Almanah Bucurie Turism Tinerețe, 1988
rafinamentului, secretarul particular avea propriul său secretar. In jurul vedetei ceea ce Michel crezuse că aparține legendei era incredibil de adevărat , doamna Taylor călătorea cu 15 valize, 100 peruci, 200 rochii, dini. Pentru moment, in bucătăria plină de imense congelatoare, domnea o euforie generală ; era ora cînd se bea vinul alb sec. Oferindu-i-se un pahar i se explică faptul că, trăind în anturajul doamnei Taylor și al domnului Burton, exista o oră pentru bere, una pentru whisky și una pentru șampanie, cînd erau invitați toți colaboratorii și prietenii... Și cum frigiderele nu produc destulă gheață pentru toate aceste numeroase ore, fusese angajată o femeie care, cu ciocanul în mină, spărgea,toată ziua blocuri de gheață. Primul contact Taylor—Deruelle trece cu bine. Actrița aflînd că Michel fabrică propriile sale produse îi comandă pe loc 200 de pensule, 50 de rujuri de buze, 25 fonduri de ten, 200 creioane... „Cu ea cea mai mică comandă ia proporții gigantice“, ii spune secretarul particular. Actrița care nu vorbea prea bine franceza mărturisește că nu pronunță corect decit numele de mîncâruri care-i plac. Tenul său, foarte colorat, îi trădează regimul alimentar și-l neliniștește pe machior. Un pic temător în fața acestui ten ars de soare el începe munca. Emoționat îi este greu să realizeze că are în mîinile sale pe „diva cu ochii violeți“. Totuși observă repede că nu este greu să-i redea strălucirea de altădată. „Miracolul cu fețele bine construite este că osatura lor, în general simetrică, permite machiajului să-i scoată în relief frumusețea“. Liz este chiar ușor de machiat. Odată ședința terminată, ea se privește lung în oglindă fără comentarii. Acesta este modul ei de a arăta că este mulțumită. GABIN — Tu ești Michel ? Aici Barbon, acum sunt director producător al unui film cu Gabin. Dar el nu mai vrea să turneze... Te vrea pe tine. — Dar sunt istovit ! — Trebuie să ne salvezi. Turnăm în grădina unui spital în apropiere de Gara de Est. Vino repede, te implor ! — Ești nostim ! Ca să traversez repede Parisul la ora 7 seara mi-ar trebui un elicopter. Și apoi trebuie să am aprobarea lui Delon, sunt pe contractul lui acum. După vocea prietenului său, Barbon simte că este pe cale de a cîștiga teren. — Michel, te implor, scoate-ne din această încurcătură ! Alain Delon acceptă cu plăcere să-și împrumute machiorul „bătrînului“ (astfel îl numea el, cu prietenie, pe Gabin). Și Michel pleacă. Cînd ajunge in grădina spitalului, însoțit de trei asistenți aducînd fiecare produse de machiaj, echipa completă de turnare stătea cu mîinile încrucișate. In depărtare, Michel îl vede pe „căpcăun“ așezat pe un pliant, impasibil, părînd că ia aer. De îndată ce Cabin îl vede, îl întîmpină cu demonstrații călduroase spre imensa uimire a echipei care, toată ziua, îi suportase proasta dispoziție. Jean-Claude Brialy își asumă rolul de ambasador. — Ei bine, Jean, acum că Michel este aici, totul se va rezolva. — Așteptați, răspunse „căpcăunul". Vreau mai întîi să-i pun o întrebare. Domnule Deruelle, răspundeți-mi sincer... Am eu o mutră de idiot ? Michel crede că n-a înțeles bine. Rămîne uimit și mut. Gabin repetă întrebarea : — Am eu, într-adevăr, o mutră de idiot ? Pronunțînd aceste ultime cuvinte el forțase tonul. In jur echipa se împrăștiase, se volatilizase. Cei doi bărbați rămăseseră singuri. — Dar nu... nu... domnule Gabin, nu aveți aerul... a ceea ce spuneți... — Firește că n-am o mutră de idiot, ai dreptate. Ei bine în acest film ei au reușit să-mi facă una. — Nu vă neliniștiți, totul se va aranja. Îmi pregătesc materialele în loja dumneavoastră. — Da, du-te. Dar nu vom începe imediat. Mă vei machia după cină , m-au făcut să aștept, acum vor aștepta ei. Neliniștită echipa simțea că el caută ceartă. Mai bine să nu-l contrarieze. Puțin mai tîrziu, un asistent revine și se îndoaie in fața actorului. — Domnule Gabin, ați fost anunțat la restaurant. V-am reținut două locuri. — Cum două ? tună vedeta. Asistenții domnului Deruelle care au traversat Parisul cu tot materialul au și ei dreptul să mănînce, nu ? Reține 5. Dineul este pantagruelic. La ora 11 mai mult îl tîrăsc decit îl aduc la filmare. Dar acolo se răstoarnă pe un pliant și... adoarme. Se făcuse miezul nopții cînd l-au sculat și l-au machiat. Producătorul este obligat să schimbe orarul prevăzut, se va turna toată noaptea, ceea ce va costa foarte scump. La ora 1 noaptea, brusc, Gabin își regăsește toată autoritatea și aprecindu-se spre oglindă exclamă : — Domnule Deruelle, sunt într-adevăr mulțumit și știți de ce ? Nu mai am o mutră de idiot. O PASIUNE Cu prețioasa sa valiză în mină, Michel Deruelle speră să poată continua mult timp să macheze vedetele. Cînd privește în urma lui i se pare că timpul a trecut prea repede. „Să fac un calcul al amintirilor mele este un lucru care mă zăpăcește, căci la fiecare nouă întîlnire a trebuit să fac abstracție de precedenta... Mi-am construit viața profesională pe o pasiune. In fața fiecărei figuri noi care s-a prezentat în fața mea am uitat totul pentru a repune pe tapet totul“. Traducere și adaptare IOANA DUMITRESCU Cine l-a uitat pe CLAUDE FRANCOIS? In martie 1987 s-au împlinit 9 ani de la moartea lui Claude Franțois, radioul, tv-ul, casa de discuri BBC și publicații de tot felul au contribuit, cu tot ceea ce înseamnă reclamă și publicitate, la comemorarea celui care a fost alintat de public „micul prinț Yege“. Pentru ce acest omagiu adus de neconsolații admiratori acum după 9 ani ? De ce n-au făcut asta la 7 sau 8 ani ori de ce n-au așteptat o cifră rotundă , 10 din acest an — sau aceste manifestări au premers unele mai ample ? Ori pur și simplu nostalgia... Omagiul de 9 ani a adus editarea unui dublu album-souvenir in care se regăsesc 24 de cîntece de succes din repertoriul lui Claude Franțois. A mai apărut și o carte mărturie, cum o și numește autoarea Josette Martin. Chiar mama lui Clodo a fost prezentă pe platoul televiziunii și a interpretat un cîntec în avant-premieră în amintirea fiului ei. S-a mai pus în circulație un album cu 16 titluri de cîntece compuse între anii 1962 și 1972 și de asemeni s-a reeditat primul „Single“ in copertă originală, disc ce este astăzi practic de negăsit și pe care Claude Franțois l-a înregistrat sub pseudonimul Kokor numele papagalului său). Asta se întîmpla în primăvara anului 1962 cînd Claude Marc-Antoine Franțois debarca pe coastele Franței sosind din Egipt (orașul său natal este Ismailia) cu un disc ce avea înregistrat în limba arabă un twist-Nabout Twist, ceea ce se putea traduce Twistul celui care luptă. A fost atunci sfătuit să realizeze o versiune în franceză pe care a și înregistrat-o alături de alți doi debutanți Nicole Croissille și Hugues Aufray, disc pe care mai apare și cîntecul Ali Baba Twist. Ascensiunea lui a fost rapidă, a urmat succesul, apoi gloria pînă în 11 martie 1978 cînd împins de dorința lui de perfecțiune estetică încercînd să îndrepte o aplică electrică aflată deasupra cadei, moare în baie... Acum trăiește prin cei doi băieți ai săi Marc și Claude (18 și 20 ani). Marc a moștenit talentul tatălui pentru muzică și este un excelent baterist, instrument de predilecție și al tatălui său. Cei doi băieți au participat și ei la show-ul postum, dar au declarat că a fost singura lor apariție în public... MARIANA ȘANDRU GEORGE DARAGIC 87