Adevěrul, august 1925 (Anul 38, nr. 12771-12796)
1925-08-01 / nr. 12771
anul 38. — Hr. 12771. —'. * w ’ **■ gnaET iTSjfosl 1925 Adeverii! FßNDüFOBl /AI»,. V. BBfiDlMAN 1888—1897 f CONST* MILLE 1897-1920 Oficiosul guvernului scrie: „chiar pe AdeverUl, am fi dispuşi să-l lăudăm“. ...Iată, în sfârșit, că a găsit mijlocul cel mai bun de a ne desființa! ABONAMENTE s 2 LEI 800 lei pe an an. 300 lei pe luni. 150 lei pe 3 luni. I BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 9 —11 TELEFOANE Centrala 6/67. Direcția 924/73. 146/79. Provin Adstrada 7 da Pastei-Radiei-BrătanulContra consiliilor de război , înţelegerea dintre radicalii sârbi şi ţărăniştii croaţi, a dezlegat limba ziarelor noastre guvernamentale. Ce bucurie, ce entuziasm, ce prilej de a trage morala pentru ţara noastră, de a ceti partidelor noastre de opoziţie evanghelia smereniei şi a împăcărei! Şi până azi nu mai uită şi nu mai încetează. Nu vom judeca aci procedarea partidului d-lui Rădici, mai exact procedarea d-sale. De la distanţă asemenea acţiuni politice nu pot fi apreciate în mod destul de obiectiv, căci de la distanţă nu poţi cunoaşte toate împrejurările politice, toată acea atmosferă, toată acea ambianţă, toate acele imponderabile, cari pot justifica şi face necesar un compromis politic. In lupta pe care a dus-o ,Stepan Rădici, el a putut întrece uneori măsura. In tot cazul, cunoscând originea sa politică si caracterul clerical catolic al partidului său Si al partizanilor săi, a trebuit de multe ori să-ti spui că cuvintele si gesturile lui, i-au întrecut desigur gândul, cugetarea. In nici un caz însă nu s’ar putea conchide că Rădici, care a raliat si din închisoare, unanimitatea poporului croat, în jurul persoanei sale, a cedat în cele din urmă şi din cauza teroarei pe care bătrânul Passici a exercitat-o împotriva lui. însuşi Passici este un om prea inteligent pentru a nu şti, ceia ce experienţa propriei sale vieţi ilustrează în mod strălucit, că un compromis realizat prin teroare, nu este viabil şi e mai periculos decât lupta făţişă. De aceia înţelegerea între radicalii sârbi şi ţărăniştii croaţi, nu însemnează înfrângerea nimănui, nu însemnează biruinţa nimănui, afară doar de biruinţa raţiunei politice. Regele Iugoslaviei pare a fi jucat în realizarea acestei înţelegeri un rol însemnat şi deciziv, fără ca să fi ieşit totuşi din limitele ce-i impune Constituţia. Insă nu numai d. Rădici a renunţat la toate excesele de limbagiu cari nu au fost decât rezultatul exceselor administrative şi politice în cari căzuse şi guvernul radical cu acţiunea sa împotriva croaţilor, ci şi bătrânul Passici a renunţat la atotputernicia sa şi a luat, sub garanţia regelui, angajamentul de a reintra în legalitate şi de a pune capăt abuzuilor, tuturor abuzurilor administrative, cărora le dăduse curs liber şi cari trebuiau să aibă urmări cu desăvârşire dezastruoase la mândrii croaţi, obişnuiţi chiar sub Habsburgi, cu un regim de libertate şi legalitate. Şi să se noteze că aceste abuzuri administrative nu au mers niciodată sub d. Passici, până unde au ajuns la noi. In toiul luptei dintre d-sa şi Rădici, când acesta în Virtutea militarului, defectul judecătorului Ziarul „Quotidien“ din Paris exasperarea sa, avea aerul că complotează în străinătate, chiar şi contra statului iugoslav, rezultatul alegerilor generale din Croaţia, a fost totuşi o înfrângere netă a gu-. , - - ------vernului Passici. Ceia ce însemnea scoate de sub tipar o curioasă cauză că amestecul administraţiei în cărei titlu este : „Cele mai alegeri s-a ţinut totuşi în limite de mai crime ale războiului“, conte, că nici presiunile electorale Cartea aceasta e scrisă de d. n’au fost mari, nici votul nu a fost Reau se ocupă de ororile şi esofisticat, nici urnele nu au fost r°rde. Justiţiei militare din timpul furate sau înlocuite. Ne amintim războiului, de surpriza pe care a cauzat-o în Henry Guernot publică în cercurile reacţionre de la noi, refrunte lui „Quotidien“ un articol zultatul acesta. Toţi politicianii asupra acestei cărţi. „Aş vroi — noştri „realişti“ se aşteptau ca să- spune d-sa — ca după ce o vor trânul, „vulpoiul” de Păsici, să ex- fi cetit şi o vor fi recitit, amicii termine, după metode cunoscute şi noştri, să facă o sforţare pentru a pe cari electorii noştri le cedau rezista milei sau revoltei, şi să-şi fără a cere despăgubiri, partidul Puc, cu toată seninătatea, următoaradicist şi să-şi asigure unanimirele două chestiunităţi guvernamentale. Ar fi fost un „Cum, s’a putut întâmpla ca să joc extrem de periculos şi bătrâ se f* comis lucruri atât de abominul Passici nu a înţeles să se în.\nabile? sele pe el însuşi şi cu el tara sa, ex- »&’ cum s'ar Putea împedica repunând-o celor mai mari primejdiivenirea unor asemenea abominabila viitor. Căci un rezultat electoral le abuzuri, dacă nenorocirea vrefals, nu ar fi schimbat nimic din I murilor ar readuce aceleaşi cirrealitatea lucrurilor, ci ar fi dat cumstanţe ? numai o aparentă falsă, care ar fi „Pentru mine, care m’am aplecat îngăduit — câtă vreme? — să se I adesea ori asupra acestor dosare continue o stare de lucruri păgu- \ale oroarei, răspunsul e neted bitoare ţării! A preferat să pri-1 Justiţia militară, pronunţată de vească realitatea în faţă şi să rea- militari, e răspunzătoare de îndrăzlizeze o înţelegere, care este ea netele crime de cmi. Spiritul civil însăşi o realitate şi o garanţie inspirând o justiţie de civili, trepentru consolidarea în viitor a sta- Sii împedice mâine repetarea tului. acestor crime". întrebăm dacă din aceste con- Si continuând a expune punctul statări adevărate, are de învăţat la sau de vedere, d. Guernul pune înnoi opoziţia democratică sau î-ntreaga Problemă a justiţiei militarernul d-lui Brătianu? Nici unul vedeg atat de arzătoare actualidin partidele noastre de opoziţie, tate şi la noi Avand şi vedere adeşi puse în faţa unor abuzuri de ceasta actualitate, rezumăm în cecari Radiciştii nu s’au lovit nici- Ie ce urmează argumentaţia onoraodată, nu a ajuns la extremitatea bilului secretar general al Ligei la care ajunseseră aceştia. Dar drepturilor omului din Franţa, este necontestat că, aparentele din * cari d. Brătianu îşi trage puterea. „Mă voi feri — spune el — să nu pot desfiinţa realitatea carevorbesc de rău pe militari: ei sunt-o surpă. Şi ne putem imagina că nişte oameni admirabil adaptaţi învăţăturile ce trage presa noastră funcţiunii lor, care este de a se baguvernamentală, cu multă bună- ic. Or, lupta cere, ca la semnalavoinţă şi mai puţină pricepere şi I rea unei primejdii, să opui îndată îndemânare, din acordul Passici- apărarea, ca la o lovitură primi- Radici, este poate reflexul convin- tă, să ripostezi fără întârzire. In gerei ce are d. Ionel Brătianu des-bătălie, aşa se învaţă la şcoala de pre necesitatea unei calmări a spi- război, trebue să reduci la zero iitelor şi la noi, despre necesitatea timpul reacţiunei, unei descordărî în luptele dintre „Cu totul altele sunt condiţiunile partide, despre necesitatea uneinecesare pentru administrarea jusatmosfere mai pufin încărcată de ţiiţei. Aci ar fi primejdios să diselectricitate, la deschiderea ultimei preţueşti regula, căci observarea sesiuni a actualului Parlament. regulei este justiţia însăşi. Aci ar Dar atunci — să se imite celeIn Primejdios să procedezi repede: ce s’au făcut în Iugoslavia, libertatea _ si viata unui om merita Toţi factorii cari au colaborat a ?a sa bagi de seamă bine si^ca înacolo la rezultatul fericit pentru a te^atinge de ele, sa uzezi statul întregit să procedeze si la de. PTMdenta şi circumspecţiune. noi la fel. Şi cum la noi, nu parti- Aci,.ar * primejdios sa observi disdele, ci guvernanţii au aţâţat spi- ciplina, prima virtute a unui judeniele si înverşunat lupta, — să în- cat°D e independenţa^ - „Puneţi magistraţi in capul unei armate, cu obicinuinţa lor de a se îndoi, de a cerceta, de a delibera fiecare cu el însuşi, vor veni prea târziu şi vor pricinui dezordine. Încredinţaţi unor militari grija justiţiei, ei vor acumula nedreptăţile.Sceapă domnii guvernanţi B. Brănişteanu Şi distinsul publicist citează exemple din făptuirile justiţiei mili- _ . , . . .tare franceze în timpul războiului, . Comisiunea de delimitare adml-. pentru a arăta la ce crime judiciaristrativă şi electorală şi-a termi- readus obişnuinţa cu promptiiunat lucrările în cel mai strict şedinea militarilor, faptul că ei, pacreţi Puţine din amănuntele nouii meni de acţiune şi de elan, nu se împărţiri a ţării au putut ajunge la sinchisesc de forme, aşa că conurechea celor neiniţiaţi, duc justiţia, conform cu uzurile In totalitatea ei, ea rămâne ne- militare, ca un asalt,cu baioneta, cunoscută. Noua hartă administrand- Guernul continuativă nu va fi inhlicată Horât »Am SPUS că sunt„ P”11 “ V " TMcata flecat funcţiunea lor, oameni expeditivi, odata cu punerea ei in aplicare, ajra fataj ca justiţia lor, la timpul tunel când nici o modaicare nu va când au fost singurii ei stăpâni, la mai fi admisă şi când criticele vor începutul războiului, să fie după rămânea fără efect. De ce oare acest mister in jurul chipul lor, o justiţie la pas gtamastic. Era vremea in care culpabilii erau traşi la sorti, ceiace era mai puţin lung, decât să’i cauţi şi să’i descoperi. Era vremea in care instrucţia era bruscată, până la a se face cu ea economie. Era vremea când, decât să se trimită un inculpat in faţa Consiliului de răsboi al diviziunei, la câţiva kilometri, se improviza pe loc o curte marţială, care, pe Ioc, pronunţa o condamnare. Era vremea în care se suprimase procedura de apel şi de recurs in graţie. „Numai după ce, războiul prelungindu-se şi câteva scandaluri stârnind opinia publică, civilii işi reluară puţină influenţă asupra statului, numai după aceasta s’au instituit tribunalele militare de revizie şi s’a restituit preşedintelui Republicei şi ministrului de război, exerciţiul dreptului de graţie. Şi încă, in multe cazuri, militarii nerăbdători, nu au aşteptat răspunsul presidenţial şi ordinul de graţiere a sosit de mai multe ori după ce sentinţa fusese executată". * D. Guerrot trece apoi la altă ordine de idei : „Militarii — spune d-sa — sunt oameni de disciplină. Şi e bine că sunt făcuţi aşa. Nu ar mai fi armată, ci o adunătură în voia tuturor întâmplărilor, dacă fiecare ar face după capul lui sau ar discuta instrucţiunile primite. Transportaţi această stare de spirit în ordinea justiţiei. Şi ceia ce s’a întâmplat prea adesea vă va apărea ca inevitabil.“ Şi pentru a arăta ce s’a întâmplat, d. Guernut citează exemple din practica justiţiei militare, exemple de condamnări „din ordin“. Iar din aceste exemple, d. Guernut conchide : „Evident, această justiţie nu este a noastră. Când o justiţie erijează un sistem, dispreţul de formele legale şi face din precipitare o virtute; când o justiţie impune spiritul critic exigeneţelor disciplinei şi condamnă din ordin în numele necesităţii, este scris că această justiţie e destinată eroarei. Ea nu poate face, în realitate, decât injustiţie, cum nourul se rezolvă în ploaie şi furtună. „Iată de ce, instruită de experienţă, Liga drepturilor omului cere suprimarea Consiliilor de război în toate timpurile, chiar şi în timp de război. Pentru a judeca contravenţiunile, delictele şi crimele militarilor în interior, tribunalele de drept comun sunt naturalmente indicate. „In zona operaţiunilor, va fi suficient ca să se mobilizeze magistraţi civili cari vor opera după procedură şi cugaranţiile justiţiei civile. Ataşaţi, nu de ministerul de război, ci de ministerul justiţiei, ei nu vor avea decât să se inspire de lege şi să asculte de conştiinţa lor. Justiţia, aşa se spune, nu va mai fi în acest caz sumară. Dar ea nu are nevoie de a fi decât scrupuloasă. „Nemaifiind severă, se va adăuga, ea nu va mai fi exemplară. „ Ceia ce a inspirat exemple rele în timpul războiului, ceiace descurajat oamenii până la desperare şi i-a făcut să cadă în greşală, nu a fost longanimitatea, răbdarea justiţiei, ci inechitatea ei Faceţi ca justiţia să fie dreaptă, ea va fi în plus şi exemplară.“ Aşa în Franţa. La noi însă în al optulea an după război, în plină pace, justiţia militară dăinueşte încă, contrar Constituţiei, contra intereselor bine înţelese ale armatei, contra intereseier ţării. .. ia Domul lăudat... Ministerul de agricultură anunţă că a pus la cale, pe domeniile sale, o serie de experimente, în special în ce priveşte chestia seminţelor. Ar fi cazul să ne bucurăm, mai cu seamă când ştim cât de rău tânjeşte, astăzi, cultura pământului. Dar, din nefericire, acest minister nu durează de ori, de alaltăeri, aşa că i-a mai fost dat să facă experienţe, la faimoasele ferme ale statului, şi nu ştiu să fi existat cândva pe lume ferme cari să fi produs rezultate atât de nule, cu cheltueli atât de mari, debursate de contribuabili, bineînţeles. Nu mai ţin minte care curios, înainte de război, a făcut socoteala că un litru de vin produs de aceste ferme ale statului, costa cam 800 de lei, cum s’ar zice lei 32000 pe valuta actuală. Şi nu mai adaog încă cine-i bea. Cu siguranţă însă că nu cei ce-i plătiseră, încât experimentele astea noul ne cam pun pe gânduri dacă vorba să se facă de iznoavă, cu comisii, cu inspectori şi cu tot felul de funcţionari aşezaţi în paragrafe budgetare cu lefuri, diurne, indemnizaţii, sporuri şi cum le mai zice. Un kilogram de sămânţă, bună sau rea — căci— cine va controla lucrul? — va cântări cât drept chile de aur, sau un vagon de bancnote actuale. De aceea, dacă ministerul de agricultură vrea să ne dăruiască cu ceva bun, în primul rând ar trebui să se hotărască săi dispară. Iar dacă ţine totuş să dăinuiască mai departe, la nevoe chiar să producă seminţe selecţionate, pământurile alea de experimente să le dea în seama particularilor, cu sau fără cointeresare, cu arendă, cu plăţi în natură, cu anumite obligaţiuni, în fine cum se va crede cu cale că-i mai acătării spre atingerea unor anumite scopuri folositoare ţării, — dar cu nici un chip şi cu nici un preţ să nu se cultive in regie. Sau, în cazul cel mai rău, să fie lăsate la odihnă să crească pe ele burueni, pentru a^se^îngrăjşa locul cu vremea. Sau încă, dacă voiţi, funcţionarii destinaţi a le cultiva săşi dea mai întâi demisia şi să se transforme în liberii fermieri, pe contul lor. Pe pământurile statului dar pe contul lor. Silex Delimitarea judeţelor unei operaţii plină de consecinţe şi interesând populaţia în cel mai înalt grad? Revizuirea despărţirilor administrative şi electorale nu are in ea nimic ruşinos şi nici ilicit. Guvernul n’ar avea deci să se jeneze de ea, aşa cum se jenează pe drept cuvânt de atâtea alte operaţii ilicite, în toate ţările modificările de felul acestora se fac la lumina zilei, cu maximum de publicitate, pentru ca toate opiniile să se poată manifesta în mod liber, pentru ca interesele atinse să poată fi apărate. Ar fi fost util şi drept să se procedeze în acelaş fel şi la noi, cu atât mai mult cu cât „arondizarea“ este sustrasă controlului parlamentar. Guvernul ne lămureşte singur misterul. Sfidând legitima curiozitate a populaţiei, el declară că nu poate destăinui lucrările, fatalmente suspecte, pentru că ar risca să-şi pericliteze interesele electorale. Noua delimitare administrativă este recunoscută deci oficial ca o afacere particulară a partidului liberal, ca o nouă armă, pe lângă atâtea altele, pentru acapararea puterei. Să ne mirăm de această sinceritate cinică? Să protestăm indignați împotriva ei? Nu, să trecem pur şi simplu şi această modificare interesată, în lista fără sfârşit a reformelor şi măsurilor pătate de viciul fundamental al relei credinţe şi condamnate să fie abrogate de guvernul democratic ce trebue să vină. P. In vasta şi lafloritoarea Expoziţie de Arte Decorative, România n’are nici pavilion nici stand. România nu există, şi e păcat. Arta decorativă populară şi-ar fi găsit locul într’un pavilion al ei, iar tânăra mişcare artistică ar fi avut prilejul să se afirme în ochii occidentului. In schimb, la muzeul Jeu de Paume e deschisă Expoziţia de Artă Românească veche şi modernă, vestită de profuziune de afişe. Afişele mari cari se văd pretutindeni, constituie desigur prin ele înşile o bună propagandă; publicul mare află că există o artă românească. Cercurile artistice, deşi vădit interesate de această originală manifestare în clin centru al Parisului, n’au manifestat totuşi prea mult entuziasm. Explicaţia e, credem, simplă. Expoziţia aceasta, al cărei prag l-am călcat nu fără emoţie, e săracă în bogăţia ei, sumară până la schematizare. Organizatorii au căutat să rezime în câteva săli, tot ce-a produs arta românească din sec. al XIV-lea şi până astăzi. Desigur că nu-i o operă uşoară şi de aceea, expoziţia nu dă decât o ideie fugitivă asupra artei româneşti şi mai ales asupra evoluţiei sociale şi istorice de care e strâns legată arta populară. O sală de coroane şi vase smălţuite, două de pictură modernă şi «mttrico-, rană — şi-am căzut in sec. XV—XVI la odoare bisericeşti, evangheliare şi podoabe de morminte. Toate aceste odoare bisericeşti şi domneşti, apar izolate şi lipsite de înţeles pentru publicul francez, însoţite de o bogată documentare decorativă, de costume şi mobile, de bijuterii, obiecte casnice şi atribute familiare, de schiţe ale vieţii de familie şi de curte ale timpurilor, ele ar fi fost elementele unei reconstituiri cu mult mai vii şi mai impresionante. In mijlocul mediului social care le-a dat naştere, toate obiectele acestea de artă ar fi căpătat adevărata lor semnificaţie şi valoare. Şi ar fi fost un mic muzeu al artelor decorative româneşti. Arta populară e şi ea slab reprezentată. Lipsesc obiectele casnice, sculpturile în lemn, costumele populare. Covoarele, prea puţine, nu dau decât o slabă ideie de comoara ţesăturilor româneşti. Arhitectura, in afară de o serie de reproduceri fotografice ale mănăstirilor, nu e reprezentată. Pictura şi sculptura contimporană sunt şi ele prezentate într’un mănunchiu, selecţionat cu grijă, cu prea multă grijă am spune. Or, selecţia aceasta de „bucăţi de muzeu” nu ni se pare a fi cea mai bună într’o mişcare în plină evoluţie cum e pictura şi sculptura noastră contimporană. Toată expoziţia de altfel are un aer solemn de muzeu la care mai contribuie şi localul de la Jeu de Paume. Dar lăsând aceste observaţiuni pe care ni le-am permis în momentul când expoziţia stă să-şi închidă porţile , această primă manifestare de artă românească la Paris, se prezintă cu totul onorabil. Aranjamentul ei minunat denotă gustul organizatorilor. Catalogul, foarte interesant, cuprinde documentate studii critice asupra artei vechi de D. G. Balş, asupra picturii moderne de dr. Cantacuzino, precum şi un studiu introductiv asupra Artei şi Istoriei în România de d. Henri Focillon. D. dr. Cantacuzino spune dealtminteri în articolul d-sale, că operele ex- puse nu sunt toate dintre cele mai de seamă. Mulţi colecţionari particulari au refuzat concursul şi multe comori de artă românească sunt la Moscova. Prima sală de artă populară foaie smălţuite, covoare, bluze brodatene CALEIDESCOP PARIZIAN Expoziția de artă românească SIMEI de IONEL NEGURA *tzer-Cumpănă, Horia Teodoru, Bunescu Mirea, Palladi, Ressu, Strâmbu, Ghiată, St. Dumitrescu, Mützner, Teodorescu Sion, Toniță şi Verona. Sculpturi de d-na Margareta Cosăcescu, Codreanu, Boambă, Stork, Paciurea, Medrea, Hahn, Mirea, Jalea Severin. Sunt toate opere cunoscute şi de valoare care îşi păstrează frumuseţea în acest cadru solemn — şi cunoscute în parte şi de lumea artistică franceză. Aşa, un critic parizian spune: „Arta românească contimporană o cunoaştem destul de bine şi mai ales pictura, pe care de cincizeci de ani, artiştii români o fac mai mult la Paris decât la Bucureşti”. O a treia sală cuprinde o expoziţie retrospectivă: Grigorescu, Andreiescu, Aman şi Luchian. Dacă Grigorescu nu e prezentat în pânze din cele mai bune, în schimb Andreiescu şi mai ales minunatele picturi ale lui Luchian vorbesc puternic sufletului şi artei franceze. Grigorescu şi Andreiescu, vechii „bar bizonieri”, sunt vechi cunoştinţi ale criticei franceze. O sală de desenuri şi de gravuri, conduce la pictura contimporană cărei o sală de reproduceri fotografice, ala cuprinde opere de d-na Cuţescu-Stork, celor mai interesante biserici, mânăSir Rodica Maniu, Iser, Ştefan Popescu. ——--------—-----—.------------- ■■ Petrescu, Steriadi, Stoenescu, Schwali (Citiţi continuarea in Damall.a) Partid de ordine dup cu subsolul, cu apa şi cu aerul... Care cârmueşte oraşele prin comisii interimare contra voinţei cetăţenilor... Care printr’un ordin militar înfiinţează cenzura şi starea de asediu pe o mare parte din teritoriul ţării, împotriva Constituţiei , iar pe cealală parte întronează iară nici un ordin bunul-plac şi samavolnicia evului-mediu.... Care schingiueşte oamenii la poliţie, la Siguranţă, la jandarmerie... Care-i omoară pe „politicii" ce „scapă" de sub escortă, dar por amesteca şi în chestia asta cum emite să fugă în voe excrocii şi bandiţii... Care —după ce a strâns armele de la populaţie — ii lasă pe oameni la discreţia furilor şi a asasinilor... Care prin salarii de mizerii dezorganizează administraţia... Care ruinează finanţa, comerţul şi industria... Care nu-şi plăteşte datoriile... Care ia impozite de jaf... Care, si pe aceste impozite, le încasează de două ori.... Care dizolvă şcoala si compromite magistratura... Care persecută minorităţile... Care astupă gura unui străin, venit aici să sprijine drepturile omului... Care împiedică producţia si lasă in debandadă transporturile... Care aruncă trenurile unul asupra altuia... Care prăbuşeşte podurile... Care dezolează sufletul populaţiei atât din provinciile „dezrobite" cât şi din Vechiul Regat... Care.... Mai vreţi? Credem că-i destul. Şi să mai zică „Viitorul" că nu ştim „ce-i aia un partd de ordine"... ". Societatea pentru profilaxia tuberculozei, secţia P..Neamţ, cultivă şi humorul.. In orice caz, la tâmpul acestor leşiuitoare vacanţe. ..... „ respectabila asociaţie de asistenţă „Viitorul crede că nu ştiifi „ce-i socială, a găsit că e oportun să şi aia un partid de ordine". Se numai amuze niţel... seală. Noi știm foarte bine. Deci, d. A. C. Cuza a fost chemat) Dovada — iat-0 : la P.Neamţ să ţină r conferinţă tar _ partid de ordine se nme?te npntrn1 '^IhaMnlAMl^Ca ^ ,ClCel Partid Care vine la PUtere UU contribuie StlStiiică iaS1 de" de-j »rin alegeri, ci printr’un deus ex moustraţie personală poate aduce machina... Care pentru a-şi asi- A. C. Cuza în materie de tubercul gura în majoritate de ochii lumii, loză, e greu de imaginat... A, ami bate, închide, omoară şi într’a mai fi înţeles dacă tatăl sufletesc! noapte fură urnele... Care îşi imai ucigaşului lui Manciu ar fi fost bogăţeşte partizanii, cointeresânt invitat de o societate pentru luminarea publicului asupra bolilor nevoase, de la cleptomanie literară până la manie, pentru cari, fără îndoială, înfăţişarea, ideile şi exoeinţa d.lui A. C. Cuza Pot prezintă ilustraţii decisive. Dar, tuberculoză? N’ar putea fi decît o singură legătură, — anume că e falsă teoria răspândirei tuberculozei prin scuipat: probă d. A. C Cuza, care după 30 de ani de rezistenţă in faţa scârbei generale, nu s’a înbolnăvit tacă de tuberculoză.... Dar, în definitiv, d.sa s’a putut s’a „introdus“ şi în economia politică. Am putea face chiar prinsoare că transcriitorul pe curat al ,,Poporaţiei” e mai tare la clinică medicală decât în economia politică! Credem chiar că amestecul dela P -Neamţ e cu oarecare plan,. Rămas fără catedră de economie politică. — Cuza ar putea foarte uşor râvni la o catedră de chirurgie, sau de obstetrică, sau anatomie comparată... De ce nu? Ce-ar trebui pentru asta? O lucrare vastă. Nimic mai uşor decât confecţionarea unei lucrări vaste. d. Cuza o poate efectua, chiar numai cu ajutorul marei enciclopedii, la trei zile, îi trebue numai un teanc de hârtie şi o dactilografă. Cât despre curs, n’aveţi nici o grijă. Lecţiile de la „economia politică" se potrivesc foarte bine şi la orice altă specialitate: la mesanică, la fiziologie, la analitică!... O probă demonstrativă a făcut chiar la P.Neamţ, unde vorbind despre profilaxia infaerculozei a propus pur şi simplu ca să se procedeze cu evreii aşa cum au procedat turcii cu armenii. Iată o pildă strălucită!... Numai că şi turcii de azi, goniţi din Europa, se ruşinează să le o aminteşti. D. Ch. FiloMiilzmul ţăranilor Atât cu ocazia urmăririi lui Terente şi a bandei lui, cât şi, acuma în urmă, în afacerea Munteanu şi Tomescu, autorităţile şi publicul au constatat că populaţia rurală nu face nimic ca să uşureze operaţiile jandarmilor, ba chiar, în unele cazuri, face totul ca să stânjenească. Ziarele au adus diferite explicaţii, cari pot fi foarte adevărate, fiecare pentru câte parte a cazurilor. S’a spus că ţăranii simpatizează pe Tomescu, pentru că e darnic; că se tem de Munteanu, pentru că e crud; că n’au încredere în premiul propus de autorităţi, şi altele. (S’ar fi putut vorbi şi de eroizmul jandarmilor, care au de luptat cu împrejurări aşa de neprielnice şi s’ar fi putut cere sporirea numărului lor. In felul acesta s’ar fi putut rupe mai multe detaşamente dela adevărata lor menire — propaganda electorală — şi trece la paza satelor). Fapt e însă că toate explicaţiile propuse se referă numai la fapte izolate, şi nu pot deci alcătui cauza unei stări generale de lucruri. Şi nici măcar romantizmul şi dragostea faţă de haiduci nu pot fi puse în cauză. In general cei urmăriţi sunt nişte bandiţi ordinari, pe care ţăranul îi detestă, dacă nu pentru altceva, măcar pentru că îi aduc poterele pe cap şi-i tulbură liniştea. Mai demn de luare aminte însă faptul — observat adesea de mine însumi — că însuşi ţăranul căruia i s-a furat o vită sau altceva de preţ, refuză să denunţe pe hoţ, pe care-l cunoaşte. Aici nu mai poate fi vorba nici de dragoste, nici de admiraţie. Adevăratul motiv al acestei stări de lucruri este indulgenţa şi corupţia autorităţilor şi instanţelor judecătoreşti. Nu mai e nevoe să amintesc cum pot scăpa hoţii din mâna jandarmilor : întâmplări de soiul acesta au devenit şi subiecte literare. Se ştie de asemenea ce indulgenţi sunt juraţii faţă de criminalii de rând , admit bunăoară beţia ca circumstanţă atenuantă. Se văd astfel ţărani cari au săvârşit un omor ştiut de tot judeţul, şi care totuşi se întorc după puţin timp liberi în comuna lor. Un asenlenea om devine imediat un personaj respectat şi temut. (vezi cazul dintr’o nuvelă a lui Brăescu; un ţăran hoţ, ieşit din închisoare, devine primar). Toată lumea bănuieşte că un asemenea individ are protecţii înalte, deoarece a scăpat aşa de uşor. Pe de altă parte, la primul conflict cu vreun vecin, omul nostru îi trânteşte în obraz fraza devenită clişeu : „te omor şi ma întorc la închisoare“. Şi cum au dovedit odată că sunt în stare să dea cu cuţitul, toată lumea se fereşte să-i atingă cu ceva. (Vezi şi cazul petrecut de curând la Craiova, un om ţinut timp de doi ani închis în pivniţă; vecinii cunosc cazul, dar nu-l relatează autorităţilor, de frica vinovaţilor, bătăuşi celebri). In felul acesta cum e posibil să mai denunţe cineva pe hoţi? Dar iată un exemplu şi mai tipic. Intr’o comună din judeţul Ialomiţa trăeşte o familie de hoţi de cai. Asta e meseria tatălui şi asta e meseria celor patru fii ai lui. Au casa cea mai frumoasă din sat şi toată lumea îi cinsteşte ca pe nişte personagii importante. De câte ori se fură vreun cal prin apropiere, se ştie că ei sunt făptaşii; nici măcar ei înşişi n’o Citiţi continuarea în pag. II-a, NAZBATIfl INDICAŢIE Se întreabă lumea naivă: unde o fi Dâmboviceanu? E o indiscreţie, însă, care nu jenează de loc pe cel mai mare rentier român, care deşi, gur, de acolo de unde se reculegă de micile şicane ce i s’au făcut, trimite prietenilor şi prietenelor —câţi prieteni şi prietene nu are cineva, după ce a posedat 30 milioane lei!—* cărţi poştale ilustrate cu salutări şi impresii. Dar, eu cred un lucru, Dâmboviceanu a plecat în străinătate: a placat odată cu d. Vintilă, — garantez că e în acelaşi tren cu vistiernicul, poate în acelaşi compartiment, Daraboviceanu în patul de sus, iar d. Vintilă sub Dâmboviceanu. De ce? Fiindcă Dâmboviceanu ştie că singura lui mascotă e d. Vintilă. Şi, să nu vă miraţi dacă aţi auzi că d. Vintilă a rămas pe drumuri fiindcă i s’a furat portmoneul.. EIX Cine«ti€8 asale* Raiul basarabean Miniștri au venit din Basarabia , cu impresiuni optimiste. Ziareli mmmmm — Că-i raiu la noi în Basarabia, o fi! Da’ mă întreb dacă raiu era stare de asediu și dacă erau mai ales jandarmi ?... m