Adevěrul, octombrie 1916 (Anul 29, nr. 10620-10650)

1916-10-14 / nr. 10633

­ PE FHORTUL MOLDOVEI INAMICUL 1 FOST ARUNCAT PESTE GRANIŢA Războiul Romlniei In Carpaţi de GENERAL GARDESCU -------**----------­ | Tar# «Hrtfneasc® tree© En mo­­pentere actuale prin vremuri de pea cumpănă, care sunt cu atît Mal impresionabile cu dit opinia pwblică, a fost înșelată, în aprecie­rile sate, asupra natureî acestui răz­b­­­ooeeesae «eswses&ase de la in­ceputul campaniei a fi sfinşit prin, a tre turbura imaginaţia, în aşa grad, că afară de mici excepţkmnî, Romi­­pia întreagă credea, că războiul postau va fi o plimbare militară ca icea din. 1913. Din acest vis înşelător am fost deşteptaţi prin cîteva realităţi bru­tale şi dureroase. E drept, că cm mai multă preve­dere şi judecată dreaptă a situaţia­­ţiei, unele din surprinderile noastre putea fi fi evitate. Nu e momentul, acum de recrimi­­jiaţiunii şi datoria noastră a tuturo­ra e, ca strîmşi latr’un grad şi în­­tr’un suflet, să nu avem altă ţintă de dit unirea frăţească pentru apă­rarea moşiei strămoşeşti. *■ * *• Austro-germanul, cari nie judecă numai după unele aparente mate­riale ale faptelor noastre, sau înşe­lat şi în ceeace ne priveşte, cre­­zÎTidu-ne mai slabi sufleteşte, decit suntem în realitate. Avîntul, cu care luptă bravii noş­tri, soldaţi e cea mai bună şi în­curajatoare probă de rezistenţă e­­roică, de­­care suntem capabili şi de faptul, că toate maşineriile germa­ne, artilerie greai, aeroplane, au­tomobile blindate, etc., nu vor fi în stare să învingă şi să doboare zi­dul format din piepturile soldaţilor romînî. Consecvenţii doctrinilor brutale, austro-germanii au adunat pe fron-tierai românească toate rezervele lor disponibile, susţinute de un pu­ternic şi bo­gat material de război şi, cu care dau atacuri disperate, la toate­­­recătorile Carpaţilor. Cu toate sacrificiile făcute de ei pînă acuma riau putut înainta de­­cît în două trei puncte şi mai mult acolo, unde situaţia topografică, e­­ra desavantagioasă apărărei noas­tre, aşa că în aceste puncte retra­gerea noastră a fost voită. * * *­ Imaginaţia omenească e ciudată şi împinsă mai mult spre pesimism, mai ales cînd e vorba de urmările unui război şi. In luptele din Carpaţi, nu vedem decit pierderile noastre şi faptul că 'Ofensiva noastră s’a oprit momen­tan îngrozeşte pe mulţi dintre noi. Logica lucrurilor Insă ne arată că nu numai romînii, dar şi austro­­genicanii încearcă pierderi, care sunt cu atît mai grave şi simţitoa­re, pentru­ ei, cu cit a venit mo­mentul atît în Germania, cît şi în Austria, ca omul căzut să nu mai poată fi înlocuit. Exemplul luptelor din valea1 Or­­tuzui se vor repeta şi pe celelalte sectoare. Rind pe rând va ajunge momentul cîn­d austro-germanii vor fi siliţi să oprească ofensiva lor, speriaţi de o parte de pierderile în­cercate şi de altă parte nemai dis­­punînd de rezerve proaspete, cu cari să înlocuiască, mai departe, trupele lor istovite. Nu se poate vorbii aci de resurse­le noastre şi ale aliaţilor noştri în oam­eni şi material. E destul să se ştie, că disponibilităţile noastre sînt mult mai mari decit ale vrăjmaşilor noştri. Ne trebue numai puţină răbdare pînă cînd această maşină mare, grea şi înceată, care se dhiamă o massă de operaţiune, să poată intra în acţiune. Şi atuncea vom vedea. General Gârdescu Suflet nobil Sub scoarţa groasă şi necultă, sub haina lui ruptă şi perecită, ţă­ranul romín bilă. 4­0 A trebuit să vină războiul ca să iasă la lumină calităţile ascunse a- Je ţăranului romín, calităţi mari şi în toate direcţiunile. S’a văzut simple ordonanţe cari au mers în foc­­cu superiorii lor, alături de dânşii şi cînd aceştia au fost răniţi cînd duşmanii i-au înconjurat, fă­­cînd sforţării supraomeneşti ca să-şi scape stăpînul pe care i l’a dat dis­ciplina militară. Şi doar nu’s cei mai fericiţi dintre soldaţi acei ce sunt ordonanţe; nu sunt fericiţi prin situaţiu­nea fox inferioară şi umilită, nu sunt fericiţi ca tratament, mulţi ofiţerii fiind aspri cu ei. Şi cu toate acestea aceşti oameni, cari sunt so­cotiţi de soldaţii­­ceilalţi cu dispreţ, au găsit ocaziunea să facă, ei, acte­­de bravură, de devotament şi să dea dovadă de sentimente nobile. Şi aceştia nu sint altceva, decît ţă­rani dela ţară, fără multă cultură şi­ de care nimeni nu s’a îngrijit, ca să semene în sufletul lor, sentimente mari, pe­­cari nu le întâlnim nici la cei de sus. Şi­­cite acte de bravură nu s’au semnalat dela începutul războiului ! Puterea noastră se întemeiază pe ţăranul român. El nici odată n’a dat înapoi el s’a mulţumit cu puţin, câteodată cu­ nimica, mergând cu veselie la moarte şi la victorie, fără frică de duşman. Să spună coman­danţii de regimente, dacă au avut vreo nemulţumire din partea ţăra­nilor, dacă a fost vreo nesupunere sau dezertare ! Toţi s’au prezentat la chemarea ţarei, şi îş fac datoria cum nu ne-am aşteptat. Sínt în ad­­miraţiune înaintea lor, străinii, duş­manii noştri, precum sínt in admi­­raţiune şi străinii, amicii noştri cari luptă alături de noi! • • • Dar­­delicateţa sufletului ţărănesc nul­­părăseşte cînd e rănit. Gu­ci­tă recunoştinţă el­­priveşte pe doam­nele şi domnişoarele care-i pansea­ză rănile! Şi odată locuit, cu mi­na lui greoae şi nedeprinsă cu scri­sul, cu­ mina lui care a ţinut coar­nele plugului şi arma de luptă, ia un petec de hîrtie­­şi se adresează ziarelor -ca să mulţumească celor cari l’au îngrijit. Nu l’a îndemnat nimeni la aceasta, nu ştie dacă co­coanele vor ceti m­ulţumirea lui, nu ştie dacă gazetele vor publica hîr­­tiuţa lui, dar el o trimete, căci atîta poate şi el să facă, atâta face. Multe din aceste scrisori mă fac să plâng, căci văd oglindi­ndu­-se în ele, sufle­tul blajin şi nobil al ţăranului ro­mân.­­Cîteodată, de la­­regiment sau de acasă, cînd a obţinut un mic concediu de convalescenţă, o car­tă poştală către cucoana bună, ca­re la îngrijit, o cartă poştală vine să-i aducă aminte că el n’o uită şi şi că îi este recunoscător. E simplu şi atingător ! • • 9 Sínt trăsături, sínt gesturi, sínt vorbe, sínt acte, cari nu’s făcute pentru glorie, şi cari trinxitesc nota­te, căci ele de­săvîrşi figura ţăra­nului romín, care s' steag, şi-a le­pădat coaja lui groasă, asprimea lui, pentru a da dovezi, nu de cul­tură — căci cultură n’a avut de •unde s’o ia —­­dar de o delicateţă de suflet, ceeace se poate găsi şi fără cultură, la popoarele alese şi nobile. Const. Hills împrumutul francez in Grecia LYON. (T. f. fir.) — Un ziar din Atena scrie: ,J[,a Banca naţională, primele zile de subscripţii la noul împrumut francez dovedesc marele succes al acestei operaţiuni în Gre­cia; se socoate că totalul subscrip­ţiilor adunate de instituţia citată va trece peste zece milioane; poporul grec pe lingă sentimentele sale tra­diţionale de amiciţie faţă de Franţa are o încredere nestrămutată în vic­toria aliaţilor". Războiul nostru Marele Cuartier General COMUNICAT No. 60 13 (23) Oct. 1316 orele 7 e FRONTUL DE NORD $i NORD-VEST: La vest de Tulflhe, acţiuni d artilerie, s’a luat muntele Kerekhavas la sud de Bicaz. In valea Trotusului situaţia neschimbată. . . dealul In valea Uzului inamicul a fost respins spre vest pina la Nasoig In Valea Oituzului acţiunea continuă dincolo de from­­tiera. S’au luat prizonie­ri I ofiţer şi 137 oam­ni de trup In rezumat: pe frontiera de vest a­t­ît^si erincene inamicul a fost aruncat dincolo de gr­e ş nu mai ocupă azi decît colţul cuprins între S sunt şi o mică parte din Valea Uzului. Pierderii© sale sune foarte mari. . „ vnlns In valea Stozănlui, la T­abia Beţii, Bratocea şi Prerteiaş Acţiunea continuă la sud de Predeal, atacurile inamic© fost respinse. .■« In regiunea Dragoslavele s’au respins atacurile ' ■ inamienlul. In valea Oltului nimic nou. . t „««+«1 văîei • In valea Jiului inamicul a înaintat în regiunea la vestul vaiei, generalul Dragalina, comandantul armatei, a fost ran­d conducea operaţiile în acea parte. La Orşova, loc de artilerie. m " m FRONTUL DE SUD: Pe Dunăre cîteva focuri de artilerie. In Dobrogea nimic nou. dlsn. ni' an Victoria franceză e și a noastră Francezii au repurtat la Warden o mare victorie. Ceiace germanii le-au luat în luni de zile, au recu­cerit într'o singură zi. In sistemul de alianțe de care ne-am legat si noi, solidaritatea intereselor este atît de strînsă, in­cît înfrângerea unui aliat e o durere pentru toti, victoria unuia, o victorie a tuturor. Dar nu numai în acest senz victoria francezilor de la Verdun, e şi victoria noastră. Intr'un senz mult mai direct, putem spune că marea victorie de la Ver­dun este şi o victorie a noastră. Pentru a ne opri sau învinge pe noi, germanii au adunat forţe din toata părţile şi mai ales din Franţa. Mai mult decît atîta. S’a stabilit în mod ne­­îndoios că printre trupele cari luptă împotriva noa­stră, sunt divizii dela Verdun. Va să zică, mulţumită isatrărei noastre în aâîune, frontul german dela Verdun s’a subţiat atîta, îneît bravele trup© francez© din marea cetate, a căror­­faimă eroică va trece în istorie, au putut restabili într’o singură zi, satuaficaea de după primele săp­­tămîni ale ofensivei germane dela Verdun. Astfel se stabileşte repede de tot succesul In­tervenţiei noastre asupra frontului unic. Folosul e pentru moment al frontului ţinut d© bravele trupe franceze. Suntem însă convinşi că succesul acestora va avea de urmare nevoia germanilor de a retrage trupe de pe frontul nostru şi atunci, brava noastră armată, după o rezistenţă eroici in­toofensivă, va putea relua gloriosul ei marș înainte. Victoria francezilor va fi astfel la rindul ei cauza victoriilor noastre viitoare. „ADEVERUL“ __________|_--------------­ VIZITA academicianilor spa­nioli la Paris LYON. (T. r. fir). — Delegaţia a­­cademicianilor spanioli a fost primi­tă astăzi în mod solemn la palatul primăriei. Preşedintele consiliului municipal a reamintit vizitele făcu­te la Paris de regele Alphorus al XIII care în splendorile păcei a cucerit inimile noastre şi de cînd suferim, războiul şi-a dobîndit titluri nepie­ritoare la recunoştinţa noastră. Se­natorul Gomez Geana a răspuns : —„Sunt fericit că vorbesc reprezen­tanţilor acestui mare oraş care e Pa­risul şi care nu e numai inima Franţei ci şi focarul în veci nestins de unde se împrăştie asupra lumei ideile frumoase şi generoase. In acea­stă oră atît de gravă sunt fericit a regăsi Parisul tot atît de viciu, tot atît de primitor ca altă dată şi ne înclinăm, eu şi colegii mei, in faţa acestei seninătăţi plină de încrede­re, a cărei măreţie şi valoare o în­ţelegem pe deplin“. La societatea scriitorilor, roman­cierul Pierre Mills a reamintit tot ce datoreşte literatura franceză, in­spiraţiei spaniole cavalereşti şi a spus academicianilor că în­ decur­sul călătoriei lor pe front, vor putea vorbi in limba spaniolă cu gen.rc. Iul Jolii»“. Boala principelui Mircea BULETIN MEDICAL ^ Boala de care suferă Alteţa Sa Regală principele Mircea își urmea­ză cursul normal, starea generală fără a fi satisfăcătoare nu dă loc la griji prea mari. Dr.­­ROM­A­ LO " 13 Octombrie 1916 RELAȚluNILE ANGLO-SUEDFZE LYON. (T. f. fir.) — Ziarul Tidens declară: Ştirea că vor începe trata­tivele de politică comercială între Sued­ia şi Anglia a produs în lumea­­oamenilor de afaceri un optimism ce s’a acentu­at prin faptul că engle­zii au liberat maî multe din vapoa­rele suedeze reţinu­te de săptâmâni în Anglia. Speranţele ce se pun In aceste tratative s’au manifestat prin tentin­ de mari de urcare la bursa din Stockholm. CITIT! art cotele PAGINA 000A ru­fl Moartea generalului Tătărescu Asta- noapte a încetat din viață subit la Craiova generalul de divi­zie în rezervă Tătărescu I. Nicolae, comadantul corpului I armată par­tea sedentară).­­Defunctul suferea de mai mult timp de boală de inimă. D. V. Brătianuu, ministru de răz­­boiu, a însărcinat pe d. general Bur­­gheleai, secretar general al acelui minister să exprime familiei defunc­tului condoleanțe, în numele mini­strului de războiu. PE FRONTI Sunt foarte mulţi titraţi, cari, în momentul cînid au satisfăcut servi­ciul militar, nu aveau studiile termi­nate şi astfel au trebuit să facă trei ani serviciul militar. Apoi, continuîndu-şi studiile, fie în timpul, fie după terminarea ser­viciului militar, au obţinut diploma. Aceşti titraţi astăzi au situaţia studiilor lor, şi dorind a fi folositori patriei, cer să fie şi ei asimilaţi, — aşa cum s’au asimilat profesorii u­­niversitarî, doctorii, etc. Majoritatea sínt tineri, iar alţii deşi ajunşi la etatea de 42—43—44­­ani, sínt apţi a f­a­ce faţă cu demni­tate însărcinărilor date. Fireşte, vor fi obligati a face o şcoală preparatorie de două-trei lumi şi se va examina starea lor fi­zică. Aceşti titraţi, majoritatea mili­ţieni, contingent chemat a face ser­viciul P­­S., din cauza celor ce am expus mai sus stau la aceste servi­cii cînd în locul lor ar putea fi che­maţi la cei­­cari nu­ îndeplinesc con­­diţiunile sănătăţei necesare pentru a fi trimişi pe front, sau de funcţio­narii mari şi mici ai ministerelor sau diferitelor administraţii cari nu prea au mult d­e lucru astăzi. Cu toată dorinţa ce au aceşti ti­traţi a fi folositori patriei,­­cerând să fie trimişi pe front, —, nu o fac, din cauză că ei vor fi puşi într’o poziţie inferioară situaţia­ lor actuale. Iar dacă li s’ar da echivalentul situaţiu­­nei lor, cu drag ar cere trimiterea pe front, pentru a-şi face datoria şi chiar cu distincţie, căci sînt în mă­sură a-şi cunoa­şte maî bine meni­rea lor. Asimilarea,­­sau maî bine zis gra­dul, nu se va da decît acelor titraţi cari îşi manifestă dorinţa de a fi tri­mişi pe front­, căci nu ar fi drept ca odată nişte asimilaţi cu gradul situaţiei lor să se plimbe pe calea Victoriei sau să fie ataşa­ţî pe la diferite administraţii. In acelaşi timp vom avea prilejul a constata cari sínt aceî cari se jert­fesc pentru patrie şi cari sunt acei cari îşi­ fac numai reclamă în jurul persoanei lor, fie, în drept dela facult. din Paris MIŞU I. PROTOPOPESCU Avocat mort­­ Locotenentul activ NECULAI STANILA din reg. 9 Infanterie Locol de rezervă SOCRATE NI­COLAIDE din reg. 9 Infanterie mort Ruperta Molul german lsb. Verdun ----------------------------­- - - -- - - -------M. t>— _*jc — m—*_._ e— — In urma vigurosului atac dela Verdun, pe care Yamn anunțat eri, vitezele trupe franceze au recu­cerit fortul Douaumomt șî puter­nica fortăreață Thiaumomt. Aceste puncte erau stăpânite de germani din Aprilie a. c. când organizaseră ofensiva tot pentru cucerirea Ver­­dunuluî și care s-a costat peste 500 mii de oameni. * O radiogramă din Paris, ne tran­smite primele amănunte asupra a­­ceseteî mari victorii, iată aceste amănunte: Paris ÎL — Pe frontul Verdunului, după o pre­gătire intensă a artileriei, atacul francezilor îndrep­tat pe malul drept al Me­­nzei a fost deslânţuit la orele 11 şi 40. Linia ger­mană, atacată pe un front de şapte kilometri, a fost ruptă pe toată întinderea şi pe o adîncime, care la centru atinge 3 kilometri. Satul și fortul Douaumont La stînga trupele fran­sunt în stăpinirea fran­cezilor. cele trezind de fortărea­ță si ferma Thlaumont au pus stăpînire pe cartie­rele de la Haudremont si s’au stabilit de-alungul Șoselei, care duce de la Arans la Douaumont. La dreapta fortului linia fran­ceză trece pe la nordul pădurea Caillette, de-a lun­­gul margine! de est a sa­tului Vaux, pe marginea de vest a pădurei Finnin Si continuă pe la nordul­ pădurei Chenois şi al în­­tăriturei Damloup. Numărul prizonierilor e foarte mare; pînă acum au fost număraţi numai 3500, dintre cari 100 de ofiţeri. Materialul de răz­­boiu capturat nu a putut fi încă socotit. Pierderile francezilor sunt ușoare. Războiul Rominial italia şi campania Balcani Sub acest titlu, Herbette scrie în „Echo de Paris" un important arti­col din care extragem următoarele: După formarea imperiului ger­man, Italia a trăit sub ameninţarea unui pericol continental, la frontie­ra Alpilor, şi a unui altuia la răsă­­rit, în*» Balcani, primul o expunea u­­nei invaziunî, cel de al doilea o fă­cea să rişte a muri înăbuşită închi­­zîndu-lise Adriatica. Pentru a evita aceste pericole, gu­vernul italian devenise aliatul impe­riului german şi al Alestriei, înţele­­gînd că prin această alianţă să pa­ranteze pacea şi echilibrul. Alianţa a fost însă ruptă prin războiul por­nit de imperiile centrale. In urma atitudinei ce a luat-o Ita­lia, cele două primejdii păreau a dis­pare, dar Germania s-a năpustit a­­supra Romîniei prin ofensiva lui Makensen şi a făcut astfel să apară cu mult maî grav, pentru Italia, pe­ricolul oriental. Intre Italia şi Rominia există o le­gătură mai trainică şi mai neclin­tită decît aceea a obîrşieî şi a senti­mentelor; există o comunitate de in­terese între cele două ţări, care le apropie tot mai mult, oricare ar fi constelaţia politică din care ele vor face parte. De­sigur după ce Franţa, Rusia şi Anglia, au legat alianţa cu România, ele au tot interesul ca noua aliată să nu slăbească, dar la acea­sta Italia are interes de mult mai mult timp. Ofensiva lui Makensen, vatămă cauza generală a Înţeleg­erei, dar aduce o atingere mai ales cau­zei particulare a Italiei. Cu drept cu­­vînt ,.,Tribuna" cere ca să nu se cruţe nimic spre a ajuta Rominia. Italia însă nici n'a aşteptat intra­rea în ac­ţiune a Romîniei şi a trimis trupe la Salonic. Ea a înţeles că soldaţii săi trebuie să contribuie la izolarea ger­­manilor la Orient şi a trimis în Ma­cedonia, trupe alese; dar acum nu mai e vorba numai de a se tăia dru­mul germanilor în Balcani, e vorba de a se împiedeca lărgirea acelui drum pe socoteala Romîniei. Sarci­na este acum mult maî vastă. Sforţarea italienilor nu ar putea oare să se mărească in consecinţă? — se întreabă Herbette. Fără îndoială, că in raport cu sacrificiile pe care le va face Italia va întări şi înmulţi interesele sale, cari chiar aşa sunt destul de considerabile in Orient Chestiunea odată pusă astfel, nu ar mai lăsa pe nimeni să stea la îndo­ială, şi de sigur că aşa trebuie pusă chestia, îu interesul nostru al tu­turor. Lui C. Fedeleş -Nu credeam. Am aşteptat,... şi­­aşteptarea ne era chinuitoare, d­ar totuşi ne dădea speranţă. Astăzi însă, lista, celor morţi poartă şi numele tău. Şi-am înlemnit cu­ toii!­­ In vorbe e greu să îmbraci durerea. Durerea o simţi, îţi taie în suflet şi came; pe buze n’aştere decît interjecţii! N’am plina, e drept! Lacrimi varsă poate părinţii, fraţii, rudele şi prietenii tăi, dacă nu li s’au secat isvorul încă. Noi însă, — elevii tăi, — avem viziunea golului pe care-l laşi, şi-i mai cumplit, mult mai cumplit. Ai fost „ceva“, şi azi cînd maî toţi sunt ,nimic“, ai fost dar „mult“. ...Şi­­lucru rar, — nu doar la noi, ci şi aiurea, — ai avut, — pe lingă uriaşa ta cultură, —­ şi minunate calităţi de profesor universtar. N’ai fost ti­ran, ci ai fost tolerant. N’aî cerut­ „părerea ta“ doar, ci aî primit şi ascultat şi pe aceea „a noastră“. Seminarul tâu de psihologie, era aşa cum îl doriam noi. In el se cioc­­niau părere!, şi‘n el se învaţă şi făuria adevărul. Puţin, cite puţin, dar puţinul se adună. Tu ai murit! Ai vrut să mori, pentru ca să-ţî liberezi fraţii. N’aî fă­cut zarvă ca alţii, ce stati pe-acasâ, ei aî tăcut şi aî păşit înainte ! Erai din ţărani doar, şi dispreţuia! cio­coii ! Acum necunoscutul, care ne ispi­tea atît de des să-l prindem în plasa cunoştinţelor noastre, te-a învăluit! E ’ntunerec acolo, dar tu aduci­­lu­mină... şi, raze din lumina ta se vor furişa pînă la noi, şi vor scălda în ploaie de aur, cîmpiile stropite cu sîngele tau! Noi, — elevii tăi. — nu te putem uita Magister. ARTHUR BERGMANN­­ Student „­ijj, lași, 6 Oct. 19.. 1

Next