea prefaceri — a­­tunci, încă odată, care este orien­tarea justă asupra realitate! ? * Am credinţa că interviewul ce am obţinut dela d. Take Ionescu va înlesni considerabil aceasta O­­rientare. O judefcaH sănăldâSă şi situaţia politică pet care ’ şi-a cîştigat’o şi careî pupe.- »w^Mbztţtitnc de a tiu atîrna pe­ viitor de micile fluctua­tion! ale vieţei doctorale şi de par­tid, face ca d-ka ,să fiu aibă nevoe a masca nici irttenţiunile d-sale, nici pe­ ale altora. Din însăşi explicaţia pe care a dat-o venire l­a promutare a parti­dului liberal la putere, reiese că, în adevăr, am fi ajuns la un program de răsturnare a ordineî in proprie­tatea şi viaţa rurală,­dacă partidul liberal miu­ state­a multa vreme in opoziţie. " Din fericire pentru această ordi­ne, liberaţii a fi,venit la guvern mai curînd chiar decit s’au aşteptat şi de aceia „toate­ interesele vor fi împăcate“ ! Cum însă unii guralivi au înce­put din opoziţie să vorbească prin publicaţiile şi întruni­rite liberale de „prefaceri "adinei“; e fata­ să mai vedem cîteva luni profetizîndu-se „vremuri nouă“­D. Takp Ionescu însă, care ştie ce se poate şi ce nu se poate în ca­drul alcătuirei­ de azi şi a partide­lor de guvern, inită să nege anu­mite înlesniri pe care exproprierea o va aduce problemei împroprietă­­rirei ţărăneşti, reduce la justa ei proporţie această reformă. Se va expropria in­­păsura mijloacelor fi­nanciare, ceea ce poate fi ceva, dar ceea ce de­sigur e departe de a fi o prefacere adhocă. Şi cum s'ar putea să fie altfel ? Tocmai fiindcă e un foarte con­ştient apărător a! Iijtocmirei de azi, d. Take Ionescu s’a întîlnit în argumentele date prin interviewul său, cu vechile şi solidele critici ale socialismului ştiinţific. Din moment ce e vorba, nu de o măsură revoluţionară, ci de o mă­sură legislativa, ne spune d-sa, nu există altă posibilitate pentru ex­propriere, decit justa şi prealabila indemnitate în bani şi fixată de jus­tiţia inamovibilă, fireşte. Nu e clar vorba de o lovi­tură de stat, fie şi făcută de cei de sus în favoarea celor de jos. E vor­ba de o reformă constituţională şi încă de una realizată într’o ţară în care nu a existat niciodată pînă azi şi nici de astădată nu există presi­une de jos în sus şi expresie parla­mentară sinceră în alcătuirea fie a legilor, fie a legei legilor. Singura presiune existentă este setea latentă de pămînt a unei ţă­­rănimi ajunsă în, stare de mizerie fiziologică, o sete nativă, care îm­pinge la continue narrative, dintre cari multe absurde. Odată cuvîntu­l expropriere, pus înainte de către un partid de gu­vern, exproprierea se va face, ne spune d. Take Ionescu. Da. Se va face, fiindcă ţăranul a aflat că e vorba să i se dea iar ceva pămînt şi va trebui să i se dea, in­diferent cum şi ce fel. Dar acest ceva nu va însemna nici de cum o prefacere. Meritul d-Inî’Take Iau es­eu este că rămîne şi aici omul rea­lităţilor. E cu totul ieşit din modă de a afişa în zilele noastre de criti­că şi analiză, 011 democratism for­mal. Lumea crede în evoluţie şi progres, dar nu maî crede în minu­nea prefacerilor sociale decretate, maî ales la noi, printr’o anumită le­giferare. Exproprierea nu poate şi nu trebue să fie considerată ca un fel de iarba fiarelor în problema agrară, a cărei rezolvire atîrnă de un întreg complex de reforme si mai ales de o nouă practică in a­­plicarea legilor: practica sincerită­­tei. . Prefăcătoria nu a adus nici­odată prefaceri. După ce se va înscrie însă în Con­stituţie şi va sta destulă vreme li­teră moartă, e în adevăr cu putinţă ca, odată cuvîntul expropriere pus înainte prin Constituţie, să decidă ţărănimea şi democraţia oraşelor de a face dirrtr’însu! o realitate. Emil O. Fagure. CHESTIA ZILEI Mandate pentru opoziţie Şeful guvernului Iva­ne opoziţiei o sumă de condiţii in schimbul­­ce­lor 30 mandate. Titu şi Take: Asta e cămătărie, mai cumplită ca la­ Banca Naţională ! ! O operă grea ' —**—. Pacea romino-maghiară mai greu de efec­tuat decit pacea croato-magh­iară Ascensiunea mereu crescindă­ a prestigiului statului romín și impa­cit deci a, poporului romín, a în­demnat cereprile conducătoare din Viet­e să­ impună cu orice preț gu­vernului unguresc al contelui Tisza începerea unor laborioase tratati­ve de împăcare cu conducătorii ce­lor 4 milioane de fraţi buni ai noş­tri — cetăţeni ai regatului ungar. , V: i ;*■ ¥_ ¥ ' A trecut maî bine de im an de E înrl Qf, ini-moti-atgtlyp­ară ca piua azi sa nni in măsură a înregistra vreun rezultat pozitiv şi îmbucurător de golt doar faptul că guvernul unguresc, care la început nu voia să auză de intrarea în tra­tative cu membrii comitetului na­ţional, preferind să stea de vorbă cu episcopii şi mitropoliii români, ca oameni cu vederi­­mai modera­te, a fost nevoit în cele din urmă să recunoască autoritatea comite­tului naţional ca singura organiza­ţie politică a poporului român din Ungaria şi să consimtă a angaja schimbări de vederi cu comisiunea de trei membri delegată din sinul acestui comitet. Desigur, pentru lumea grăbită şi nerăbdătoare aceste tratative, destul de asidue de altfel, pot pă­rea plicticoase prin prelungirea lor la infinit, ba pentru unii chiar ener­vante. Aceştia însă nu trebue să scape din vedere că un proces ca cel dintre româi şi unguri, proces care se judecă în faţa istoriei de sute de ani, nu poate fi tranşat re­pede şi superficial, ci din contra cu cumpănirea şi înţelepciunea pe cari ie comportă complexul de necesi­tăţi şi suferinţe seculare ale popo­rului român din Ungaria. Dacă în răstimpul de un an de zile, contele Tisza a reuşit să în­cheie pacea cu croaţii, opera îm-­ păcariî cu romînii, la care acestui s’a înhămat cu destul curaj, cunos­cută fiind opoziţia turbată a tutu­­ror celorlalte partide ungureşti îţi această chestiune, este fără îndo­ială cu mult mai grea şi mai ane­voioasă, fiind vorba de înlăturarea unor nedreptăţi prea învechite şi de acordarea unor concesiuni, cari, pentru naţiunea maghiară, obien nuită numai să ia şi să nu dea ni­mic în schimb, pot părea nişte sa­crificii, ia cari mimai cu greu se. va hotărî. ir— ^ y s* Numai acestui sonn de greutăţi trebue să atribuim faptul că şi re-* centele desibaterî din Budapesta dintre membrii comitetului naţio­­nal cari aveau să hotărască dacă sînt sau nu acceptabile concesiu­nile oferite de către contele Tisza» n’au condus la un rezultat pozitiv, simţindu-se nevoia unei noui amî-. nări de 10 zile, în care timp pri­mul ministru ungar va avea să se, pronunţe definitiv asupra ultimelor­ cereri formulate de către comitetul naţional drept bază a unei împă­cări­ cinstite şi durabile. Atitudinea demnă şi reală a mem­brilor comitetului naţional este del­sigur împărtăşită de toată suflarea romînească şi dacă această atitu­dine va fi întîmpinată tot astfel şi din partea contelui Tisza, ca om echitabil cum se afişează şi ca băr­bat de stat cu răspundere, care se interesează de soarta momarchiei austro-ungare mai mult decît opo­zanţii săi şovinişti şi orbi, — în a­­cest caz se poate considera ca sigu­ră mult dorita pace romian-ma­­ghiară. Să fim bine înţeleşi însă, nu­mai în acest caz! I. Rusu-Abirneieanu

Next