Adevěrul, decembrie 1914 (Anul 28, nr. 9959-9987)

1914-12-08 / nr. 9966

áWBl UllHM V«. hm tOLDITOt­ ALEX. V. BELOIMAfili mueiTâTu eo­eiom unuwj CAROL SCHULDBN A Chs. •ft AtrayMr­wHja^« BL UTIMH * *ft fio. 11, București Strada Sărindar No. 91 g Bani Exemplanul Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi *>♦» Părintele Lucaci Prezident al Lisei _____________________ Din toate unghiurile țăr­­­ne vin scrisori entuziaste ap­robind ideea lansată de unii membrii ai Agei Culturale, ca părintele Vasile Lu­caci să fie proclamat ca prezident. Nu este vorba—ori și cine înțelege— numai de o manifestare de simpa­tie pentru inimosul ardelean, care din vîrsta tinereței și-a pus viata în slujba cauzei naționale romînești. Onorurile și recunoștința, ori­cut ar fi de bine venite și de îndreptă­țite, nu de aceasta poate fi vorba astăzi, ci de ceva mai mare, mai înalt, de ceva de la care nici părin­tele Lucaci nu se poate sustrage. • • • E vorba ca în aceste clipe și de înălțare și de lașitate, față de cu­rentele mari și frumoase, dar față și de Încercările urîte și ticăloase ale unnor simbriași ai legațiunilor ger­mane și austriace, e vorba ca țara romînească, prin mijlocirea Agei Culturale, să facă o manifestațiune semnificativă. Părintele Lucaci es­te astăzi un simbol, el însemnează România Mare și membrii Agei Întruniți din toate unghiurile tárei, aici In București, în ziua de 14 De­cembrie, alegînd prezident pe pă­rintele Lucaci, vor manifesta în a­­celaș timp pentru realizarea idealu­lui național, care a fost și este de­­a­proape un veac: țelul tuturor gene­rațiilor, țelul tuturor românilor, de la Dunăre la Tisa, de la Nistru la Carpațî... • •• Sfânta mișcare care ne înfiorează pe vrei toți, edată de cel interesat­ în cauză, de agenții legațiu­nilor nemțești și de ziarele cumpărate ori fondate de germani, o dată pe socoteala cîtorva gălăgioși, cîtorva ambițioși, a po­liticianilor cari cau­tă, cică, să pescuiască în apă îu a­bure, pe cînd marea m­assă a țărei este absolută indiferentă­ față de a­­cest ideal. E vorba de a da acestor zvonuri, acestor insinuări infame cea mai formală dezmințire și a arăta că dacă guvernul tace cu la­șitate și calcul greșit, dacă cele două opoziții ne tac și ele, dacă es­te se sus și pînă jos o conspirațiu­ne crîtă a tăcere­—țara, când tre­bue să vorbească și să se pronunțe, să manifesteze fără de șovăire, și să se pronunțe categoric, numind ca prezident al Ligei Culturale, a ace­lei Ligi care a fost fondată cu me­nirea de a prepara întregirea nea­mului, tocmai pe acela care tot­deauna, dar mai ales acum, este simbolul acestei întregiri. • •• Știm că în tot și în toate, și mai dcu seamă la noi. Chestiile de per­soane primează asupra chestiilor generale, a chestiilor mari. E foar­te posibil ca să fie și alte persoane, cari să aibă în Liga Culturală au­toritate și trecere ?i drepturi — ?! cari ar crede că prin alegerea părintelui Lucaci, ele ar fi oarecu­m desconsiderate. Aceasta nu poate însă fi. In timpuri normale, oa­menii de toate zilele, și-au meritele și însușirile lor. In timpuri însă mari numai oamenii aleși trebuie să stea în față, nu pentru ei — căci persoana lor este indiferentă, — ci fiind că sunt un simbol, sînt un steag, care trebue să fîlfîie în ca­pul oștirei care merge la luptă... Iată pentru ce ar trebui — ca as­tăzi cel puțin—chestiile secundare și cele de persoane, chiar chestiile de pură formă, cari nu pot fi decit simple pretexte, trebuie să dispară, iar manifestația Ager trebuie să fie aceea ce e—o datorie să fie—ma­nifestația țărei pentru unitatea na­­țională. • •• Mi se șoptește că guvernul ar vedea cu ochi răi această manifes­­tațiune. Nu sunt în secretele guver­nului, dar credința m­ea este că de astă dată este pe degeaba calom­niat. Guvernul nu are nici un ames­tec la Ligă, pentru ca să i se bă­nuiască o acțiune, care ar putea fi socotită de cei interesați în cauză, drept o manifestaț­iune. Ceea ce face țara, nu face gu­vernul, și manifestațiu nile țăreî fă­cute în pace și liniște, cu buletinul de vot, nu pot să-I angajaze răs­fi­punderea. Și chiar dacă ar fi, i­u­ar pentru cei drei capul țăreî o reabilitare și o îndrumare ? Această manifestațiune trebue dar să se facă în ajunul zilei cîn­d­iga pentru unitatea culturală a tu­turor românilor, îndeplinindu-șî țe­lul, s’ar putea dizolva, in apoteoza splendidă a întregire! Neamului și cînd va trebui să începem lupta cea mare, pentru a face din această ța­ră mărită, o țară liberă și în lăun­­tru ca și în afară, o țară cu cetă­țeni liberi și în bună stare mate­rială. • •• Și dacă s'ai­ întîmipla ca inițiativa toată de câțiva și în special de că­tre d. N. Gh. Popoivici — nu ar avea urmări, sau că părintele Lucaci, ar cădea față de cutare­a sau Y — ru­șinea desigur eu ar fi nici­ a părin­telui și atici a celor ce au lansat ide­­ea, rușinea nu va fi mai puțin a noa­stră, care și de astă­ dată ne-am făcut numai datoria. Rușinea va fi a Ugeî Culturale, care va înceta să mai fie a tuturor românilor, rușinea va fi a țăreî și victoria va fi a ace­lor mici la sufflet și strimți la ini­mă, va fi victoria celor două lega­­țiuni nemțești și a tuturor Iverse­­ni­lor, cari își vor suna în chip sem­nificativ baniii în buzunar, victoria va fi în special a ungurilor, cari vor crede, o clipă, că au scăpat de sta­fia Daco-i Continuumulu­i — moartea 'or î Const. Mille Bătălia de pe OureQ Pila Semmire«, «f* bătălia de pe Dorea, francezii Înțeleg acțiunea ce Ș'a desfășurat pe flancul lor sting, de către armata generalului Man­­lloury. In marea acțiune de pe Mar­­pa, acțiune despre care am vorbit, la anul din numerele trecute ale zia­­pului „Adevĕru”. In întregrr ei, această bătălie, cu­prinde operațiunile militare, cam­ ge a fi desfășurat în cîmpi­a ce se în­tinde la nord de Meaux, între ca­nalul Ourcq și linia Dammartin, Nanteui­l-le-Haudoin, Betz, totre 5 și 10 Septembrie. După cum se știe, dîn­ articulul precedent, armatele franco-engleze, au­ fost silite să dea înapoi, pentru s-si găsi o pozițiune proprie mișcă­rii de ofensivă generală, astfel cum­­ dorea generalul Joffre. Armatele aliate ajunse pe Marna se intindeau pe un front limitat la est de Verdun, iar la vest de Dam­­martirt extrema stingă, era consti­tuită de armata, ce se formase de curând la Compiègne, comandată de generalul Maunoury. De la formarea ei, această armată trebui să bată în retragere, pentru a proteja mișcarea tactică a aliaților, drapel și mai altes pentru a păstra legătura cu armata engleză, ce se găsea în dreapta și care se îndrepte spre Coulommiers. Germanii. In fr­eest timp, înaintau cu mare repezi­ciune, de la nord spre sud, în direc­ția Parisului. * * « £ u 3 Septembrie, armata gene­ralului Maunoury ocupa o linie nord­­est-sud-vest avind cartierul gene­ral la Ratocy, generalul Lam­aze era la sud-vest de Dammartin; ge­neralul Vauthier era la Louvres, cu corpul VII. Se credea, că patta din corpurile­­ de armată inamice va ataca linia franceză în regiunea cuprinsă între Senlis și Paris, un alt corp de re­zervă, venea înapoia acestuia, spre Etinga­oni. La 4, fu liniște complectă pe tot frontul și se află cu mirare că ger­manii, schimbind direcția de mișca­re, se redrepta și spre sud-vest, fiind Meaux ca obiectiv. Acesta fa momentul, pe care ge­neralul Joffre, îl judecă ca prielnic, ca să dea ordinul de ofensivă ge­nerală, pe tot frontul. La 5, generalul Maunoury luă dispozițiunea ca armata sa să se desfășoare pe o linie, cu fața spre nord-est în direcțiunea marșului ce avea să execute a doua zi, spre Cha­teau Thierry. Pe timpul când corpu­rile franceze, executau, mișcările preparatoare, privitoare la acest durea Compiègne și urmă mișcarea lor spre sud-est și se coborau pînă la Lizy pe Ob­req. Corpul lor, IV de rezervă est din pă­durea Compiegne și urmă mișcarea spre est și sud-est In dimineața zi­lei de 6, atacul avu loc pe toată li­nia. Corpul gene­ral­ului Lamare se îndreptă spre satele St. Soupplets și Monthyom. La stînga mergea corpul VII, sub ordinele generalului Vauthier. Acest din urmă corp, trebuia să forțeze etapele, pentru a putea de­bușa, în spatele coloanelor inamice. Primele încăerări, avară ide­ea Monthyon și St. Soupplets, cu cor­pul IV de rezervă german, foarte mirat de acest atac în flancul său drept. In seara de 6, generalul Lamare, înaMă pînă în Ch­ambry, iar gene­ralul Wanthier, mai la nord, spre Btavigny. Dubla manevră, a celor două corpuri franceze, au avut ca rezultat înfășurarea stîngei corpu­lui IV german, care, în fața perico­lului, schimbă mișcarea și făcu front către inamic. Englezii se găiseau, puțin mai îna­poi, spre Couaommiers. Generalul Maunoury, fu prevenit de generalul Joffre, să continue mișcarea in ziua de 7. Corpul germ­an, se fortificase și se apăra cu îndîrjire, contra ata­curilor violente ale generalului La­mare. Pe la amiază, se află că ger­manii se retrag peste Manta. Devenea foarte important ca fran­cezii să înainteze cu stînga lor, pen­tru a precipita retragerea, în care scop, bătălia dură toată noaptea, spre Eu­vigny. Corpul II german, retrece Marna, pentru a veni în a­jutâul corpului IV, îndreptindu-se spre Acy-en-Midden. Corpul IX german, se reîntoarse și el, îndreptîndu-se spre Bete, cu scopul de a întoarce corpul VII fran­cez. Fără a opri mișcarea înainte, dar în scopul de a para lovitura de întoarcere, generalul Mauma­ry a­­runcă o parte din rezerva sa, între Nanteuil și Bete.­ ft­at ft Operațiunea devenea delicată, prin faptul ca, pentru a nu se rupe de englezi, cari rămăseseră înapoi, ge­neralul Maunoury, fu silit să trimită o parte din rezerva sa, către sud, spre Marna. In ziua de 9, generalul Maunoury hotărî ca să se mențină pe frontul său de luptă­, în care scop, aruncă spre stînga, toate rezervele sale, pe cari le transportă cu automobile, autobuse și taximetre, rechiziționate din Paris. In acest moment, situația devenea critică pentru francezi, căci aveau în fața lor forțe superioare, din ca­re corpul IV german, reușise să în­toarcă pe francezi, la nord-vest de Namteuil-le-Haudoin. Coloanele nour germane atacă forțele franceze din­spre sud-est și nord-vest, adică din față, din flanc și din spate. Pentru a face față acestei amenințări, ge­neralul Joffre, trimise generalului Maunoury, corpul IV, ca ajutor, la extrema stingă. Corpul IV de armată francez, nu poate rezista și bate în retragere, spre Nanteuil, păstrînd însă legă­tură, pe aripa dreaptă, cu cor­pul VII. Către orele 5 seara, situația cor­pului­ IV devine periculoasă și în­cepu să se retragă. Generalul Mau­noury trimite generalului Boel­­le, comandantul corpului IV, ordin de a muri pe loc, dar de a fi m­ai bate în retragere. Corpul IV, își o­­prește mișcarea înapoi In noaptea următoare, corpurile IV și VII primesc ordinal de a lua ofensiva a ckm­a zi Atacul reîncepu în dimineața zi­lei de 10. Germanii neputînd să-și dea socoteala de situație, continuiază mișcarea lor de retragere. Astfel, prin voința energică și te­nace a unuui șef, francezii câștigară victoria, ceea ce confirmă încă oda­­tă, că hotărîrea de a merge înainte cu orice preț, dă succesul. N. Toasturi semnificative — SERBA VE­DLI­A LEGAȚIA RUSĂ DIN CAPITALA — Ca de obicei, cu ocazia onomasti­cei țarului, are loc la catedrala ru­sească um serviciu divin la care a­­sistă miniștrii și autoritățile, apoi o recepție la legația rusească și la șampanie se ridică banalul toast pentru suverani. Anul acesta serbarea ca și recep­ția au avut un caracter mai solemn și n'au mai fost nici toate banale de­oarece an­t toastul primului-mi­­nistru cit și acel al ministrului rus au­ fost semnificative. „ N’avem înaintea noastră textul o­­ficial al celor două cuvîntări rosti­te, dar am căutat să ne informăm cu­ mai exact din cercuri oficiale spre a nu se denatura sensul toas­turilor. I­. Brătianu a început cuvîntarea sa amintind de vizita țarului la Constanța, onorînd Curtea și țara noastră cu vizita întregei familii imperiale. Primul-ministru a Lăsat apoi să se ințeleaga că banel­ votast a ța­rului, se datorește consolidarea ba­nelor raportori cari s'au accentuat in timpul din urmă între ambele State, pentru care și-a exprimat toa­tă gratitudinea fată de suveranul Rusiei. D. Poklewsky, ministrul Rusiei, a răspuns mulțumind, a închinat pen­­tru regele României și a adăugat, și pentru sincera prietenie a celor două state, „ ft­at­at în împrejurările actuale, după ce partidul conservator-democrat prin glasul d-lui Take Ionesen s’a decla­rat pentru o acțiune alături de Tri­­pla­ Ințelegere, după ce și d. Mar­ghiloman s’a hotărît să facă ace­iași declarație, de­sigur că toastu­rile de om­, de la legația rusă, au o deosebită semnificație dei­oarece au ieșit din obicinuita notă banală și strict protocolară și au avut, fără îndoială, un caracter politic a cărui importanță nu va scăpa numărul. F. adevărat că s’a remarcat ab­sența șefului conservatorilor care, deși purtător al unii înalt ordin ru­sesc, a lipsit dela recepția minis­trului rus. Dacă A. Marghiloman nu demonstra cu von der Goltz I pașa, abținerea d-sale mai ales după ce s’a declarat și d-sa pentru Tri­­pla­ Ințelegere — nu avea vreo sem­nificație. Acum însă ea a fost­­ com­umentată deși partidul conservator era reprezentat prin d. I. Lahovary. R. X.' înfrângerea austriacilor Generalul Potiorek, conducătorul operațiunilor contra Serbiei și care este vorba să fie destitu­it pentru incapacitate, cum de altfel au mai fost și alți generali ai împărăției habsburgice. Și se felicște și pe așii Cätism în foile șefului conservato­rilor că d. Alexandru Marghiloman, căruia poliția îi compr­omitea popu­laritatea luioonijultîndu-i mereu casa cu jandarmi, a fost acum viu felici­tat prin poștă și telegraf, în urma declarațiilor făcute la comitetul e­­xecutiv. Deși mu se­­ publică felicitările, voim să credem că ele curg din toa­te unghiurile țărei. Decit, atunci suntem­ în drept­a ce întreba: De ce pînă acum d. Marghiloman nu era felicitat și acum este ? Nu cumva fiindcă până acum po­litica sa nu plăcea nimănui și acum decl­ara­țiu­nile sale că România va trebui să intre în acțiune și anume contra dublei alianțe, sunt conside­rate ca o supunere a șefului con­servatorilor în politica țărei și­ a partidului său ? Și dacă este așa, oare nu avem dreptul să­ fim felicitați și noi, pri­ma, fiindcă am pus umărul ca să a­­ducem acest serviciu dlui Marghi­loman de a-l face să­­ primească feli­citări, secunde, fiindcă văzînd că presa d-sale ascunde declarațiunile șefului conservatorilor la comitetul executiv, noi le-am publicat și am provocat astfel torentul felicitărilor. Și cînd te gândești că de două luni de zi, presa­d4ul Marghiloman ne striga că persecutăm pe­ șeful conservatorilor! Iată-ne răzbunați! Pe urma „per­secuției“ noastre, d. Marghiloman e astăzi viu felicitat! «. V. B. La noroc! Se pare ca norocu­l nostru, ca și a­­cela al lui Schröder, e colosal și că a fost angajat ca factor responsabil de guvernul român. In adevăr, în sar­cina lui mai mult decît in sarcina veritabililor factori responsabili a fost lăsată soarta Romîniei și a idea­lului ei national. Număr norocul ne-a scăpat de pri­mejdia atît de gravă a incercuirei noastre de toate părțile. Cînd austria­­cii au început ultima lor ofensivă în Serbia cu obiectivul, mărturisit, de a pune stăpânire pe țărmul drept al Du­nărei pînă la Timoc, toată lumea de la noi a înțeles mărimea primejdiei. Dar făcut-a oare guvernul ceva pen­tru a o evita ? Nimic absolut. Noroc că sîrbii sunt un popor brav și atunci cînd păreați cu desăvârșire pierduți, aă dat acea extraordinară, lovitură din munții Rudnic, care, liberînd Serbia de năvălitori, a salvat pentru moment și soarta idealului nostru național. Zicem „pentru moment“, căci ceea ce se datorește norocului e clădit pe nisip și poate să nu dureze. Norocul obișnuește să-și întoarcă des­corocul. Iată, de pildă, chestia vecinilor no­ștri dela Sud- Norocul nostru e că nu au munițiuni de războiO și nici n'au cum să și le procure. Faptul acesta ar putea să explice atitudinea destul de cuminte a Bulgariei. Agenția bul­gară însă, ne transmite știrea că gu­vernul din Sofia a cumpărat două vapoare și patru șlepuri, cari au și plecat din Ungaria cu material de războit­ pentru Bulgaria. Iată deci că, pe sub nasul nostru, Bulgaria își complecteaz­ă munițiile care îî lipsesc. Și ne întrebăm , oare după ce va fi primit munițiile, va mai păstra Bulgaria atitudinea cuminte de azi ? Evident, transporturile ace­­stea constituesc o primejdie pentru noi. Dar ce face guvernul pentru ca s’o preîntâmpine ? Nimic. La ce ar face ceva ? Soarta Romîniei a fost doară definitiv încredințată noro­cului! Spic. Adeverulî­ n Liga Actualul comitet al Ligei nu nu­mai că nu s’a decis să agite pentru Unitatea națională, dar n'a putut a­­vea nicio Unitate în final înî. E cea mai bună... unitate de măsu­ră pentru a’î judeca activitatea ! Banchet „mancat"! Erî­diîndu-se un banchet pentru o­­nomasitica Țarului, șeful conserva­torilor a fost înlocuit prin d-na Ion Lahovary. D-na Marghiloman a declarat că 'I trebue nițică vreme ca să se dezvețe de bucătăria nemțească!! Algeletto, N AMmITII CINE A CAPITULA* !! Ctteva ziare, care fi ad pus in cap si persecute pe șeful conservatori­lor, am anunțat că d-nu Al. Marghi­loman s-ar fi scuturat de prinzul lui von der Goltz și a declarat că alătu­rea de întreg partidul înțelege sa se intre in acțiune împotriva dublei a­­lianțe. De aici, deducția că șefu­l conser­vatorilor ar fi capitulat și și-ar fi schimbat părerile. Or, lucrurile s’au petrecut tatman pe doa. Nu d-nu Marghiloman a făcut vre o declarație, ci d-nu Filipescu a fost acela care a capitulat, decla­­rînd cît se leapădă de Tripla Înțele­gere și nu așteaptă decît sa meargă cu d-nu Marghiloman să ia masa în tăte-ă-trite cu von der Gölte și von dem Busche. Prin urmare, singurul care a capi­tulat e d-nul Filipescu!! Credem că acest comunicat va pu­ne capăt „controversei” ! Past Sircinil în tranșee Două tranșee dușmane, față in fată, la 30 de metri depărtare.. Zboară ghiulele grele, pără puștile, ca zgomotul grindinei se aude se­­cerarea cumplită a mitralierelor. Colo, escadroane in galop șarjează, se isbesc două masse de cavalerie, isbutură oribilă care răstoarnă cai, strivește călăreți, preface intro pa­stă de singe și de carne animal și om. Ici, an asalt cu baioneta, care e răsucită cu­­ arie în pepturi găurite. Amurgul îșî amestecă roșața pur­purei sale cu sclipirea singelui cald răspindit, pretutindeni, pe sute de khilometri. Și în noaptea aceasta oribilă, cînd se aud vaete de răniți, cînd movile de cadavre umple tranșeele și spațiul dintre ele, în noaptea a­­ceasta cînd neostenit bubuc­tunul, cînd ordinele de luptă nu încetea­ză, in noaptea aceasta sta născut Mîn­tuitorul, e Crăciunul. Milioane de părinți n'ac parte să-și ridice copiii de­ subsuori spre bradul încărcat de jucării și strălu­cind de lumini. Sute de mii din ei sunt morți, alții continua a ucide și a­i uciși—­în cinstea Mîntmtoru­­lui ! Un împărat, nebun sau ipocrit pînă ln măduva oaselor, invoacă mereu pe Dumnezeu, pe Fiul Dom­nului și le cere bine­cuvîntarea pen­tru tunurile sale monstruoase ! Iar in noaptea cînd s’a născut cel venit pe lume pentru înfrățirea oa­menilor, i se prezintă tabloul celei mai înfiorătoare sfișieri intre oa­meni ! După aproape­­ două miî rde ani, nici odată ca in anul acesta ticălos nu se va arăta mai limpede zădăr­nicia învățăturii, care nu e pentru nenorocita noastră fire, a aceluia născut intriun staul, pe care lup­tătorii de azi tar rade din temelii, cu prunc cu tot, dacă tar intîlni in calea vre-uei manevre a tor l Maximii» Factorii răspunzători Se tot vorbește acum de factorii­­ răspunzători, cari eî ar fi cei mai inform­ați și mai ales cei chemați a­u loft hotăriri, ca unii ce au și cea mai mare răspundere. Un cititor ne atrage atenția asu­pra unui fapt istoric care arată cît e­le relativă această răspundere. Ion Brătia­nu — ne scrie acest cititor — a pierdut la 1877 Basarabia­­ — cu ce a răspuns el de această greșală? Nu cumva cu cei doisprezece ani de guvern, pe cari contimporanii l-au supranumit vizirat ? Răspundere specială nu există deci și moralmente vorbind, înain­tea istoriei, ori și­ ce om politic care determină o acțiune, fie el la guvern sau în opoziție, are o răspundere. Această răspundere însă are carac­terul unei răspunderi morale și pentru cuvântul că guvernul o are și pe cea legală, în practică și la urma urmelor, aceasta tot numai sancțiunea morală o are. Ollivier și mareșalul Leboenf cari a fi împins Franța „cu inima ușoară“ în războiul din 1870, n’au avut anii de guvern al lui Brătianu, care avu­sese șansa de a ne da odată cu pier­derea Basarabiei, independența, — dar răspunderea lor n’a avut altă sancțiune decât dispariția de pe scena vieței politice și pentru Oli­vier, munca de­cisiS de a grămădi volume peste volume pentru a apă­ra o viață întreagă greșala unei sin­gure clipe. în tot cazul istoria arată că nu se poate atribui o deosebită perspicaci­tate sau o deosebit de delicată si­tuația „factorilor răspunzători“. . R|s» A apărut: =--■ . r- Pe 1915 «si »isteîar .Aiera F șilin­ei Pfe­mi ,30 bani Luni 8 Decembrie 1914 DIRECTOR FOUTIC CONST, MILLE ft««annt« en premiil­y*1 *** •­•ft«»*«# ■» ••••#* LftI E8X «sis!::::::::::..: Rmmi «trib­ăut» prețul este ipdetL TELEFON! OpReM­ : . . . • Ne. «4 io !* •­­ ■ • * « e 34/78 rnwin of* . . . ,­­ 14/99 Străin&futea . « , ■ m 12/49 Intre ruinele Belgiei O dramă între mii de alte drame, cari s’au desfășurat pe pămîntul ne­norocit al Belgiei. Ați venit într’o zi hoardele lUi Wilhelm sîngerosul In Termonde și dintr’un oraș Înflorit și fericit, au făcut un morman de ruine. Au jefuit, au incendiat, apoi s’au­ năpustit asupra locuitorilor fă­ră de apărare, torturindU-i și asasi­­nindu-i­ cu sau fără pretexte. Fami­lii întregi au fost astfel nimicite. Dintr’o astfel de familie n’a mai rămas decît bunica și nepotul, pe cari ii arată, ilustrația noastră. Ta­taiul i a’aö scos ochii cu baioneta, mama, tînără, a pierit nu se știe cum­ bunicul, surd, a fost omorât fiindcă nu răspundea repede Între­bărilor germanilor (faptele acestea au fost relatate de „Le Matin" din Anvers.) Bunica și nepotul au­ reu­șit­ să fugă și au luat drumul pribe­giei. Dar înainte de­ a se depărta de orașul în care trăiseră fericiți, s’au­­ oprit la marginea lui să-și mai în­carce odată sufletul cu icoana istor­­iei ce lasau In urma lor. Colo, în depărtare, ardeau atîtea casa, și casa lor. De acum, doliul vecini e la suflet, ura erm­eena contra­­ vandalilor, pri­begia și mizeria! Bunica și micule orfan, mlugîi&ț»­­vă, dacă aveți puterea, căci, chiar după ce se va Încheia pacea, Gwna n­a va mai lupta ani de-artnciu! nA ispășească cruzimile ei de astăzi, ast i se arunce mila uitărel — și iertarea nu va veni, poate, niciodată! Expoziții de pictură La Ateneu: in sala Exarcu expozițiile d-lor Mihăllescu și ia­ snsd. In rotondă expo­zițiile d-lor Iliescu și âescher La Ateneu a început seria expo­zițiilor de pictură. In sala Exarcu s’au întrunit într’o expoziție comu­nă d-niî Mihăilescu și b­anii. Peisagiile d-lui Mihăilescu au de mult adoratori printre cei mai buni cunoscători ai noștri. Urmăresc pe acest artist de la prima sa expo­ziție pe care a organizat-o împreu­nă cu regretatul Sperlich, în care pictura noastră a perdut un mare talent. De atunci d. Mihăilescu s'a devotat peizagiului romi» și a ră­mas pînă acim­ credincios acestei prime dragoste. An cu an am constatat că pro­gresele se accentuiază la d-sa, și­­ astăzi putem spune că este unul dintre cei mai tari peizagiști ai noștri. Ceea ce-i deosebește este că peizagiul sau nu poartă nici pece­tea școalelor streine și nici pece­­s­tea peizagiilor streine. El e peiza­­­­gini românesc cu aspectul special al­­ pământului nostru, cu coloritul spe­cial al cerului nostru. E atîta viață și atîta aer în pe­­zagiile d-îuî Mihăilescu, în­cît uiți că ești într'o sală de expoziție. Și­ peste tot se revarsă o poezie eins­­­­tită, caldă, mângâietoare... In cît privește concepția și tecnica d-lui­ Mihăilescu, ele sînt simple. D-sa pui caută­­ efectele, ci e simplu,ca natural însăși și tocmai prin această sim­­­plitate obține celș­ mai puternicei efecte. Im­i­ vine greu să relev din lucră­r­­ile ce acest pictor expune. Fie­ca­re e interesantă prin altceva și toa­­­­te poartă marca talentului său. Voi­­ ■cita totuși ca­ fiind cu deosebire ca­­­racteristice pentru arta sa: ,J Pe» lac, Băneasa“ (16), „Lacul Florea*­sca“ (29), „In Breaza“ (10), „In It* vede“ (18), „Vara la Filaret“ (25), cu ce măestrie nu e tratat pomul izolat ; și acea pustie „stradă a Veseliei“ (35), un colț al Bucureș­tilor, acolo unde el încetează de a fi Capitală, ci chiar provincie și de­vine ca un colț de țară rătăci* * st ft in aceia? sală cu d. Mihăilescu expune d. Ioanid. D-sa se exerct­­tează în toate genurile : peizagii, portrete, scene din viața de la ța­ră... Tecnica d-sale nu e egală. Pe alocurea se dă simplu, așa cum st­­ pune inima. Pe alocurea vorbește ■și capul,—remininscențe clasice se ivesc și par a pune stăpânire pe ar­tistul modern. Desemnul d-sale este sigur a­ se vede aceasta mai ales în cele cîteva desemne în negru ce expune. Aci cu­loarea nu poate înlocui neajunsurile­­ și se obține întreaga măsură a putinței unui artist. Proba • In fa­­voarea d-lui Ioanid. Aș releva La târg (52), întoarcere d­ela ci­rop (37), Horă (15), La vie (13), etc. In Orfanii (28) artistul ji pune o interesantă problemă de lumină și o rezolvă cu destulă înde­mânare. Amatorii de artă vor găsi în ex­poziția d-lui Ioanid, o foarte intere­­santă pânză a tatălui pictorului. Un grup de case țărănești. Tabloul, da­tat 1882, arată că pictura bună, ab­stracție făcînd și de Grigorescu, nu a lipsit­­ la noi nici acum patruzeci de ani. A fi ft­at la rotonda Ateneului eroun­d-aji Aristide Iliescu­ și H. Rescher. D. Aristide Iliescu s’a mai pre­zentat publicului nostru acum trei ani. Acum revine cu o serie de lu­crări noul și cu o copie a f­aimoasei șarje a lui Moroz,­­ aceasta din ur­mă arătând mai ales aptitudini de desemn și color­isti­că. Peizagiile d-lin Iliescu sunt intere­sante și aș releva mai cu seamă: La marginea pădurei (6), Pe valea Cricovului (18), Peizaj (37), împre­jurul bâlciului (46), Toamnă (55) și In timpul secetei (58). D. Rescher, un elvețian stabilit la noi de cițiva ani de zile, expune mai ales ogoarele, toate cu subiecte românești. Desemnul d-sale e primi­tiv, coloritul adesea violent, — une­ori obține interesante efecte. Citez : Piața­­ mare (7 -10), Piața de flori (Io), La­feikin (19), etc. PICTORUL MIH­AILESCU

Next