Amfiteatru, 1974 (Anul 9, nr. 5)

1974-05-01 / nr. 5

VcomenTM PREMIERE ROMÂNEŞTI. Din cele patru premiere ci­nematografice româneşti ale lunii aprilie, una singură, mi se pare, merită atenţia specta­torilor, celelalte fiind suscep­tibile la aprecieri polemice. Mizind pe popularitatea lui Păcală, Geo Saizescu a trans­format nejustificat persona­litatea acestuia, însăilînd din cîteva isprăvi ale eroului popu­lar (consumate intr-un cadru idilic, străjuit de berze mai mult sau mai puţin împăiate) o comedie la care nu se prea ride („Păcală“). Vrind să facă un film istoric, Mircea Drăgan a dat în „Fraţii Jderi“ mai puţin o ecranizare a lui Sadoveanu, cu­ o epopee stîngace în care personajele crispate se mişcă greu în costu­me de epocă. Cele „Trei scrisori secrete“ ale lui Virgil Calotescu nu re­uşesc decit să ne demonstreze cum se poate minimaliza o idee generoasă care, de fapt, consti­tuise subiectul unui film cu adevărat memorabil, „Puterea şi adevărul“. Doar „Porţile albastre ale o­­raşului“, în regia lui Mircea Mureşan, şi-a justificat in luna ce-a trecut apariţia pe ecrane, atit datorită scenariului lui Ma­rin Preda, cit şi imaginii de o autentică poezie. (Oltea BU­­ZESCU) COLOCVIUL NAŢIONAL „E­­MINESCU“ — ediţia a II-a. Intre 9 şi 12 mai s-au desfăşurat la Cluj lucrările Colocviului na­ţional studenţesc „Mihai Emi­nescu“ şi ale simpozionului „W. Shakespeare“, rezervat cer­cetătorilor universitari. Două manifestări de cultură care au polarizat atenţia studenţilor şi a cadrelor didactice numai de la Filologia clujeană, din păca­te. Remarcabil, numărul mare (45 şi respectiv 24) de lucrări prezentate în cadrul şedinţelor colocviilor. Aflat la ediţia a doua, coloc­viul naţional studenţesc „Emi­nescu“ devine un nou argument pentru seriozitatea şi amploarea cercetării eminescologice. Dis­cuţiile din timpul colocviului au relevat limitele şi posibili­tăţile eminescologiei studen­ţeşti. Dincolo de tentativele de descifrare fragmentaristă a o­­perei eminesciene, care n-au făcut decât să reia o problema­tică epuizată de critica specia­lizată, au fost prezentate lucrări de autentică condiţie şi valoa­re critică. Dintre acestea, Abe­raţia lui Hyperion (Crenguţa Diaconescu, Iaşi) propune o vi­ziune nouă a Luceafărului la un mod convingător şi deloc hazardat, noutatea terminolo­giei fiind un efect firesc al noutăţii viziunii critice. Fantas­ticul în proza lui Eminescu (Dorina Suhanea) aduce o re­­sistematizare a motivelor fan­tasticului eminescian, dintr-o perspectivă simultan teoretică şi analitică şi, mai mult decit atit, propune o ipoteză origi­nală asupra fantasticului în ge­nere, fructificând experienţa unei lecturi noi asupra specifi­cului eminescian. Considerată una dintre cele mai solide lu­crări ale colocviului, Concepte­le gîndirii critice (Virgil Suciu, Cluj) construieşte un proiect ambiţios al unei viziuni emines­ciene dintr-un unghi neabordat în eminescologie , o critică a structurii imaginii lumii la Eminescu. Au fost apreciate favorabil lucrările lui Artur Silvestri, Ştefan Berkeley, Aug. Pop, Gh. Perianu,­ V. Podoabă care au reprezentat direcţia de sorginte filosofică şi mitologică a cerce­tării eminescologice. In încheie­rea lucrărilor colocviului, re­dactorii revistei Echinox (care va publica în numărul 4 cele mai bune lucrări ale colocviu­lui) au realizat o discuţie cu participanţii pe o temă (Valo­rile clasice şi posibilitatea cri­ticii­ sugerată de o întrebare din dezbateri : ce înseamnă modernitatea lui Eminescu ? Din păcate, răspunsul nu a pu­tut fi dat, din cauza numărului mic de participanţi. (Ion BU­­DUCA) Studenţii din toate centrele universitare ale ţării au dedicat şi dedică cele mai importante dintre manifestările culturale şi artistice din acest an universitar celor două mari evenimente : a XXX-a aniversare a Eliberării patriei şi Congresul al XI-lea al P.C.R. In bogatul program, din care am şi consemnat în cuprinsul revistei „Viaţa stu­denţească“ o serie de manifes­tări — culminînd cu a IX-a e­­diţie a Festivalului naţional al artei studenţeşti — se înscriu in continuare noi reuşite . • „Omagiu muncii creatoare“ se intitulează acţiunea de am­ploare organizată la Galaţi cu participarea tuturor forţelor artistice din judeţ. Formaţiile centrului universitar au oferit, cu prilejul acestui festival, selecţiuni din repertoriul lor. • Casa de cultură a studen­ţilor „Grigore Preoteasa“ din Bucureşti a inclus în progra­mul de manifestări artistice o­­magiale un spectacol-document (teatrul „Podul“) care evocă momente ale istoriei contem­porane a României socialiste, de la actul din august 1944 şi pînă în zilele noastre, apoi un concurs avind ca temă: „Realizări obţinute de poporul nostru în cei­­30 de ani de la Elibera­re“ şi un spectacol-colaj, a că­rui premieră se anunţă în preajma zilei de 23 August şi care va reuni, selectiv, toate forţele artistice studenţeşti ale centrului universitar. • Studenţii Institutului poli­tehnic din Iaşi au dedicat ac­tuala ediţie a Festivalului „Gheorghe Asachi“ celor două evenimente memorabile ale a­­nului. Din cuprinsul amplei manifestări menţionăm : evo­cări ale insurecţiei armate­i cu ajutorul unor participanţi direcţi la evenimente, mese ro­tunde, competiţii sportive, spec­tacole prezentate de formaţiile de teatru şi de muzică uşoa­ră ale institutului, concursul de poezie organizat de revista „Viaţa politehnicii“ etc. • A V-a ediţie a Festivalu­lui artistic craiovean „Primă­vara studenţească“ s-a aflat sub acelaşi semn omagial. An­trenând peste 700 de studenţi, şi-au dat întrlnire cu acest prilej trei formaţii teatrale, nouă brigăzi artistice de agi­taţie, patru grupuri vocale, două coruri şi numeroase for­maţii de muzică populară şi uşoară. • Studiourile de teatru „Co­tidian“ şi „Podul“ din Bucu­reşti şi „Filothalia“ din Cra­iova au prezentat spectatorilor premiere cu colajul politic „în­trebări timpului“, piesele „O staţie mai departe“ de M.R. Paraschivescu şi „Convorbire nocturnă“ de Leonida Teodo­­rescu, avind texte inspirate de evenimentele din 23 August 1944 şi din anii ce au urmat acestei importante date isto­rice. • La Timişoara, ansamblurile reunite ale centrului universi­tar omagiază cele două impor­tante evenimente printr-un am­plu spectacol de gală. Vor evo­lua formaţiile d­e estradă, fol­clor, teatru în limba maghia­ră, care au fost laureate la ul­tima ediţie a F.N.A.S. şi care vor oferi spectatorilor secvenţe din repertoriul lor permanent. Tot aici, se va iniţia o gală selectivă din pelicule docu­­metare care înfăţişează reali­zări importante ale anilor noş­tri, mărturii ale dezvoltării multilaterale a ţării. • La Cluj a avut loc săptă­­mîna spectacolelor studenţeşti organizate de C.U.A.S.C. cu participarea formaţiilor lau­reate la Festivalul naţional al artei Studenţeşti, ediţia 1974 şi Festivalul „Primăvara studen­ţească". La Casa de cultură a studenţilor s-a deschis expozi­­ţia-concurs de grafică militantă organizată de comisia culturală a centrului universitar Cluj cu participarea institutelor de arte plastice,­­Simelia BRON, cu sprijinul subredacţiilor noastre", din a Galeriei Noi. Organizatorii expoziţiei „Artă şi Energie“ au acumulat lucrări plastice origi­nale şi reproduceri ilustrînd mo­mente din istoria acestei proble­me, le-au comentat cu citate din programe estetice, şi meditaţiile unor fizicieni, din eseurile unor artişti, astfel ca întregul să de­vină o monografie vie a unei te­me estetice. Momentul expozi­­ţional nu este numai ultimul mo­ment din geneza operei, întrucît însăşi tema şi metodele acestei arte sînt dinamice, continui,­­lu­cind la multiplicarea unui mo­tiv ideatic şi plastic din nume­roasele răsfrângeri ale lui, în timp, in conştiinţa spectatorului. Gîndul, ochiul, gestul sint esen­ţial energetice, atit în funcţio­narea lor, cit şi în ceea ce deduc şi induc in obiecte. Rareori am avut ocazia să înţelegem mai clar rostul şi adevăratul sens al cercetării estetice. Solicitarea si­multană a ochiului, gestului şi gîndului în expoziţie, pentru a da viaţă obiectului — căci orice obiect se cere animat de relaţia noastră cu el — de a găsi apoi noi ipoteze şi noi relaţii în în­tregul existenţei, dau parcursu­lui acestei expoziţii o pulsaţie vie care angajează spectatorul, transformîndu-l din public în participant. Mai mult ca oricînd, artistul reuşeşte aici să-l anga­jeze într-o problematică a actua­lităţii, să-l conducă printre me­andrele faptelor observate şi construite spre a înţelege că universul plastic este al tuturor, nu numai al celor care-l propun, artiştii. Energia poate fi simbo­lizată de artă sau folosită con­cret, dar de această dată nu suntem­ prinşi numai intr-un joc, intr-un dans real sau iluzoriu al formelor. Putem descoperi ră­dăcina lor ascunsă, putem cer­ceta un moment din constituirea imaginii și astfel problema sim­plă a cineticului devine tema complexă a energiei. (Radu PROCOPOVICI) /M­ERSARA XXX O «nat« TRANSILVANIA, 3, anul III (LXXX). Una dintre revistele a­­nimate de un elevat spirit de echipă şi de un program publi­cistic unitar. Bine structurată pe rubrici şi problematică, revista, deşi lunară, izbuteşte să fie me­reu in actualitate, implicată în mişcarea de idei (filosofice, es­tetice, literare etc.) de la noi. Tandemul de cronicari Mircea Tomuş-Titu Popescu, rubrică de recenzii sau Cronica lunară au întotdeauna informaţia la zi şi aprecierile cele mai personale. Paginile de eseuri şi studii sunt, de asemenea, implicate în ac­tual. O rubrică interesantă şi singulară in presa noastră lite­rară o reprezintă: Impressum Cibini. Ea trebuie continuată. Ca întotdeauna, prezentarea gra­fică a Transilvaniei este un ti­tlu de mîndrie pentru revistă şi pentru tipografii sibieni. ASTRA, nr. IV, anul IX. Apare schimbată grafic în raport cu anosta serie anterioară, condusă de Dan Tărchilă. Reţinem ver­surile studentului Gheorghe Vancă, poet laureat al Colocviu­lui de literatură 1974, însoţite de prezentarea glacială a redac­ţiei, care nu pare convinsă de gestul ei. Păcat. Mai reţinem atitudinea critică faţă de cartea „Printre cărţi“ de Paul Geor­­gescu. La rubrica Documente vechi — ipoteze noi se afirmă că Octavian Goga avea „geniu epistolar". Dar „textul pe care-1 încredinţăm azi tiparului“ nu i­­lustrează în cele cîteva rînduri ale unei cartoline din Palermo (1906) că Octavian Goga avea „geniu epistolar“. Poate în al­tele... In REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA, nr. 1/1974, studentul Andrei Roman comu­nică piese inedite la dosarul bio­grafiei lui Ion Barbu. E vorba de cîteva scrisori ale poetului către prof. Gheorghe Ţiţeica, in care întiiul subliniază legătura dintre poezie şi matematică. A­­ceasta ar consta în starea de geometrie, comună ambelor do­menii.­ ­‘1 INTRODUCERE IN ESTETI­CA ENERGIEI. Introducerea în estetica energiei poate fi înce­pută astăzi de fiecare dintre noi, pe viu, în expoziţia­ stu­ WRAFFSH? EDUCATIV SAU COMER­CIAL. Am vizionat „Noile su­ferinţe ale tinărului­­“ de U. Plenzdorf — o piesă „exclu­siv pentru tineret“, cum anunţă Teatrul „Lucia Sturdza Bulan­­dra“ — la o reprezentaţie de du­minică seara, în faţa unei săli arhipline, cu un public în pro­porţie de 90 la sută tineri ce nu depăşeau 20 de ani. Mă întreb care a fost cîştigul pe plan educativ (şi nu numai) al acestor tineri încîntaţi în faţa unui personaj (excelent inter­pretat, de altfel, de Virgil O­­găşanu) ce le-a servit pe par­cursul a două ore certitudinea valabilităţii unei atitudini pe care şcoala şi societatea, în ge­neral, o respinge ferm, compor­tament aflat sub semnul blue­­gens-ilor, al unui limbaj împes­triţat din belşug cu expresii de genul „cioace“, „tăticu“, „ga­giul“, „pilangiu“ (acestea fiind cele mai decente), al unei des­considerări totale a culturii şi a lipsei de respect faţă de valo­rile tradiţionale. Oare câştigurile „educative“ erau cele pe care le-am auzit la ieşire, sub forma comentarii­lor „docte“ în stil „mişto tipul !“, „bubuitor gagiul !“ etc. etc. ? Acestea sunt faptele. Din pă­cate, evidenţa lor ne relevă o stare deloc singulară, ci un fe­nomen. Perpetuarea lui, în­curajarea unei politici reperto­riale ce vizează în primul rînd beneficiile materiale, in dauna celor mult mai importante, de ordin educativ-ideologic, ca și acceptarea unei note de vulga­ritate ce caută să suplinească lacunele mai profunde ale spec­tacolului, încîntînd și atrăgînd prin ea o anumită categorie de public, toate la un loc nu fac decit să sublinieze funcţia so­cială a teatrului, intr-un mo­ment în care ea se impune ca unul dintre imperativele majore ale culturii noastre. (Bogdan BURILEANU) SALA POLIVALENTĂ. Rea­lizat de un colectiv condus de prof. dr. arh. Cezar Lăzărescu, edificiul va avea o capacitate de 6­ 8000 locuri. Concepută într-o structură originală, pe cabluri şi gradene prefabricate, ce vor acoperi o deschidere de 68 m, sala va putea găzdui, deopotri­vă, congrese de mare amploare, mitinguri, spectacole, competiţii sportive republicane şi interna­ţionale. Intre primele obiective, deci, maximă funcţionalitate. Penetraţia se va face dinspre faţetele est, vest şi sud, de pe platforma de 1,30 m ce încon­joară clădirea. De aici, 5 scări largi asigură accesul publicului spre interior, pină la nivelul te­renului de joc. In cazul mitin­gurilor sau congreselor, plat­forma se utilizează ca hol-foaier cu bufete. In aceste condiţii, din holul de la nivelul 1, prin in­termediul a două scări monu­mentale, este accesibil nivelul 2 care are legătură directă cu sa­la. Faţada este realizată pe al­ternanţe gol-plin, iar suprafeţele mari de sticlă subliniază intra­rea principală dotată cu un foa­ier garderobă, 2 săli de şedinţe şi 2 birouri. Pe aici se realizea­ză şi accesul la nivelul 2, care găzduieşte organele şi apara­tura adecvată congreselor, în intervalul dintre congrese şi al­te manifestări, aici va funcţiona Clubul naţional de şah , o solu­ţie care permite o întreţinere optimă şi amortizarea investiţii­lor. La nivelul 3, pe laturile de nord, est şi vest se va amplasa sectorul presei şi radiotelevizi­­unii cu anexele tehnice respec­tive. Sectoarele sunt accesibile prin punctele de circulaţie ver­ticale, dispuse in colţul clădirii, cu acces şi evacuare separate. Sala polivalentă dispune de ane­xe pentru sportivi, antrenori şi arbitri, vestiare cu saună, sală de forţă şi sală de încălzire. Aşadar, o soluţie care se impu­ne prin noutate, siguranţă şi flexibilitatea structurii, adaptare la diversele funcţiuni şi econo­micitate. (Eugen DRIGA) MANUSCRIPTUM, 2 (15), a­­nul V. Pare un număr dedicat numai criticii şi istoriei literare. Sunt publicate şi comentate do­cumente şi texte literare refe­ritoare la G. Călinescu, Perpes­­sicius, N. Iorga, Titu Maiorescu, N. Cartojan şi Paul Zarifopol. Se remarcă şi de astă dată cro­nica ediţiilor semnată de Mircea Zaciu, care semnalează pericolul factologiei in materie de editare a ineditelor... nu prea inedite. TRIBUNA, nr. 17. Ne-am oprit asupra acestui număr, deoarece el a marcat împlinirea a 90 de ani de existenţă a revistei. Fon­dată în 1884 de către Ioan Sla­vici, publicaţia transilvană a reprezentat de-a lungul dece­niilor o aspiraţie la unitate în minte, inimă şi literatură pe teritoriul patriei. Tribuna de azi, în condiţii social-politice noi, a adăugat semnificaţii şi împliniri programului stabilit de înaintaşi. Cu o intirziere pe care apariţia noastră lunară o scuză, „Amfiteatru“ urează Tribunei la mulţi ani ! (MONI­TOR).

Next