Amfiteatru, 1974 (Anul 9, nr. 5)
1974-05-01 / nr. 5
VcomenTM PREMIERE ROMÂNEŞTI. Din cele patru premiere cinematografice româneşti ale lunii aprilie, una singură, mi se pare, merită atenţia spectatorilor, celelalte fiind susceptibile la aprecieri polemice. Mizind pe popularitatea lui Păcală, Geo Saizescu a transformat nejustificat personalitatea acestuia, însăilînd din cîteva isprăvi ale eroului popular (consumate intr-un cadru idilic, străjuit de berze mai mult sau mai puţin împăiate) o comedie la care nu se prea ride („Păcală“). Vrind să facă un film istoric, Mircea Drăgan a dat în „Fraţii Jderi“ mai puţin o ecranizare a lui Sadoveanu, cu o epopee stîngace în care personajele crispate se mişcă greu în costume de epocă. Cele „Trei scrisori secrete“ ale lui Virgil Calotescu nu reuşesc decit să ne demonstreze cum se poate minimaliza o idee generoasă care, de fapt, constituise subiectul unui film cu adevărat memorabil, „Puterea şi adevărul“. Doar „Porţile albastre ale oraşului“, în regia lui Mircea Mureşan, şi-a justificat in luna ce-a trecut apariţia pe ecrane, atit datorită scenariului lui Marin Preda, cit şi imaginii de o autentică poezie. (Oltea BUZESCU) COLOCVIUL NAŢIONAL „EMINESCU“ — ediţia a II-a. Intre 9 şi 12 mai s-au desfăşurat la Cluj lucrările Colocviului naţional studenţesc „Mihai Eminescu“ şi ale simpozionului „W. Shakespeare“, rezervat cercetătorilor universitari. Două manifestări de cultură care au polarizat atenţia studenţilor şi a cadrelor didactice numai de la Filologia clujeană, din păcate. Remarcabil, numărul mare (45 şi respectiv 24) de lucrări prezentate în cadrul şedinţelor colocviilor. Aflat la ediţia a doua, colocviul naţional studenţesc „Eminescu“ devine un nou argument pentru seriozitatea şi amploarea cercetării eminescologice. Discuţiile din timpul colocviului au relevat limitele şi posibilităţile eminescologiei studenţeşti. Dincolo de tentativele de descifrare fragmentaristă a operei eminesciene, care n-au făcut decât să reia o problematică epuizată de critica specializată, au fost prezentate lucrări de autentică condiţie şi valoare critică. Dintre acestea, Aberaţia lui Hyperion (Crenguţa Diaconescu, Iaşi) propune o viziune nouă a Luceafărului la un mod convingător şi deloc hazardat, noutatea terminologiei fiind un efect firesc al noutăţii viziunii critice. Fantasticul în proza lui Eminescu (Dorina Suhanea) aduce o resistematizare a motivelor fantasticului eminescian, dintr-o perspectivă simultan teoretică şi analitică şi, mai mult decit atit, propune o ipoteză originală asupra fantasticului în genere, fructificând experienţa unei lecturi noi asupra specificului eminescian. Considerată una dintre cele mai solide lucrări ale colocviului, Conceptele gîndirii critice (Virgil Suciu, Cluj) construieşte un proiect ambiţios al unei viziuni eminesciene dintr-un unghi neabordat în eminescologie , o critică a structurii imaginii lumii la Eminescu. Au fost apreciate favorabil lucrările lui Artur Silvestri, Ştefan Berkeley, Aug. Pop, Gh. Perianu, V. Podoabă care au reprezentat direcţia de sorginte filosofică şi mitologică a cercetării eminescologice. In încheierea lucrărilor colocviului, redactorii revistei Echinox (care va publica în numărul 4 cele mai bune lucrări ale colocviului) au realizat o discuţie cu participanţii pe o temă (Valorile clasice şi posibilitatea criticii sugerată de o întrebare din dezbateri : ce înseamnă modernitatea lui Eminescu ? Din păcate, răspunsul nu a putut fi dat, din cauza numărului mic de participanţi. (Ion BUDUCA) Studenţii din toate centrele universitare ale ţării au dedicat şi dedică cele mai importante dintre manifestările culturale şi artistice din acest an universitar celor două mari evenimente : a XXX-a aniversare a Eliberării patriei şi Congresul al XI-lea al P.C.R. In bogatul program, din care am şi consemnat în cuprinsul revistei „Viaţa studenţească“ o serie de manifestări — culminînd cu a IX-a ediţie a Festivalului naţional al artei studenţeşti — se înscriu in continuare noi reuşite . • „Omagiu muncii creatoare“ se intitulează acţiunea de amploare organizată la Galaţi cu participarea tuturor forţelor artistice din judeţ. Formaţiile centrului universitar au oferit, cu prilejul acestui festival, selecţiuni din repertoriul lor. • Casa de cultură a studenţilor „Grigore Preoteasa“ din Bucureşti a inclus în programul de manifestări artistice omagiale un spectacol-document (teatrul „Podul“) care evocă momente ale istoriei contemporane a României socialiste, de la actul din august 1944 şi pînă în zilele noastre, apoi un concurs avind ca temă: „Realizări obţinute de poporul nostru în cei30 de ani de la Eliberare“ şi un spectacol-colaj, a cărui premieră se anunţă în preajma zilei de 23 August şi care va reuni, selectiv, toate forţele artistice studenţeşti ale centrului universitar. • Studenţii Institutului politehnic din Iaşi au dedicat actuala ediţie a Festivalului „Gheorghe Asachi“ celor două evenimente memorabile ale anului. Din cuprinsul amplei manifestări menţionăm : evocări ale insurecţiei armatei cu ajutorul unor participanţi direcţi la evenimente, mese rotunde, competiţii sportive, spectacole prezentate de formaţiile de teatru şi de muzică uşoară ale institutului, concursul de poezie organizat de revista „Viaţa politehnicii“ etc. • A V-a ediţie a Festivalului artistic craiovean „Primăvara studenţească“ s-a aflat sub acelaşi semn omagial. Antrenând peste 700 de studenţi, şi-au dat întrlnire cu acest prilej trei formaţii teatrale, nouă brigăzi artistice de agitaţie, patru grupuri vocale, două coruri şi numeroase formaţii de muzică populară şi uşoară. • Studiourile de teatru „Cotidian“ şi „Podul“ din Bucureşti şi „Filothalia“ din Craiova au prezentat spectatorilor premiere cu colajul politic „întrebări timpului“, piesele „O staţie mai departe“ de M.R. Paraschivescu şi „Convorbire nocturnă“ de Leonida Teodorescu, avind texte inspirate de evenimentele din 23 August 1944 şi din anii ce au urmat acestei importante date istorice. • La Timişoara, ansamblurile reunite ale centrului universitar omagiază cele două importante evenimente printr-un amplu spectacol de gală. Vor evolua formaţiile de estradă, folclor, teatru în limba maghiară, care au fost laureate la ultima ediţie a F.N.A.S. şi care vor oferi spectatorilor secvenţe din repertoriul lor permanent. Tot aici, se va iniţia o gală selectivă din pelicule documetare care înfăţişează realizări importante ale anilor noştri, mărturii ale dezvoltării multilaterale a ţării. • La Cluj a avut loc săptămîna spectacolelor studenţeşti organizate de C.U.A.S.C. cu participarea formaţiilor laureate la Festivalul naţional al artei Studenţeşti, ediţia 1974 şi Festivalul „Primăvara studenţească". La Casa de cultură a studenţilor s-a deschis expoziţia-concurs de grafică militantă organizată de comisia culturală a centrului universitar Cluj cu participarea institutelor de arte plastice,Simelia BRON, cu sprijinul subredacţiilor noastre", din a Galeriei Noi. Organizatorii expoziţiei „Artă şi Energie“ au acumulat lucrări plastice originale şi reproduceri ilustrînd momente din istoria acestei probleme, le-au comentat cu citate din programe estetice, şi meditaţiile unor fizicieni, din eseurile unor artişti, astfel ca întregul să devină o monografie vie a unei teme estetice. Momentul expoziţional nu este numai ultimul moment din geneza operei, întrucît însăşi tema şi metodele acestei arte sînt dinamice, continui,lucind la multiplicarea unui motiv ideatic şi plastic din numeroasele răsfrângeri ale lui, în timp, in conştiinţa spectatorului. Gîndul, ochiul, gestul sint esenţial energetice, atit în funcţionarea lor, cit şi în ceea ce deduc şi induc in obiecte. Rareori am avut ocazia să înţelegem mai clar rostul şi adevăratul sens al cercetării estetice. Solicitarea simultană a ochiului, gestului şi gîndului în expoziţie, pentru a da viaţă obiectului — căci orice obiect se cere animat de relaţia noastră cu el — de a găsi apoi noi ipoteze şi noi relaţii în întregul existenţei, dau parcursului acestei expoziţii o pulsaţie vie care angajează spectatorul, transformîndu-l din public în participant. Mai mult ca oricînd, artistul reuşeşte aici să-l angajeze într-o problematică a actualităţii, să-l conducă printre meandrele faptelor observate şi construite spre a înţelege că universul plastic este al tuturor, nu numai al celor care-l propun, artiştii. Energia poate fi simbolizată de artă sau folosită concret, dar de această dată nu suntem prinşi numai intr-un joc, intr-un dans real sau iluzoriu al formelor. Putem descoperi rădăcina lor ascunsă, putem cerceta un moment din constituirea imaginii și astfel problema simplă a cineticului devine tema complexă a energiei. (Radu PROCOPOVICI) /MERSARA XXX O «nat« TRANSILVANIA, 3, anul III (LXXX). Una dintre revistele animate de un elevat spirit de echipă şi de un program publicistic unitar. Bine structurată pe rubrici şi problematică, revista, deşi lunară, izbuteşte să fie mereu in actualitate, implicată în mişcarea de idei (filosofice, estetice, literare etc.) de la noi. Tandemul de cronicari Mircea Tomuş-Titu Popescu, rubrică de recenzii sau Cronica lunară au întotdeauna informaţia la zi şi aprecierile cele mai personale. Paginile de eseuri şi studii sunt, de asemenea, implicate în actual. O rubrică interesantă şi singulară in presa noastră literară o reprezintă: Impressum Cibini. Ea trebuie continuată. Ca întotdeauna, prezentarea grafică a Transilvaniei este un titlu de mîndrie pentru revistă şi pentru tipografii sibieni. ASTRA, nr. IV, anul IX. Apare schimbată grafic în raport cu anosta serie anterioară, condusă de Dan Tărchilă. Reţinem versurile studentului Gheorghe Vancă, poet laureat al Colocviului de literatură 1974, însoţite de prezentarea glacială a redacţiei, care nu pare convinsă de gestul ei. Păcat. Mai reţinem atitudinea critică faţă de cartea „Printre cărţi“ de Paul Georgescu. La rubrica Documente vechi — ipoteze noi se afirmă că Octavian Goga avea „geniu epistolar". Dar „textul pe care-1 încredinţăm azi tiparului“ nu ilustrează în cele cîteva rînduri ale unei cartoline din Palermo (1906) că Octavian Goga avea „geniu epistolar“. Poate în altele... In REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA, nr. 1/1974, studentul Andrei Roman comunică piese inedite la dosarul biografiei lui Ion Barbu. E vorba de cîteva scrisori ale poetului către prof. Gheorghe Ţiţeica, in care întiiul subliniază legătura dintre poezie şi matematică. Aceasta ar consta în starea de geometrie, comună ambelor domenii. ‘1 INTRODUCERE IN ESTETICA ENERGIEI. Introducerea în estetica energiei poate fi începută astăzi de fiecare dintre noi, pe viu, în expoziţia stu WRAFFSH? EDUCATIV SAU COMERCIAL. Am vizionat „Noile suferinţe ale tinărului“ de U. Plenzdorf — o piesă „exclusiv pentru tineret“, cum anunţă Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ — la o reprezentaţie de duminică seara, în faţa unei săli arhipline, cu un public în proporţie de 90 la sută tineri ce nu depăşeau 20 de ani. Mă întreb care a fost cîştigul pe plan educativ (şi nu numai) al acestor tineri încîntaţi în faţa unui personaj (excelent interpretat, de altfel, de Virgil Ogăşanu) ce le-a servit pe parcursul a două ore certitudinea valabilităţii unei atitudini pe care şcoala şi societatea, în general, o respinge ferm, comportament aflat sub semnul bluegens-ilor, al unui limbaj împestriţat din belşug cu expresii de genul „cioace“, „tăticu“, „gagiul“, „pilangiu“ (acestea fiind cele mai decente), al unei desconsiderări totale a culturii şi a lipsei de respect faţă de valorile tradiţionale. Oare câştigurile „educative“ erau cele pe care le-am auzit la ieşire, sub forma comentariilor „docte“ în stil „mişto tipul !“, „bubuitor gagiul !“ etc. etc. ? Acestea sunt faptele. Din păcate, evidenţa lor ne relevă o stare deloc singulară, ci un fenomen. Perpetuarea lui, încurajarea unei politici repertoriale ce vizează în primul rînd beneficiile materiale, in dauna celor mult mai importante, de ordin educativ-ideologic, ca și acceptarea unei note de vulgaritate ce caută să suplinească lacunele mai profunde ale spectacolului, încîntînd și atrăgînd prin ea o anumită categorie de public, toate la un loc nu fac decit să sublinieze funcţia socială a teatrului, intr-un moment în care ea se impune ca unul dintre imperativele majore ale culturii noastre. (Bogdan BURILEANU) SALA POLIVALENTĂ. Realizat de un colectiv condus de prof. dr. arh. Cezar Lăzărescu, edificiul va avea o capacitate de 6 8000 locuri. Concepută într-o structură originală, pe cabluri şi gradene prefabricate, ce vor acoperi o deschidere de 68 m, sala va putea găzdui, deopotrivă, congrese de mare amploare, mitinguri, spectacole, competiţii sportive republicane şi internaţionale. Intre primele obiective, deci, maximă funcţionalitate. Penetraţia se va face dinspre faţetele est, vest şi sud, de pe platforma de 1,30 m ce înconjoară clădirea. De aici, 5 scări largi asigură accesul publicului spre interior, pină la nivelul terenului de joc. In cazul mitingurilor sau congreselor, platforma se utilizează ca hol-foaier cu bufete. In aceste condiţii, din holul de la nivelul 1, prin intermediul a două scări monumentale, este accesibil nivelul 2 care are legătură directă cu sala. Faţada este realizată pe alternanţe gol-plin, iar suprafeţele mari de sticlă subliniază intrarea principală dotată cu un foaier garderobă, 2 săli de şedinţe şi 2 birouri. Pe aici se realizează şi accesul la nivelul 2, care găzduieşte organele şi aparatura adecvată congreselor, în intervalul dintre congrese şi alte manifestări, aici va funcţiona Clubul naţional de şah , o soluţie care permite o întreţinere optimă şi amortizarea investiţiilor. La nivelul 3, pe laturile de nord, est şi vest se va amplasa sectorul presei şi radioteleviziunii cu anexele tehnice respective. Sectoarele sunt accesibile prin punctele de circulaţie verticale, dispuse in colţul clădirii, cu acces şi evacuare separate. Sala polivalentă dispune de anexe pentru sportivi, antrenori şi arbitri, vestiare cu saună, sală de forţă şi sală de încălzire. Aşadar, o soluţie care se impune prin noutate, siguranţă şi flexibilitatea structurii, adaptare la diversele funcţiuni şi economicitate. (Eugen DRIGA) MANUSCRIPTUM, 2 (15), anul V. Pare un număr dedicat numai criticii şi istoriei literare. Sunt publicate şi comentate documente şi texte literare referitoare la G. Călinescu, Perpessicius, N. Iorga, Titu Maiorescu, N. Cartojan şi Paul Zarifopol. Se remarcă şi de astă dată cronica ediţiilor semnată de Mircea Zaciu, care semnalează pericolul factologiei in materie de editare a ineditelor... nu prea inedite. TRIBUNA, nr. 17. Ne-am oprit asupra acestui număr, deoarece el a marcat împlinirea a 90 de ani de existenţă a revistei. Fondată în 1884 de către Ioan Slavici, publicaţia transilvană a reprezentat de-a lungul deceniilor o aspiraţie la unitate în minte, inimă şi literatură pe teritoriul patriei. Tribuna de azi, în condiţii social-politice noi, a adăugat semnificaţii şi împliniri programului stabilit de înaintaşi. Cu o intirziere pe care apariţia noastră lunară o scuză, „Amfiteatru“ urează Tribunei la mulţi ani ! (MONITOR).