Adevěrul, august 1925 (Anul 38, nr. 12771-12796)

1925-08-01 / nr. 12771

anul 38. — Hr. 12771. —'. * w ’ **■ gnaET iTSjfosl 1925 Adeverii! FßNDüFOBl /AI»,. V. BBfiDlMAN 1888—1897 f CONST* MILLE 1897-1920 Oficiosul guvernului scrie: „chiar pe AdeverUl, am fi dispuşi să-l lăudăm“. ...Iată, în sfârșit, că a găsit mijlocul cel mai bun de a ne desființa! ABONAMENTE s 2 LEI 800 lei pe an an. 300 lei pe­­ luni. 150 lei pe 3 luni. I BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 9 —11 TELEFOANE­­ Centrala 6/67. Direcția 9­24/73. 1­46/79. Provin Ad­strad­a 7 da Pastei-Radiei-Brăt­anulContra consiliilor de război , înţelegerea dintre radicalii sârbi şi ţărăniştii croaţi, a dezlegat lim­ba ziarelor noastre guvernamenta­le. Ce bucurie, ce entuziasm, ce prilej de a trage morala pentru ţara noastră, de a ceti partidelor noastre de opoziţie evanghelia sme­reniei şi a împăcărei! Şi până azi nu mai uită şi nu mai încetează. Nu vom judeca aci procedarea partidului d-lui Rădici, mai exact procedarea d-sale. De la distanţă asemenea acţiuni politice nu pot fi apreciate în mod destul de obiec­tiv, căci de la distanţă nu poţi cu­noaşte toate împrejurările politice, toată­ acea atmosferă, toată acea ambianţă, toate acele impondera­bile, cari pot justifica şi face ne­cesar un compromis politic. In lupta pe care a dus-o ,Stepan Rădici, el a putut­­ întrece uneori măsura. In tot­­ cazul,­ cunoscând o­­riginea sa politică si caracterul clerical catolic al partidului său Si al partizanilor săi, a trebuit de multe ori să-ti spui că cuvintele si gesturile lui, i-au întrecut de­sigur gândul, cugetarea. In nici un caz însă nu s’ar putea conchide că Rădici, care a raliat si din închi­soare, unanimitatea poporului cro­at, în jurul persoanei sale, a cedat în cele din urm­ă şi din cauza te­­roarei pe care bătrânul Passici a exercitat-o împotriva lui. însuşi Passici este un om prea inteligent pentru a nu şti, ceia ce experienţa propriei sale vieţi ilustrează în mod strălucit, că un compromis realizat prin teroare, nu este viabil şi e mai periculos decât lupta fă­ţişă. De aceia înţelegerea între radi­calii sârbi şi ţărăniştii croaţi, nu însemnează înfrângerea nimănui, nu însemnează biruinţa nimănui, afară doar de biruinţa raţiunei po­litice. Regele Iugoslaviei pare a fi jucat în realizarea acestei înţele­geri un rol însemnat şi deciziv, fă­ră ca să fi ieşit totuşi din limitele ce-i impune Constituţia. Insă nu nu­mai d. Rădici a renunţat la toate ex­cesele de limbagiu cari nu au fost decât rezultatul exceselor admi­nistrative şi politice în cari căzuse şi guvernul radical cu acţiunea sa împotriva croaţilor, ci şi bătrâ­nul Passici a renunţat la atotputer­nicia sa şi a luat, sub garanţia re­gelui, angajamentul de a reintra în legalitate şi de a pune capăt a­­buzuilor, tuturor abuzurilor ad­ministrative, cărora le dăduse curs liber şi cari trebuiau să aibă urmări cu desăvârşire dezastru­oase la mândrii croaţi, obişnuiţi chiar sub Habsburgi, cu un regim de libertate şi legalitate. Şi să se noteze că aceste abu­zuri administrative nu au mers niciodată sub d. Passici, până unde au ajuns la noi. In toiul luptei din­tre d-sa şi Rădici, când acesta în Virtutea militarului,­­ defectul judecătorului Ziarul „Quotidien“ din Paris exasperarea sa, avea aerul că complotează în străinătate, chiar şi contra statului iugoslav, rezultatul alegerilor generale din Croaţia, a fost totuşi o înfrângere netă a gu-. , - - ------­vernului Passici. Ceia ce însemnea­ scoate de sub tipar o curioasă cau­­ză că amestecul administraţiei în cărei titlu este : „Cele mai alegeri s-a ţinut totuşi în limite de­ mai crime ale războiului“, conte, că nici presiunile electorale Cartea aceasta e scrisă de d. n’au fost mari, nici votul nu a fost Reau se ocupă de ororile şi e­­sofisticat, nici urnele nu au fost r°rde. Justiţiei militare din timpul furate sau înlocuite. Ne amintim războiului, de surpriza pe care a cauzat-o în Henry Guernot publică în cercurile reacţionre de la noi, re­­frunte lui „Quotidien“ un articol zultatul acesta. Toţi­ politicianii asupra acestei cărţi. „Aş vroi — noştri „realişti“ se aşteptau ca să- spune d-sa — ca după ce o vor trânul, „vulpoiul” de Păsici, să ex- fi cetit şi o vor fi recitit, amicii termine, după metode cunoscute şi noştri, să facă o sforţare pentru a pe cari electorii noştri le cedau rezista milei sau revoltei, şi să-şi fără a cere despăgubiri, partidul Puc, cu toată seninătatea, următoa­­radicist şi să-şi asigure unanimi­­rele două chestiuni­­­tăţi guvernamentale. Ar fi fost un „Cum, s’a putut întâmpla ca să joc extrem de periculos şi bătrâ­ se f* comis lucruri atât de abomi­­nul Passici nu a înţeles să se în.\nabile? sele pe el însuşi şi cu el tara sa, ex- »&’ cum s'ar Putea împedica re­­punând-o celor mai mari primejdii­­venirea unor asemenea abominabi­la viitor. Căci un rezultat electoral le abuzuri, dacă nenorocirea vre­­fals, nu ar fi schimbat nimic din I murilor ar readuce aceleaşi cir­­realitatea lucrurilor, ci ar fi dat cumstanţe ? numai o aparentă falsă, care ar fi „Pentru mine, care m’am aplecat îngăduit — câtă vreme? — să se I adesea ori asupra acestor dosare continue o stare de lucruri păgu- \ale oroarei, răspunsul e neted bitoare ţării! A preferat să pri-1 Justiţia militară, pronunţată de vească realitatea în faţă şi să rea- militari, e răspunzătoare de îndrăz­­lizeze o înţelegere, care este ea­ netele crime de cmi. Spiritul civil însăşi o realitate şi o garanţie­­ inspirând o justiţie de civili, tre­­pentru consolidarea în viitor a sta- Sii împedice mâine repetarea tului. acestor crime". întrebăm dacă din aceste con- Si continuând a expune punctul statări adevărate, are de învăţat la sau de vedere, d. Guernul pune în­noi opoziţia democratică sau î-n­­treaga Problemă a justiţiei milita­­rernul d-lui Brătianu? Nici unul ve­­de­g atat de arzătoare actuali­­din partidele noastre de opoziţie, tate şi la noi­ Avand şi vedere a­­deşi puse în faţa unor abuzuri de ceasta actualitate, rezumăm în ce­­cari Radiciştii nu s’au lovit nici- Ie ce urmează argumentaţia onora­­odată, nu a ajuns la extremitatea bilului secretar general al Ligei la care ajunseseră aceştia. Dar drepturilor omului din Franţa, este necontestat că, aparentele din * cari d. Brătianu îşi trage puterea. „Mă voi feri — spune el — să nu pot desfiinţa realitatea care­­vorbesc de rău pe militari: ei sunt­­-o surpă. Şi ne putem imagina că nişte oameni admirabil adaptaţi învăţăturile ce trage presa noastră funcţiunii lor, care este de a se ba­­guvernamentală, cu multă bună-­ ic. Or, lupta cere, ca la semnala­­voinţă şi mai puţină pricepere şi I rea unei primejdii, să opui îndată îndemânare, din acordul Passici-­­ apărarea, ca la o lovitură primi- Radici, este poate reflexul convin-­­ tă, să ripostezi fără întârzire. In gerei ce are d. Ionel Brătianu des-­­bătălie, aşa se învaţă la şcoala de pre necesitatea unei calmări a spi- război, trebue să reduci la zero iitelor şi la noi, despre necesitatea timpul reacţiunei, unei descordărî în luptele dintre „Cu totul altele sunt condiţiunile partide, despre necesitatea unei­­necesare pentru administrarea jus­­atmosfere mai pufin încărcată de ţiiţei. Aci ar fi primejdios să dis­­electricitate, la deschiderea ultimei preţueşti regula, căci observarea sesiuni a actualului Parlament. regulei este justiţia însăşi. Aci ar Dar atunci — să se imite celeIn Primejdios să procedezi repede: ce s’au făcut în Iugoslavia, libertatea _ si viata unui om merita Toţi factorii cari au colaborat a­ ?a sa bagi de seamă bine si^ca îna­­colo la rezultatul fericit pentru a te^atinge de ele, sa uzezi statul întregit să procedeze si la de. PTMdenta şi circumspecţiune. noi la fel. Şi cum la noi, nu parti- Aci,.ar * primejdios sa observi dis­­dele, ci guvernanţii au aţâţat spi- ciplina, prima virtute a unui jude­­ni­ele si înverşunat lupta, — să în- cat°D e independenţa^ - „Puneţi magistraţi in capul unei armate, cu obicinuinţa lor de a se îndoi, de a cerceta, de a delibera fiecare cu­ el însuşi, vor veni prea târziu şi vor pricinui dezordine. Încredinţaţi unor militari grija justiţiei, ei vor acumula nedrep­tăţile.S­ceapă domnii guvernanţi B. Brănişteanu Şi distinsul publicist citează e­­xemple din făptuirile justiţiei mili- _ . , . . .tare franceze în timpul războiului, . Comisiunea de delimitare adml-. pentru a arăta la ce crime judicia­­ristrativă şi electorală şi-a term­i- re­a­dus obişnuinţa cu promptiiu­­nat lucrările în cel mai strict şe­­dinea militarilor, faptul că ei, pa­­creţi Puţine din amănuntele nouii meni de acţiune şi de elan, nu se împărţiri a ţării au putut ajunge la sinchisesc de forme, aşa că con­urechea celor neiniţiaţi, duc justiţia, conform cu uzurile In totalitatea ei, ea rămâne ne-­ militare, ca un asalt,cu baioneta, cunoscută. Noua hartă administran­d- Guernul continua­­­tivă nu va fi inhlicată Horât »Am SPUS că sunt„ P”11 “ V " TMcata flecat funcţiunea lor, oameni expeditivi, odata cu punerea ei in aplicare, a­­j­ra fataj ca justiţia lor, la timpul tunel când nici o modaicare nu va când au fost singurii ei stăpâni, la mai fi admisă şi când criticele vor începutul războiului, să fie după rămânea fără efect. De ce oare acest mister in jurul chipul lor, o justiţie la pas gtam­as­tic. Era vremea in care culpabilii e­rau traşi la sorti, ceiace era mai puţin lung, decât să’i cauţi şi să’i descoperi. Era vremea in care ins­trucţia era bruscată, până la a se face cu ea economie. Era vremea când, decât să se trimită un incul­pat in faţa Consiliului de răsboi al diviziunei, la câţiva kilometri, se improviza pe loc o curte marţială, care, pe Ioc, pronunţa o condamna­re. Era vremea în care se suprima­se procedura de apel şi de recurs in graţie. „Numai după ce, războiul prelun­­gindu-se şi câteva scandaluri stâr­nind opinia publică, civilii işi re­luară puţină influenţă asupra statu­lui, numai după aceasta s’au insti­tuit tribunalele militare de revizie şi s’a restituit preşedintelui Repu­­blicei şi ministrului de război, exer­ciţiul dreptului de graţie. Şi încă, in multe cazuri, militarii nerăbdă­tori, nu au aşteptat răspunsul presi­denţial şi ordinul de graţiere a sosit de mai multe ori după ce sentinţa fusese executată". * D. Guerrot trece apoi la altă or­dine de idei : „Militarii — spune d-sa — sunt oameni de disciplină. Şi e bine că sunt făcuţi aşa. Nu ar mai fi arma­tă, ci o­ adunătură în voia tuturor întâmplărilor, dacă fiecare ar face după capul lui sau ar discuta in­strucţiunile primite. Transportaţi această stare de spirit în ordinea justiţiei. Şi ceia ce s’a întâmplat prea adesea vă va apărea ca ine­vitabil.“ Şi pentru a arăta ce s’a întâm­plat, d. Guernut citează exemple din practica justiţiei militare, e­­xem­ple de condamnări „din ordin“. Iar din aceste exemple, d. Guernut conchide : „Evident, această justiţie nu este a noastră. Când o justiţie erijează un sistem, dispreţul de formele le­gale şi face din precipitare o vir­tute; când o justiţie impune spiri­tul critic exigeneţelor disciplinei şi condamnă din ordin în numele ne­cesităţii, este scris că această jus­tiţie e destinată eroarei. Ea nu poate face, în realitate, decât in­justiţie, cum nourul se rezolvă în ploaie şi furtună. „Iată de ce, instruită de experi­enţă, Liga drepturilor omului cere suprimarea Consiliilor de război în toate timpurile, chiar şi în timp de război. Pentru a judeca contraven­ţiunile, delictele şi crimele militari­lor în interior, tribunalele de drept comun sunt naturalmente indicate. „In zona operaţiunilor, va fi sufi­cient ca să se mobilizeze magistraţi civili cari vor opera după procedu­ră şi cu­­garanţiile justiţiei civile. Ataşaţi, nu de ministerul de război, ci de ministerul justiţiei, ei nu vor avea de­cât să se inspire de lege şi să asculte de conştiinţa lor. Justiţia, aşa se spune, nu va mai fi în acest caz sumară. Dar ea nu are nevoie de a fi de­cât scrupuloasă. „Nemaifiind severă, se va adău­­ga, ea nu va mai fi exemplară. „­ Ceia ce a inspirat exemple rele în timpul războiului, ceiace descurajat oamenii până la despe­rare şi i-a făcut să cadă în gre­­şală, nu a fost longanimitatea, răbdarea justiţiei, ci inechitatea ei Faceţi ca justiţia să fie dreaptă, ea va fi în plus şi exemplară.“ Aşa în Franţa. La noi însă în al optulea an după război, în plină pa­ce, justiţia militară dăinueşte încă, contrar Constituţiei, contra intere­selor bine înţelese ale armatei, con­tra intereseier ţării. .. ia Domul lăudat... Ministerul de agricultură anunţă că a pus la cale, pe domeniile sale, o serie de experimente, în special în ce priveşte chestia seminţelor. Ar fi cazul să ne bucurăm, mai cu seamă când ştim cât de rău tân­jeşte, astăzi, cultura pământului. Dar, din nefericire, acest minister nu durează de ori, de alaltăeri, aşa că i-a mai fost dat să­ facă ex­perienţe, la faimoasele ferme ale statului, şi nu ştiu să fi existat cândva pe lume ferme cari să fi produs rezultate atât de nule, cu cheltueli atât de mari, debursate de contribuabili, bine­înţeles. Nu mai ţin minte care curios, înainte de război, a făcut soco­teala că un litru de vin produs de aceste ferme ale statului, costa cam 800 de lei, cum s’ar zice lei 32000 pe valuta actuală. Şi nu mai adaog încă cine-i bea. Cu sigu­ranţă însă că nu cei ce-i plăti­seră, încât experimentele astea noul ne cam pun pe gânduri dacă vorba să se facă de iznoavă, cu comisii, cu inspectori şi cu tot fe­lul de funcţionari aşezaţi în para­grafe budgetare cu lefuri, diurne, indemnizaţii, sporuri şi cum le mai zice. Un kilogram de sămân­ţă, bună sau rea — căci— cine va controla lucrul? — va cântări cât drept chile de aur, sau un vagon de bancnote actuale. De­ aceea, dacă ministerul de a­­gricultură vrea să ne­ dăruiască cu ceva bun, în primul rând ar tre­bui­ să se hotărască săi dispară. Iar dacă ţine totuş să dăinuiască mai departe, la nevoe chiar să producă seminţe selecţionate, pă­­mânturile alea de experimente să le dea în seama particularilor, cu sau fără cointeresare, cu arendă, cu plăţi în natură, cu anumite obli­gaţiuni, în fine cum se va crede cu cale că-i mai acătării spre atinge­rea unor anumite scopuri folosi­toare ţării, — dar cu nici un chip şi cu nici un preţ să nu se cultive in regie. Sau, în cazul cel mai rău, să fie lăsate la odihnă să crească pe ele burueni, pentru a^se^îngrăj­şa locul cu vremea. Sau încă, dacă voiţi, funcţionarii destinaţi a le cultiva săşi dea mai întâi demisia şi să se transforme în liberii fer­mieri, pe contul lor. Pe pământu­rile statului dar pe contul lor. Silex Delimitarea judeţelor­ unei operaţii plină de consecinţe şi interesând populaţia în cel mai înalt grad? Revizuirea despărţirilor ad­ministrative şi electorale nu are in ea nimic ruşinos şi nici ilicit. Gu­vernul n’ar avea deci să se jeneze de ea, aşa cum se jenează pe drept cuvânt de atâtea alte operaţii ilicite, în toate ţările modificările de felul acestora se fac la lumina zilei, cu maximum de publicitate, pentru ca toate opiniile să se poată manifesta în mod liber, pentru ca interesele atinse să poată fi apăra­te. Ar fi fost util şi drept să se pro­cedeze în acelaş fel şi la noi, cu a­­tât mai mult cu cât „arondizarea“ este sustrasă controlului parlamen­tar. Guvernul ne lămureşte singur misterul. Sfidând legitima curiozi­tate a populaţiei, el declară că nu poate destăinui lucrările, fatalmen­te suspecte, pentru că ar risca să-şi pericliteze interesele electorale. Noua delimitare administrativă este recunoscută deci oficial ca o afacere particulară a partidului li­beral, ca o nouă armă, pe lângă atâtea altele, pentru acapararea puterei. Să ne mirăm de această since­ritate cinică? Să protestăm indig­nați împotriva ei? Nu, să trecem pur şi simplu şi această modifi­care interesată, în lista fără sfâr­şit a reformelor şi măsurilor pă­tate de viciul fundamental al relei credinţe şi condamnate să fie abro­gate de guvernul democratic ce trebue să vină. P. In vasta şi lafloritoarea Expoziţie de Arte Decorative, România n’are nici pavilion nici stand. România nu exis­tă, şi e păcat. Arta decorativă popu­lară şi-ar fi găsit locul într’un pavi­lion al ei, iar tânăra mişcare artistică ar fi avut prilejul să se afirme în ochii occidentului. In schimb, la muzeul Jeu de Paume e deschisă Expoziţia de Artă Româ­nească veche şi modernă, vestită de profuziune de afişe. Afişele mari cari se văd pretutindeni, constituie desigur prin ele înşile o bună propagandă; publicul mare află că există o artă românească. Cercurile artistice, deşi vă­dit interesate de această originală ma­nifestare în clin centru al Parisului, n’au manifestat totuşi prea mult entu­ziasm. Explicaţia e, credem, simplă. Expoziţia aceasta, al cărei prag l-am călcat nu fără emoţie, e săracă în bogăţia ei, sumară până la schema­tizare. Organizatorii au căutat să re­­zime în câteva săli, tot ce-a produs arta românească din sec. al XIV-lea şi până astăzi. Desigur că nu-i o operă uşoară şi de aceea, expoziţia nu dă decât o ideie fugitivă asupra artei româneşti şi mai ales asupra evolu­ţiei sociale şi istorice de care e strâns legată arta populară. O sală de coroane şi vase smălţuite, două de pictură modernă şi «mttrico-, rană — şi-am căzut in sec. XV—XVI la odoare bisericeşti, evangheliare şi podoabe de morminte. Toate aceste odoare bisericeşti şi domneşti, apar izolate şi lipsite de înţeles pentru publicul francez, înso­ţite de o bogată documentare decora­tivă, de costume şi mobile, de biju­terii, obiecte casnice şi atribute fami­liare, de schiţe ale vieţii de familie şi de curte ale timpurilor, ele ar fi fost elementele unei reconstituiri cu mult mai vii şi mai impresionante. In mijlocul mediului social care le-a dat naştere, toate obiectele acestea de artă ar fi căpătat adevărata lor semni­ficaţie şi valoare. Şi ar fi fost un mic muzeu al artelor decorative româneşti. Arta populară e şi ea slab repre­zentată. Lipsesc obiectele casnice, sculp­turile în lemn, costumele populare. Co­voarele, prea puţine, nu dau decât o slabă ideie de comoara ţesăturilor româneşti. Arhitectura, in afară de o serie de reproduceri fotografice ale mănăstiri­lor, nu e reprezentată. Pictura şi sculptura contimporană sunt şi ele prezentate într’un mănun­­chiu, selecţionat cu grijă, cu prea mul­tă grijă am spune. Or, selecţia aceasta de „bucăţi de muzeu” nu ni se pare a fi cea mai bună într’o mişcare în plină evoluţie cum e pictura şi sculp­tura noastră contimporană. Toată ex­­poziţia de altfel are un aer solemn de muzeu la care mai contribuie şi loca­­lul de la Jeu de Paume. Dar lăsând aceste observaţiuni pe care ni le-am permis în momentul când expoziţia stă să-şi închidă por­ţile , această primă manifestare de artă românească la Paris, se prezintă cu totul onorabil. Aranjamentul ei mi­nunat denotă gustul organizatorilor. Catalogul, foarte interesant, cuprin­de documentate studii critice asupra artei vechi de D. G. Balş, asupra pic­turii moderne de dr. Cantacuzino, pre­cum şi un studiu introductiv asupra Artei şi Istoriei în România de d. Henri Focillon. D. dr. Cantacuzino spune dealtmin­­teri în articolul d-sale, că operele ex-­ puse nu sunt toate dintre cele mai de seamă. Mulţi colecţionari particu­lari au refuzat concursul şi multe co­mori de artă românească sunt la Mos­cova. Prima sală de artă populară foaie smălţuite, covoare, bluze brodate­­ne CALEIDESCOP PARIZIAN Expoziția de artă românească SIMEI de IONEL NEGURA *­tzer-Cumpănă, Horia Teodoru, Bunescu Mirea, Palladi, Ressu, Strâmbu, Ghia­­tă, St. Dumitrescu, Mützner, Teodores­cu Sion, Toniță şi Verona. Sculpturi de d-na Margareta Co­­săcescu, Codreanu, Boambă, Stork, Pa­­ciurea, Medrea, Hahn, Mirea, Jalea­ Severin. Sunt toate opere cunoscute şi de valoare care îşi păstrează fru­museţea în acest cadru solemn — şi cunoscute în parte şi de lumea artis­tică franceză. Aşa, un critic parizian spune: „Arta românească contimpo­rană o cunoaştem destul de bine şi mai ales pictura, pe care de cincizeci de ani, artiştii români o fac mai mult la Paris decât la Bucureşti”. O a treia sală cuprinde o expoziţie retrospectivă: Grigorescu, Andreiescu, Aman şi Luchian. Dacă Grigorescu nu e prezentat în pânze din cele mai bune, în schimb Andreiescu şi mai ales minunatele pic­turi ale lui Luchian vorbesc puternic sufletului şi artei franceze. Grigorescu şi Andreiescu, vechii „bar­ bizonieri”, sunt vechi cunoştinţi ale cri­ticei franceze.­­ O sală de desenuri şi­ de gravuri, conduce la pictura contimporană cărei o sală de reproduceri fotografice, ala cuprinde opere de d-na Cuţescu-Stork, celor mai interesante biserici, mânăSir Rodica Maniu, Iser, Ştefan Popescu.­ ——--------—-----—.------------- ■■ Petrescu, Steriadi, Stoenescu, Schwal­i (Citiţi continuarea in Dama­ll.a) Partid de ordine du­p cu subsolul, cu apa şi cu ae­rul... Care cârmueşte oraşele prin comisii interimare contra voinţei cetăţenilor... Care printr’un ordin militar înfiinţează cenzura şi sta­rea de asediu pe o mare parte din teritoriul ţării, împotriva Constitu­ţiei , iar pe cealală parte întro­nează iară nici un ordin bunul-plac şi samavolnicia evului-mediu.... Care schingiueşte oamenii la po­liţie, la Siguranţă, la jandarmerie... Care-i omoară pe „politicii" ce „scapă" de sub escortă, dar por­ amesteca şi în chestia asta cum e­mite să fugă în voe excrocii şi ban­diţii... Care —după ce a strâns ar­mele de la populaţie — ii lasă pe oameni la discreţia furilor şi a a­­sasinilor... Care prin salarii de mizerii dezorganizează administra­ţia... Care ruinează finanţa, co­merţul şi industria... Care nu-şi plăteşte datoriile... Care ia impo­zite de jaf... Care, si pe aceste im­pozite, le încasează de două ori.... Care dizolvă şcoala si compromite magistratura... Care persecută mi­norităţile... Care astupă gura unui străin, venit aici să sprijine drep­turile omului... Care împiedică pro­ducţia si lasă in debandadă trans­porturile... Care aruncă trenurile unul asupra altuia... Care prăbu­şeşte podurile... Care dezolează su­fletul populaţiei atât din provin­ciile „dezrobite" cât şi din Ve­chiul Regat... Care.... Mai vreţi? Credem că-i destul. Şi să mai zică „Viitorul" că nu ştim „ce-i aia un partd de ordine"... ". Societatea pentru profilaxia tu­berculozei, secţia P..Neamţ, culti­vă şi humorul.. In ori­ce caz, la tâmpul acestor leşiuitoare vacanţe. ..... „ respectabila asociaţie de asistenţă „Viitorul crede că nu ştiifi „ce-i socială, a găsit că e oportun să şi aia un partid­ de ordine". Se nu­­mai amuze niţel... seală. Noi știm foarte bine. Deci, d. A. C. Cuza a fost chemat) Dovada — iat-0 : la P.­Neamţ să ţină r conferinţă tar _ partid de ordine se nme?te npntrn1 '^IhaMnlAMl^Ca ^ ,ClCel Partid Care vine la PUtere UU contribuie StlStiiică iaS1 de" de-j »rin alegeri, ci printr’un deus ex moustraţie personală poate aduce machina... Care pentru a-şi asi- A. C. Cuza în materie de tubercu­l gura în majoritate de ochii lumii, loză, e greu de imaginat... A, ami bate, închide, omoară şi într’a mai fi înţeles dacă tatăl sufletesc! noapte fură urnele... Care îşi im­ai ucigaşului lui Manciu ar fi fost­ bogăţeşte partizanii, cointeresânt invitat de o societate pentru lumi­narea publicului­ asupra bolilor ne­voase, de la cleptomanie literară până la manie, pentru cari, fără îndoia­lă, înfăţişarea, ideile şi exoeinţa d.lui A. C. Cuza Pot prezintă ilus­traţii decisive. Dar, tuberculoză? N’ar putea fi decît o singură legătu­ră, — anume că e falsă teoria răs­­pândirei tuberculozei prin scuipat: probă d. A. C Cuza, care după 30 de ani de rezistenţă in faţa scârbei generale, nu s’a înbolnăvit tacă de tuberculoză.... Dar, în definitiv, d.sa s’a putut s’a „introdus“ şi în economia poli­tică. Am putea face chiar prinsoa­re că transcriitorul pe curat al ,,Po­­poraţiei” e mai tare la clinică medi­cală decât în economia politică! Credem chiar că amestecul dela P -Neamţ e cu oarecare plan,. Ră­mas fără catedră de economie poli­tică. — Cuza ar putea foarte uşor râvni la o catedră de chirurgie, sau de obstetrică, sau anatomie com­­parată... De ce nu? Ce-ar trebui pentru asta? O lucrare vastă. Ni­­mic mai uşor decât confecţionarea unei lucrări vaste. d. Cuza o poate efectua, chiar numai cu ajutorul marei enciclopedii, la trei zile, îi trebue numai un teanc de hârtie şi o dactilografă. Cât despre curs,­­ n’aveţi nici­ o grijă. Lecţiile de la „economia poli­tică" se potrivesc foarte bine şi la orice altă specialitate: la mesani­­că, la fiziologie, la analitică!... O probă demonstrativă a făcut chiar la P.­Neamţ, unde vorbind despre profilaxia infaerculozei a propus pur şi simplu ca să se pro­cedeze cu evreii aşa cum au proce­­dat turcii cu armenii. Iată o pildă strălucită!... Numai că şi turcii de azi, goniţi din Europa, se ruşinează să le­ o a­­minteşti. D. Ch. FiloMiilzmul ţăranilor Atât cu ocazia urmăririi lui Terente şi a bandei lui, cât şi, a­cuma în urmă, în afacerea Muntea­­nu şi Tomescu, autorităţile şi pu­blicul au constatat că populaţia rurală nu face nimic ca să uşureze operaţiile jandarmilor, ba chiar, în unele cazuri, face totul ca să­ stânjenească. Ziarele au adus di­ferite explicaţii, cari pot fi foarte adevărate, fiecare pentru câte parte a cazurilor. S’a spus că ţă­ranii simpatizează pe Tomescu, pentru că e darnic; că se tem de Munteanu, pentru că e crud; că n’au încredere în premiul propus de autorităţi, şi altele. (S’ar fi putut vorbi şi de eroiz­­mul jandarmilor, care au de luptat cu împrejurări aşa de neprielnice şi s’ar fi putut cere sporirea numă­rului lor. In felul acesta s’ar fi pu­tut rupe mai multe detaşamente dela adevărata lor menire — pro­paganda electorală — şi trece la paza satelor). Fapt e însă că toate explicaţiile propuse se referă numai la fapte izolate, şi nu pot deci alcătui cau­za unei stări generale de lucruri. Şi nici măcar romantizmul şi dra­gostea faţă de haiduci nu pot fi puse în cauză. In general cei ur­măriţi sunt nişte bandiţi ordinari, pe care ţăranul îi detestă, dacă nu pentru altceva, măcar pentru că îi aduc poterele p­e cap şi-i tulbură liniştea. Mai demn de luare aminte însă faptul — observat adesea de mine însumi — că însuşi ţăranul căruia i s-a furat o vită sau alt­ceva de preţ, refuză să denunţe pe hoţ, pe care-l cunoaşte. Aici nu mai poate fi vorba nici de dra­goste, nici de admiraţie. Adevăratul motiv al acestei stări de lucruri este indulgenţa şi co­rupţia autorităţilor şi instanţelor judecătoreşti. Nu mai e nevoe să amintesc cum pot scăpa hoţii din mâna jandarmilor : întâmplări de soiul acesta au devenit şi subiecte literare. Se ştie de asemenea ce indul­genţi sunt juraţii faţă de crimi­nalii de rând , admit bunăoară beţia ca circumstanţă atenuantă. Se văd astfel ţărani cari au săvâr­şit un omor ştiut de tot judeţul, şi care totuşi se întorc după puţin timp liberi în comuna lor. Un a­­senlenea om devine imediat un personaj respectat şi temut. (vezi cazul dintr’o nuvelă a lui Brăescu;­ un ţăran hoţ, ieşit din închisoare, devine primar). Toată lumea bănuieşte că­ un a­­semenea individ are protecţii înalte, deoarece a scăpat aşa de uşor. Pe de altă parte, la primul conflict cu vreun vecin, omul nos­tru îi trânteşte în obraz fraza de­venită clişeu : „te omor şi ma în­­­torc la închisoare“. Şi cum au do­vedit odată că­ sunt în stare să­ dea cu cuţitul, toată lumea se fe­reşte să-i atingă cu ceva. (Vezi şi cazul petrecut de curând la Cra­iova, un om ţinut timp de doi ani închis în pivniţă; vecinii cunosc cazul, dar nu-l relatează autorită­ţilor, de frica vinovaţilor, bătăuşi celebri). In felul acesta cum e posibil să­ mai denunţe cineva pe hoţi? Dar iată un exemplu şi mai tipic. Intr’o comună din judeţul Ialo­miţa trăeşte o familie de hoţi de cai. Asta e meseria tatălui şi asta e meseria celor patru fii ai lui. Au casa cea mai frumoasă din sat şi toată lumea îi cinsteşte ca pe nişte personagii importante. De câte ori se fură vre­un cal prin apropiere, se ştie că ei sunt făptaşii; nici măcar ei înşişi n’o Citiţi continuarea în pag. II-a, NAZBATIfl INDICAŢIE Se întreabă lumea naivă: unde o fi Dâmboviceanu? E o indiscreţie, însă, care nu jenează de loc pe cel mai mare rentier român, care deşi­, gur, de acolo de unde se reculegă de micile şicane ce i s’au făcut, tri­mite prietenilor şi prietenelor —câţi prieteni şi prietene nu are cineva, după ce a posedat 30 milioane lei!—* cărţi poştale ilustrate cu salutări şi impresii. Dar, eu cred un lucru, Dâmbovi­ceanu a plecat în străinătate: a pla­cat odată cu d. Vintilă, — garantez că e în acelaşi tren cu vistiernicul, poate în acelaşi compartiment, Dara­boviceanu în patul de sus, iar d. Vintilă sub Dâmboviceanu. De ce? Fiindcă Dâmboviceanu ştie că sin­­gura lui mascotă e d. Vintilă. Şi, să nu vă miraţi dacă aţi auzi că d. Vintilă a rămas pe drumuri fiindcă­ i s’a furat portmoneul.. EIX C­ine«ti€8 asale* Raiul basarabean Miniștri au venit din Basarabia , cu impresiuni optimiste. Ziareli mmmmm — Că-i raiu la noi în Basarabia, o fi! Da’ mă întreb dacă raiu era stare de asediu și dacă erau mai ales jandarmi ?... m

Next