Apărarea Patriei, ianuarie-iunie 1970 (Anul 26, nr. 1-52)
1970-04-08 / nr. 14
IMpărarea PatRiei ORGAN CENTRU AL MINISTERULUI FORȚELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ANUL XXVI • • NR 14 (2008) • • MIERCURI 8 APRILIE 1970 PENTRU PATRIA NOASTRĂ, REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA'! n aceeașI CADENȚĂ ! SPRE REZULTATE BUNE ÎN PREGĂTIREA MILITARĂ! La instrucția focului ■S aveai o experiență bogată, dar o folosim prea puțin constatări ale unor specialiști — — Eficacitatea instrucției focului se verifică fără echivoc prin rezultatele la ținte. Principiile și metodele de instruire — bine cunoscute de către comandanți — sînt relativ stabile în condițiile folosirii aceluiași tip de armament. Și totuși, în procesul formării militarilor ca buni trăgători sînt lucruri care mai dau de furcă comandanților. Colonel MARIN SICU1 — Cerințele Instruirii un ibimp scurt au imprimat particularități și nod exigențe în organizarea și desfășurarea pregătirii trăgătorilor. ■Majoritatea comandanților te-ai soluționat bine. Alții mai puțin bine. De aceea, rezultatele ședinței de inițiere au cuprins, id-codo, întreaga gamă a calificativelor. Majoritatea comandanților au apreciat in mod just că instruirea tinerilor militari trebuie să fie de la început temeinică, că ședința de inițiere nu este un simplu moment din procesul formării trăgătorilor, ci rampa de lansare spre succesele viitoare. Nu pretutindeni însă s-a apreciat astfel. Supraevaluarea nivelului de instruire anterioară a recruților a dus pe unii comandanți la concluzia eronată că în cazarmă ar fi suficientă o pregătire sumară a tinerilor soldați. De aceea s-au repartizat și ore mai puține pentru pregătirea tragerii de inițiere — în medie 12 ore. Locotenent-colonel IOAN PETICARU s — Mai este de semnalat un aspect. Comandanții au simțit necesitatea de a instrui cît mai repede trăgători din ciclul inui pentru toate categoriile de armament din subunitate. Această tendință lăudabilă s-a materializat insă greșit în unitatea despre care ziarul din 2E martie ac. a publicat articolul „Esențial este exercițiul, antrenamentul“. In această unitate s-a încercat pregătirea concomitentă — ln 12 ore de instrucție — a două ședințe de tragere. — Și totuși, unii comandanți de plutoane au reușit acest lucru. Nu poate fi considerată « experiență pozitivă ~ I. P. — Ei au acționat succesiv, întâi au construit „baza“ — învățarea tragerii cu pistolul mitralieră. Apoi au urcat treapta : perfecționarea la pistolul mitralieră și învățarea tragerii cu pușca mitralieră. Este o cale firească. In fiecare moment al instrucției focului de altfel este consolidat și desăvirșit ceea ce s-a Colonel E. COSTACHESOJ (Continuare In vaa. a //-ai CHENAR SPORTIV, OSTAS, OM Îmi amintesc și acum finala de la Paris a campionatului mondial de handbal. Telespectatorii din țara noastră au fost martorii acestei încleștări memorabile de la Palais du Handball din capitala Franței, în care noi, reprezentanții României, purtînd pe piepturi și în inimi stema patriei, ne angajasem într-o luptă acerbă pentru relansarea pe plan mondial a prestigiului handbalului nostru. Tensiunea la care se desfășura partida, acea goană nestăvilită după goluri sînt deja cunoscute. Mai puțin este cunoscut faptul că antrenorii emeriți N. Nedef, O. Vlase și E. TroȚm vibrau cu noi la unison, se străduiau să dea cele mai potrivite indicații tactice, să facă cele mai inspirate schimbări de jucători. Mai puțin cunoscute sînt și trăirile noastre, ale Locotenent-major ing. CRISTIAN GUȚU maestru emerit al sportului ^Cintkmire în pag. a VII-ai Căpitanul CORNEL OTELEA LUPTĂTORUL SE FORMEAZĂ ÎN TEREN Este binecunoscută cerința ca, indiferent de stadiul la care se găsește procesul pregătirii de luptă, transmisioniștii să fie în măsură să asigure operativ și la nivelul calitativ corespunzător nevoile de legătură ale trupelor in îndeplinirea misiunilor primite. In scopul pregătirilor, care trebuie să fie raportul Intre instruirea In sălile de specialitate și un teren ’ — Locul principal de Instruire a trupelor de toate armele, deci și transmisioniștilor, ne spune tov. maior Mihai Găină, șeful de stat major al unui batalion de transmisiuni, este și trebuie să fie terenul. Desigur, specificul și misiunile fiecărei unități și subunități, ale fiecărei categorii de specialiști cer ca o parte a procesului de instruire să se desfășoare în săli. Pentru telefoniști, centraliști, operatori radio și radioreleu și constructori de linii, sala de specialitate este necesară numai la începutul ciclului întîi de instrucție cînd comandanții trebuie să se fixeze noțiunile teoretice de bază despre aparatura folosită, condițiile tehnice de instalare și regulile de exploatare pe timpul traficului. In general 1—2 luni sînt suficiente pentru atingerea acestui scop. Instruirea telegrafiștilor și mai ales a radiotelegrafiștilor necesită folosirea unui timp mai îndelungat a sălii de specialitate, întrucît însușirea transmiterii și recepției semnelor alfabetului morse ca și atingerea unor bareme în lucrul individual este un proces de durată. Pentru ciclul doi de instrucție, sala de specialitate asigură creșterea vitezelor de recepție și transmitere, lucrul în condiții de bruiaj mediu și intens, traficul de durată, desăvârșirea deprinderilor pentru respectarea strictă a regulilor de exploatare la stații etc. Avantajul oferit de sală constă în posibilitatea instructorului de a observa și urmări cu atenție progresiunea fiecărui militar, de a descoperi și înlătura în timp util or ce greșeală în lucru, particularitățile în transmitere La sală insă se pun doar bazele teoretice și practice ale specialistului de transmisiuni. Avantajele terenului de instrucție sînt de altă natură și ele precumpănesc, din multe puncte de vedere, asupra celor oferite de sală (Desigur că obiectivele urmărite și într-un caz și în altul se interferează, se completează reciproc, vizînd în ultimă instanță scopul comun) Terenul de instrucție solicită în afară de urechea și mina transmisionistului și condiția lui fizică, rezistența la eforturi îndelungate, cunoașterea la perfecție a procedeelor de orientare în teren, a regulilor de mascare, a posibilităților de lucru ale aparaturii din dotare... Terenul face în fond din transmisionist un luptător dîrz și curajos, cu inițiativă, disciplinat, care știe și poate să învingă orice greutăți , terenul asigură închegarea acțiunilor în cadrul echipajelor, grupelor, plutoanelor etc . Pledați, deci, pentru ieșirea cît mai devreme a transmisioniștilor din sălile de specialitate și folosirea intensă a terenului de instrucție. Cum s-a aplicat practic această modalitate, în ciclul trecut ? — Paralel cu exercițiile și antrenamentele planificate pentru scop- Locotenent-major N. RADU (Continuare in pag. all-aj RESPECTAREA LEGALITĂȚII ESTE O OBLIGAȚIE, un act de bunăvoință Grija pentru apărarea și întărirea avutului obștesc, respectarea strictă a legalității, folosirea eficientă a mijloacelor materiale și bănești sînt obiective mereu actuale ale activității comandanților, organelor și organizațiilor de partid, izvorîte din documentele de partid, din necesitatea întăririi continue a armatei noastre, a dezvoltării bazei materiale a instrucției și educării trupelor. Munca educativă desfășurată în acest sens dezvoltă grija cadrelor și militarilor în termen pentru folosirea cu chibzuință a bunurilor puse la dispoziția armatei de către popor, spiritul gospodăresc de economicitate în toate actele care angajează mijloacele materiale și bănești, răspunderea pentru respectarea cu strictețe a legilor țării. Ea se materializează în rezultatele obținute în întreținerea armamentului și tehnicii de luptă, a cazărmilor și a celorlalte bunuri din înzestrare, în munca de prevenire a pagubelor. Sînt tot mai multe unitățile și formațiunile în care activitatea economică-financiarâ și gospodărească, desfășurată în conformitate cu cerințele regulamentelor și instrucțiunilor, este rodnică iar cazurile de risipă sau de daune aduse avutului obștesc sînt ca și inexistente Tot mai rar, dar din păcate se mai ivesc totuși cazuri cînd, sub privirile celor puși să îndrumeze și să controleze activitatea în diferite domenii, se fac cheltuieli nelegale sau neeconomicoase, se produc chiar pagube. Aș aminti aici tendința ce se manifestă de a se face cheltuieli, din fonduri care au cu totul altă destinație, pentru a satisface pre-General-maior CIMEU tențiile de confort exagerat ale unor persoane. La un control efectuat recent acolo unde lucrează ofițerul V. Balaș s-a constatat că peste 50 la sută din fondul bănesc a fost folosit pentru fel de fel de cumpărături — flori artificiale, pahare de coniac, scrumiere, cafea etc. Comandantul a apreciat a fi mult mai util ca din acest fond să se procure lămpi de birou și lustre decît... să se completeze ochiurile lipsă de la ferestrele unei magazii unde sînt depozitate materiale și aparatură de precizie. Evident, în acest caz este vorba nu numai de o proastă gospodărire ci și de încălcarea unor ordine și dispozițiuni privind folosirea fondului respectiv. Cine dă acest drept comandantului ? Cum și-a exercitat șeful serviciului financiar dreptul de control preventiv ? Există și oameni care, odată numiți într-o funcție nouă, de mai mare sau de mai mică importanță, în loc să-și concentreze întreaga capacitate pentru a munci perseverent în vederea îndeplinirii atribuțiilor funcționale, folosesc drepturile cu care sînt investiți pentru a-și rezolva interesele personale, a obține o serie de avantaje materiale. Este cazul locotenent-colonelului I. Anghel care, pe baza unei repartiții primite de la organul de înzestrare, a comandat la o întreprindere 54 mp. covor, întreprinderea a onorat comanda, serviciul financiar al unității a plătit 13 223 lei iar covoarele au fost înregistrate în gestiunea serviciului de cazarmare. Uitînd însă că nimănui nu îi este îngăduit să uzeze le funcția sa pentru a se avantaja pe sine, ofițerul a plătit la casieria unității contravaloarea covoarelor, achitate inițial din banii statului, și a devenit proprietarul lor ! Ca bază legală — nimic altceva decît dispoziția sa în calitatea pe care o deținea. Dorința de căpătuială, de a realiza venituri pe căi ilicite, care nu (Continuare in pag. a Villa) In dreptul reperului , a apărut „inamicul" Foto : ȘT IONESCU TELEGRAMĂ Cu prilejul celei de-a 25-a aniversări a eliberării Ungariei de sub jugul fascist, ministrul Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România, general-colonel Ion Ioniță, a transmis o telegramă de felicitare ministrului apărării R.P. Ungare, general-colonel Czinege Lajos, prin care urează militarilor armatei populare ungare noi și importante succese in pregătirea de luptă și politică, pentru apărarea muncii pașnice a poporului ungar, în interesul cauzei socialismului și păcii în lume. In pag. a V-a: Concepția leninistă despre armata statului socialist 9 MAI 1945-1970 Evocând clipele de atunci CĂRĂRILE INIMII NEASEMUITELE PRIVELIȘTI ALE PATRIEI Se spune că a călători înseamnă a cunoaște. Puțini sînt aceia care să nu simtă chemarea drumeției. Sentimentul e vechi de cînd lumea. Dincolo de zare, omul a intuit alte orizonturi pe care firea lui iscoditoare și deschisă către tot ce-i interesant a vrut să și le apropie. Deși civilizația modernă ne aduce zilnic depărtările pe ecranul de cinematograf sau de televizor, „dorul de duca", după cum atît de frumos zice poporul, trăiește viu în noi. O stradă care se pierde în cîmp, șuierul unei locomotive venit de cine știe unde, un pom înmugurit, o ilustrată, o pagină de carte, un cîntec ne trezesc nostalgia atîtor locuri care ne așteaptă să ne dezvăluie uimitoarele lor frumuseți. Mai mult decît orice stăruie un noi dorința de a străbate, în lung și în lat, pămîntul țării noastre. Sînt atîtea priveliști fără seamăn pe acest pămînt pe care ni l-au lăsat moștenire bunii noștri, încît dacă ai umbla prin munții și pe șesurile lui o viață întreagă și tot n-ai putea sa vezi tot ce trebuie văzut. In a sa Carte a Oltului, Geo Bogza ne-a restituit, cu o covîrșitoare înțelegere, poezia aspra, nu o dată dramatică, totdeauna tulburătoare, a meleagurilor întilnite in calea sa de rîul de baladă. Dar sînt atîtea alte ape pe care, dacă le-am însoți în curgerea lor, sălbatică printre steiuri, domoală la șes, am trăi, cu întreaga noastră ființa, alte și alte minunate cârtii a Mureșului și a Siretului, a Ialomiței și Crișurilor, a Jiului și a Bistriței, a Argeșului și a Timișului și multor multor altora. De-a lungul lor viața a înflorit din cele mai vechi timpuri, ele au fost martore ale devenirii zbuciumate și eroice a poporului care le-a cîntat cu toată comoara simțirii sale. Și cîte alte cărți nu ni se deschid înainte primitoare, carți ale munților și codrilor, ale obcinelor și dealurilor, ale cîmpiilor, ale Deltei, ale țărmului mării și ale lacurilor, cărți care să ne umple inimile și sufletele de culori și linii și sunete, cârți din care să învățăm lecțiile trecutului și ale prezentului. Căci nu este coif din ț ara unde să nu întîlnim urmele trudei, și zbaterii, și luptei celor ce-au ridicat-o, generație de generație, pe treptele civilizației și au apărat-o ca lumina ochilor, cu o neostoita dragoste de libertate. Oameni care au cuprins în scoarțe, în ii și în fete, în cioplituri și lut, în povești și în versuri splendoarea naturii ce le-a fost leagăn și adăpost oamenii aceștia au fost demni de ea prin hărnicie, inteligentă și vitejie, au umanizat-o prin sudoarea frunții și au păstrat-o viitorimii cu prețul sîngelui și al vieții. Virtuțile oamenilor împodobesc pămîntul românesc în deplină armonie cu celelalte nestemate ale sale. Cărților rîurilor, și munților, și șesurilor noastre, epoca socialistă, cu furtunoasa ei dezlănțuire de energii, cu setea ei de muncă, de edificare le dăruiește noi pagini, răscolitoare prin sensurile și proporțiile lor. Ritmul înnoirilor, cărora le suntem nu doar contemporani, ci și ctitori, întinerește zi de zi tara, reisajul marilor Colonel GH. BEJANCU (Continuare în pag. a Vil a) PE DRUMURILE DE LUPTĂ ALE ARMATEI ROMÂNE ———_________________ ____________________________ . _ IN RĂZBOIUL ANTIHITLERIST întÎi am vrut să evoc de aici, din câmpia ungară, tabloul amplu al desfășurării forțelor, să încerc a descrie bătălii, operații și lupte ale trupelor române — alături de cele sovietice —, răzbătînd înainte în uriașa încleștare cu inamicul hitlerist, înainte spre victoria asupra Germaniei naziste. Am vrut să evoc localități purtind nume sonore care au intrat cu litere mari în istoria celui de-al doilea război mondial și în istoria noastră militară. Dar uite, îmi încep reportajul într-o comună care pe hartă apare doar ca un punct minuscul sau nu apare deloc. Sînt la Tapicsalu, învăluit de o ploaie liniștită, cu stropi ca niște lacrimi lungi ce cad pe mormintul comun al celor 240 de soldați români. Soldați necunoscuți Stiai din file de arhivă, din documente că pe aceste locuri au căzut încă mulți alți ostași. Mai încolo, la Hajdúböszörmény, alți 238, în zona rîurilor ce încep cu Tapio — 1000, în bătălia pentru capitala Ungariei aproape 11000. Ce răscolitor sună aceste cuvinte : soldați necunoscuți ! Și cum stăm aici, vin spre noi oameni din Tapicsüly. Ploaia s-a oprit I-au cunoscut ? — Nu știu dacă au fost ei (femeia ■arată spre monument), dar i-am cunoscut. Dingos Istvanné, văduva de pe strada Principală, i-a găzduit acolo, în casa cu nr. 46. „Erau băieți buni“, ne spune Bugyi Ferencné. Vecina ei vorbeste despre un soldat mai vîrst ■nic, căruia îi spunea Floreabaci, care ii aducea si mîncare. István Bacskai spune că „au fost oameni dintr-o bucată“, iar Soltész Jánosné de pe strada Zrinyi ne arată fotografia lui Gheorghe Tegles sau Teleagă, nu știe precis numele, a fost subofițer, avea părul negru. A plecat... și apoi alții au spus că a căzut eroic. Poate, cind știe, este și el acolo, între cei 240 din Tapicsüly, sau cu cei 1000 de pe Ungă Koka. Ne amintim împreună cu ei adunați in jurul nostru că pînă aici, chiar și pină aici, la Tapicsüly, drumul a fost deschis prin mii și mii de acte sublime. Ne întîlnim aici prin vreme, în casa din Tapicsüly, cu sergentul-major Traian Ciorogaru, care pe Tisa continua să tragă, deși mai avea o singură mină, și am vrea să-l poftim cu o pogace ungurească pe soldatul Miron, care a murit tocmai la celălalt capăt al acestei tari, la Salgôtarján, asigurînd legătura firelor telefonice rupte de explozii, cu Neacșu si toti ceilalți din Regimentul 10 infanterie, care s-au bătut atît de vitejește sub zidul castelului Harkany din preajma lui Megyaszó, cu sergentul Puică si toti ceilalți din Divizia 19 infanterie, care au căzut la poalele pădurii Szentkirály. Dar ei nu mai sînt. Ei sînt totuși în noi, ostașii de astăzi, în generațiile de azi. — Si in noi, spune István Bacskai, care cu 25 de ani in urmă i-a cunoscut ca „oameni buni“, iar astăzi vede bravura si dăruirea ostașilor sovietici si români imortalizate nu doar în monumente, ci și în uzina electrică și in cele 2000 de televizoare din comună, și în destinul băieților din Tapicsalu, dintre care fiecare al treilea sau al patrulea are bacalaureatul, în socialismul care a învins și la noi si la ei. (Continuare în pag. a V-a) PUSTA UNGARĂ IȘI AMINTEȘTE De la trimisul nostru, colonel L. TARCO