Amfiteatru, 1988 (Anul 22, nr. 1-12)
1988-01-01 / nr. 1
!—La i i y um 'H conducător! ,'ijindru Visez cu tine, ţara mea, mereu Ca munţii tăi înalţi visez, cu marea Tu eşti lumina sufletului meu Şi-i eşti, iubirii mele, sărbătoarea GIndesc la tine, ţara mea, ades La toate cite se clădesc in tine La mari recolte poposite-n ţes La voia noastră de mai mult, mai bine ! Georgeta BROCEA Mărturia istoriei Toate cite se văd ţîşnind spre văzduh, ale noastre sînt, de la noi pornesc Nervurile firelor de Înaltă tensiune, Saltul viaductelor peste văile adinei, marile uzine, silueta lor graţioasă zecile de cvartaluri ca nişte metafore perfecte Canalul, spicele grele aplecate spre ţărină ca o viitoare rugă a pîinii Toate, toate oraţe ţi sate, laboratoare ţi amfiteatre vor da seama despre noi despre poezia concretă a noastră despre gîndurile noastre topite in cleştarul faptei. Ionel ŞERBAN numai tu Înţelegi ţi limba clorotnei şi silabele albastre ale cerului De aceea mă aplec ţi părul meu se electrizează de fiecare copac de trilul hidrocentralei Sînt atît de tînără incit visele mele mai poartă închise în ele fragmente de timp nenăscut Un anotimp al lirei se-arată pulseazăi-n braţul încordat fiorii faptei Lasă-mă să-ţi spun totul ■ă traduc incandescenţa, avintul zborul rotat, dorurile toate In trei Încăpătoare cuvinte ţară, te iubesc ! Diana ILIESCU înaltă, puternică, lumina privirii Cuprinde nemărginirea Se adună, nu cunună Iubirea noastră, dragostea noastră Omagiul Sînt tinerii ţării vibrînd tinereşte Revărsind Entuziasm ţi fragedă speranţă Curată, hlamida zăpezii încălzeşte Badul Numără zilele împlinirile Numără clipele pasul intre vis ţi realitate Se apropie solemn momentul cînd ridicăm spre soare o cunună de flori împletind vers ţi cîntec Aniversar Liliana GHICULESCU Din inimă urare O viaţă de luptă ţi de dăruire. Exemplu de clarviziune în vreme-i, Fiu demn pentru patrie ş omenire, Şioare în piscul luminilor stemei. Cum rar se intîmplă, o ţară aşază Tot darul, tot harul intr-unui din cei Ce viaţa ţi-o pun temelie ţi pază La gloria-ntreagă-a destinului ei. O ţară, poporul vedea-va şi vede Spre a recunoaşte In fiul ales Tot binele care alt bine prevede — Bogat viitorul ţi dulce în miez. O viaţă cu domnele-i Unii de forţă, lin chip cunoscut ţi în lume stimat, El este în totul a epocii torţă. Nădejdea mulţimii-ntr-un singur bărbat. Aleasă e clipa ţi ceasul măreţ e Acum cîrni ţi anul începe rotund, Inspiră-ne spiritul său tinereţe, Inspiră-ne cîntecul cel mai profund. Cuvântul urării alese să zboare Cu aripi de paşnic ţi pur porumbel. De stimă, cuvîntul, şi dragoste mare, Rostit de poporul suind către ţel, tit■,am naseind pentru noi. Să privim împrejur cu puterea Ce nu se înclină ci se topeşte-n Să privim cu înflăcărarea de vis a dimineţii Care a noastră-i cum nava albastră în port. Să trăim în prezent, colosale-i sînt clipele, Fiecare din noi e cuprins într-o limpede treaptă, Fiecare sperăm în durată.-n valori, ca in aripile Larg desfăcute in zbor ce către viitor ne îndreaptă Să învingem acum ce e aspru şi greu. Noi, fiii luptei, la fiii noştri gîndind ca Iubire în calea timpului Ieşind mereu ţi mereu Cu energii ce se transformă in glorie ţi nemurire. Să ne bucurăm, locuitori în inima vieţii, Să ne sărbătorim cu lumină eroii, Eroul, Privindu-i cu Înflăcărarea de vis dimineţii, Ai noştri fiind, al nostru este ecoul. Calin DELEANU Radu CORDOVAN Aleasa sărbătoare Fiecare zi este a soarelui ce o sărbătoreşte In numele şi spre binele pămîntului roditor, Fiecare om este al patriei, din lumina ei creşte Şi işi răsfringe ecoul în fapte stăruitor. Fiecare zi o omeneşte frumoasă, deplină. Fiecare om este o zi într-al timpului munte, Zilele patriei — oamenii ei de lumină. Ca razele calde sînt pe-a ei frunte. Şi iată că una din zile acum se confundă Cu soarele însuşi pentru toţi răsărit. Şi plină de datele ei curate inundă Pămîntul patriei norocos şi iubit. Şi iată un om, cel mai bun, cel mai drept, Distins in cuvîntul mulţimii se-arată, Şi iată soarele strălucindu-i în piept Ca inima însăşi, patrie străluminată. Se-aude Dunărea vălurind o urare de apă, Se-aude-al Carpaţilor foşnet de brazi, Se concentrează timpul în sine şi se adapă Odată cu noi în sărbătoarea de azi. Vasile POPA Glorie eroului Să ieşim în calea timpului, să-l împlinim Cu energiile noastre, cu visuri şi cu speranţe. El se deschide în noi, devine sublim. Acest pămînt e viaţa E scris destinul nostru pe steag şi pe catarg, Inima noastră bate la unison pe creste. Trăim deplin această deschidere de drag Spre viitorul care în fiecare este. Deschidere — nădejde în zările albastre Şi in puterea minţii, fiinţei româneşti, Spre-acea lumină tandră şi bună-a firii noastre, Lumină moştenită in gînduri şi-n fereşti. Acest pămint e viaţa, e casa noastră-naltă, Odoarele-i sint mindre, sint temelii de Piloni sînt şi sint punte de-o parte spre cealaltă. Prezentul leagă vremuri cu Jertfa lor de __ . vieţi. Căci n-am văzut mai multă-nflorire-n altă parte, Acest pămînt bogat e în daruri şi-amintire, Cu mîini de preţuire pe aurite foarte Ridică fiecare-un urmaş întru iubire. Deschidere, deci, spunem, de drag şi bucurie Spre-acea lumină nouă în timpul luptător, Acest pămint e viaţa care pe toţi ne ştie Şi se înflăcărează de visul tuturor. Stă in puterea minţii şi-n cărţile bogate Cununa şi comoara ce-o merită deplin Frumoasă în lumină a patriei curate Fiinţă fără moarte din care ne nutrim. loan HORZAN preţ: 9 om pentru Ţară, te iubesc! Lasă-mă azi să-ţi spun totul chiar dacă se lasă greu găsite In casa lor de abur cuvintele Lasă-mă să apropii de tine prinosul celor ce simt