Anale de Istorie, 1987 (Anul 33, nr. 1-6)
1987 / nr. 3
DENATURĂRI ŞI FALSIFICĂRI CARE JIGNESC ŞI PROFANEAZĂ MEMORIA VICTIMELOR TERORII HORTHYSTE Terminînd de citit cele 2 000 de pagini ale Istoriei Transilvaniei, recent apărută la Budapesta, mă văd silit să constat, cu amărăciune şi indignare, că, in ciuda înaltului forum — Academia Ungară de Ştiinţe — care a patronat-o, ea se abate, cu o consecvenţă demnă de o cauză mai nobilă, şi de la probitatea ştiinţifică, şi de la etica istoriei. Ca fiu al plaiurilor transilvane, cetăţean român de naţionalitate evreu, obligat de soartă, la un moment dat, să beau pînă la fund paharul umilinţelor şi suferinţelor generate de ură şi vrajbă, mă simţeam îndreptăţit să sper că o carte, apărută în zilele noastre într-o ţară socialistă, carte ce-şi propune să evoce amplu, în trei volume masive, istoria Transilvaniei, să fie — sau cel puţin să încerce să fie — o caldă şi sinceră pledoarie pentru colaborarea între ţările şi popoarele noastre, condamnind energic şi fără rezerve toate acele idei, teze şi orientări care, în diferite momente ale istoriei, au propagat ura, diversiunea, asuprirea şi dispreţuirea, ajungînd pînă la acea teroare horthystă deşănţată, care s-a soldat cu exterminarea fizică a zeci şi zeci de mii de români şi evrei din nord-vestul României. Cred — şi nimeni nu mă poate clinti din această convingere — că o carte de istorie trebuie să militeze — tocmai pe baza învăţămintelor cristalizate de istorie — pentru o mai bună cunoaștere, pentru apropiere, pentru respectul reciproc al trecutului popoarelor noastre. Deschizind primul volum al Istoriei Transilvaniei cu astfel de gînduri, am ajuns ca la terminarea celui de-al treilea să fiu stăpînit de o totală deziluzie, sufletul să-mi fie plin de durere şi revoltă. Da, de durere şi revoltă, pentru că în paginile celor trei volume s-au condensat nu doar erori şi aprecieri tendenţioase, nu doar imprecizii şi date greşite ci, mai ales, denaturări şi falsuri, care merg pînă la pîngărirea celor mai luminoase momente din istoria poporului român, pină la jignirea demnităţii naţionalităţilor ce au convieţuit şi convieţuiesc de secole pe străvechiul pămint românesc al Transilvaniei, pînă la reînvierea şi relansarea unor teze extrem de nocive, şoviniste şi revizioniste, pe care le credeam de mult înmormîntate, în loc să apropie popoarele şi naţionalităţile ţărilor noastre vecine, cele trei volume ale Istoriei Transilvaniei — prin falsuri grosolane şi inadmisibile omisiuni deliberate, prin aprecieri batjocoritoare şi calomnii făţişe — provoacă nedumerire şi revoltă, generează animozităţi şi disensiuni, înveninează atmosfera, subminează, prin atacurile sale directe, un bun dobîndit de-a lungul unei zbuciumate istorii : conlucrarea, buna înţelegere. Nu numai ansamblul lucrării la care ne referim prezintă o imagine denaturată a istoriei Transilvaniei, ci fiecare capitol al ei falsifică etapele şi momentele pe care le abordează. în cele ce urmează nu mă voi referi la faptele incriminate de mult de istorie : masacrele, teroarea fără egal, reprimarea, lagărele de muncă forţată, expulzările exer-