Adevěrul, noiembrie 1914 (Anul 28, nr. 9929-9958)

1914-11-26 / nr. 9954

iMaT miUM tfo. m$5 Ban! Exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE abamuntnt* * ©a premii s «bw . ..................................................... Ui sa»e. |M| oooooooooofto* e $Wi «OQOOOOOOOOOO • iPsbSwj «ftrUnitate prețul este ItidofL TELEFONS eepifsfs o e * MO, 1*10 • tt ® ® © O) 3473 ® © ® © e© 14 91$ Străinătatea . * • ® 12/40 FONDATOR AL EX» V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV­ Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER © Comp. Str. Karsgeorgevici, No. 9 EL L—­T«!»f©« S[4 BIROURILE ZIARULUI» Nrf 11, București Strada Sărindar No. 11 «♦!» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi lerefort 21 Noembrie 1914 Pînă cînd? Războiul îşi urmează înainte ope­ra lui de foc şi de sînge, şi dacă pe ici pe colo, pe frontul cel colo­sal şi din Polonia şi din Franţa, victoria surâde, austro-germanilor— faptul evident care sare în ochi, e că îsbînda finală va fi, a întreitei alianţe. In ipoteza cea mai fericită, pentru dubla alianţă, chiar da­că nu va căpăta izbînde aşa de mari ca să pună capăt incon­testabil şi brusc războiului —■ întreita in­ţelegere va fi victorioasă, numai prin faptul că e- a fost răpu­să. Nu din ea a pornit războiul, ci ea a fost atacată şi dacă Germania cu aliata sa Austrie, nu vor putea eşi biruitoare, şi atît ajunge pentru­­ca toată lumea să ie socoată în­vinse. v •• Pe noi în special ne interesează ti se petrece intre Austro-Ungaria şi Rusia. In această privinţă iarăşi îndoială nu poate fi. Armatele ru­seşti n’afi dat o prea strălucită do­vadă de calităţile lor. Valoarea în­­să a armatei austro-ungare este absolut nulă şi dacă ar fi stat îna­intea altor oştiri, de mult Pesta şi­­Viena ar fi fost ocupate. In aceste împrejurări se pune în­trebarea: ce mai aşteptăm noi? Avem în capul ţării un guvern care nu ştie nici pe ce lume este! N’a Înţeles nimic, n’a învăţat nimic, nu s’a putut încă orienta —• şi deci a lua o hotărî­re. Atâta ştie: că sub toate pretextele, cu ori şi ce preţ, să amîie pe ziua de m­îine hotărî­­rea cea mare. Şi această amînare stupidă şi laşă se face de patru luni, această amînare s'a făcut şi după Lemberg, ea s'a făcut și după ce rușii intraseră în Transilvania, deriziunea s’a amînat și atunci ani Transilvania era'golită de trupe, cind Bulgaria nu era încă orienta­tă și mal ales cind Turcia nu era in stare de războiu... • •• Am amînat hotărârea de-a intra fiindcă nu era gata ci­că mobiliza­rea, fiindcă aşteptam din... Austria şi Germania arme şi muliţiuni, fi­indcă speram să ne vină medica­mente, fiindcă era prea cald, azi aminăm fiindcă'î prea frig; erî ne codeam fiindcă nu aveam garanţii diplomatice, acum fiindcă avem prea multe,... In fond nu-i de­cît frica Şobolanului cel mare de a fa­ce un gest eroic, de care nu-i ca­pabil, este insuficienta lui de-a lua o hotărire virilă, este lipsa de vi­goare a odaliscei obosite, este în sfirsit ticăloşia partidelor politice, cari nu sînt şi ele capabile ca să ia hotărirea, fie şi aceea de a lua de git pe d. Brătianu şi—a-’i face vint de la guvern, de acolo unde dezo­norează şi compromite ţara... . •• • Şi jie cînd guvernul nostru aş­teaptă, herită, se indoeşte, se sfă­­tueşte cu Iulia Poloneza ori cu um­bra ei, timpul trece; iremediabil, Germania dă concurs Austriei ca să înfringă pe sîrbi. Belgradul este In mina oştirilor habsburgice, ru­şii din nou pătrund în Transilvania, pentru a o ocupa in locul nostru, dar nu desigur, pentru a ne-o da nouă peşcheş, iar ziua cea de mîi­­ne, nu ştim ce va aduce, poate! pacea şi deci gonirea noastră de la­ împărţirea unei prăzi, pentru capă-­ tarea căreia noi nam­ făcut nimic... Aceasta este starea de lucruri şi de spirit din ţara rorrânească. in a patra lună a războiului european şi ea nu poate să ne aducă nici lau­de şi mai puţin încă să ne aducă realizarea idealului Romînieî celei mari, ideal despre care d. Brătianu se sinchiseşte tot aşa de puţin ca şi de papucii lui Mahomed, nu în­să şi de acţiunile tramvaielor asa­sine. Const. Mille Guvernul şi liberta­i­e publice Dumineca trecută libertăţile pu­blice au suferit în Capitală două lovituri: de dimineaţă poliţia a o­­prit cu forţa manifestaţia socialiş­tilor; după amiază s-a întrebuinţat iarăşi forţa, pentru a risipi pe par­ticipanţii la întrunirea Acţiunea Na­ţionale. Faptul nu ne-a surprins. A­­tacul din calea Victoriei şi sparge­rea geamurilor d-lui Marghiloman n’au fost doar puse la cale fără un scop precis. Şi scopul s’a văzut care era: justificarea suprimare! dreptului de a manifesta. La noi manifestaţiile au fost tot­deauna lăsate libere. Singura res-­­tricţie care li se punea era aceea de a nu trece prin faţa Palatului, restricţie nejustificată în sine. Pe timpul afacerei tramvaiului, d. Carp care era la guvern, a rupt şi cu ace­astă tradiţie, lăsînd libere manifestaţiile prin faţa Palatului. S’a dovedit cu acest prilej că dacă poliţia nu se amestecă spre a pro­voca mulţimea, ordinea publică nu e tulburată. Acum, guvernul naţional liberal al d-luî Ionel Brătianu, găseşte cu cale să suprime complect liberta­tea manifestaţiilor­­publice, intre­­buinţînd forţa chiar la u­şa sălii de întrunire. D. Carp lărgea dreptul de mani­festaţie, recunoscînd absoluta liber­tate a străzeî; d. Ionel Brătianu su­primă complect dreptul de mani­festaţie. Şi totuşi d. Carp e reac­ţionar, pe cînd d. Brătianu e.„ libe­ral şi democraţi Ce farsor! Rob. N­AJE B­IŢII CAVEAT MARGHILOMANUS ! Să bage de seamă d. Marghiloman, că se petrece ceva în politica internă a Romînieî — şi aici e toată tăria şi toată şansa d-sare, căci dela politica externă d. Marghiloman nu are mult de aşteptat — şi nici ea dela d sa­­ ! E mai imirt de cît suspect faptul că Duminică poliţia nu a mai spart gea­muri, iar pe ziua de orî în loc să au­­zim iarăşi recriminări contra „Ac­­ţiunei naţionale“, foile primului-mi­­nistru, vorbind de întrunirea de la „Dacia­“ declară că „cu toţii suntem­ român!“... chiar d-lui Racovski! Ce să fie ?! ! Caveat Marghilomanus!! Pae. La Crucea Roşie fosta arhiducesă Ştefania a Austriei, contesa de Longay, se a­­fîă in rîndurile Crucei Roşii aus­triace. Din trecutul ei îndurerat sulege milă nemăsurată, pentru a alina suferinţele răniţilor. E grea astăzi munca Crucei Roşii, cînd marea tragedie europeană spo-­ reşte mereu numărul răniţilor, dar­ devotamentul tuturor e neobosit . Bismarkul României NU E VORBA DE D. P. P. CARP, CI DE D. IONEL BRATIANU ! Aşa de bine s’a.... învîrtit politica internă a Romînieî in timpul din ur­mă în cit marile evenimente prin care trece omenirea şi cari au cu­prins şi mica noastră ţărişoară, că­reia i-a sunat ceasul să devină o Rominie mare,—aceste evenimente mari ne-au surprins, la guvern cu... d. Ionel Brătianu. Un spiritual personaj politic de la noi, de cîteva zile foarte deziluzio­nat de atitudinea d-lui Brătianu, a caracterizat astfel situaţia internă . In aceste vremuri grele şi mari, ne conduc oameni uşurateci şi mici. Dacă Nicu Filipescu se înţelegea cu Take Ionescu acum doi-trei ani, n'am fi avut azi pe d. Brătianu la putere şi nici pe d. Marghiloman ca şef al conservatorilor ! Aşa este. E foarte mult adevăr în această afirmaţie. Cele două partide istorice sunt azi conduse de doi oameni cari pot fi doi politicianî de mina întîi, cari ştiu să se învîrtească cu­ abilitate în culisele partidelor lor şi la palat, dar cari mi au, mai ales în situaţiuni ex­cepţionale, externe safi interne, a­­cele însuşiri cari să-i consacre în faţa tuturor ca desăvîrşiţi bărbaţi de stat. Orice s ar zice d. Brătianu nu este de talie să dezlege problemele mari cari sunt pe tapet şi de cari a­­tirnă nu numai viitorul ţarei şi al neamului, dar chiar existenţa statu­lui aşa cum e azi constituit. * Se vorbeşte de acordul partide­lor, adică de acordul şefilor, căci bietele partide habar n’au de ceea ce fac șefii lor, — acesta-i adevărul, cu toate comediile cari se joacă în co­mitetele diriguitoare ale celor trei partide de guvernămînt. Se poate să fie acord între cei doi șefi ai partidelor istorice, adică în­­tre d-niî Brătianu și Marghiloman. Acordul acesta va dura pînă ce d. Marghiloman va simţi că politica.... bismarkiană a d-lui Ionel Brătianu va da faliment sau pînă cînd se va ivi o chestie pe care şeful conserva­torilor va crede că poate şterge pu­terea şefului liberalilor. In privinţa aceasta o recunosc toti politicianii d. Marghiloman e cel mai tare şi pare că de cîteva zile şeful conser­vatorilor are chiar intenţiunea să tragă la răspundere pe d. Brătianu pentru.... uşurinţa şi încetineala cu care conduce acţiunea diplomatică, fără a se mai consulta cu nimeni! D. Brătianu a simţit aceasta şi de aceea a si dat ordin ca d. Pilipescu să nu mai fie atacat, a si fost mai.... deschis cu d. Pilipescu in ultima în­trevedere si probabil că speră să se folosească acum de d. Pilipescu în contra d-lui Marghiloman — dacă va fi nevoie — cum s’a folosit pînă acum de d. Marghiloman contra d-lui Filipescu. Dar ce fel de acord poate să fie cu d. Take lonescu? Şeful conservatorilor-democraţi are într’adevăr bine fixată politica sa externă şi atît în ţară cit şi in străinătate se ştie d. Take lonescu crede că acum Romînia trebuie să se reîntregească mergîn­d alături de tripla înţelegere. Dar ce folos că d. Take Ionescu are­ această politică cînd d-nii Ionel Brătianu şi Marghiloman îi stau în cale şi numai sub cuvînt, că nu a sosit încă momentul să intrăm în ac­ţiune, compromit tot ce în defini­tiv s’a reuşit să se pună la cale spre a se asigura izbinda în caz cînd şi d. Brătianu ar recunoaşte ca trebuie să ne mişcăm ! * Politica externă a d-lu­i Brătianu constă intr’o acţiune diplomatică sau mai bine zis de hărfuială diplo­matică care în cele din urmă va lă­sa Romînia intr’o... splendidă izo­lare. La Vietna şi la Berlin se ştie că dacă ne mişcăm, mergem contra Austriei. Au şi început micile con­flicte... vamale cu dubla alianţă. La Petrograd şi la Paris se ştie că d. Brătianu face pe Bismarkul fără a face.... nimic. La Niş. Atena şi la Sofia se ştie de asemenea ce fel de politică.... bismarkiană urmărim. Ce fel de politică de apărare a principiului naţionalităţilor, se vor întreba de­sigur şi cei de la Londra, este această politică a Romîniei, cînd d. Brătianu sistematic refuză absolut orice gest, orice angaja­ment diplomatic, orice sprijin tu­turor acelor ca n ai­ interese iden­tice cu ale noastre, revendicări la fel de reaizlat şi al cărora concurs ne este indispensabil acum, ca şi in mo­mentul intrăreî noastre in acţiune şi mai ales cînd vom fi la masa verde? Noi acum, prin purtarea noastră, nu consolidăm prieteniile, nu ne le­găm de cei cari ar dori să fim strinşî uniţi in acţiune şi în atitudi­ne, ci ne despărţim de ei, ne izolăm D. Brătianu va reuşi prin politica d-sale să unească in Balcani pe cei cari sunt azi divizaţi, ceea ce ar fi de dorit, dar să ni unească cu izola­­rea noastră, să descurce involuntar pe cei încurcati şi să ne incverce pe­­ noi, I R. X. Tunurile de 42 cm. PROF. DR. RAUSENBERGER unul din directorii uzinei Krupp. Conducătorul tunului de 42 cm. Tricia inteleiere si statele balcanice încă înainte ca războul sa fi luat proporfiunile pe cari Ie-a atins in urmă, s’a simtit că atitudinea state­lor balcanice va avea însemnăta­tea ei in m­ersul și chiar în rezulta­tul acestui rǎzboiu. Acum ne aflăm în faza cînd ati­tudinea statelor balcanice a ajuns o chestiune de o importantă ime­diată. * înaintarea austriacilor în Serbia a fost de­sigur un factor care a gră­bit momentul care avea să învede­reze cu deosebire Triplei înțelegeri însemnătatea de a avea de partea sa statele balcanice. Credinţa, re­pede transmisă îa noi, cum că îna­intarea Austriei în Serbia ar fi ză­dărnicit putinţa unei înţelegeri bal­canice şi a unei alianţe a statelor înţelese cu Tripla înţelegere, este însă neîntemeiată. Este adevărat că Tripla înţele­gere a încercat să aducă Serbiei concursul armatei­ greceşti, cum am arătat-o la timp în coloanele „Ade­vărului“, cu garanţia Romîniei con­tra atacărei grecilor de către bul­gari şi este adevărat că aceste pro­­ecte au eşuat. Nu insă, fiindcă ocu­parea Belgradului de către austro­­germani ar fi avut vre-o influenţă determinantă asupra atitudinei Bul­gariei, ci fiindcă concursul armatei greceşti ar fi putut provoca un răz­boia balcanic in Ioc de a uşura nu­mai situaţia Serbiei. In urma acestora. Tri­pla înţelegere e chemată să­­joace fără ezitare şi fă­ră intîrsiere un alt rol. Ea trebue să obţie de la Ser­bia teritoriul macedo-sîr­­besc pentru Bulgaria con­tra unei intrări a Bulga­riei în alianţă cu Tripla înţelegere. Şi sînt indicii serioase că aceasta e posibil. * * * Reuşita unei asemenea încercări ar uni Grecia, Bulgaria şi Romînia cu puterile Triplei înţelegeri şi nu numai că Serbia ar fi uşurată, dar Austria şi Turcia ar primi o lovi­­tură decisivă. Totul este ca Tripla înţelegere să facă pe sîrbi să recunoască că achi­ziţia Bosniei şi Herzegovinei, a u­­nei părţi din Dalmaţia, Albania şi Syrmia e o compensa­ţiu­ne suficien­tă pentru abandonarea teritoriului m­acedo-sirbesc. Nici­odată poate o acţiune diplo­matică energică şi fără trăgănări nu a promis rezultate mai impor­tante. Romînia o aşteaptă cu cel mai viu interes şi va face totul spre a o în­lesni. — li^ ■ ^----------­# * E. D. F. ++ Adeveruri ♦# Semi-i­alofi! Un conservator a observat erf: — Marghiloman vâzînd că austro­­filismul sau bate la ochi, a găsit tru­cul de a se face.­, semi-italofil. ...Nu de alta.. Frecau­­tuni, ca s’o poată întoarce, cînd n’o mai putea altfel!! Ceva practic „Clubul tinerimei“ care acorda o subvenţie de zece mii de lei anual Li­gei Culturale, a decis să n’o mai ver­se cîtă vreme va dăinui actualul co­mitet al „Ligei“. E poate cel mai practic mijloc de a grăbi demisia acestui comitet I­n-zan Kai­zerul a declarat că e dispus să refacă Tripla Alianţă cu D-zeu în lo­cul Italiei. Ca reprezentant al lui D-zeu pe pă­­mînt Papa i-a răspuns că D-zeu e de preferenţă italian şi prin urmare e greu să înlocuiască Italia In Tripla Alianţă!! Rigoletto Bizantinism Sarcina omului care voeşte cu orice preţ să ţină doi pepeni intr’o mină nu e de floc uşoară; totuşi şe­ful guvernului­­român se încăpăţî­trează să facă această ispravă, păs­trând o atitudine nedecisă intre re­prezentanţii celor două mari grupe de puteri. Toate încercările Triplei înţelegeri de a face pe d. Brătianu să adopte o atitudine lămurită, a fi rămas in­fructuoase.­­Primul ministru se eschi­vează mereu. Şi mi e vorba de de­terminarea dlui Brătianu să intre in acţiune imediat; ceea ce i se cere acum este numai o atitudine clară, o manifestare din care să se vadă că în comitetul actual Rominia s’a aşezat în chip hotărit de partea Tri­plei înţelegeri. Aceasta nu­­implică numai decit intrarea în acţiune. Dovadă Grecia : n’a intrat şi poate mici nu va­ intra cur­ind în acţiune, dar ce! puţin se ştie cu cine menge. D. Brătianu — după cum ne spu­nea un distins bărbat politic — are un joc dublu. Cînd miniştrii Triplei înţelegeri leau cerut să garanteze Greciei neutralitatea Bulgariei, pri­mul ministru Ie-a răspuns că nu este acum momentul, dar că e ho­tărî­t să­­intre în acţiune. Pe de altă parte însă d-sa dă asigurări linişti­toare şi reprezentanţilor austro- germani, crezând că astfel arată o mare abilitate diplomatică. Astăzi, cînd Austria ameninţă să cotropească toată Serbia şi să dea mina Bulgariei, d. Brătianu declară că nu e încă momentul. De­sigur însă că mâine, cînd Austria îşi va fi realizat planul, abilul nostru prim ministru va declara iarăşi că... nu putem intra la acţiune, de­oarece suntem­ încercuiţi! Astăzi d. Brătianu lasă a se înţe­lege că motivul pentru care nu pu­tem intra în acţiune e faptul că nu avem muniiţiuni suficiente şi deci trebue să aşteptăm să ne vină mu­niţiile din Italia şi din Franţa. Aus­tria însă, prin înaintarea ei în Ser­bia, ameninţă să ne taie singurul drum prin care ne-ar putea sosi muniţiile aşteptate. Intrînd în acţi­une acum, sau,cel puţin declarîndu­­ne făţiş contra Austriei, am putea sili pe austriaci să-şi oprească îna­intarea şi am lăsa deschisă calea­ pe care urmează să ne împrospătăm ■muniţiile. D. Brătianu lasă sa trea­că acest moment unic, pentru ca m­îine, cînd el va fi trecut, să poată spune: Cum să intrăm în acţiune diacă nu mai avem nici o cale de aprovizionare ? Aceasta nu mai e abilitate, e bi­zantinism, — un bizantinism care duce «ţara de ripă! . .. A apărut .... = Almanachul Pe 1915 al ziarelor Imperialismul german şi violarea Belgiei de IUUU DUNCEA In urma revoluţiei de la 1830, Bel­gia devine stat independent. Marile puteri, printre cari şi Frusia, stabi­lesc şi garantează neutralitatea per­petuă a statului, asigurîndu-i rela­ţi Util pacificeă cu celelalte state şi luîndu-î dreptul de a purta războaie ofensive. Totuşi la 31 iulie a. c. Ger­mania violează neutralitatea terito­­riului belgian, in urma unui ulti­matum prin care i se cerea libera trecere a trupelor sale şi aprovizio­narea lor. Iată cum reprezentanţii ştiinţei şi artei germane, in apelul lor către naţiunile civilizate, scuză violarea Belgiei: „E fals că noi am violat într'un mod criminal neutra­litatea Belgiei. Avem proba irecusa­­bilă că Franţa şi Anglia, sigure de complicitatea Belgiei, erau hotărî­te să o violeze chiar ele“. Cu alte cuvinte Germania militaris­tă execută violarea pentru că are proba irecusabilă că Belgia, stat neu­tru, pu ale cu două corpuri de armată ar intenţiona, ca împreună cu An­glia, lipsite de armată regulată, să o a­t­ace. Adevărul este că violarea Belgiei de către Germania îndeplinea două scopuri: 1) satisfăcea planul ofensiv de luptă contra Franţei; 2) satisfă­cea politica sa de cucerire. Germania după ce a preparat de mult timp cucerirea economică şi politică a Belgiei, săvirşeşte astăzi, pe calea armelor, ultimul act al năzuin­ţelor ei de heghemonie economică şi politică. D. M. Ansiaux scrie: „Pangrrma­­niştii şterg şi îndepărtează frontiere­le marelui imperiu. Cărţi poştale i­­lustrate răspîndite în abundenţă re­­prezintă Europa în 1950. Pe aceste cărţi Belgia, Olanda, Danemarca, Austria au dispărut. O parte a Ru­siei şi a Romîniei sînt încorporate în naţiunea germană“. Mai departe: „Dunkerque chiar cu regiunile în­conjurătoare nu ar fi decit un post avansat al Germaniei de jos“. Justus Perthes a publicat un atlas al pangermanismului ind­ivid prin puncte numărul asociaţiunilor pan­­germaniste. La frontiera belgiană se găsesc cele mai numeroase din aces­­te asociaţiin»­. Pentru ce Belgia e aşa de mult do­rită de Germania ? Răspunsul e cate­goric : Pentru situaţiunea sa geogra­fică care împiedică desvoltarea eco­nomică a statutul german. Intr'ade­­văr, dacă privim o hartă, observăm că în zona ce cuprinde Canalul Mine­­eel, coastele estice engleze, coastele belgiene şi olandeze, este concentrat marele comerţ mondial. Porturile Londra, Anvers şi Rotterdam sînt marile rezervoare ce string produ­sele agricole şi materiile prime de pe toată suprafaţa globului spre a le distribui populaţiei şi industriei eu­ropene. In ele se acumulează produ­sele marelor industrii engleze, ger­mane şi franceze spre a fi răspîndite pe celelalte continente. Ori sub acest raport, Germania prezintă două mari inconveniente : 1) Coastele sale la Marea Nordului sînt în afară de această zonă ; 2) por­turile de la Hamburg şi Brema sînt prea departe de centrele industriale germane situate în cea mai mare parte pe valea Rinului, la frontiera belgiană și olandeză.Astfel coastele naturale ale Germaniei sînt cele bel­giene și parte, din cele olandeze. D. Ed. Picard zice: „Germania este ca un om care are servituţi p© o casă vecină“. ■ .Neavind staţiuni balneare au făcut din Scheweninghe, Blankenberghe şi chiar Oslanda staţiuni germane unde hotelurile, cafenele şi restaurantele sînt­ germane. Dar ţinta Germaniei o An versul, care trece printre cele­ mai puternice porturi ale lumei. El a de­venit prada Germaniei. Tinărul ger­man intră în casele de comerț bel­giene ca practicant, fără salariu. în­cet, încet caută să se facă indispen­­săbil. Ajutat apoi de marile bănci berlineze se asociază cu patronul. La rigoare se căsătoreşte cu fiica aces­tuia. In fine devine stăpinul între­prindere!. In modul acesta se formea­ză colonii unite prin legături politice şi economice cu ţara lor de origină. In plus, elementul german a ştiut să profite de antagonismul ce există in­tre populaţia flamandă de rasă ger­mană şi aceia valonă de rasă latină. Flamanzii fideli trecutului lor glo­rios cer „flamandizarea” întregei Bel­gie, ca o reacţiune contra invaziei limbei franceze. De aceea au deschis larg porţile lor germanilor spre a lăsa să pătrundă gîndirea germană ca o atmosferă purificatoare. Germa­nii s-au precipitat spre a le întinde braţele lor frăţeşti. Mai mult încă, germanii tind să pună stăpînire pe singura colonie belgiană, Congo, care are in partea sudică (Katanga) imense resurse mi­nerale. De prof. Dubois, membru al corni, sitinei coloniale, arăta in Martie a. c. că Germania tinde să-şi creeze un puternic bloc colonial în Africa cen­trală şi sudvestică prin construirea liniei ferate Tanganika—Dur-el-Sa­­lem (din Africa orientală germană), prin presiune şi­ ameninţare asupra guvernului belgian ca să le cedeze statul Congo, și in fine prin răscum­părarea coloniei portugheze Angola. Ceva mal mult: s’au descoperit terasamente de beton lucrat In as­cuns, ce au servit la fixarea mort­oa­relor de 42 cm. S'au găsit, după afir­­matia însăşi a gazetelor germane, la patronul marelui hotel şi restaurant Weber din Anvers (ce a devenit mi­lionar din chelner), ucis de belgieni, cele mai bune planuri de fortificaţie ale Anversului. Numeroase trebue să fie operile a­­cestor negustori-spioni cari mişunaţi în Belgia, după cum mişună şi pe la noi! Ori din toate acestea rezultă ten­dinţele Germaniei in Belgia. Războiul actual săvirşeşte ultimul act şi cel mai odios al politicei ger­mane de cucerire. Războiul actual este conflictul in­tre forţă şi drept, intre imperialism şi libertate. Mica Belgie e victima acestui con­flict, acestei crime premeditate pen­tru omor şi tiihărie ! Contra acestui atentat se ridică toată lumea civili­­zată. D. T. Roosevelt, fost preşedinte al Statelor­ Unite şi prieten al Kaîze­­rtului scrie în „Out-Lock": „Se găsesc încă popoare spre a strivi fără nici un pretext dar din simplu interes brutal, o naţiune puţin numeroasă dar cinstită, curagioasă, muncitoare, demnă de toate onorurile, a cărei in-Citirî continuarea in pagina ll-a. Contele Tisza şi Rominia de ION GRECU [Ministrul preşedinte ungar con­tele Tisza s’a întors de la marele cartier general al armatei germa­ne, unde a avut o întîlnire cu împă­ratul Wilhelm. Şi fără declarative grăbite ale presei aulstno-germane nimănui nu i-arr fi venit în minte să nu găsească firească această vizită a ministrului-preşedinte ungar la suveranul unui stat, care trebue să ducă greul războiului şi pentru sta­tul aliat lui. Şi mai firească trebue să se pară această vizită tuturor ce­lora cari îşi dau seama că întreaga conducere supremă a armatelor au­­stro-ungare s’a încredinţat coman­danţilor germani. Firească de tot trebuie să pară însă, această vizită celor cari ştiu că in Ungaria servi­ciul de recrutare este condus de mi­litari germani şi instrucţia nouilor atentaţi în multe locuri de pe­acuri se face de ofiţeri şi subofiţeri aduşi din Germania. Nu ne îndoim, prin urmare, că îa această întîlnire se vor fi discutat şi alte chestiuni interne austro-urt­­gaire, nu­ de ordin militar, ci de or­din politic. Intre­ altele, poate, dife­­rendul ce s’a ivit Intre contele Tisza şi ministrul Germaniei la Bu­cureşti von dem Busche — pe tema chestiunii naţionale a romînilor din statul ungar. Se ştie doară că în această privinţă d. von dem Bu­sche a făcut declaraţii atît de cate­gorice îneît contele Tisza prin pre­sa austro-ungară a ţinut să declare că autonomia Transilvaniei este­ o chestiune care nici nu se poate dis­cuta şi că înşişi rominii din Unga­ria isi dau seama că este in contra­dicţie cu dreptul constituţional un­gar. In cercurile politice bine infor­mate se afirmă chiar că ministrul­­preşedinte ungar a protestat împo­triva amestecului ministrului ger­man în chestiunile politice interne ale Ungariei. O simplă anarcă a situaţiei va vădi că presupunerile noastre în ce priveşte situaţia politică a romîni­­­or de peste munţi şi vizita contelui Tisza nu sînt lipsită de temeiu. * Profitind de publicarea unei scri­sori adresate de contele Tisza mi­tropolitului român de la Sibiu Ioan Metianu, presa din Ungaria şi Aus­tria a reluat discuţia aşa -numitei „împăcări” romîno-maghiare. Ni­mic mai firesc apoi ca şi presa din Germania să­­urmeze pilda austro­­ungară şi nimic mai firesc ca şi fruntaşii politici romini şi episcopii romîni de peste munţi să facă de­claraţii în chestia aceasta. Şi, poa­te, nu este numai o simplă coinci­denţă că aproape în aceeaş vreme cu publicarea, în Noembrie, a unei scrisori datate de la 22 Septembrie —Şi presa romînească de peste munţi publică articole in cari se stă­ruie din nou asupra unor neîndri­­tuiri ce li s’au făcut romînilor în trecutul mai apropiat şi mai înde­părtat. Şi, poate, nu va fi numai o simplă coincidentă că această scri­soare a contelui Tisza deşi adre­sată mitropolitului român cu o luna şi jumătate înainte, este dată publi­cităţii numai după Ce at cşţia politi­ciani români de peste munţi au fost la Bucureşti pentru a „informă“ şi „a fi fuior in aff“. Scrisoarea contelui Tisza nu cu­prinde nimic nou­, nimic ce nu s’ar fi discutat de atlteaori, pentru a se ajunge în­totdeauna la rezultatul că toate „concesiile“ sunt mult prea pu­­ţin concesii, decît să poată servi ca bază la serioase tratative de „îm­păcare“ româno-maghiară. Prin ur­mare, nu cuprinsul scrisorii minis­­trului-preşedin­te ungar are să ne importe, ci au să ne intereseze îm­prejurările între cari s’a scris şi, în aceiaş vreme, au să ne intereseze motivele publicării ei. Adresată mitropolitului român la 22 Septembrie et. n. şi înminată lui două zile în nnită,­­ această scri­soare şi-a aşteptat publicarea vre­me de o lună şi jumătate, fără ca vreun moment nou­ in atitudinea ro­­mânilor de peste munţi să poată ex­plica publicarea ei în Noembrie, cum nici vreun moment nou în ati­tudinea lor nu poate explica nepu­­blicarea ei in Septembrie. Românii de peste munţi după 22 Septembrie n au dovedit o atitudine de mai ma­re realitate şi patriotism, decit a fost atitudinea lor înainte de dată aceasta — de la izbucnirea războ­iului încoace, în mod firesc se impune întreba­rea: dacă patriotismul şi vitejia sol­daţilor românî l-a determinat pe con­tele Tisza să adreseze mitropoli­tului român scrisoarea anunţătoare de „concesii“, ce l-a determinat să n'o dea publicităţii atunci imediat? Şi ce ia determinat s’o dea, totuşi, publicităţii după o hibă şi jumătate, cită vreme rominii de peste munţi nu se dovediseră, in acest răstimp de o lună şi jumătate, nici mai demni, nici mai nedemni de răspla­tă decit fuseseră înainte? ■ Răspunsul logic numai unu! poate să fie: nepublicarea scrisorii îndată după ce a fost adresată şi publica­rea ei ulterioară n’au fost determi­nate de vreo schimbare, nn bine saiî rău, ce-ar fi intervenit in atitudinea cetăţenilor sau soldaţilor romîni din Ungaria, ci ele au­ fost determinate de evenimentele de pe cimpu­i de război. (Pentru că scrisoarea însăşi este numai rezumatul unor nouă tratative da „împăcare“ iniţiate du- • Citiţi continuarea in pa­­gina II«»«

Next