Adevěrul, octombrie 1927 (Anul 40, nr. 13432-13457)

1927-10-14 / nr. 13443

AXUL 40 No. 13443 ABONAMENTE: * * Vineri 14 Octombrie 1920 Adevărul FONDATORI­­ AU V. BELDIMAN 1888 1899 CONST MILLE 1897-1988 II 780 lei pe an an 380 lei pe 6 l­ot 200 lei pe 3 luni. In străinătate dualul I Lei 3 BIROURILE: București, Str. Sărindar no. 7-9 11­­ Lei 3 TELEFOANE: Centrala: 308/87. 321 73. 316/79 383 . Direcţia: 357 78. Administraţia: 387/88. Provincia: 31066. S'a închis, fără multă ispravă, con­­gresul „asociaţiei oraşelor”... ... Se pare că ar fi mai utilă o asociaţie a... orăşenilor! Chestia optanţilor Dar ţăranii maghari ce au de spus? Şi zi: emoţia nu s’a potolit; chestia optanilor se discută Iacă. Se discută, pentru că magnaţii se plâng: 11 s’a făcut o nedreptate; lucru grav, sl mal cu seama — rar! $1 in plânsul magnaţilor noştri se împleteşte cel sl mal sfâşietor al guvernului de la Pesta­ — guver­nul Horthy-Bethlen — cumplit tor­­turat de spectacolul acesta, pentru el atât de nou şi atât de oribil: o nedreptate. D. Mihai Popovici a luat o în­teresantă Iniţiativă: alcătuirea u­­nui comitet care să esplice send­mentalilor de pretutindeni in ce constă uriaşa nedreptate: vastele moşii ale câtor­va magnaţi din Ardeal au fost Împărţite mulţimii de ţărani de prin acele meleaguri, ţărani cari s’a nimerit să fie în bună parte unguri, iu cea mai f­iare parte chiar. Nedreptate. D­ este! Dovada: In Ungaria nu s’a pomenit de expropriere şi împro­prietărire.­­ ♦ * Ar 0 Instructiv să ştim dacă în­treaga populaţie din Ungaria, în­­cluziv ţărănimea respectivă, se so­lidarizează cu nefericiţii magnaţi ardeleni, atât de crunt loviţi. Dar alt lucru ar 0­si mai Instruc­­tiv: să ştim CE ZIC ŢĂRANII DIN ARDEAL, ŞI ANUME ŢĂRA­NII ACEIA UNGURI, AZI STĂ­­PÂNI PE MODESTE LOTURI DIN LATIFUNDIILE DE ODINI­­OARĂ. Şi tocmai, comitetul propus de d. Popovici ar face foarte bine să pornească de la simplu l a complex, înainte de a lumina inim­e duioase de peste mări şi ţări, să se adre­seze ţăranilor de pe foastele moşii ale magnaţilor şi să le spuie că stăpânii de altă dată îşi cer pă­mânturile lor — sau un număr imens de miliarde. S! SA-I ÎNTRE­BE COMITETUL PE ACEI ŢĂ­­RANI MAGHIARI, DACĂ SUNT DISPUŞI SĂ RESTITUIE PĂMÂN­TUL SAU SĂ PLĂTEASCĂ MILI­­ARDELE MÂNGÂIETOARE. * D. Titulescu a demonstrat, la Geneva, că „litigiul“ adus acolo de către coatele Aspenji nu este juridic, ci politic. (Fireşte, repre­zentantul unui inocent guvern bur­ghez se cam fereşte de cuvân­tul social). Or, asemenea feno­­mene sociale s’au mai întâmplat şi pe aiurea. Dar nici o dată şi nicăieri nu s’a gândit cineva să smulgă pământul din mâinile ţăra­­niior, ca să-l restituie boierilor, nici în Franţa după revoluţia cea mare, şi — ca să mai cităm o sin­­gură pildă — nici în Austria lui Franz Josef după revoluţia dela 1848. In decretele date imediat după înfrângerea aceste! ultime revoluţii, s’a spus lămurit că se anulează tot, absolut tot ce-a ho­­tărlt guvernul revoluţionar, cu o singură excepţie: se menţine tot ce-a hotărît guvernul revoluţio­nar cu privire la Împroprietărirea ţăranilor. Şi nu o dată, ci de repe­­tite ori, ani de-a rândul, guvernul absolutist a tot proclamat, — spre deplina şi neclintita siguranţă a tu­turora — intangibilitatea drepturi­lor câştigate de ţărani . Este oare de gândit ca bieiul să se petreacă alt­fel cu ţăranii un­guri din Ardeal? Să se întrebat! ei înşişi! Poate că răspunsul lor ar­e per­fect lămuritor pentru sentimentalii din Anglia și de pretutindeni pe cari comitetul d-liv Popovicî ar a­­vea să-i instruiască. Fiind­că — nu-i aşa? — în ulti­mă analiză magnaţii unguri nîc? mi se judecă cu statul român, impl’cat printrun hazard de procedură, ci ca ţăranii co­n*tionali stănânltoriî actual­ al pap,5*,+uriv rocrimate. Const. Graur SSnBSnBBBBBnn GLOSE POLITICE... O glumă O glumă, care tnde să prindă, in mintea celor naivi. Un mucalit a pus-o in circulaţie si unii gaze­tari, au căzut victime. Noi am spus din timp si la rubri­ca aceasta, că ştirea despre intra­rea d-lor Brittana şi Averesca in regentă trebue socotită ca o farsă. Dealtfel autorul a ţinut din capul locului să dea un caracter nevero­simil invenţiei lui: a adăugat că d. N. Titulescu va fi însărcinat cu preşedinţia consiliului şi şefia par­tidului liberal Cine ştie să aprofundeze cât de cât lucrurle, a înţeles imediat cât de mult neverdic este in această po­veste. Adevărul este că regenţa rămâne om este si d. Ionel Brătiina înţe­lege să rămână la guvern. Şi iarăşi este perfect adevărat că d. Brat­ri­na se ştie mai slab de la moartea regelui Ferdinand. Altă dată avea de apărat interesele partidului. Pentru rest exista persoana si pre­stigiul suveranului. Astăzi, d-sa are de­apărat, pe lângă interesele par­tidului liberal, o nouă instituţie si un rege minor. Comodă nu-i deloc această situ­aţie. Ceiace nu înseamnă, insă, că oalele sparte le va plăti regenta. Nu, regenta rămâne. Spusele con­trare nu au nici un sâmbure de ade­văr. O frază Un mixir de seară, amic notoriu al d-lui Manoilescu, găseşte ocazia să insiste asupra antivintitismului fostului sub-secretar de stat la fi­nanţe, şi­ incidental aruncă şi fraza că d. Manoilescu invidiat de und este urmărit de alţii „nu atât pen­tru atitudinea curagioasă care vrea s-o adopte cât pentru stăruinţa cu care respinge tranzacţii şi avanta­­gii, cari ar pune pe alţii in grea Încercare“. Până acum, cei cari se ocupau de activitatea d-lui Manoilescu gă­seau prilejul să scoată în relief ta­lentul d-sale şi marea sa putere de muncă. Exista un soi de consens general: nimeni nu pomenea de chestiuni cari privesc avantagii şi tranzacţii Era un omagiu adus virtuţiior active ale d-lui Manoilescu. Cele negative nu erau scoase la iveală. Ziarul de seară atinge acest teren virgin. Să nu-şi fi dat seama că-i face un rău serviciu, tocmai acum, când amicul Socol se pregătește să vorbească de Sfântul Mihail Ma­noilescu ? _P""Ci Ştirea a produs consternare in partidul liberal D. Brătianu, în loc să puie la punct chestia remanierii, i-a pus punct. Unii pretind că faptul se datore­­ște sistemului etern al primului mi­­nistru de a amâna mereu. Alţii pre­tind că, fiind vorba — deşi nu-i vorba de loc — de noui tratative cu naţional ţărăniştii, d. Brătianu este fatal împiedicat a face rema­nierea. Alţii, b­­­ine, pretind a şti sigur că remanierea a fost amâna­tă fiindcă s’a făcut dovadă că d. Tan­ered Constantinescu nu poate fi introdus în guvern. Aceasta din uormă explicaţie are aparenţa verosimilităţii. De aci fu­­ria ahtiaţilor împotriva d-lui Tan­ered. Se pare că pe fostul ministru de industrie îl paşte o adevărată fa­talitate. E înjurat şi când e vorba să intre şi când nu intră în guvern. Sever Cu cine se războieşte „Viitorul"? Cele două ziare liberale „Viito­rul“ şi „L’Independance Romnaine“ au pornit o violentă campanie îm­potriva agenţiei telegrafice „Ra­­dor“. Agentia „Rador" este învinuită că, în mod inconştient, s’a pus în slujba propagandei maghiare, trans­miţând presei române­şt­ri tenden­ţioase asupra hotărîrilor luate de Consiliul Uniunilor pentru Liga Na­­tiunior, întrunit la Sofia. Ca şi transmiterea tardivă a ştirilor dela Geneva, când se hotăra chestiu­nea optantilor şi apoi înecarea încâlcită a faptelor într’un comen­tariu de prisos si ambarasant, a­­gentia „Rador“ publică acum ştiri­le de-a’ntregul inventate. Si, „Viitorul“, indignat preci­zează : „De altfel, adaugam noi întreg ser­­viciul telegrafic al agenţiei „Rador“ se face, în astfel de condiţiuni încât el este aproape inexistent. „De aceia, va fi nevoie ca cei în drept să avizeze la măsuri cum şi să oblige această agenţie să-şi în­­deplinească în mod real menirea căr­eia îşi datoreşte existenţa. „Suntem informaţi de altfel, că în primele zile ale sesiunei parlamen­tare care se deschide, chestiunea a­­genţiei „Rador“ va fi adusă în dis­cuţie pe cale de interpelare". Trebue să mărturisim, că vio­lenţa „Viitorului“ ne surprinde. Şi ne surprinde nu pentru că atacul împotriva ,,Radorului“ este pe de­plin justificat — în contradicţie cu obişnuitele atacuri pe cari le ser­veşte oficiosul liberal , ci pentru că „Viitorul“ se războeşte de astă dată chiar cu înalte, cu cele mai înalte personagii din partid şi din guvernul de astăzi. Agenţia „Rador“, precum se ştie, era o agenţie telegrafică particu­lară, dacă nu ne înşelăm a Băncii Chrisoveleni. Din motive, în jurul cărora s’au vorbit multe pe atunci, „Radarul“ a fost cumpărat de stat, dacă nu ne înșelăm doar de d. I. G. Duca, cu colaborarea... technică a d-lui Vintilă Brătianu ea a trecut apoi în sfântul, patrimoniu al mare­lui partid prin... comercializare. Si asa a rămas liberalizată. De aceea nu înțelegem prea lă­murit cu cine oare se răzbeşte „Viitorul“. w N* Sfârşitul minciunii bugetare In lucrările pentru întocmirea noului buget, conducătorii tuturor departamentelor se lovesc, — în dorinţa lor de a înfăptui progra­mul de îmbunătăţiri in curs de rea­lizare, — de hotărîrea nestrămu­tată a d-lui Vintilă Brătianu de a nu acorda nici un credit care ar putea stingheri nou-nouţul d-sale echilibru bugetar. In ce constă a­cest echilibru vom vedea mai de­­parte; pentru moment e destul să spunem că realizarea lui va căşuna pagube imense statului. Astfel, con­strucţii ajunse până la acoperiş (de exemplu clădirea institutului zootehnic) şi în cari s’au învestit zeci de milioane nu vor putea­­ terminate din­ lipsă de credite. Li­nii ferate, a căror construcţie înce­pută de ani de zile (cum sunt de pildă liniile Ismail-Bolgrad, Bum­­beşti-Livezeni) au fost oprite acum, după ce s’au învestit sute de mili­­oane, din lipsă de fonduri. Toate acestea dau un conţinut tragic, prin actualitatea lor, povestei meşteru­lui Manole. Sute de milioane căpătate prin istovirea ţării se risipesc în zadar, prin părăsirea unor construcţii în curs, din cauză că ministerul de finanţe vrea să obţină cu orice preţ, echilibrarea bugetului. Dar cei mai mulţi caii au avut când­va naivitatea să creadă în sin­ceritatea declaraţiilor şi gestiunei ministrului de finanţe se vor între­ba nedumeriţi: Este oare amenin­ţat echilibrul bugetului? Noi ştim doar că bugetele toate, de la 1922 încoace, s’au încheiat ca excedente. Ei bine, întreaga tragedie a lup­tei ce se dă acum intre membrii guvernului — cari încearcă să ob­ţină creditele necesare pentru ad­ministrarea departamentelor lor. — şi ministru! de finanţe care cere e­­conomiii, chiar de unde nu se poate, isvorăşte din dorinţa d-lui Vintilă Brătianu de a salva tradiţia buge­telor excedentare. D-sa vede cu groază, cum încer­carea d-lui Lapedata de­­ a introdu­ce oarecare sinceritate bugetară, înscriind în bugetul iniţial cheltue­­lile îngăduite de venituri, i-au creat, situaţia penibilă de acum, când nu mai poate alcătui un buget ca anti­cipaţie excedentar. Dacă experienţa bugetului un curs, ale cărui încasări lasă la foal­te capitole deficite însemnate­, nu l-ar fi dovedit că că ajuns la limi­ta sarcinilor fiscale, d-sa ar­ fi re­curs la vechiul sistem de a spori impozitele si taxele în curs de apli­care a bugetului. Această cate ii este insă definitiv închisă. De aceea, în instrucţiunile trimese departamentelor pentru întocmirea noului buget, ministrul de finanţe cere ca toate cheltuelile de investi­­ţiune să fie lăsate pe seama even­tualului împrumut extern sau a ex­cedentului bugetar. Pentru eventualitatea — prea probabilă — că nu se va putea ob­ţine împrumutul, d-sa impune aban­donarea tuturor acelor lucrări în­cepute ca credinţa în virtuţiile mi­raculoase ale sistemului „prin noi înşine". Sfârşitul lamentabil al străduin­ţelor denchisoreşti ale ministru­lui de finanţe ar prezenta puţin in­teres pentru ţară dacă n'ar aduce cu sine destrămarea întregului e­­dificiu economic aşezat pe credin­ţa că vom putea să ne refacem di­­strugerile din război, ba chiar să ne transformăm într’o ţară indus­trială, fără să recurgem la un spri­jin din afară. Sub îndrumarea dictatorială a d-lui Vintilă Brătianu, tara a fost obligată să joace rolul, din fabulă, al câinelui care credea că suge măduva din os,­­când de fapt ^ își sugea propriul său sânge din răni­le căpătate rozând osul. , In sforţarea colectivă pentru a-­Ungerea himerei impuse de pro­gramul economic al ministrului de finanţe, s’au irosit şi acele rezer­ve nationale, cari trebuiau să for­­meze baza refacerii noastre eco­nomice. In timp ce bugetul nu mai poa­te suporta d­ci cea mal mică chel­tuială de refacere şi Înzestrare, şi nici n’a ajuns măcar la acoperi­rea nevoilor de Întreţinere curen­tă (salariile sunt Încă cu 25—30 la sută Inferioare celor normale) ra­murile de producfiune de bază su­combă sub greutatea sarcinei fis­cale, iar mâine, când restrângerea cheltuelilor bugetare va Împiedeca statul să mai alimenteze cu co­menzi gras plătite, industriile ul­­traprotejate, va veni şi rândul lor de a se Împărtăşi din roadele a­­mare ale politicii d-lui Vintilă Bră­tianu. Cu măsuri ca cele pe cari le ia ministrul de finanţe nu se va inlă­tura scadenta primejdioasă a gre­şeiilor de până acum. Trebue in­treprinsă o vastă acţiune de asa­­nare şi in primul rând de Înlătura­­re a tot ce se datoreşte mistifică­rii adevărului in gestiunea finanţe­lor publice. Alcătuirea unui buget sincer, în care cheltuelile ordinare să fie restrânse la capacitatea, contribu­­tivă a populaţiei, făcând la nevoe, amputările necesare, la personal şi material (vezi capitolul automo­bilelor, al subvenţiilor, al furni­­turilor prin „bună Înţelegere“, etc.), constitue punctaj de plecare al a­­sanării Întregii noastre economii. Iar cât priveşte opera de refacere şi inzestrare, ea sa fie lăsată pe seama bugetului extraordinar, ali­mentat cu venituri extra­ordin­are. Altfel, ministrul de finante tşi asu­mă o grea răspundere față de tară. J. B. Fm D. GENERAL BERTHELOT fotografiat de reporterul nostru în gara Braşov NOTE DUPĂ ministerul Culturii Naţio­nale despre crearea căruia s’a vor­bit nu de mult, se vorbeşte acum şi de înfiinţarea unui minister al Eco­nomiei Naţionale. Ca titular al noului minister e de­semnat dr. Toncred Constantinescu. Nici nu se putea un ministru mai potrivit pentru economia naţională decât d. Tancred Constantinescu, care, numai in doi ani de minister a realizat o economie de câteva sute de milioane.. .Pentru sine, bine, înţeles, nu pentru stat! VĂZÂND că portofoliul la care visează de atâta timp tot im­i va fi oferit, eternul ministeriabil, d. Le­­onte Moldovanu, s’a hotărît să can­dideze in fruntea listei pentru con­siliul comunal al Brăilei. La urma urmelor, deputăția, pri­măria, plus ceva consilii de admini­strație, fac cât un portofoliu mini­stenal * La Tâncăbeşti: O şcoală model de I. TEODORESCU Ce-a făcut un bun proprietar in satul lui Duminică 2 Octombrie s’a inau­gurat, în com. Tâncăbeşti din ju­deţul Ilfov, cu mult fast si în pre­zenta d-lui ministru al instrucţiei publice, un local de şcoală model, cum nu mai există altul pe cuprinsul ţării rurale. Şcoala aceasta e un dar al proprietarului moşiei de a­­colo, d. C. I. Băicoianu, director la Banca Naţională, înălţată în a­­mintirea fiului său Ionel tânăr ta­lentat şi inteligent care dădea fru­moase speranţe, decedat subit in floarea vârstei. Astfel sentimentele amestecate de dragoste şi de durere părin­tească au fost un isvor de bine­facere strălucită şi înţeleaptă. Pen­tru veşnica pomenire a fiului său iubit,­­ Băicoianu a ales lumina şi cultura poporului Am fost invitat sa văd şcoala. M’am dus Duminică 9 octombrie la Tâncăbeşti în acest scop, atras încă de faptul că în acea zi d. Băicoianu oferea fruntaşilor satu­lui un ospăţ Era ca o a doua inau­gurare făcută de data aceasta cu sătenii ce aveau să profite de şcoala nouă. : * Am plecat cu credinţa că voiu vedea ceva de seamă, dar nu ceva extraordinar. Realitatea a întrecut însă orice aşteptări, căci am gă­sit la Tâncăbeşti în adevăr ceva extraordinar. Localul acestei şcolii aşezată în mijlocul satului, pe şo­seaua ce-l traversează, într’o po­ziţie pitorească, este un monument unic în felul său. Clădirea e un a­­devărat palat, imensă, într’un stil românesc pur, cu o înfăţişare lu­minoasă şi impunătoare. Ea e compusă în faţa din parter şi etaj, iar în dos, profitându-se de tere­nul în pantă, are şi un subsol foar­te încăpător şi luminos. Sus va fi şcoala primară, în sub­sol cea de meserii, cu trei specia­lităţi adaptate nevoilor rurale. De la intrarea din față dai de un ho! Contraste teribile Se pare ca şeful guvernului nu cruţă nici o silinţă de a a­­junge la o Înţelegere cu opozi­ţia natamal-ţărănistă, cu toate că modul cum s’au săvârşit alegerile generale pune o piedică morală grozavă putinţei unei atari înţele­geri, precum şi felul atât de dife­rit de a vedea arta de a guverna dintre d-nii I. Brătianu şi Maniu. Dar fiindcă sunt la mijloc chestii gingaşe şi grave cari interesează ţara in gradul cel mai inait, cu oarecare bunăvoinţă şi spirit de jertfă, din ambele părţi, se putea nădăjdui la un acord. Iată însă că bunele Intenfiuni sunt zădărnicite de fapte urâte, pe care guvernul era stăpân să le împiedece, sau cel puţin după a­­cela să le pedepsească. Unul din aceste fapte a fost alegerea atât de pătată dela Bălţi, aşa poate cum u’a mai fost alta la fel. Ce curaj mai e tu stare să aibă deci d. Maniu de-a sta de vorbă şi de-a se Înţelege cu d. Brătianu? Acesta din urmă s’a adresat de curând «aul Vaida-Voevod, cre­­zându-l mai maleabil şi mai trecă­tor cu vederea. Dar iată că de-a­­bia aceşti oameni de Stat au schimbat primele cuvinte pe tema unei înţelegeri, că din judeţul Il­fov ne vin protestele cele mai vii Împotriva ingerinţelor exercitate de jandarmerie şi administraţie faţă de delegaţii naţional-ţărănîştî pentru alegerile judeţene. Şi ale­gerea n’cî măcar n’a început! Dan­î Madgearu, D. R. Ioanites­­cu şi Pomniflu loniţescu protes­tând, au cerut înlocuirea căpitanu­lui de jandarmi acurat precum şi alte măsuri de îndreptare şi garaţi­­t’e. Dacă guvernul nu le va lua ci, dimpotrivă, va lăsa să continue bas’bnzncele, cum să se mai poată nădăjdui într’o înţelegere între d-nil Brătianu şi Maniu? Vor dîs­­părea astfel $1 ultim»!« şanse po­­s’bile ale unui acord. Dacă dela alegerile generale n’ar fi survenit mizeriile celor par­tiale, poate că agale-agale, se a­­jungea undeva. Dar după fiecare cuvânt bun a venit o neomenie, ș‘ după fiecare mângâiere « «n**nă. index imens, bine luminat, din care pă­trunzi in cele patru clase. Came­rele claselor sunt foarte încăpă­toare si luminoase. Băncile noui, după cele mai excelente reguli pe­dagogice şi higienice, se înşiră cu­rate, comandate de catedre în cari va fi o plăcere învăţătorilor să se aşeze. Zidurile sunt împodo­bite cu toate tablourile şi hărţile necesare. Totul e gata ca să pri­mească elevii. Pe vreme rea holul poate perfect servi de joc de re­creaţie. S’au amenajat camere speciale, ce se pot încuia, ca vestiare. O sală de bibliotecă, cu rafturi cu geamuri sau cu obloane, aranjată perfect pentru citirea în linişte şi pentru conferinţe cu elevii dori­tori de a se instrui, se află la etaj Şcoala e înzestrată cu un cinema­tograf ad-hoc şi cu o instalaţie de radio. Clădirea, în parte cu beton armat, e construită ca să dureze veacuri. Până şi closetele au fost cu mare îngrijire şi în mod foarte higienic aranjate. Nimic nu s’a ne­glijat ca să fie din belşug spaţiu, lumină, confort. Toate sălile pe LO­CALUL ŞCO­ALEI O INSPIRATIE SUBITA D-L GOGA. — A­m o id­ee ! „ D-L GENERAI___Ce? D-L GOGA.—Să mai pupăm odată mâinile d-lui Ionel Brătianu... Republica autonomă moldovenească _____de N. BATZARIA Creaţiunea peste Nistru a Sovietelor este o sabie cu două tăişuri !n articolul 4, Iată, care este o urmare şi o complectare a artico­lului nostru „Românii de peste Nistru“, vroim să arătăm actuala situaţie a conaţionalilor noştri de peste Nistru si totodată să tragem unele concluzii asupra urmărilor eventuale ce le poate avea crea­­tiunea celei mai tinere republici sovietice. Ne documentăm în a­­ceste chestiuni din articolele pu­blicate in ..Tribuna Românilor Transnistrieni“, din articolele apă­rute in „Plugarul Roşu“, ziar des­pre care va îi vorba mai jos, pre­cum si din alte publicatiuni. Precum se stie, in anul 1924, bolşevicii Moscovei au creat între Nistru si Bug o nouă republică, a cărei denumire oficială prescurtată este A. M. S. S. R„ iniţialele unor cuvinte ruseşti, cari în traducere românească sună aşa : „Republica Autonomă Socialistă Sovietică Mol­dovenească“, în alcătuirea acestei republici — dacă nu ne înşelăm cea mai mică dintre toate republi­cile Uniunii sovietice — intră populaţiile româneşti din ţinuturile Baltei, Bârzului, Ananievului, Oc-«eî, Dublsarik­i, Ciornei­ si Tina­polului Este bine cunoscut scopul pen­­tru care a răsărit această repu­blică, pe care populaţia din partea locului n’a cerut-o şi căreia nu-i arată nici o încredere. Nu e rău, totuşi, să reproducem şi câteva rânduri din articolul pu­blicat în „Tribuna“ de d. L Cior­­neanu, care lămureşte mai bine punctul acesta. „Conducătorii sovietici de la Moscova, spune d-sa, au făcut constatarea că România „burghe­ză“ poate fi mult mai uşor ataca­tă, dacă se vor servi şi de limba populaţiei locale“. Aprinzând, prin urmare, cum a Cititi continuarea ia pag. I-al NAZBATII CLUBURILE Straşnicul nostru prefect de poli­ţie se declară duşman înverşunat al cluburilor şi a­ tripourilor din Capitală, gândindu-se la un regu­­lament care ar interzice, care ar face, care ar pune, etc... Singura soluţie, la care d. general N­icoleanu ar trebui să se oprească, e desfiinţarea complectă a acestor localuri Dumnealui s’ar opri aci, dar eu aş merge şi mai departe. Tripouri nu sunt numai acolo unde se joacă partide de cărţi şi se jefuesc par­ticularii intre ei, ci şi cluburile po­litice, unde fără să se dea cărţile pe faţă, partizanii jefuesc averea statului ca în recenta noapte de pomină! Kix. (Cititi continuarea in pag. II*a) unde elevii vor trebui să înveţe sau să treacă, sunt lambrizate, spre a feri clădirea de degradări. E un local, cum am spus, unic în felul lui, şi ar trebui ca, pe vară să-l viziteze învăţătorii de pretu­tindeni. Ba şi proprietarii de mo­şii, în nădejdea că li se va stârni emulaţia. D. Băicoianu a urmărit scopul ca locuitorii din Tâncăbeşti, şi chiar cei din împrejurimi,— deoare­ce în curând se va clădi şi un că­min cu 40 de locuri, — să se poată îndrepta şi pe alte căi decât ale agriculturii, care începe să fie im­­bucsia. Şcoala clădită şi înzestra­tă de d-sa va fi şi un cuib de unde vor eşi generaţii de meseriaşi. La orele 12 s’a luat masa-agapa. Să-mi daţi voe să arăt cine s’au aşezat în jurul mesei, pe lângă pro­prietar şi subsemnatul căci era de faţă o întreagă şi o adevărată no­bleţă a satului, o interesantă Ca­valleria rusticana. Comitetul parohial în frunte cu preotul Vasilian, un tânăr cleric in­teligent și cult, care mi-a făcut im­­presia unui bun apostol. Deasemenl ncă un tânăr preot, D. Posmosanu, mosafir care va duce binele sale

Next