Adevěrul, iulie 1931 (Anul 44, nr. 14569-14593)
1931-07-02 / nr. 14569
AHOL 44 - Ho. 14569 Joi 2 Iulie 1931 ^ ’«vii FONDATORI: AI». V. BELDOAAN CONST. MILLE ABONAMENTE: 750 lei pe un an 380 lei pe 6 luni 200 lei pe 3 luni In străinătate dublu 3 LEI BIROURILE: București, Str. Const. Mille (Sărindar) No. 7—9—11 TELEFOANE Centrala : 306,57, 324/73, 346/70. Direcția : 357/72. Provincia : 310/66, 353/54. Administraţia : 307/69. D. G. Argetoianu a rectificat budgetul. Acum, printr’o lege de represiune, se pregăteşte să... rectifice pufintel şi Constituţia! Respectul Constituţiei şi al regimului parlamentar Experienţele politice de până acum au creiat în judecata oamenilor din Occident o împărţire a continentului nostru în diverse regiuni. Există marile puteri occidentale, unde respectul legilor şi al constituţiei este ceva de la sine înţeles şi călcarea lor prin măsuri arbitrare se chiamă revoluţie. Limita acestei categorii de ţări fericite a fost stabilită pe râul Lajtha şi se opreşte la Nordul Dunării. Urmează Ungaria reacţionară pe faţă, fără sufraj universal în înţelesul apusean. Iar de acolo încep Balcanii Deoarece caracterizarea de țară balcanică este considerată pretutindeni ca un pejorativ grav, noi ne considerăm totdeauna ca stând în afară de Balcani. Recentele evenimente din Bulgaria impun o rectificare a acestor păreri. Poporul bulgar în ultimele alegeri generale a ştiut să reacţioneze curagios împotriva guvernului de dreapta, care din 1927 conducea destinele ţării, şi a asigurat o victorie strălucită blocului partidelor democrate din opoziţie. înfrângerea guvernului Liapceff a fost definitivă. Şi atunci presa occidentală, obişnuită cu surprize politice în ţările din Balcani, a început să discute, dacă factorul constituţional suprem va ţine seamă de verdictul corpului electoral sau va proceda la dizolvarea parlamentului abia ales, păşind pe căi anticonstituţionale. Bulgaria a rezistat însă la această probă. Regele Boris a primit demisia cabinetului Liapceff, numind un guvern strict parlamentar. Criza politică nu a durat decât timpul necesar pentru ca blocul partidelor de opoziţie să se înţeleagă asupra repartizării portofoliilor şi a rolului pe care acele partide vor avea să-l joace în administraţia ţării. Duminică dimineaţa d. Malinoff, şeful partidului democrat, a terminat tratativele, fixând de comun acord cu ceilalţi lista cabinetului. În aceiaşi zi d. Liapceff a prezentat demisia guvernului său, iar eri nouii miniştri şi-au luat în primire departamentele. Ca să ne dăm seama de importanţa acestui examen politic şi de respectul pe care regele Boris l-a manifestat faţă de prevederile constituţionale şi faţă de uzanţele regimului parlamentar, trebue să subliniem împrejurarea, că în noul guvern este reprezentat prin trei miniştri faimosul partid agrarian. Agrarienii din Bulgaria au fost consideraţi totdeauna ca un partid de extremă stângă, un fel de ţărani comunişti, a căror ultimă guvernare, sub Stamboliiski a fost înecată în sânge, fiind bănuită de intenţii subversive. Deşi de la instalarea guvernului reacţionar al d-lui Tzankoff agrarienii pare să-şi fi schimbat în unele privinţe programul şi metodele lor politice, totuşi burghezia bulgară continuă să-i privească ca pe nişte elemente primejdioase pentru actualele aşezări. Iar argumentele de această natură au darul să impresioneze de obicei pe factorii răspunzători, cari sub pretextul necesităţii de a apăra ordinea in Stat, săvârşesc uneori abateri chiar dela legile fundamentale pe cari vor să le apere. In Bulgaria a învins însă ideia constituţională şi respectul uzanţelor parlamentare, suveranul s’a pus de acord cu voinţa poporului său şi de aceia Sofia poate să revendice meritul în faţa ţărilor occidentale, că are un guvern parlamentar. Rămâne de văzut cum vor modifica occidentalii, după evenimentele din Bulgaria, repartizarea ţărilor europene după categorii de pregătire și cinste politică. L. P. Nasta NAZBATII SISTEME NOUI Guvernul pregătește o nouă lege de represiune. ...Pe vremuri, d. Argetoianu reprima fără legi. A schimbat oare sistemul? Pumnul nu mai este de ajuns ? . Kix Glose politice... LEADERUL • .ac —.................. ........— Practica parlamentară cere ca majoritatea să-și desemneze un leader. Când s’a cunoscut componenta nouei majorităţi dela Cameră, când s’a constatat caracterul ei băbilonic, toată lumea s’a întrebat: va exista în actuala Cameră un leader? Şi cine ar putea el fi? Răspunsul a fost unanim: nu se prea vede cine. Or iată-l răsărit acest leader. El s’a manifestat în şedinţa de Sâmbătă,e d. A. C. Cuza. Căci alâturi de d-sa a stat întreaga majoritate, în frunte cu cele mai reprezentative exemplare ale poeticei ritmului nou, a asanării morale şi duşmane partidelor Cine se îndoeşte, n are decât să citească felul cum vorbeşte Epoca despre intervenţia d-lui Franasovici. Ne prindem că la prima ripostă a fruntaşului liberal, ziarul în chestiune va declara că întrebuinţează totdeauna un vocabular civilizat şi că pune punct polemicei. Dar nu aci stă miezul chestiunei, ci în faptul că leaderul majorităţii e d. Cuza. Nici nu era posibil ca guvernul să-şi asigure un sprijin mai temeinic şi o pârghie mai puternică. Din ce in ce este mai bine guvernul armoniei şi al concordiei! EXTREMIŞTII Se anunţă o lege specială împotriva extremiştilor. Aşteptăm cuprinsul ei pentru a ne pronunţa. Din ce se ştie până acum, se desprind doar lucruri care înseamnă altceva decât comprimarea extremismului. Dar, cum am spus, să aşteptăm. Pentru moment vom observa doar că, în mod constant, d-nii Iorga şi Argetoianu, atât in vremea cât nu erau la guvern, cât şi prin declaraţiile făcute după ce au constituit cabinetul, susţineau că extremismul are aceiaşi obârşie primejdioasă, fie că este de stânga, fie că e de dreapta. D-nii Iorga şi Argetoianu pretindeau că ambele forme nu sunt decât expresiunea aceluiaşi scop, urmărit de duşmanii din afară. Ceva mai mult, D. Argetoianu susţinea că are în această privinţă dovezi irefutabile. Or, se prepară proectul de lege împotriva extremismului. Aşteptăm să vedem în ce măsură guvernul se va conforma declaraţiilor protagoniştilor săi. Să fie clar un lucru. Noi nu ne pronunţăm pentru legi de comprimare. Convingerea noastră este că legile in fiinţă sunt suficiente pentru a menţine ordinea, dacă cei de sus doresc cu adevărat ca ea să fie menţinută. Aplicarea legilor în mod cinstit şi fără anumite modelări de ocazie, ne poate izbăvi de multe din relele de cari ne plângem. Dar dacă o fi să se facă o lege, aşteptăm să vedem care va fi atitudinea guvernului şi faţă de extremismul de dreapta. Căci s’ar putea ca d-nii Iorga şi Argetoianu să fie ocupaţi cu corecturi, când, la discuţia legii■ li se va reaminti de angajamentele lor, luate într’un trecut foarte apropiat! Sever Nouii aleşi D. N. GHEORGHIADE Senator de Storojineţ D. I. COSACESCU Deputat guvernamental de Cetatea Albă CHESTIA ZILEI FURTUNA CASNICĂ EA. — De-o lună de zile îţi cer bani pentru o rochie, când nu-i dai EL. — Aşteaptă puţin, că i-am trimes lui Argetoianu bugetul să mi-l rectifice — şi pe urmă îţi dau şi de pantofi ! NOTE UN ziarspune că telefonistele ar trebui să fie politicoase...Sau cel puţin să-ţi dea numărul. * VORBIND de reuşita guvernului ungar, „Viitorul“ dă explicaţia: votul acolo este „public, nu secret". Este însă explicaţie şi pentru guvernele care îşi fac majorităţi cu vot secret. * DUPĂ multe atacuri contra autonomiei „Casei Muncii C. F. R“, — oficiosul liberal apără această autonomie, în primejdie de a fi desfiinţată. Iată unde duce spiritul de opoziţie : ori — contra guvernului naţional-ţărănesc, astăzi — împotriva guvernului Iorga. * SUBSECRETARUL de Stat însărcinat cu propaganda peste graniță , este, onorific. Acest amănunt a făcut din capul locului proastă impresie în cercurile străine, deprinse a fi influențate de propaganda noastră externă. GUVERNUL permite la ministere numai demersuri în interes general, nu personal. Sub regimul contra partidelor, cetățenii, ca să capete dreptate, trebue să se organizeze în partide. * PRIMUL ministru a vizitat Constanta incognito. N’a tinut, adică, nici un discurs... Planurile d-lui Argetoianu Politica de reduceri continue Am arătat, după cifrele şi lămuririle pe care le-am găsit în expunerea de motive a proectului de lege pentru rectificarea bugetului, că, deşi s-au făcut reduceri de patru miliarde, nu este exclus ca la sfârşitul exerciţiului să avem totuşi un deficit. Situaţia este deci extrem, de grea şi rămâne de văzut ce anume propune d. Argetoianu pentru a eşi dintr’însa. Ministrul de finanţe nu este pesimist. Funcţia ce ocupă îi interzice aceasta. El spune în expunerea de motive : ,O ţară care şi-a îndoit teritoriul, şi-a întreit populaţia, şi-a împătrit şi incincit forţa de producţiune şi care înregistrează concomitent cu aceste transformări o sporire a datoriei publice numai dela simplu la dublu; o ţară cu bogăţii naturale ca ale noastre nepuse încă în valoare; o ţară cu o populaţiune harnică şi cuminte — nu trebue să dispereze de viitorul ei, oricât de grele ar fi încercările prin cari trece". Fireşte, disperarea nu este recomandabilă, dar pentru ca populaţia să nu cadă într’însa e necesar să i se prezinte planuri cari să cuprindă măsuri de natură să îmbunătăţească soarta ei, nu s’o înrăutăţească. Or, planurile d-lui Argetoianu nu sunt dintre acelea cari pot umple mulţimile de entuziasm. înainte de toate, ministrul de finanţe administrează cetăţenilor învăţăminte de modestie cu privire la avuţiile naţionale După ce, — cum s’a văzut mai sus, — a adus ca argument în contra pesimismului faptul că suntem o tară bogată, ne cere, într’o altă pagină, să nu punem temei pe aceste bogăţii. Cităm : „Trebue să îndepărtăm în primul rând din mintea tuturor vechi■e prejudecăţi şi deşertele iluzii că ne găsim într’o tară bogată. Căci nu e tot una bogăţia naturală cu bogăţia ce rezultă din munca naţională. " ...Oricât de neplăcute ar fi aceste afirmaţiuni, ele sunt necesare. Opinia noastră publică trebue educată la şcoala adevărului". Bun, dar ce oferă guvernul, ca idei constructive, în afară de opera de instruire a adevărului şi de eliminare a iluziilor ? D- Argetoianu proipiune două rânduri de măsuri: întâi economii şi al doilea, sporirea producţiei cu ajutorul capitalului străin. Dar în vreme ce stărue mult asupra economiilor şi pledează pentru ele cu o elocinţă teribilă, nu acordă producţiei decât un pasagiu de câteva rânduri. Expunerea de motive anunţă, în materie de reduceri, evenimente sumbre. Pe lângă economiile cari s’au făcut până acum (într’un singur semestru, cel de faţă: 7 jum. miliarde lei ; 3 miliarde jumătate reducerile de salarii decretate de către d. Mihai Popovici şi 4 miliarde cele ale d-lui Argetoianu) se vor mai face altele şi în viitor. „Echilibrul real al bugetelor noastre nu va putea fi atins decât prin MARI REDUCERI la cheltueli şi mai ales la acele capitole cari nu au fost atinse de rectificările de azi". Mai departe : „Un program nou, bazat pe ideile salutare ale unei ECONOMII SERIOASE, atât în viaţa privată cât şi în viaţa publică se impune azi mai mult ca oricând.. Acest spirit nou e singurul fundament sănătos pe care se va putea sprijini temeinic în viitor întreaga organizaţie a statului român". După cum rezultă de aci, guvernul se gândeşte să facă din sistemul economiilor — care nu poate fi numit spirit nou, deoarece nu are nimic inedit într’însul — însuşi fundamentul organizaţiei noastre de stat. Dar sistemul acesta nu este salutar, cum susţine d. Argetoianu. Regimul reducerilor pe toată linia, — de care nu vor fi atinşi bine înţeles cei cu dare de mână, — duce la micşorarea consumului şi a producţiunii şi prin aceasta, — ca o urmare fatală, (e aşa uşor de înţeles aceasta, d-le Argetoianu!), la permanentizarea crizei, la întinderea sărăciei, la continua agravare a acesteia. D-lui Titulescu i s’a atribuit, când a venit să formeze guvernul, declaraţia că ar voi să supue ţara unei diete de mămăligă cu ceapă. D. Argetoianu şi-a însuşit reţeta, fără să-şi dea osteneala să reflecteze că este bună să ucidă bolnavul, nu să-l vindece. Oamenii noştri zişi de stat nu văd că, dacă vor continua să tot reducă cheltuelile statului, nu vor mai apuca vreodată, din pricina paraliziei pe care reducerile o produc în complexul vieţii economice, să echilibreze bugetul. Făcând din buget ceva deosebit, izolat de alcătuirea economică şi socială a populaţiei, ei refuză să judece că, pe măsură ce fac reduceri, coboară în aceeaşi proporţie puterea de cumpărare şi de producţie a masselor şi măresc deficitul bugetar. Deficitul este o consecinţă a efectelor economice distructive ale reducerilor prea mari. Calea aleasă de d. Argetoianu este aceea a pauperizării şi a convulsiunilor sociale. Peserime că proiectul de lege pe care îl pregăteşte guvernul în contra mişcărilor extremiste are în vedere starea de lucruri pe care o vor provoca reducerile şi economiile necruţătoare. Dacă este aşa, apoi e sigur că guvernul a ales un drum greşit şi primejdios. Soluţia nu stă in răspândirea şi consolidarea mizeriei, ci în ridicarea nivelului de viaţă a populaţiei. După cum am arătat la început, d. Argetoianu are câteva cuvinte, în Expunerea de motive, despre sporirea producției’ Le vom analiza mâine. .. PROECTE ŞI REALIZARI Intr’un reportaj apărut în „Dimineaţa” de Luni, se vorbeşte de îmbunătăţiri menite să modernizeze căile noastre ferate. Aşa, se anunţă, între altele, înfiinţarea de şapte staţiuni de telegrafie fără fir, introducerea de cele mai perfecţionate aparate telefonice. Se mai vesteşte că se studiază electrificarea liniilor ce trec peste Carpaţi, precum şi alte îmbunătăţiri. Dorim înfăptuirea cât mai apropiată a tuturor acestor proecte. Recunoaştem, de asemenea, bucuros — ceea ce am spus şi cu altă ocazie — că la căile ferate s-au realizat în ultimul timp progrese destul de îmbucurătoare. Insă, optimismul nostru suferă o simţitoare scădere şi luminosul tablou ce ni se înfăţişează se acoperă de umbră, când luăm cunoştinţă de constatările făcute la faţa locului de colegul nostru de redacţie, care însoţeşte caravana „Ford”. Iată mai întâiu un fapt care pune într’o lumină puţin frumoasă spiritul de gospodărie al conducătorilor ţării, precum şi încetineala ce pun în a duce la bun sfârşit lucrări de o importanţă de primul ordin — încetineală de care s’ar ruşina până şi orientalii cei mai autentici. Faptul se prezintă precum urmează: pe când la direcţia căilor ferate se studiază şi se elaborează proecte de îmbunătăţiri şi de modernizare, în ţară sunt oraşe, reşedinţe de judeţ, care n’au nici o legătură de cale ferată. In această categorie sunt oraşele Tulcea, Ismail, Silistra. In timpul iernii, când Dunărea este îngheţată, oraşele acestea sunt izolate de restul lumii, parcă ar fi undeva în regiunile de ghiaţă de la Polul Nord. Oamenii cărora astăzi le-a nins în păr, au auzit încă de când erau copii, despre linia ferată Tulcea- Babadag şi despre marea importanţă economică şi naţională ce prezintă această linie, menită să străbată Dobrogea dela Sud la Nord. Construirea ei — o linie de vre-o 100 de chilometri — s’a început acum câteva decenii..., pentru ca nici până astăzi să nu fie terminată. Mai sunt de făcut vre-o 35 de chilometri, până să ajungă la oraşul Tulcea. Când se vor construi? E o întrebare căreia numai Dumnezeu i-ar putea răspunde, căci oamenii — în specie, direcţia generală cfr. a întrerupt de mai mulţi ani continuarea lucrărilor. In schimb, aceiaşi direcţie — desigur, nu persoanele care sunt azi în fruntea ei — a găsit cu cale şi a găsit fonduri să ridice la Babadag o gară, care este un adevărat palat în ale cărei încăperi îşi plimbă plictiseala şeful acestei gări lipsită de orice animaţie. Un detaliu caracteristic pentru lipsa spiritului de gospodărie este, precum a constatat colegul nostru de redacţie, că această gară-palat, ridicată pe un platou înalt afară din oraş, nu are cu oraşul nici o legătură de drum şoseluit. Interesantă şi tot atât de caracteristică este, de asemenea, cauză pentru care nu mai există o şosea între marile porturi dunărene Galaţi şi Brăila. Acum mai mulţi ani, apele Siretului au rupt podul principal de pe această şosea. Podul nu a fost refăcut, iar şoseaua a fost lăsată în părăsire, până ce a dispărut cu totul. Exemplele acestea impun o concluzie: să se facă mai puţine proecte, dar să se realizeze ceva mai mult. N. Batzaria MATURUL CORP D. M. SADOVEANU Preşedintele Senatului CARNETUL NOSTRU EROII AERULUI Noul zboruri peste Atlantic Chipul cum aviatorii americani trec oceanul bântuit de atât de grozave furtuni aeriene, chipul cum se înfăţişează la aterizare înaintea europenilor, îi arată aşa cum sunt adevăraţii eroi. Sunt suflete mari, exteriorizate printr'o singură nobilă însuşire: simplitate! Ne amintim ce simplu şi tăcut a aterisat în Franţa aviatorul Lindbergh şi cât de modest s-a comportat tot timpul. Acum câteva zile (nu 24 iunie), au sosit în Anglia, şi au aterisat în tăcere, la aerodromul din Chester, alţi doi aviatori americani, cari, ca şi Lindbergh au trecut oceanul în zbor. Ei se numesc: POST şi GATTY. La aerodromul din Chester nu se aştepta sosirea vreunui avion dinspre America. Un singur aviator era acolo, ocupat cu inspectarea aparatului său. Şi în mijlocul tăcerii aude deodată zbârnîitul unei mașini deasupra-i. Ridicându-și capul, vede un avion, care după ce descrise o curbă elegan- ■ tă, se lăsă lin la pământ. Se apropie I de avionul sosit și văzu doi aviatori, cari, cu figurile obosite, ieşiau dirn aparat. Ii întrebă: — Vreţi benzină, domnilor? . Credea că are de a face cu doi aviatori localnici, opriţi acolo spre a se aproviziona cu esenţă. Cei doi tăceau însă, strâmbându-se la faţă. In fine unul rupse tăcerea: — Desigur că vrem benzină, altfel nu ne opriam aci, ţinta noastră fiind direct Berlinul. Venim din America. Englezul făcu o mutră acră; își închipui că cei doi își băteau joc de el. In sfârșit unul din ei zise: — Dar ce te miri atât? Suntem Gatty și Post. După ce povestiră în câteva cuvinte vremea afurisită ce o avură pe drum (cam cum ar povesti la noi un cetățean pe care l-a apucat ploaia de la Capșa până la palat), cei doi taciturni îşi umplură vasele cu benzină, se ridicară iar în aer, luându-şi zborul spre Berlin unde şi sosiră după şase ore. Şi atât! Doctorul Ygrec (Citiţi continuarea în pag. II-a) Despre regimentele valache din Transilvania de SCARLAT CALLIMACHI Ştiri din anul 1816 Benigni Edlen von Mildenberg ne mai descrie şi felul în care erau mobilate locuinţele Valachilor, ne spune care era hrana lor zilnică şi, în câteva cuvinte, ne rezumă calităţile ostăşeşti ale acestui popor.„Interiorul acestor locuinţe e destul de sărăcăcios. Găsim paturile familiei cu saltele umplute cu paie, sau păr de cal, iar când aceste familii sunt mai avute, găsim paturi cu saltele de lână şi cu perne îmbrăcate în pânză colorată şi împodobite cu flori brodate cu măestrie; aceste broderii sunt lucrurile cele mai de preţ din casele Valachilor. In afară de pat, mai găsim, de obiceiu, o masă simplă, câteva bănci de lemn, aşezate dealungul pereţilor: un fel de dulapuri primitive, împodobite cu flori pictate fără prea multă dibăcie, în care ei îşi ţin hainele şi alte lucruri casnice şi de trebuinţă, căni, farfurii şi chei, agăţate de pereţi. Icoanele lor greceşti, prost pictate, (schlecht geklebste griechische Hailigenbilder) sunt lipite de pereţi şi, în faţa lor, atârnă o lampă făcută dintr’o sticlă colorată. Ferestrele sunt mici şi de multe ori sticla lor e înlocuită cu „Blasenhäuten“. Hrana Valachilor e foarte simplă şi porumbul este alimentul cel mai de seamă. Ei pregătesc, din făina lui, un fel de pastă groasă, numită potenta de Italieni şi mameliga de ei. Ei fac din această făină şi pâine, sau mai bine zis un fel de cozonac (eine sol dünner Kuchen), care fiind proaspăt se poate mânca cu plăcere, dar devine repede „für andere, als walachische Gaumen, ungenussbar...“ Valachii se mai hrănesc şi cu lapte, brânză, slănină, ceapă, cu legume şi carne, fructe nu prea mănâncă. In zilele de post, orânduite de biserica grecească şi pe care le respectă, cu toţii, ei nu se ating de „animalischen Nahrungsmittel“. După cum am mai spus-o, cu câteva rânduri mai sus, ei beau mult vin şi ţuică. Ţuica o fac fie din cereale, fie din prune. După cum calităţile morale ale Secuilor sunt mai bine desvoltate ca ale Valachilor, tot astfel calităţile ostăşeşti ale Secuilor sunt mai bune ca ale Valachilor. Ceea ce nu însemnează însă, că grănicerii valachi n’au făcut dovada vitejiei lor. Am vrut să spun, numai, că Secuiul se luptă şi se apără cu vitejie fiind o fire mândră, vitează din naştere şi foarte socotită, pe când Valachul o face având încredere in cel care e în fruntea lui şi fiind stăpânit de o mânie neţărmurită şi de o sălbăticie, încă, cu totul primitivă. In paragraîul următor (5) intitulat: „Verschiedenheit der Bewohner nach Ihrer Religion”, autorul spune: „Grănicerii transilvăneni aparţin mai multor religii. Acei din cele două regimente valache sunt de religia greacă. In primul regiment numărul uniţilor şi celor cari nu sunt uniţi este aproape egal; în al doilea, însă, sunt, uniţi şi în celelalte 37 trăiesc numai uniţi. După cum fusese întocmit, planul, la început, din regimentele valache nu trebuiau să facă parte decât cei cari erau uniţi, dar, cu vremea, unii din ei au trecut la religia celor ne-uniţi... In paginile care urmează (1822), ocupându-se de „agricultură” citim următoarele însemnări interesante privitoare la Valachi: „Valachii cultivau mai mult porumbul. Orzul se cultiva mai ales în regiunile ocupe de regimentele săcuieşti, decât lt. cele unde erau regimentele valache...“ Apoi, ne vorbeşte de cultura vinului, de „waldkultur”, ne dă statistice interesante, ne arată beneficiul, sau deficitul producţiilor, făcând o medie, după examinarea statisticilor făcute pe cinci ani consecutivi, etc. Iată ce găsim, în lucrarea lui von Mildenberg „Skiţă statistică a graniţei militare a Transilvaniei”, privitor la creşterea vitelor: „După o statistică din anul 1813: în regiunea Reg. I valach erau: 2402 cai, 17.000 boi şi vaci, 18.337 capre şi oi şi 8191 porci; în regiunea Reg. II valach erau: 1.935 cai, 21.502 boi şi vaci, 33.200 capre şi oi şi 6.938 porci, etc. etc. Vitele cari nu puteau fi hrănite în Transilvania, erau trecute în timpul iernii, în Moldova şi Valachia“. Trecând, acum, la creşterea albinelor, ne dă o statistică interesantă din anul 1813: „In regiunea I-lui Reg. valach erau 2566 de stupi, în regiunea celui de al doilea reg. valach 4156 de stupi, etc. etc.“ In paragraful 8, autorul descrie bogăţiile ascunse în pământ, apoi, ne spune câteva cuvinte despre industria şi comerţul acelor ţinuturi (Handel und Kommerz. — Landund Wasserstrassen. — Handel und Fuhrwesen) . Am căutat să extrag, în foiletoanele închinate cărţii lui von Mildenberg, însemnările şi datele cele mai de seamă, adică cele caii pot să ne dea o idee cât mai clară şi mai apropiată de realitate, privitoare la starea de desvoltare culturală şi economică din regiunile ocupte de cele două regimente valache, la începutul veacului al XIX-lea. Lucrul acesta n’a fost prea uşor, căci lucrarea lui von Mildenberg cuprinde peste o sută patruzeci de pagini, în care sunt îngrămădite o mulţime de ştiri des