Adevěrul, ianuarie 1923 (Anul 36, nr. 11912-11940)

1923-01-15 / nr. 11924

nu­ XXXVI. No. 119231 POTSmATORl / AL- V, BtSLUUMAlN lööo FONDATORI | CONST. MILLE 1897 AL. Vf BELDIMAN 1888—1897 -1920 8bk ziua aamlui néu Grecia porneşte r âzboli Ungurii mobilizaţi? O telegramă sosită ori, a anunţat ‘‘a trupele greceşti au intrat în Tro­­j­a Orientală şi au ocupat Adriano­­­polul. Comandantul francez din a­­cest oraş ar fi protestat zadarnic. Crtacii ar fi continuând înaintarea. • Ştirea aceasta, alături­ de cele despre o mobilizare clandestină a armatei ungare, au aruncat o um­bră asupra revelionului. Cu toate acestea este bine să ne păstrăm calmul şi să nu exagerăm conse­cinţele lor. . In faţa acordului absolut al Mi­cei Antante, Ungaria nu poate în­drăzni să încerce măcar un răz­boi­. Un singur rezultat ar putea l avea şi vor trebui să aibă în tot ca­­­zul aceste rătceli războinice ale guvernului din Budapesta: căderea regimului Horthy.­­. Cât despre înaintarea grecilor, dacă se va adeverei complect, ea constitue necontestat un fapt grav. Prin armistiţiul cu hemaliştii, sem­nat de toate puterile mari aliate şi de Grecia, Adrianiolul a fost cedat Turciei şi la frontiera celor două Tracii s’a cre­at o zonă neutrală, pe care şi trupele turceşti şi cele greceşti erau angajate s’o respecte. Când guvernul aşa zis revoluţio­nar al Greciei, a manifestat tot mai multe veleităţi războinice, marile puteri aliate, au făcut un serios de­mers la Atena, prevenind acolo îm­potriva oricărei încercări opresi­ve. Pentru a arăta că acest demers e mai mult decât platonic, trupele franceze au ocupat după cum a a­­nunţat o telegramă, zona neutrală. Pe când din Lausanne se anunţă o apropiată rezolvire a cestiunilor pendinte şi înainte ca, in tot cazul, să se fi ajuns acolo la un sfârşit, se produce deci în Orient o mişcare militară, care repune toată proble­ma în discuţiune. Toată întrebarea este acu­mt A­­re Grecia şi de astă dată sprijinul tainic, îndemnul tainic a! Angliei, care cu ajutorul ei vrea să-şi salv­gardeze interesele sale la Lausa­nne ? Cu alte cuvinte: Are deza­cordul anglo-francez din Occident, o repercusiune în Orient, menită să dezlege mâinile Angliei? Şi sunt deci toate declaraţiile de amiciţie simple fraze impuse de un parale­lism de cestumî în cari cei doi inte­resaţi sunt siliţi să se tolereze re­ciproc. situations de,­care Anglia ar încerca să scape prin înaintarea grecilor ? Sau au făcut cei din Atena o lo­vitură nebunească ? In primul caz situaţiunea în O­­rient va merge agravându-se. In al­ doilea, grecii vor fi readuşi la respectarea tratatului şi cel mult poate turcii vor deveni mai conci­lianţi şi mai tratabili. In puţine zile lucrurile acestea vor trebui să se lămurească. A­­tunci se va lămuri complect, odată cu situatiunta din Orient, ci și cea din Occident. „Adiavorul” Pagios pământ / Cine a crezut că după război Eu­­­ropa va reintra în starea ei ante­rioară, ca şi cum nimic nu s’ar fi schimbat în mentalitatea popoare­lor, nu şi-a dat seamă de realită­ţile şi consecinţele marelui cata­clism. Aceste realităţi îşi produc efec­tele, iar orbirea conducătorilor po­poarelor se dovedeşte din an în an mai evidentă prin faptul că, împo­triva prevederilor, declaraţiilor şi făgăduelilor lor oficiale, repetite şi iprecizate, situaţiunea internă a fie­cărui Stat în parte şi situaţia gene­­­rală a Europei, în loc să se amelio­reze, se înmieşte.­­ Faptul acesta ne dovedeşte neîn­doios că rătăcim pe căi greşite şi că până ce nu vom intra pe calea Cea adevărată, nu ne putem aştepta­­decât la sporirea relelor de care Suferim.­­ Frământările şi zvârcolirile vor ş i tulbura aşa­dar Europa suferindă şi­­neputincioasă de a -şi regăsi echili­brul. Poate că noui vărsări de sân­ge şi strămutări de hotare se vor produce, sau alte prăbuşiri de tro­nuri, revoluţiuni şi contra-revolu­­ţiuni.­­ Păturile conducătoare îşi închi­­ruie că mai pot guverna popoarele acum după război precum le gu­verna înainte de război. Eroare­­profundă ! 1j Conducătorii Statelor nu-şi dau seamă de marea scădere suferită în prestigiul lor şi în încrederea de o­dinioară a guvernanţilor. Aceiaşi încredere­­nimenea nicăieri nu le-o pm­ai acordă. Neprevederea şi inca­pacitatea lor au fost prea vădite şi prea funeste, iar pierderile şi sufe­rinţele popoarelor mult prea mari!.. . * • Bătrâna Europă, obstinându-se a trăi în vechile ei tradiţii, cu gu-S­erne supraîncărcate cu atribu­­ţii restrictive şi privative de li­bertate, centralizatoare şi în con­tinuă preocupare de noui acaparări, jurea să continue să întreţină ar­­­mate numeroase ruinătoare pentru finanţele ei şi mai necesare sigu­ranţei interne de­cât celei externe.­­ Ea nu simte că de când popoa­rele ei au luat contact cu armatele­­de cetăţeni americani veniţi să puie capăt războiului, şi care, de fapt, l-au şi curmat prin intervenirea lor, acele popoare au aflat de traiul liber, îmbelşugat şi fericit din ma­rea republică de peste Ocean, care le-a dat râvna d’a trăi la fel. Libere, autonome, independente şi sigure de o pace pe viitor netul­­nirată, ar trăi popoarele Europei dacă ele s’ar constitui într’o confe- feratie de State la fel cura sunt Statele Unite ale Americei de Nord. In ioc d’o guvernare in folosul a­­proape exclusiv al guvernanţilor, popoarele ar avea atunci guverna­re în folosul lor propriu. Ele ar pu­tea dezarma, căci teama războaie­lor ar­ dispare. - -Naţionalităţile n’ar fi nici asu­prite nici asupritoare, nici rivale, nici vrăşmaşe, ci unite şi înfrăţite pe câmpul larg deschis al muncii şi al Progresului. Atunci am putea compta în cea mai largă măsură pe ajutorul bo­gatei Americi. Ea ne-ar descurca întreaga situaţie bănească, — alt­fel inextricabilă — trimeţându-ne miliardele sale de dolari, cu acelaş generos avânt sufletesc cu care a­­cum patru ani ne-a trimis milioa­nele sale de ostaşi spre a ne scăpa din ororile unui interminabil răz­­boiu. Statele-Uniite ale Europei lucrând mână în mână frăţeşte, cu Statele­ Unite ale Americei, — asta ar fi pa­cea asigurată pe cele două princi­pale continente ale globului, ar fi cea mai repede realizare a bunului trai pentru toţi, o fericire! omeni­re!, şi îndrumarea eî spre îndeplini­rea dumnezeeştei porunci, care d’a­­tătea secole zadarnic răsună în bi­serici: Pace vouă pe pământ! S’ar putea oare ca popoarele bă­tute de greaua furtună, care de la război încoace din an în an se în­teţeşte, s’ajungă chiar în acest an 1923, la limanul ce întrevăzurăm? De ce nu? Sunt obstacole, te ştim cu toţii; dar când popoarele vor hiotărâ şi pomi, nu există obstacole pe lume care să le oprească. Destul va fi să deschiză popo­are­­le ochii. Pentru aceasta ajunge ca noi cei care putem să le arătăm calea, să nu încetăm de a ne face datoria. C. G. Costa,Foru Luni io ianuarie 1923 1 ieo exemplari in toata tara 2 Lei exemplarul In străinătate Adevărul Oficiosul guvernului e de părere că „anul 1923 trebue să aducă în inimile noastre încre­derea şi bucuria“. ...De ce n’ar vota guvernul o lege prin­ care să se impună, sub sancţiuni severe, cuvenita în­credere şi bucurie? Altfel, nu ştim cum le-am dobândi... Diferendul nostru cu Ungaria Maria a dat un răspuns care departe de a fi o scuză, nu e văc­ măcar o recunoaştere a faptelor petrecute. El dă o nouă dovadă a impeniten­­ţii, trufiei şi nesinceritaţii sale, care sileşte ţara noastră la măsuri mai drastice pentru restabilirea, siguran­ţei graniţelor noastre apusene. Aceste măsuri drastice sunt pe cale de a fi luate. Cum resursele di­plomaţiei nu sunt epuizate, ele vor fi încă paşnice. Informaţiile unime vorbesc de un nou demers românesc in unire cu Cehoslovacia şi Iugo­slavia. Se va cere pe deoparte o satisfacţie cinstită pentru atacurile comise și pe de alta o severă res­pectare a tratatului, iar la sfârșit se E. Fii. unui factor­ d­or şi cu gravitatea problemelor pe cari ele le privesc. Un confrate insă e impresionat de observaţia d-lui Cicerin că „prima dată declaraţiunile d-lui Cicerin fă­ Tot declaraţiile WBlOterin Suntem satisfăcuţi că de astă- noi să nu facem o politică împotriva Guvernul maghiar, în răspunsul dat protestărilor oficialităţii româ­ne, a ţinut să pună în cauză şi zia-­­ rul nostru. Contele Bertden face Tate reprezentantului nostru la Lau­­răspunzător „Adevărul” de întregul fwf. A mai dezlănţuit la con­­diferend. Atacurile de la graniţă ar­ fTMW noştri, ca cu ocazia intervie.­ii existat numai în imaginaţia celor ce scriu aceste pagini şi comunica­tele ar fi eşit din condeele lor in-Vettst*’o nouă si mare cinste ce ni res­turei. Comentariile sunt de­ mare şi mai puternică dintre veci­­se face Amorul nostru propriu mi­­ftä-data mal în conformitate cu cele sale, care este Rusia. Mai nu poate fi de cât măgulit de ridicarea , importanţa politica a declarat din­ seama cu o Rusie democratică, asef­el. Ni se pcer­e că aşa ceva este pre­misa şi conditiunea ori şi­cărui a­­cord pacific intre state. Intru cât priveşte ţara noastră, mi suntem chiar de părere că unul din punctele car­dimie ale politicei sale externe, trebuie să fie rapor­turi de amicale relaţiuni cu cea mai vuhd­ doctorului Rakovski, acel cu­rent de ostilitate, care îndreptat, mai mult contra noastră, putea compromite în acelaș timp un­inte­Adevărului la rangul diplomatic de primă însemnătate. Eri nişte confraţi ne acuzau că spn­tem singurii vinovaţi de tratativele romăno-ruse, astăzi magnaţii un­guri, şifonaţi de lumina crudă a­ , x . nmcată de noi asupra unelti,Hor generale europene, ca să înceteze a­menea raporturi sunt cu deosebire înlesnite. Rusia ţaristă ne-a răpit Basarabia şi aveam cu dânsa un se­rios punct de nemulţumire. Am fd­condiţkine a unui acord cu România cât de aceia un sfert de veac parte este ca în combimtmniie politicei fi un instrument al marilor Puteri, adm al Angliei, cari ar duce o po­litică agresivă împotriva Rusiei." Forma in care ă, Cicerin a ini­lor grosolane, ne acuză de a fi pro­vocatorii iresponsabili al unui con­flict româno-maghiar. Guvernul maghiar e, de sigur, , „„, , prea înțelept Pentru a putea crede] Meat «lela sa, nu e tocmai fericM. 1* Lin­a Lum»a cuhiernnmi «A Dar diplomaţia sovietică nuntre-. dintr’o constelaţie politică antirusă. Am putut pot face totuşi o politică antirusă ? Amintim că încă înain­te de 1914, noi am schimbat spre Rusia, direcţiunea cârmei statului nostru în politica externă. Dar în cazul că Rusia sovietică ne-ar recunoaște posesiunea Basa-că prin asemenea subterfugii se,. . . y ... . , * . .. poate tranşa o chestiune de seriozi-­bimf*** pitele, pentru at­el as­, robiei si am lichida cu dansa toate tatua celei ce preocupa guvernul smdirea, cern ce e un avan- diferendele - cum şi ane ar putea AimrnrP ’ mi existat si lin- festu pentru cei ce tratează cu imagina nebunia unei politice anin nostru. Atacurile au existat si un- . imnnr*n fnrnM Ut mse.sti Dnmnmol — „iară rm­nr dânsa şi apoi nu importă forma, ci ruseşti a României, — afară doar fondul gândireî şi fondul gândirii­­ dacă Rusia ar face ea una antiromân d-lui Cicerin este că prima condi-­ nească ? ! fiime a imul acord ca Rusia este ca* S. Criticele lui Gherea de IOSIF NĂDEJDE In editura­ „Vieţei Româneşti“ a apărut o nouă ediţie a Studii­lor critice de C. Dobrogeanu-Ghe­­rea. Primele două volume s-au şi dat la librării; al treilea e încă sub tipar. Cum la pregătirea acestei edi­ţii am avut şi eu o parte atri­buită chiar de Gherea, socot ne­cesar să dau câteva lămuriri cu privire la felul în care însuşi ma­rele dispărut concepuse această nouă ediţie a operelor lui. încă de acum zece ani Gherea se purta mereu cu gândul la al­cătuirea unei noui ediţii a scrierilor sale, epuizate de mult. Nu era vorba însă numai de re­tipărirea celor trei volume de „Studii critice“ apărute la Socec, ci de strângerea la un loc a tutu­ror scrierilor sale literare şi poli­­tico-sociale. Un­­al patrulea volum de studii critice urma să­ cuprindă lucră­rile de această natură neapărute încă în volum, precum „Artiştii cetăţeni“, „Asupra traducerilor“, „Idealurile sociale şi arta“, Ta­ras Şevcenco“ şi altele. Mai era vorba şi de unele lucrări încă inedite. Aşa, Gherea mi-a vorbit de un studiu asupra lui Ronetti- Roman şi îndeosebi asupra pie­sei „Manasse“. Dar nu cred să­ fi avut vremea să-l scrie ! Deasemeni voia să scrie un studiu asupra d-lui M. Sadoveanuu, scriitorul care-l in­teresa mai mult din generaţia mai nouă. Trebuiau să urmeze apoi, pe lângă „Neoiobăgia“, celelalte scrieri cu caracter politic sau e­­­­conomico-social, unele publi­cate în broşuri, altele prin re­viste şi ziare. Cu toată selecţia pe care şi-o propunea s-o facă Ordinea prin dezordine La ce servsc agitaţiile antisemite încuraja prin lipsa unor măsuri ho­tărâte împotriva tulburătorilor, chiar când aceştia ocupă situaţii oficiale. Era evident că guvernului ii con­veneau agitaţiile. In ce scop? Scopul se vede acum lămurit. Guvernul, luând ca pretext agitaţiile antisemite, suprimă pur şi simplu, printr’un revoltător abuz de putere dreptul de întrunire al opo­ziţiei Şi pe când agitaţiile antisemi­­te continuă nestingherita, opoziţia nu mai poate ţine nici o întrunire. D. I. Mihalache a publicat in „Au­rora“ un ordin telegrafic al prefec­tului de Muscel către administrato­rii de plasă în care se spune: „Faţă de lufiliaţiile antisemite în conformitate cu dispoziţiunile or­dinului d-lui ministru de interne, vă facem cunoscut că interzicem cu de­săvârşire până la noi dispoz­iuni orice fel de întruniri, cu excepţiunea acelora ce vor ob­ţine autorizaţiunea prealabilă din partea prefecturei. Pe temeiul acestui ordin al minis­terului de interne a fost împiedicată întrunirea d-luî dr. Lupu Ia Huşi. Şi tot pe temeiul lui a fost arestat d.I. Mihalache şi au fost oprite întruni­­rile plănuite de d-sa . E lucru limpede. Agitaţiile antise­mite au furnizat guvernului pretex­tul căutat pentru a izbi în opoziţie şi a suprima dreptul de întrunire. Dar textul ordinului de mai sus subliniază un modul cel mai clar tot odiosul farsei înscenate de guvern pe această chestiune. Ordinul spune că întrunirile publice sunt suprima­te cu desăvârşire din cauza agitaţii­lor antisemite. E serios oare acest pretext? Pentru păstrarea ordine! guvernul n’are altă armă decât de­zordinea? Căci ce dezordine mai ca­racterizată decât suprimarea libertă­ţilor publice printr’un ordin sama­volnic al administraţiei! Guvernul are aerul de a pune pu­blicul în alternativă, ori suprimarea dreptului de întrunire, ori dezordini antisemite! Dar aceasta constitue o farsă sinistră. Un guvern capabil şi respectuos de legi trebue să găsea­scă mijlocul de a garanta şi ordinea publică, şi libertăţile cetăţeneşti. Ni­­căerî in statele normal guvernate ordinea publică nu e asigurată prin măsuri de escepţie şi prin stare de asediu. A pune însă alternativa de mai sus, înseamnă pentru un guvern sau a-şi mărturisi neputinţa, sau a da dovadă de o intolerabilă perfidie. Plestor Ar*, semnalat din capul îocuîaî a­­titudinea suspectă a guvernului față .—.---------------­­- , . de turburările antisemite. De formă, Vil arăta că in caz de refuz^sau ae .^e dezaprobă; în realitate însă ie neputinţă de menţinere a ordinel gu­vernels Micei Antante sunt hotărâte s’o asigure chiar cu preţul unei în­locuiri silite a regimului Horthyst. Nu dorim ca lucrurile să ajungă până acolo, dar dacă din vina Un­gariei reacţionare şi şovine, Mica Antantă va fi silită şi la ace­st act coercitiv, el va fi legitimat prin cel mai elementar drept de apărare pro­prie. Vom fi atunci cel din urmă printre cei ce vor deplânge dispari­ţia unu­i regim care nu are la acti­vul lui decât cea mai ruşinoasă „te­roare albă". Şi democraţia ungară va fi pro­babil alături de noi. Nu ne-am amestecat în dis­cuţia ce s-a deschis în jurul ma­nei de decoraţii ce a căzut de cu­rând pe întinsul României, fi­indcă — să ni se ierte păcatul — nu atribuim acestui chip de re­compensă nici o valoare.. Ţinem, însă, seamă că sunt şi oameni cari o preţuesc. Pentru ei, e datoria noastră să înregis­trăm plângerile drepte ce ni se adresează. Aşa ni se atrage acum luarea aminte asupra listei funcţionari­lor poliţişti decoraţi cu prilejul serbărilor încoronării. Vedem că nu au primit platonica şi discuta­bila distincţie de­cât domnii cei mari ai poliţei, inspectorii şi­­minimum — comisarii. E, în adevăr, nedrept. Cei ce-au făcut în realitate ceva în timpul ziselor serbări au fost neîndoios sub­alterni, subcomisarii şi ser­genţii, fiindcă cel puţin aceştia au păzit ordinea trotuarelor, pe când cei mari erau preocupaţi de mari şi tenebroase probleme de poliţism transcendent... Ne facem, deci, cu plăcere e­­coul micilor funcţionari cari sufăr şi de această nedreptăţi­­re, — fireşte mai suportabilă ca altele, dar cu atât mai antipa­tică cu cât e mai inutilă favori­zaţilor ! ... ■■■­­. Gherea, tot aţr fi rămas, după propriile lui socoteli, material pentru cel puţin alte patru vo­lume. Dar o bună parte din materia­lul acesta era împrăştiat prin numeroase publicaţiuni ale căror colecţii nu se mai găseau şi pe cari nici Gherea nu le mai avea. Afară de aceasta, multe am­i­ele DOBROGEANU-GHEREA NAZBATII Măcar atât! In definitiv, guvernul nu rămâne chiar atât de indiferent faţă de emu­lii cari plagiază în diverse centre pe maestrul Cuza. El ţine să dea agita­ţiilor o organizaţie serioasă şi bine controlată... Căci, iată ce cetim in­­tr’un ziar de seară: „Ministrul instrucţiune! a delegat pe d. inspector general C. Georgescu să inspecteze dezordinele de la N­uşi”. Foarte bine! Măcar atât trebuia să, facă şi guvernul: să inspecteze dezordinele. Cred că datorită unei astfel de in­specţii, a izbutit d. David, directorul liceului din Huşi, să fie decorat.. Kix. Carnetul nostru Liceal „K­lai viteazu­­” Nu e vorba de vre-o aniversare sau de cine ştie ce eveniment Îmbu­curător. Dimpotrivă, e vorba despre ceva destul de jalnic , unul din cele mai vechi instituţii de cultură ale­­Capitalei e lipsit de local. Liceul care poartă numele cel mai glorios sălăşlueşte intr’o clădire care nu mai cu mare grijă şi cu grele jertfe se ţine pe picioare. Şi dacă nu era legea chiriilor, cursurile ar fi tre­buit suspendate sau ţinute în Cişme­giu. Instrucţia noastră publică e a­­dânc roasă de lepra indiferenţii. S’ar zice că toate guvernele şi toate parlamentele cari s’au succedat dela 1859 au fost cu desăvârşire analfa­bete. De-aceia nici într’o ţară, numă­rul neştiutorilor de carte nu e aşa de mare ca la noi. Eforia şcolară a acestui liceu — din care am cinstea a face parte dieşi a menţinut taxele cele mai mici şi a scutit anual 10—12 la sută din elevi­ săraci şi meritoşî, a găsit to­tuş! mijlocul să pue regulat de-opar­­te când o sută, când două sute de mii de lei în fiecare an, cu scopul d­e-a clădi un local. Şi s’a făcut un plan frumos pentru 24 de clase. Dar cu mijloacele proprii, şi cu ceia ce mai dă ministerul, nu se poate duce la capăt lucrarea înce­pută, care riscă chiar să se strice dacă nu se continuă cu sumele tre­buincioase. De­ aceia Direcţiunea liceului „Mi­­hai­ Viteazul“ a făcut un călduros apel la public. In special la foştii lui­­elevi, unii din ei ajunşi de sigur în situaţii bune, ca să-i vie în ajutor. Nădăjduim că apelul va fi bine pri­mit, că mai cu seamă foştii elevi nu vor cruţa niciun mijloc de-a întoar­ce băneşte şcolii care le-a dat lumi­na, şi putinţa d­e-a fi ceia ce sunt, darul sufletesc şi intelectual ce l-au primit, fiecare la­ vremea lui. Iniţiativa publică va dovedi astfel de ce-î capabilă. Ar fi un sfemn din cele maî îmbu­curătoare să putem semnala izbânda apelului de mai sus. I. T. O arestare misterioasă Fiul regelui Carol” deţinut la Pangh­afi în caz concret da,.. Ilbarfata individuali Se povesteşte că în timpul guver­­nărei averescane, un corifeu politic, intervenind pe lângă d. Argetoianu pentru eliberarea unui nenorocit, pe nedrept deţinut, a primit de la fostul ministru de interne următorul răs­puns:­­ „Voi căuta să te servesc, dar nu ştiu de unde s’o încep, întru cât actualmente sunt vr’o şapte rânduri de autorităţi, cari dau ordine de a­­restare“. Răspuns sugestiv, care redă una din cele mai triste stări de lucruri, din câte a cunoscut, in ultimele de­cenii, ţara noastră. Libertatea individuală — esenţa însă­şi a unui regim de libertăţi pu­blice — nu mai există la ruşi. Mare­le principiu de bază al democraţiei nu mai are fiinţă în România. A­­buzul cel mai îndrăzneţ şi­ sigur de impunitate, şi-a întins stăpânirea-i atotputernică. In special organele cărora fără nici un termen legal li s’a dat pu­terea de a recurge la aşa zisele „re­ţineri“, procedează cu un spirit de samavolnicie, necunoscut nici în au­tocratica Rusie. Starea de lucruri creată a devenit atât de insuportabilă, încât un par­tid de guvernământ se vede obligat a discuta şi înscrie în însă­şi Con­stituţia ţarei, măsuri de garanţii ne­cesare. Condica penală nu­ mai este suficientă, trebuie ca însă­şi cartea fundamentală a legilor să cuprindă dispariţiuni precise. F­aptele nu se menţin în cadrul, penaliştilor şi al oamenilor de drept. Ele preocupă or­ganismele diriguitoare. Răul a că­pătat dar un caracter profund soci­al. Tămăduirea se impune. Totuşi, alt partid politic — cel de la putere — care tocmai în acest moment tin­de să ne dea o nouă constituţie, re­fuză hotărît să înscrie în proiectul său garantarea temeinică a libertă­ţii individuale. Ca o simplă contribuţie la partea de critică negativă, socot util să po­vestesc cele ce urmează. Orcât cele narate ar putea apare ca expresiu­­nea unei zămisliri fantastice, asigur că ele corespund purului adevăr. UN POPAS In seara de 28 August st. v. 1916 ambulanţa brigăzei a IV teritoriale­­mixte poposise în faţa satului Pân­­găraţi, judeţul Neamţ. In zori de zi ea urm­a să-şi continue drumul spre, Ditro, pe şoseaua principală Piatra- Prisăcani. In cursul nopţei sosise în­să ordinul că ambulanţa va aştepta la Prisacani nouă ordine. Dimineaţa am pătruns deci în sat şi am stabi­lit încartiruirea. Ofiţerii ambulanţei erau: medicul căpitan Uatu, în civilitate medic-şef al spitalului Zvorâştea, judeţul Do­­rohoi, doctorul căpitan Fulgeanu, medicul spitalului din Valea­ Rea, ju­deţul Bacău, dr. Octav Racovitza, medicul spitalului Lespezi, jud. Su­ceava, decedat acum câte­va luni, după ce ajunsese medicul şef al ju­deţului Dorohoi, dr. Cristea Socor, medicul spitalului Fântânele, jud.­ Botoşani, şi subsemnatul ca­­ medic asimilat. Mai făceau parte din for­maţiune căpitanul Marica, farime­n şi ş­ proprietarul farmaciei din Horezu,­ jud Vâ­lcea, şi Petru Bălan, locote­nent de­ administraţie, avocat din­ Brăila şi apoi deputat ţărănist îu­ parlamentele Vaida şi Averescu. Are citat într’adins numele lor, pentru ca, eventual, cei în viaţă să poată­ confirma exactitatea spuselor mele. ■ Şi acum continuu. Am pătruns în sat, voioşi că razele soarelui ne mai răzbunau de frigul primelor nopţi de toamnă din munţi — aceasta in­tru cât duruisem pe câmp, în fân, acoperiţi cu pături. Popota am in­stalat-o la cârciuma din capul satu­lui, condusă de o văduvă, şi aştep­tam cu nerăbdare ora, când, după şase zile, vom înghiţi o mâncare caldă. „FECIORUL REGELUI CAROL" Abia începusem dejunul şi iată că suie scările cerdacului un tip ru­men, bine hrănit, cu pronunţată în­făţişare orăşenească. Ne salută, nu priveşte îndelung, ia in primire un pachet considerabil de alimente, şi pleacă. Cel mai curios de această apariţie­ a fost căpitanul Marica, originar din Ardeal, opa vici, vorbăreţ şi mu­calit. De astă dată era insă vădit preocupat şi urmărea îndelung tipul în chestiune, ce-și ducea pașii pe șoseaua prăfuită, care pătrundea în pat. — Curios, zise căpitanul Marica. Eu cunosc pe acest tip. Doar am trăit destul în București și am văzut (Continuare în pagina ll-a) Ctoeii­ zilei Soricova d-lui Vintilă CETAJEANUL : Ia m­ai lasă-ne și d-ta că destul ne-ai sorcovit tot anul! pacei fContinuarea in pag. ll-a) apăruseră nesemnate sau sub­­li­­leatentului, am avut deseori pri­n an­verse pseudonime. Pentru stin­gerea lor ar fi fost nevoe de o muncă anevoioasă şi de cercetări îndelungate prin­­colecţiile Aca­demiei Române. Articolele ne­semnate trebuiau să fie identifi­cate. In sfârşit era vorba de selec­ţionarea celor ce prezentau des­tul interes spre a fi păstrate în­­tr‘o ediţie complectă şi defini­tivă. Bolnav ,şi neurastenizat de o necurmată activitate literară şi politică, Gherea n‘ar fi putut să­vârşi singur această muncă. S‘a adresat deci semnatarului aces­tor rânduri. Am primit sarcina bucuros, fiind legat de Gherea prin simţimântul unei sincere, şi devotate admiraţiuni. Era însă în 1914 şi izbucnirea războiului ne-a ţinut în loc. Eve­nimentele au absorbit cu totul activitatea lui Gherea spre alte preocupări. Eu însumi, ca ofiţer de rezervă, am fost stingherit de numeroase concentrări cari s-au succedat d­in tot timpul neutrali­tăţii. Fiind concentrat însă mai mult la Ploeşti şi pe valea lejul să stau de vorbă cu Gherea care mi-a explicat pe larg felul cum concepea ediţia cea nouă. La început Gherea se oprise la gândul unei refaceri complecte a studiilor critice. Modificările plă­nuite nu se refereau la idei, căci în această privinţă nu era loc pentru nici o revizuire. Voia însă să modifice compoziţia artistică a studiilor. Recitându-şi scrierile vechi, Gherea fusese izbit de unele re­petiţii de idei cam­ acum i se pă­reau supărătoare. El spunea: — Studiile mele au apărut ca lucrări izolate în diverse publi­caţiuni şi­­chiar la mari inter­vale. Când scriam vreunul, a­­veam totdeauna impresia că vor­besc unui cetitor care nu e în curent cu ideile expuse în scrie­rile mele anterioare. Am socotit că nu e bine să trimit mereu prin f­apte, pe cetitor, la aceste scrieri, cari poate nici nu-i erau la înde­­­­mână. Și cum nu vroiam să las d­in mintea cetitorului vre-o nedu- I m­erire, mă vedeam nevoit să re­le- 1 pet în mod rezumativ ceea ce ex­pusesem mai complect aiurea Am simţit această nevoie m­ai cu seamă la articolele de polemică. Pentru cetitorii de atunci ai re­vistelor la cari scriam procedeul meu a avut o parte bună. Dar pentru cetitorul care are la Înde­mână opera complectă, repeţirile sunt de prisos şi poate chiar su­părătoare. De aceea vreau să la suprim în ediţia definitivă. Dar Gherea mergea mai de­parte. Erau articole care, tratând aceeaşi ordine de idei, voia să le­strângă într'unul singur, iar pen­tru legarea părţilor îşi propunea să scrie pagini noui.­­ îmi amintesc că Gherea voia să complecteze studiul asupra lui Eminescu pe baza amănuntelor biografice necunoscute de critic în­ momentul când şi-a scris stu­diul. I se părea apoi lui Gherea că unele articole copiind digresiuni fără interes şi părţi prea desvol­­tate cari lasă o impresie de pro­lixitate. Digresiunile voia să le suprime iar plăţile prea desvol­

Next