Adevěrul, decembrie 1914 (Anul 28, nr. 9959-9987)
1914-12-08 / nr. 9966
áWBl UllHM V«. hm tOLDITOt ALEX. V. BELOIMAfili mueiTâTu eoeiom unuwj CAROL SCHULDBN A Chs. •ft AtrayMrwHja^« BL UTIMH * *ft fio. 11, București Strada Sărindar No. 91 g Bani Exemplanul Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi *>♦» Părintele Lucaci Prezident al Lisei _____________________ Din toate unghiurile țărne vin scrisori entuziaste aprobind ideea lansată de unii membrii ai Agei Culturale, ca părintele Vasile Lucaci să fie proclamat ca prezident. Nu este vorba—ori și cine înțelege— numai de o manifestare de simpatie pentru inimosul ardelean, care din vîrsta tinereței și-a pus viata în slujba cauzei naționale romînești. Onorurile și recunoștința, oricut ar fi de bine venite și de îndreptățite, nu de aceasta poate fi vorba astăzi, ci de ceva mai mare, mai înalt, de ceva de la care nici părintele Lucaci nu se poate sustrage. • • • E vorba ca în aceste clipe și de înălțare și de lașitate, față de curentele mari și frumoase, dar față și de Încercările urîte și ticăloase ale unnor simbriași ai legațiunilor germane și austriace, e vorba ca țara romînească, prin mijlocirea Agei Culturale, să facă o manifestațiune semnificativă. Părintele Lucaci este astăzi un simbol, el însemnează România Mare și membrii Agei Întruniți din toate unghiurile tárei, aici In București, în ziua de 14 Decembrie, alegînd prezident pe părintele Lucaci, vor manifesta în acelaș timp pentru realizarea idealului național, care a fost și este deaproape un veac: țelul tuturor generațiilor, țelul tuturor românilor, de la Dunăre la Tisa, de la Nistru la Carpațî... • •• Sfânta mișcare care ne înfiorează pe vrei toți, edată de cel interesat în cauză, de agenții legațiunilor nemțești și de ziarele cumpărate ori fondate de germani, o dată pe socoteala cîtorva gălăgioși, cîtorva ambițioși, a politicianilor cari caută, cică, să pescuiască în apă îu abure, pe cînd marea massă a țărei este absolută indiferentă față de acest ideal. E vorba de a da acestor zvonuri, acestor insinuări infame cea mai formală dezmințire și a arăta că dacă guvernul tace cu lașitate și calcul greșit, dacă cele două opoziții ne tac și ele, dacă este se sus și pînă jos o conspirațiune crîtă a tăcere—țara, când trebue să vorbească și să se pronunțe, să manifesteze fără de șovăire, și să se pronunțe categoric, numind ca prezident al Ligei Culturale, a acelei Ligi care a fost fondată cu menirea de a prepara întregirea neamului, tocmai pe acela care totdeauna, dar mai ales acum, este simbolul acestei întregiri. • •• Știm că în tot și în toate, și mai dcu seamă la noi. Chestiile de persoane primează asupra chestiilor generale, a chestiilor mari. E foarte posibil ca să fie și alte persoane, cari să aibă în Liga Culturală autoritate și trecere ?i drepturi — ?! cari ar crede că prin alegerea părintelui Lucaci, ele ar fi oarecum desconsiderate. Aceasta nu poate însă fi. In timpuri normale, oamenii de toate zilele, și-au meritele și însușirile lor. In timpuri însă mari numai oamenii aleși trebuie să stea în față, nu pentru ei — căci persoana lor este indiferentă, — ci fiind că sunt un simbol, sînt un steag, care trebue să fîlfîie în capul oștirei care merge la luptă... Iată pentru ce ar trebui — ca astăzi cel puțin—chestiile secundare și cele de persoane, chiar chestiile de pură formă, cari nu pot fi decit simple pretexte, trebuie să dispară, iar manifestația Ager trebuie să fie aceea ce e—o datorie să fie—manifestația țărei pentru unitatea națională. • •• Mi se șoptește că guvernul ar vedea cu ochi răi această manifestațiune. Nu sunt în secretele guvernului, dar credința mea este că de astă dată este pe degeaba calomniat. Guvernul nu are nici un amestec la Ligă, pentru ca să i se bănuiască o acțiune, care ar putea fi socotită de cei interesați în cauză, drept o manifestațiune. Ceea ce face țara, nu face guvernul, și manifestațiu nile țăreî făcute în pace și liniște, cu buletinul de vot, nu pot să-I angajaze răsfipunderea. Și chiar dacă ar fi, iuar pentru cei drei capul țăreî o reabilitare și o îndrumare ? Această manifestațiune trebue dar să se facă în ajunul zilei cîndiga pentru unitatea culturală a tuturor românilor, îndeplinindu-șî țelul, s’ar putea dizolva, in apoteoza splendidă a întregire! Neamului și cînd va trebui să începem lupta cea mare, pentru a face din această țară mărită, o țară liberă și în lăuntru ca și în afară, o țară cu cetățeni liberi și în bună stare materială. • •• Și dacă s'ai întîmipla ca inițiativa toată de câțiva și în special de către d. N. Gh. Popoivici — nu ar avea urmări, sau că părintele Lucaci, ar cădea față de cutarea sau Y — rușinea desigur eu ar fi nici a părintelui și atici a celor ce au lansat ideea, rușinea nu va fi mai puțin a noastră, care și de astă dată ne-am făcut numai datoria. Rușinea va fi a Ugeî Culturale, care va înceta să mai fie a tuturor românilor, rușinea va fi a țăreî și victoria va fi a acelor mici la sufflet și strimți la inimă, va fi victoria celor două legațiuni nemțești și a tuturor Iversenilor, cari își vor suna în chip semnificativ baniii în buzunar, victoria va fi în special a ungurilor, cari vor crede, o clipă, că au scăpat de stafia Daco-i Continuumului — moartea 'or î Const. Mille Bătălia de pe OureQ Pila Semmire«, «f* bătălia de pe Dorea, francezii Înțeleg acțiunea ce Ș'a desfășurat pe flancul lor sting, de către armata generalului Manlloury. In marea acțiune de pe Marpa, acțiune despre care am vorbit, la anul din numerele trecute ale ziapului „Adevĕru”. In întregrr ei, această bătălie, cuprinde operațiunile militare, cam ge a fi desfășurat în cîmpia ce se întinde la nord de Meaux, între canalul Ourcq și linia Dammartin, Nanteuil-le-Haudoin, Betz, totre 5 și 10 Septembrie. După cum se știe, dîn articulul precedent, armatele franco-engleze, au fost silite să dea înapoi, pentru s-si găsi o pozițiune proprie mișcării de ofensivă generală, astfel cum dorea generalul Joffre. Armatele aliate ajunse pe Marna se intindeau pe un front limitat la est de Verdun, iar la vest de Dammartirt extrema stingă, era constituită de armata, ce se formase de curând la Compiègne, comandată de generalul Maunoury. De la formarea ei, această armată trebui să bată în retragere, pentru a proteja mișcarea tactică a aliaților, drapel și mai altes pentru a păstra legătura cu armata engleză, ce se găsea în dreapta și care se îndrepte spre Coulommiers. Germanii. In freest timp, înaintau cu mare repeziciune, de la nord spre sud, în direcția Parisului. * * « £ u 3 Septembrie, armata generalului Maunoury ocupa o linie nordest-sud-vest avind cartierul general la Ratocy, generalul Lamaze era la sud-vest de Dammartin; generalul Vauthier era la Louvres, cu corpul VII. Se credea, că patta din corpurile de armată inamice va ataca linia franceză în regiunea cuprinsă între Senlis și Paris, un alt corp de rezervă, venea înapoia acestuia, spre Etingaoni. La 4, fu liniște complectă pe tot frontul și se află cu mirare că germanii, schimbind direcția de mișcare, se redrepta și spre sud-vest, fiind Meaux ca obiectiv. Acesta fa momentul, pe care generalul Joffre, îl judecă ca prielnic, ca să dea ordinul de ofensivă generală, pe tot frontul. La 5, generalul Maunoury luă dispozițiunea ca armata sa să se desfășoare pe o linie, cu fața spre nord-est în direcțiunea marșului ce avea să execute a doua zi, spre Chateau Thierry. Pe timpul când corpurile franceze, executau, mișcările preparatoare, privitoare la acest durea Compiègne și urmă mișcarea lor spre sud-est și se coborau pînă la Lizy pe Obreq. Corpul lor, IV de rezervă est din pădurea Compiegne și urmă mișcarea spre est și sud-est In dimineața zilei de 6, atacul avu loc pe toată linia. Corpul generalului Lamare se îndreptă spre satele St. Soupplets și Monthyom. La stînga mergea corpul VII, sub ordinele generalului Vauthier. Acest din urmă corp, trebuia să forțeze etapele, pentru a putea debușa, în spatele coloanelor inamice. Primele încăerări, avară ideea Monthyon și St. Soupplets, cu corpul IV de rezervă german, foarte mirat de acest atac în flancul său drept. In seara de 6, generalul Lamare, înaMă pînă în Chambry, iar generalul Wanthier, mai la nord, spre Btavigny. Dubla manevră, a celor două corpuri franceze, au avut ca rezultat înfășurarea stîngei corpului IV german, care, în fața pericolului, schimbă mișcarea și făcu front către inamic. Englezii se găiseau, puțin mai înapoi, spre Couaommiers. Generalul Maunoury, fu prevenit de generalul Joffre, să continue mișcarea in ziua de 7. Corpul german, se fortificase și se apăra cu îndîrjire, contra atacurilor violente ale generalului Lamare. Pe la amiază, se află că germanii se retrag peste Manta. Devenea foarte important ca francezii să înainteze cu stînga lor, pentru a precipita retragerea, în care scop, bătălia dură toată noaptea, spre Euvigny. Corpul II german, retrece Marna, pentru a veni în ajutâul corpului IV, îndreptindu-se spre Acy-en-Midden. Corpul IX german, se reîntoarse și el, îndreptîndu-se spre Bete, cu scopul de a întoarce corpul VII francez. Fără a opri mișcarea înainte, dar în scopul de a para lovitura de întoarcere, generalul Maumary aruncă o parte din rezerva sa, între Nanteuil și Bete. ftat ft Operațiunea devenea delicată, prin faptul ca, pentru a nu se rupe de englezi, cari rămăseseră înapoi, generalul Maunoury, fu silit să trimită o parte din rezerva sa, către sud, spre Marna. In ziua de 9, generalul Maunoury hotărî ca să se mențină pe frontul său de luptă, în care scop, aruncă spre stînga, toate rezervele sale, pe cari le transportă cu automobile, autobuse și taximetre, rechiziționate din Paris. In acest moment, situația devenea critică pentru francezi, căci aveau în fața lor forțe superioare, din care corpul IV german, reușise să întoarcă pe francezi, la nord-vest de Namteuil-le-Haudoin. Coloanele nour germane atacă forțele franceze dinspre sud-est și nord-vest, adică din față, din flanc și din spate. Pentru a face față acestei amenințări, generalul Joffre, trimise generalului Maunoury, corpul IV, ca ajutor, la extrema stingă. Corpul IV de armată francez, nu poate rezista și bate în retragere, spre Nanteuil, păstrînd însă legătură, pe aripa dreaptă, cu corpul VII. Către orele 5 seara, situația corpului IV devine periculoasă și începu să se retragă. Generalul Maunoury trimite generalului Boelle, comandantul corpului IV, ordin de a muri pe loc, dar de a fi mai bate în retragere. Corpul IV, își oprește mișcarea înapoi In noaptea următoare, corpurile IV și VII primesc ordinal de a lua ofensiva a ckma zi Atacul reîncepu în dimineața zilei de 10. Germanii neputînd să-și dea socoteala de situație, continuiază mișcarea lor de retragere. Astfel, prin voința energică și tenace a unuui șef, francezii câștigară victoria, ceea ce confirmă încă odată, că hotărîrea de a merge înainte cu orice preț, dă succesul. N. Toasturi semnificative — SERBA VEDLIA LEGAȚIA RUSĂ DIN CAPITALA — Ca de obicei, cu ocazia onomasticei țarului, are loc la catedrala rusească um serviciu divin la care asistă miniștrii și autoritățile, apoi o recepție la legația rusească și la șampanie se ridică banalul toast pentru suverani. Anul acesta serbarea ca și recepția au avut un caracter mai solemn și n'au mai fost nici toate banale deoarece ant toastul primului-ministru cit și acel al ministrului rus au fost semnificative. „ N’avem înaintea noastră textul oficial al celor două cuvîntări rostite, dar am căutat să ne informăm cu mai exact din cercuri oficiale spre a nu se denatura sensul toasturilor. I. Brătianu a început cuvîntarea sa amintind de vizita țarului la Constanța, onorînd Curtea și țara noastră cu vizita întregei familii imperiale. Primul-ministru a Lăsat apoi să se ințeleaga că banel votast a țarului, se datorește consolidarea banelor raportori cari s'au accentuat in timpul din urmă între ambele State, pentru care și-a exprimat toată gratitudinea fată de suveranul Rusiei. D. Poklewsky, ministrul Rusiei, a răspuns mulțumind, a închinat pentru regele României și a adăugat, și pentru sincera prietenie a celor două state, „ ftatat în împrejurările actuale, după ce partidul conservator-democrat prin glasul d-lui Take Ionesen s’a declarat pentru o acțiune alături de Tripla Ințelegere, după ce și d. Marghiloman s’a hotărît să facă aceiași declarație, desigur că toasturile de om, de la legația rusă, au o deosebită semnificație deioarece au ieșit din obicinuita notă banală și strict protocolară și au avut, fără îndoială, un caracter politic a cărui importanță nu va scăpa numărul. F. adevărat că s’a remarcat absența șefului conservatorilor care, deși purtător al unii înalt ordin rusesc, a lipsit dela recepția ministrului rus. Dacă A. Marghiloman nu demonstra cu von der Goltz I pașa, abținerea d-sale mai ales după ce s’a declarat și d-sa pentru Tripla Ințelegere — nu avea vreo semnificație. Acum însă ea a fost comumentată deși partidul conservator era reprezentat prin d. I. Lahovary. R. X.' înfrângerea austriacilor Generalul Potiorek, conducătorul operațiunilor contra Serbiei și care este vorba să fie destituit pentru incapacitate, cum de altfel au mai fost și alți generali ai împărăției habsburgice. Și se felicște și pe așii Cätism în foile șefului conservatorilor că d. Alexandru Marghiloman, căruia poliția îi compromitea popularitatea luioonijultîndu-i mereu casa cu jandarmi, a fost acum viu felicitat prin poștă și telegraf, în urma declarațiilor făcute la comitetul executiv. Deși mu se publică felicitările, voim să credem că ele curg din toate unghiurile țărei. Decit, atunci suntem în drepta ce întreba: De ce pînă acum d. Marghiloman nu era felicitat și acum este ? Nu cumva fiindcă până acum politica sa nu plăcea nimănui și acum declarațiunile sale că România va trebui să intre în acțiune și anume contra dublei alianțe, sunt considerate ca o supunere a șefului conservatorilor în politica țărei și a partidului său ? Și dacă este așa, oare nu avem dreptul să fim felicitați și noi, prima, fiindcă am pus umărul ca să aducem acest serviciu dlui Marghiloman de a-l face să primească felicitări, secunde, fiindcă văzînd că presa d-sale ascunde declarațiunile șefului conservatorilor la comitetul executiv, noi le-am publicat și am provocat astfel torentul felicitărilor. Și cînd te gândești că de două luni de zi, presad4ul Marghiloman ne striga că persecutăm pe șeful conservatorilor! Iată-ne răzbunați! Pe urma „persecuției“ noastre, d. Marghiloman e astăzi viu felicitat! «. V. B. La noroc! Se pare ca norocul nostru, ca și acela al lui Schröder, e colosal și că a fost angajat ca factor responsabil de guvernul român. In adevăr, în sarcina lui mai mult decît in sarcina veritabililor factori responsabili a fost lăsată soarta Romîniei și a idealului ei national. Număr norocul ne-a scăpat de primejdia atît de gravă a incercuirei noastre de toate părțile. Cînd austriacii au început ultima lor ofensivă în Serbia cu obiectivul, mărturisit, de a pune stăpânire pe țărmul drept al Dunărei pînă la Timoc, toată lumea de la noi a înțeles mărimea primejdiei. Dar făcut-a oare guvernul ceva pentru a o evita ? Nimic absolut. Noroc că sîrbii sunt un popor brav și atunci cînd păreați cu desăvârșire pierduți, aă dat acea extraordinară, lovitură din munții Rudnic, care, liberînd Serbia de năvălitori, a salvat pentru moment și soarta idealului nostru național. Zicem „pentru moment“, căci ceea ce se datorește norocului e clădit pe nisip și poate să nu dureze. Norocul obișnuește să-și întoarcă descorocul. Iată, de pildă, chestia vecinilor noștri dela Sud- Norocul nostru e că nu au munițiuni de războiO și nici n'au cum să și le procure. Faptul acesta ar putea să explice atitudinea destul de cuminte a Bulgariei. Agenția bulgară însă, ne transmite știrea că guvernul din Sofia a cumpărat două vapoare și patru șlepuri, cari au și plecat din Ungaria cu material de războit pentru Bulgaria. Iată deci că, pe sub nasul nostru, Bulgaria își complectează munițiile care îî lipsesc. Și ne întrebăm , oare după ce va fi primit munițiile, va mai păstra Bulgaria atitudinea cuminte de azi ? Evident, transporturile acestea constituesc o primejdie pentru noi. Dar ce face guvernul pentru ca s’o preîntâmpine ? Nimic. La ce ar face ceva ? Soarta Romîniei a fost doară definitiv încredințată norocului! Spic. Adeverulî n Liga Actualul comitet al Ligei nu numai că nu s’a decis să agite pentru Unitatea națională, dar n'a putut avea nicio Unitate în final înî. E cea mai bună... unitate de măsură pentru a’î judeca activitatea ! Banchet „mancat"! Erîdiîndu-se un banchet pentru onomasitica Țarului, șeful conservatorilor a fost înlocuit prin d-na Ion Lahovary. D-na Marghiloman a declarat că 'I trebue nițică vreme ca să se dezvețe de bucătăria nemțească!! Algeletto, N AMmITII CINE A CAPITULA* !! Ctteva ziare, care fi ad pus in cap si persecute pe șeful conservatorilor, am anunțat că d-nu Al. Marghiloman s-ar fi scuturat de prinzul lui von der Goltz și a declarat că alăturea de întreg partidul înțelege sa se intre in acțiune împotriva dublei alianțe. De aici, deducția că șeful conservatorilor ar fi capitulat și și-ar fi schimbat părerile. Or, lucrurile s’au petrecut tatman pe doa. Nu d-nu Marghiloman a făcut vre o declarație, ci d-nu Filipescu a fost acela care a capitulat, declarînd cît se leapădă de Tripla Înțelegere și nu așteaptă decît sa meargă cu d-nu Marghiloman să ia masa în tăte-ă-trite cu von der Gölte și von dem Busche. Prin urmare, singurul care a capitulat e d-nul Filipescu!! Credem că acest comunicat va pune capăt „controversei” ! Past Sircinil în tranșee Două tranșee dușmane, față in fată, la 30 de metri depărtare.. Zboară ghiulele grele, pără puștile, ca zgomotul grindinei se aude secerarea cumplită a mitralierelor. Colo, escadroane in galop șarjează, se isbesc două masse de cavalerie, isbutură oribilă care răstoarnă cai, strivește călăreți, preface intro pastă de singe și de carne animal și om. Ici, an asalt cu baioneta, care e răsucită cu arie în pepturi găurite. Amurgul îșî amestecă roșața purpurei sale cu sclipirea singelui cald răspindit, pretutindeni, pe sute de khilometri. Și în noaptea aceasta oribilă, cînd se aud vaete de răniți, cînd movile de cadavre umple tranșeele și spațiul dintre ele, în noaptea aceasta cînd neostenit bubuctunul, cînd ordinele de luptă nu încetează, in noaptea aceasta sta născut Mîntuitorul, e Crăciunul. Milioane de părinți n'ac parte să-și ridice copiii de subsuori spre bradul încărcat de jucării și strălucind de lumini. Sute de mii din ei sunt morți, alții continua a ucide și ai uciși—în cinstea Mîntmtorului ! Un împărat, nebun sau ipocrit pînă ln măduva oaselor, invoacă mereu pe Dumnezeu, pe Fiul Domnului și le cere binecuvîntarea pentru tunurile sale monstruoase ! Iar in noaptea cînd s’a născut cel venit pe lume pentru înfrățirea oamenilor, i se prezintă tabloul celei mai înfiorătoare sfișieri intre oameni ! După aproape două miî rde ani, nici odată ca in anul acesta ticălos nu se va arăta mai limpede zădărnicia învățăturii, care nu e pentru nenorocita noastră fire, a aceluia născut intriun staul, pe care luptătorii de azi tar rade din temelii, cu prunc cu tot, dacă tar intîlni in calea vre-uei manevre a tor l Maximii» Factorii răspunzători Se tot vorbește acum de factorii răspunzători, cari eî ar fi cei mai informați și mai ales cei chemați au loft hotăriri, ca unii ce au și cea mai mare răspundere. Un cititor ne atrage atenția asupra unui fapt istoric care arată cît ele relativă această răspundere. Ion Brătianu — ne scrie acest cititor — a pierdut la 1877 Basarabia — cu ce a răspuns el de această greșală? Nu cumva cu cei doisprezece ani de guvern, pe cari contimporanii l-au supranumit vizirat ? Răspundere specială nu există deci și moralmente vorbind, înaintea istoriei, ori și ce om politic care determină o acțiune, fie el la guvern sau în opoziție, are o răspundere. Această răspundere însă are caracterul unei răspunderi morale și pentru cuvântul că guvernul o are și pe cea legală, în practică și la urma urmelor, aceasta tot numai sancțiunea morală o are. Ollivier și mareșalul Leboenf cari a fi împins Franța „cu inima ușoară“ în războiul din 1870, n’au avut anii de guvern al lui Brătianu, care avusese șansa de a ne da odată cu pierderea Basarabiei, independența, — dar răspunderea lor n’a avut altă sancțiune decât dispariția de pe scena vieței politice și pentru Olivier, munca decisiS de a grămădi volume peste volume pentru a apăra o viață întreagă greșala unei singure clipe. în tot cazul istoria arată că nu se poate atribui o deosebită perspicacitate sau o deosebit de delicată situația „factorilor răspunzători“. . R|s» A apărut: =--■ . r- Pe 1915 «si »isteîar .Aiera F șilinei Pfemi ,30 bani Luni 8 Decembrie 1914 DIRECTOR FOUTIC CONST, MILLE ft««annt« en premiily*1 *** ••ft«»*«# ■» ••••#* LftI E8X «sis!::::::::::..: Rmmi «tribăut» prețul este ipdetL TELEFON! OpReM : . . . • Ne. «4 io !* • ■ • * « e 34/78 rnwin of* . . . , 14/99 Străin&futea . « , ■ m 12/49 Intre ruinele Belgiei O dramă între mii de alte drame, cari s’au desfășurat pe pămîntul nenorocit al Belgiei. Ați venit într’o zi hoardele lUi Wilhelm sîngerosul In Termonde și dintr’un oraș Înflorit și fericit, au făcut un morman de ruine. Au jefuit, au incendiat, apoi s’au năpustit asupra locuitorilor fără de apărare, torturindU-i și asasinindu-i cu sau fără pretexte. Familii întregi au fost astfel nimicite. Dintr’o astfel de familie n’a mai rămas decît bunica și nepotul, pe cari ii arată, ilustrația noastră. Tataiul i a’aö scos ochii cu baioneta, mama, tînără, a pierit nu se știe cum bunicul, surd, a fost omorât fiindcă nu răspundea repede Întrebărilor germanilor (faptele acestea au fost relatate de „Le Matin" din Anvers.) Bunica și nepotul au reușit să fugă și au luat drumul pribegiei. Dar înainte de a se depărta de orașul în care trăiseră fericiți, s’au oprit la marginea lui să-și mai încarce odată sufletul cu icoana istoriei ce lasau In urma lor. Colo, în depărtare, ardeau atîtea casa, și casa lor. De acum, doliul vecini e la suflet, ura ermeena contra vandalilor, pribegia și mizeria! Bunica și micule orfan, mlugîi&ț»vă, dacă aveți puterea, căci, chiar după ce se va Încheia pacea, Gwna na va mai lupta ani de-artnciu! nA ispășească cruzimile ei de astăzi, ast i se arunce mila uitărel — și iertarea nu va veni, poate, niciodată! Expoziții de pictură La Ateneu: in sala Exarcu expozițiile d-lor Mihăllescu și ia snsd. In rotondă expozițiile d-lor Iliescu și âescher La Ateneu a început seria expozițiilor de pictură. In sala Exarcu s’au întrunit într’o expoziție comună d-niî Mihăilescu și banii. Peisagiile d-lui Mihăilescu au de mult adoratori printre cei mai buni cunoscători ai noștri. Urmăresc pe acest artist de la prima sa expoziție pe care a organizat-o împreună cu regretatul Sperlich, în care pictura noastră a perdut un mare talent. De atunci d. Mihăilescu s'a devotat peizagiului romi» și a rămas pînă acim credincios acestei prime dragoste. An cu an am constatat că progresele se accentuiază la d-sa, și astăzi putem spune că este unul dintre cei mai tari peizagiști ai noștri. Ceea ce-i deosebește este că peizagiul sau nu poartă nici pecetea școalelor streine și nici pecestea peizagiilor streine. El e peizagini românesc cu aspectul special al pământului nostru, cu coloritul special al cerului nostru. E atîta viață și atîta aer în pezagiile d-îuî Mihăilescu, încît uiți că ești într'o sală de expoziție. Și peste tot se revarsă o poezie einstită, caldă, mângâietoare... In cît privește concepția și tecnica d-lui Mihăilescu, ele sînt simple. D-sa pui caută efectele, ci e simplu,ca natural însăși și tocmai prin această simplitate obține celș mai puternicei efecte. Imi vine greu să relev din lucrările ce acest pictor expune. Fiecare e interesantă prin altceva și toate poartă marca talentului său. Voi ■cita totuși ca fiind cu deosebire caracteristice pentru arta sa: ,J Pe» lac, Băneasa“ (16), „Lacul Florea*sca“ (29), „In Breaza“ (10), „In It* vede“ (18), „Vara la Filaret“ (25), cu ce măestrie nu e tratat pomul izolat ; și acea pustie „stradă a Veseliei“ (35), un colț al Bucureștilor, acolo unde el încetează de a fi Capitală, ci chiar provincie și devine ca un colț de țară rătăci* * st ft in aceia? sală cu d. Mihăilescu expune d. Ioanid. D-sa se exercttează în toate genurile : peizagii, portrete, scene din viața de la țară... Tecnica d-sale nu e egală. Pe alocurea se dă simplu, așa cum st pune inima. Pe alocurea vorbește ■și capul,—remininscențe clasice se ivesc și par a pune stăpânire pe artistul modern. Desemnul d-sale este sigur a se vede aceasta mai ales în cele cîteva desemne în negru ce expune. Aci culoarea nu poate înlocui neajunsurile și se obține întreaga măsură a putinței unui artist. Proba • In favoarea d-lui Ioanid. Aș releva La târg (52), întoarcere dela cirop (37), Horă (15), La vie (13), etc. In Orfanii (28) artistul ji pune o interesantă problemă de lumină și o rezolvă cu destulă îndemânare. Amatorii de artă vor găsi în expoziția d-lui Ioanid, o foarte interesantă pânză a tatălui pictorului. Un grup de case țărănești. Tabloul, datat 1882, arată că pictura bună, abstracție făcînd și de Grigorescu, nu a lipsit la noi nici acum patruzeci de ani. A fi ftat la rotonda Ateneului eround-aji Aristide Iliescu și H. Rescher. D. Aristide Iliescu s’a mai prezentat publicului nostru acum trei ani. Acum revine cu o serie de lucrări noul și cu o copie a faimoasei șarje a lui Moroz, aceasta din urmă arătând mai ales aptitudini de desemn și coloristică. Peizagiile d-lin Iliescu sunt interesante și aș releva mai cu seamă: La marginea pădurei (6), Pe valea Cricovului (18), Peizaj (37), împrejurul bâlciului (46), Toamnă (55) și In timpul secetei (58). D. Rescher, un elvețian stabilit la noi de cițiva ani de zile, expune mai ales ogoarele, toate cu subiecte românești. Desemnul d-sale e primitiv, coloritul adesea violent, — uneori obține interesante efecte. Citez : Piața mare (7 -10), Piața de flori (Io), Lafeikin (19), etc. PICTORUL MIHAILESCU