Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1972 (Anul 28, nr. 27-52)

1972-09-27 / nr. 39

Pa9­2 APĂRAREA ........­­­­......................................................................... Am întîlnit în ultimele deplasări reportericești, concretizat în dife­rite întruchipări, îndemnul secreta­rului­­ general al partidului nostru,­­tovarășul Nicolae Ceaușescu. Co­muniștii caută și descoperă acele resurse care în noul ciclu de in­strucție să ducă spre MAI IUTE, MAI BINE Și MAI EFICIENT. Studiu, concluzii, acțiune Un regiment mecanizat. La co­mandamentul unității sînt studiate sarcinile pentru noul ciclu de in­strucție. „Aprofundăm noile cerin­țe reflecting totodată asupra mo­dului cum am muncit pînă acum“ .— subliniază locotenent-colonelul ION DRAGU. Procedîndu-se așa se conturează mai concret experiența pozitivă, sînt scoase la iveală, mai nuanțat, minusurile și lipsurile, se conturează mai cuprinzător măsuri­le ce trebuie luate pentru a în­deplini la nivel superior cerințele sporite care se pun pentru urmă­torul ciclu de instrucție. S-au făcut multe lucruri bune în regiment. Afirmația se bizuie pe calificativul BINE obținut inspecția ce a avut loc la începu­tu­tul anului, pe rezultatele bune ob­ținute ulterior la aplicația execu­tată în munți, la trageri, în acti­vitatea desfășurată în economia națională. Dar comuniștii, organi­zația de partid a regimentului gîn­­desc că se poate și mai bine și mai eficient. Este în acest mod de a gîndi urmarea firească a înțele­gerii faptului că ideile din docu­mentele de partid trebuie să de­vină fapte, să fie transformate în scopuri imediate și de perspectivă pentru a căror îndepli­nire fiecare, la locul său de mun­că, să nu precupețească nici un efort Comuniștii știu că aceasta în­seamnă neapărat lupta împotriva deficiențelor încă existente. Timpul — marea problemă a zilelor noas­tre — nu este încă judicios folosit pentru pregătirea cadrelor. Există la nivelul unității un plan, el este respectat. Dar mai apar multe ,,ferestre“. Intră compania în gardă, o parte din cadre angajate ia treburi concrete, nu sînt ar putea fi pregătit din vreme un program care să ducă la îmbogă­țirea cunoștințelor lor. Un batalion primește o misiune în afara uni­tății, o parte din cadre rămîn in cazarmă ; comandantul batalionu­lui, șeful de stat major, biroul or­ganizației ar trebui să acționeze prompt, și eficace pentru a da den­sitate activității lor. Deci un obiec­tiv cu bătaie imediată și în pers­pectivă , fiecare oră disponibilă să fie folosită organizat pentru ridi­carea calificării cadrelor. Nu nu­mai la nivelul regimentului, ci și în al batalioanelor și companiilor. Sau un alt exemplu. Se poate vor­bi despre progrese în aprofunda­rea și cunoașterea regulamentelor. Dar nu se insistă încă suficient de către toți pentru aplicarea lor întocmai, pentru respectarea rigu­roasă a obligațiilor stabilite pen­tru fiecare funcție. Comuniștii consideră că și în această privință trebuie acționat hotărît, înlăturarea acestor lipsuri este privită ca un obiectiv imediat al muncii de par­tid. Așa gîndesc ei și în legătură cu alte domenii. Viața le-a demon­strat că lipsa de prevedere în planificare și organizare produce perturbații, că aplicațiile tactice pot oferi mult mai multe învăță­minte dacă scopurile vor fi mai bine precizate, dacă se vor da tru­pelor mai multe situații de rezol­vat. Un domeniu cu implicații multiple Locotenent-colonelul PETRE SÏRATU locțiitorul comandantului pentru servicii, spunea : „Studiu documentelor de partid ne-a sport convingerea că munca administra­­tiv-gospodărească constituie un act politic cu implicații deosebite asu­pra bunei desfășurări a programu­lui de instruire și educare a efec­tivelor“. Iată o direcție în care angajarea comunistă este, de asemenea, evi­dentă. ...Se muncește intens pentru per­fecționarea poligonului automati­zat, pentru punerea la punct a tan­­codromului, a poligoanelor batalio­­nare pentru instrucția focului. A­­menajarea sălilor de specialitate, a atelierului de reparații tancuri și auto și reparațiile necesare la clădiri, pregătirea ținutei de iarnă, pregătirea pentru trecerea tehnicii la exploatarea de sezon, strîngerea produselor realizate în gospodăria ajutătoare, realizarea planului a­­provizionărilor de iarnă și conser­varea corespunzătoare a alimente­lor — iată doar cîteva activități care se desfășoară sub deviza mai iute, mai bine, mai eficient. Problemele acestui sector au fost dezbătute în adunări de partid. Pe baza analizei critice, au reieșit so­luții. Pregătirea cadrelor din sectorul gospodăresc va fi marcată anul a­­cesta de abordarea a o seamă de probleme noi apărute în literatura de specialitate. La convocarea șe­filor de depozite și plutonierilor de companie se va pune accentul pe latura practică a activității a­­cestora. Cei ce întocmesc planifi­carea transporturilor țin seama de lipsurile ce s-au manifestat, evită repetarea lor. Se cere mai mult realism și in întocmirea planului gospodăriei ajutătoare și, implicit, mai multă preocupare pentru ob­ținerea unor cantități sporite de produse. Fie și succint prezentate preocu­pările din sectorul tehnic-adminis­­trativ, se evidențiază convergența lor cu liniile generale ale efortului comuniștilor, ale întregului perso­nal al unității. Viața de partid și viața regimentului Fără doar și poate, în tot ce s-a rezolvat bun, în experiența acumu­lată dar și în lipsurile împotriva cărora luptă în prezent comuniștii găsim și expresia modului cum s-a desfășurat munca de partid, care a fost eficiența ei intr-un compar­timent sau altul. — Ce preocupări se înscriu în prezent, pe prima filă a agendei de lucru a comitetului de partid, a birourilor organizațiilor de bază ? — l-am întrebat pe locotenent-co­lonelul Sergiu Predescu, secretarul comitetului. — Am să încerc să nominalizez cîteva, fără a considera că pe cele­lalte le socotim mai puțin impor­tante. Ne gîndim, de pildă, ca bi­lanțul ce-l vom face să fie prin conținutul său o analiză politică, co­munistă a modului cum am muncit, a factorilor care au favorizat îmbo­gățirea experienței, a cauzelor care au determinat persistența sau a­­pariția unor lipsuri și ce trebuie făcut pentru a le evita în viitor. Un cuvînt greu vor avea de spus pentru perfecționarea muncii noas­tre adunările generale ale organi­zațiilor de bază de partid pentru dări de seamă și alegeri, adunarea comuniștilor pe unitate. Ne îngri­jim de pregătirea temeinică a nou­lui an, de învățămînt politic, de asigurarea tuturor condițiilor pen­tru aprofundarea Conferinței Naționale documentelor a partidului și mobilizarea întregului personal pentru traducerea în viață a sar­cinilor ce ne revin din aceste do­cumente. Sînt numeroase și com­plexe sarcinile pentru pregătirea noului ciclu de instrucție. Este fi­resc, obligatoriu ca viața de par­tid, munca comitetului și organi­zațiilor de bază să fie strîns lega­te de viața și sarcinile regimen­tului. — Cu ce învățăminte, sub aspec­tul eficienței muncii de partid, veți păși în noul ciclu de instrucție ? — Studiul documentelor Confe­rinței Naționale, al cuvîntării tova­rășului Nicolae Ceaușescu la recen­ta Consfătuire de lucru de la C.C. al P.C.R., cit și viața din unitate ne-au convins și mai mult că este absolut necesar să trecem mai ho­tărît la mutarea centrului de greu­tate a muncii noastre în plutoane, companii, batalioane. Știm câtă im­portanță au subunitățile în forma­rea unor luptători bine pregătiți și temeinic educați. De aici și obli­gația muncii de partid de a-și do­vedi eficiența acolo, în mijlocul oamenilor. Cred că nu vom greși dacă vom renunța la unele metode valabile pentru eșaloane mai mari. Concret, mă refer la control și în­drumare. La nivelul comitetului de partid, îndrumarea zilnică, spri­jinul concret al birourilor orga­nizațiilor de bază trebuie să ca­pete prioritate în munca fiecărui membru al comitetului de partid. Ne dăm seama că trebuie acționat astfel, ca fiecare, ofițer să înțe­leagă ce înseamnă în mod concret îndeplinirea atributului de specia­list și activist politic. Pornind de la faptul că majoritatea ofițerilor sînt membri de partid, vom pune un accent deosebit asupra obliga­ției statutare privind rolul lor de frunte ; comandanților comuniști le vom explica răspunderea ce o au de a face ca și subordonații lor comuniști și uteciști să se afle în primele rînduri. Ne gîndim ca și la convocările ce vor avea loc în vederea noului ciclu să definim mai profund răspunderile ce le au cadrele față de pregătirea politică a subordonaților, față de conținutul activităților politico-culturale .Comuniștii gîndesc spre mai iute, mai bine și mai eficient cu convingerea că nimic nu poate și nu trebuie să rămînă în afara în­­rîuririi muncii de partid. Locotenent-colonel GH. SUHARL Teile li­fele nippte in PREGĂTIREA NOULUI CICLU DE INSTRUCȚIE PATRIEI Nr. 39 (6137) RAPORTĂM : Am obținut la inspecție calificativul general foarte bine ! TOTUL DUPĂ REGULAMENT La sfîrșitul anului trecut am fost numit comandant de compa­nie. O dată cu mine au venit în subunitate și locotenenții Zăpor Ioan și Ciurlea Virgil. M-am bucu­rat pentru că pe amîndoi îi cu­noșteam și știam cită pasiune au pentru specialitate. Despre locote­nentul Zăpor mai adaug că a fost șef de promoție la absolvirea șco­lii militare de ofițeri, și asta spune multe, împreună am analizat ce aveam de făcut ca la toate categoriile de pregătire rezultatele să fie intr-a­devăr superioare și, in acest fel, să îndeplinim ordinul comandan­tului nostru suprem, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Bineînțeles, am hotărît să ne preocupăm ca în­treaga activitate din companie să se desfășoare în strictă conformi­tate cu cerințele regulamentare, iar în desfășurarea programului de instruire, la toate categoriile de pregătire, să nu admitem nici o simplificare sau ușurare, fiecare minut să fie folosit din plin. De un real folos ne-a fost poli­gonul de cercetare unde, pe un spațiu destul de restrîns, dispunem de elementele necesare instrucției de specialitate. In asemenea con­diții și timpul putea fi folosit chib­zuit. In poligon, executînd temele din planul de pregătire, am reu­șit să instruim în bune condiții militarii, să le formăm deprinde­rile care pentru un cercetaș sînt indispensabile. Am avut însă grijă ca aceste deprinderi să le dezvol­tăm și să le consolidăm și cu alte prilejuri. In deplasări spre poligoa­ne cream anumite situații în care cercetașii erau nevoiți să facă uz de cunoștințele acumulate , ca mij­loc de verificare, de perfecționare chiar, am folosit și participarea u­­nor echipe la concursuri de zonă organizate de asociația de turism­­alpinism a județului. Trofeele cu­cerite stau mărturie comportării cercetașilor. A fi cercetaș e o specialitate fru­moasă, dar ea cere multă voință, dîrzenie, curaj, inițiativă. Aceste calități mai ușor pot fi dezvoltate cînd au la bază un bagaj larg de cunoștințe și se întemeiază pe o bună pregătire fizică. In poligon ne-am și făcut unele instalații spe­ciale din cele care se pot întîlni cu predilecție în instruirea vînăto­­rilor de munte , traversarea unei rîpe pe cablu cu ajutorul scripete­­lui sau pe bîrne, cățărarea pe frînghie sau pe trunchi de copac pfer Dar unui cercetaș nu i se cere să aibă numai deprinderi pînă la reflex. El trebuie să judece rapid situațiile extrem de variate în care se poate găsi, în îndeplinirea diferitelor misiuni, cercetașul, de cele mai multe ori, acționează sin­gur sau în grupuri mici — de 2—3. Cu ei nu este compania sau pluto­nul unde, oricînd, cu ajutorul to­varășilor de arme, poate găsi solu­ții optime, unde se găsește ofițerul care îl îndrumă. La multele între­bări pe care i le... pune lupta, este nevoit să-și dea singur răs­punsuri. De aceea, orele de pregă­tire teoretică, precum și exercițiile executate au urmărit să le forme­ze gîndirea lucidă, judecata promp­tă. Ne-a folosit și sala de specia­litate, pe care, cu sprijinul statu­lui major, am îmbogățit-o. Acum ea poate asigura o pregătire teo­retică complexă. Toți militarii își iubesc spe­cialitatea. Nici un militar nu s-ar plînge că e greu, cu toate că în rezolvarea di­feritelor exerciții și antrenamente le cerem să folosească intens toate procedeele pe care le cunosc și a­­ceasta nu e deloc ușor. M-am con­vins însă că sînt legați cu toții de subunitate, că îndrăgesc speciali­tatea. Mi-am întărit această con­vingere cînd i-am văzut cîtă pasiu­ne depun în instruire, cit s-au bucurat de îndeplinirea angaja­mentelor luate în cinstea Conferin­ței Naționale a partidului, cînd, după inspecție, datorită calificati­velor foarte bune obținute, compa­nia a devenit „Subunitate de frunte". Căpitan GHEORGHE GAREJA comandant de companie CALITATEA- principalul criteriu Trăiesc sentimentul satisfacției depline pentru rezultatele bateriei de aruncătoare în ciclul de instruc­ție ce-l încheiem. Calificativul ge­neral foarte bine încununează o muncă tenace, perseverentă depusă de toți subordonații și de mine per­sonal. Experiență prea multă la co­manda bateriei nu am, dar dra­gostea pentru cariera pe care mi-am ales-o, dorința de a răspunde în­crederii ce mi s-a acordat, ajuto­rul primit din partea șefilor mei m-au ajutat să depășesc momen­tele de impas ale începutului, să găsesc soluțiile cele mai corespun­zătoare de rezolvare a sarcinilor complexe pe care le ridică proce­sul de instruire și educare a mili­tarilor. Ciclul acesta, la noi în unitate, a fost numit ciclul calității. Era normal ca tot ceea ce făceam, fie­care oră de instrucție, fiecare an­trenament, ședință de tragere să răspundă tuturor exigențelor sub raportul calității. De la bun început am socotit că îndeplinirea în cele mai bune con­diții a planului pregătirii de luptă și politice impune statornicirea în subunitate a unei discipline mili­tare ferme. Am pretins, sub acest aspect, mai mult decît simpla în­deplinire a datoriei. Am conside­rat că vom respecta cerințele dis­ciplinei , muncind cu răspundere pentru îndeplinirea exemplară, in­tegrală a programului de pregătire, fără a îngădui vreo concesie sau compromis. Fiecare ședință de in­strucție a fost pentru militari iz­vorul unor noi cunoștințe și o treaptă superioară în formarea de­prinderilor, fiind astfel concepută și desfășurată incit, ferită de mo­notonie, să se mențină mereu trea­ză atenția. Organizarea minuțioasă a activităților, pregătirea cu perse­verență și temeinicie a gradaților, asigurarea­ bazei materiale în cele mai mici amănunte, neadmiterea absențelor la programul de pregă­tire inclusiv cel de după-amiază, folosirea cu maximum de randa­ment a timpului de muncă au ex­primat existența unei discipline trainice, fiind factori determinanți ai succeselor noastre. La noi în subunitate calitatea muncii de instruire are drept cri­teriu principal de apreciere pre­cizia cu care ajunge mina de arun­cător în punctul stabilit. De aceea am căutat să dezvoltăm militarilor cul­tul preciziei. O cutime greșită de­termină ineficacitatea unui întreg ansamblu care execută loviturile. A cerut o muncă mai mare, dusă cu ajutorul gradaților, pentru a ex­plica o dată, de două ori, a exersa, a repeta mereu, pînă cînd s-a pu­tut realiza precizia calculelor, a punerii elementelor și execuția lo­viturilor. Au intervenit aici și coeziunea care s-a creat între militari, senti­mentul de responsabilitate față de subunitate și față de propriile în­datoriri, spiritul de întrajutorare tovărășească — calități dezvoltate prin munca educativă a organiza­ției de partid, a organizației U.T.C. în momentele de maximă încorda­re nu se mai gîndeau la eforturile pe care trebuiau să le facă, ci la baterie. De aceea am apreciat că rezultatele foarte bune obți­­ute la inspecție sînt răsplata muncii de­puse de întregul colectiv al bate­riei, sînt rodul gîndirii, inițiati­vei și eforturilor tinerilor minu­nați pe care îi comand. Locotenent PETRU COJOC comandant de baterie ele 48 de ore de aplicație petre­cute în intimitatea pozițiilor de tra­gere, a punctelor de observare ale rachetiștilor, obuzieriștilor și aruncătoriștilor m-au con­vins că nu degeaba i s-a spus metaforic artileriei „zeul războiului". ...în punctul de comandă al unei subunități de rachete tactice se lucrează febril Up locotenent și doi sol­dați calculează elementele : viteza vîntului, distanța, de­riva, înălțimea... Totul se stabilește precis, matematic. (Aveam să mă conving ul­­terior că pentru artilerist matematica e cea mai con­cretă și uzitată știință). Ra­cheta se înalță încet, se­meț pe ghidajul ei mobil. Totul se desfășoară repede, dar fără grabă. Servanții știu că aici n-are ce căuta pripeala, fiecare­ execute minuțios o anumită opera­­țiune. — La noi nu sînt admise erori ! ne spune în treacăt comandantul instalației..— un tînăr locotenent despre care aflau apoi că este se­cretarul organizației U.T.C. din subunitate. Într-adevăr, aici nimănui nu-i este permis să gre­șească. Și nimeni nu gre­șește ! La ultimele trageri de luptă, subunitatea a luat calificativul maxim. Nici a­­cum nu poate fi altfel... În drum spre punctul de observare ne oprim la po­­zițiile de tragere ale bate­riilor de obuziere. Nici nu le-aș fi observat dacă ma­iorul Radu Gheorghe nu ne-ar fi atras atenția. Am­plasamentele pieselor, șan­țurile de legătură, adăpos­turile, totul e lucrat impe­cabil,­ cu minuție.­­Și asta pe o vreme cănească — de o săptămînă plouă par­că în dușmănie !). Plase mari de mascare ascund dispozitivul. Aici e dispus divizionul maiorului P. Me­­reuță. Nu-l găsim însă pe comandant. Și el, și co­mandanții de baterii sunt undeva în față, în punctele de observare. Aici, în pozi­țiile de tragere, comandan­ții sînt aproape toți loco­tenenți. Tineri, foarte tineri, dar siguri pe ei. Nu par deloc copleșiți de răspun­derea ce le revine — se va trage cu proiectile reale, peste­ dispozitivul trupelor proprii. Locotenentul Gh. Moșne­­guț face ultimele verificări : — Sergent Melinte, ai ve­rificat muniția ? Fii atent, voi începeți reglajul... Moșnegul trece de la o piesă la alta. Nimic nu-i scapă,­ e iute ca argintul viu. (Ca și cum ar vrea să-și desmintă numele !) Dispozitivul divizioanelor este conceput astfel încît să se asigure o bună dis­persare ; totodată s-a avut în vedere posibilitatea schimbării rapide a poziții­lor de tragere. Nu, artile­ria nu-i deloc o armă sta­tică, manevra de foc și mij­loace e tot atît de impor­tantă la tunuri ca de pildă la noi, la tanchiști. ...La „grele", în timp ce privim îngrijorați spre no­rii plumburii care acoperă crestele munților, locote­nentul C. Caraivan ne po­vestește ceva despre : „o altă aplicație și mai com­plicată, pe un ger de -25 ° după un marș istovitor..." Modești artileriștii, deși ar avea cu ce se lăuda. Peste un minut începe pregătirea de foc. Coman­dantul grupării ține în fie­care mînă cîte un microre­­ceptor. — „Radu" Atenție ! „Va­­sile" Gata ! Din locul acesta vedem ca-n palmă dispozitivul tru­pelor proprii și al „inami­cului". Iată și obiectivele. Colo un punct de sprijin, dincolo altul... Ca un făcut, se dezlănțuie o ploaie to­rențială. Foc să Am impresia că a început fiarbă pămîntul. Trag tunurile, obuzierele, aruncă­toarele cu reacție, trag și tanchiștii care participă la pregătirea de foc.. Obser­văm prin binoclu spargerile proiectilelor, o mulțime de ținte ce marchează inamicul dispar din primele momen­te. Un nor de fum negru întunecă pozițiile adversa­rului. Nu-ți poți reține o ex­clamație de admirație la adresa preciziei tirului unu­ia dintre divizioane. S-a aplicat metoda re­partiției obiectivelor pe ba­terii în cadrul sectorului de foc al divizionului. E un procedeu nou, avantajos. Se realizează o mai mare precizie, cu același consum de muniție obținîndu-se un grad mai ridicat de neu­tralizare a inamicului. De altfel, acesta nu-i sin­gurul experiment reușit în cadrul aplicației. Nu depar­te de punctul de observare, o baterie de obuziere co­mandată de căpitanul Du­mitru Popescu execută în cadrul pregătirii de foc tra­geri prin ochire directă. Bateria îndeplinește astfel o misiune pe care în mod normal ar fi îndeplinit-o un divizion. Distanța e mare (mult peste limita loviturii directe), dar măiestria ar­­tileriștilor își spune cuvîntul : majoritatea proiectilelor își ating ținta. Ultimul ciocan de foc. Toate categoriile de arma­ment s-au dezlănțuit. Bubu­itul tunurilor se interferează cu cel al aruncătoarelor an­titanc reactive, cu țăcănitul armamentului automat. Pro­iectilele zboară fisîki d­in­tr-un chip ciudat și explo­dează la numai cîteva sute de metri depărtare de tran­șeele unde infanteriștii aș­teaptă semnalul de porniri la atac. Ce-o fi acum în sufletul pistolarului Iosif Dezsă sau „aghistului" Pe­tru Țigan ? Cu o oră înain­te îmi spuseseră amîndoi : „Totul e normal. Teamă ? De ce să ne fie teamă ? Doar artileriștii își cunosc bine meseria !". Asta așa e, se și vede ! „Lipite" de focul artileriș­­tilor, infanteria și tancurile se avîntă la atac. Înaintea­ză cu impetuozitate. Alt curaj ai cînd știi că în fața ta „inamicul" e tratat cu o adevărată ploaie de pro­iectile ! Artileria a trecut la spri­jinul de foc. Concentrările succesive și barajele de foc slăbesc rezistența inamicu­lui, îl împiedică să execute manevra de forțe și mijloa­ce. Ploaia a slăbit din in­tensitate. O baterie adver­să nou descoperită e luată în primire. Asistăm la ceea ce se cheamă în termeni mai mult literari decît mili­tari „duel de artilerie". Tancurile se apropie de prima creastă din adîncime, infanteriștii țin și ei pasul. Undeva în spate, prima ba­terie de obuziere „împere­chează". Se schimbă pozi­ția de tragere. Focul nu contenește nici o clipă. To­tul e organizat astfel nicit să nu existe pauze în exe­cutarea sprijinului de foc. Schimbăm și noi „pozi­ția" ...lată : se conturează un contraatac al adversarului. Bateria de rachete antitanc dirijate ocupă rapid alinia­mentul stabilit din timp. Peste cîteva clipe, maiorul Eugen Dîrvoreanu poate da comanda de lansare. La mînerele lor de comandă, operatorii sînt gata. — Lansați ! Urmărim traiectoria sinu­oasă a primei rachete. Te­renul e frămîntat și acope­rit. O fracțiune de secundă am impresia că se va lovi de pămînt, dar nu, iar-o iz­bind ținta în plin. Operato­rul, sergentul-major Con­stantin Cetate, e unul din maeștrii tragerilor precise. In acest an a devenit mem­bru de partid. Angajamen­tul său : racheta și ținta ! Și se ține de cuvînt. Concomitent cu acțiunile de respingere a contraata­cului, artileria sprijină intro­ducerea în luptă a eșalo­nului doi de batalion. Sub protecția exploziilor ce țin inamicul cu capul la pă­­mînt, compania din eșalo­nul doi se desfășoară și atacă din mișcare, impri­mînd ofensivei un ritm și mai alert. Aplicația conti­nuă. Artileriști, infanteriști, tanchiști, geniști — toate armele concură la zdrobi­rea rezistenței adversarului. Aud fîșîitul devenit fami­liar. Altă salvă de proiec­ție se îndreaptă spre țintă. Divizionul de obuziere a ocupat o nouă poziție. După grafic, matematic. Nu, hotărît lucru, artileria nu e o armă statică ! Maior L. CRISTIAN NI S-A ÎNFĂȚIȘAT­­ PUTERNICĂ, DINAMICĂ: ARTILERIA! Se primește o nouă misiune de foc. Foto: ȘT. IONESCU ..­nițiative" La lucrările pe care le-a executat un poligon, în baza sportivă, în cazarmă și la casa armatei, unita­tea unde muncește locote­nent-colonelul C. Pirot a folosit 26 500 kg ciment, pe care n-a dat nici un leu. L-a primit de la un combinat. N-a dat bani, dar unitatea a dat mili­tari care au executat la combinat diferite munci necalificate, deși un ordin interzice categoric acest lucru. Intr-o altă subunitate subordonată aceleiași mari unități, „cu banii procurați din vînzarea fierului vechi — ne spunea maiorul T. Morăreț —, am cumpărat aparat de filmat, de fo­tografiat, de proiecție, as­­pectomat, diascol, magne­tofon..." Dar fierul vechi predat de unitate reprezintă, ca și in primul caz, contra­valoarea muncii prestate de militari pe la diferite întreprinderi din oraș. De­sigur In timpul destinat instruirii. Oare tovarășii de la e­­șalonul superior vor trans­mite felicitări inițiatorilor unor astfel de „inițiative'" ? (M. C.) Cui s-o imputăm ? Cînd să-și ridice solda pe luna iunie, sergentul­­major D. Tița s-a pomenit că i se reține o sumă de bani în contul unei impu­tații de 1 800 lei pentru pierderea unor scule și a unor ambalaje pe care de fapt nu le avea în pri­mire. Timp de două luni de zile s-a zbătut in uni­tate pentru a se reveni a­­supra imputației făcute pe nedrept. Nimeni insă nu a S-a dat curs cererii sale, adresat ziarului. Din răspunsul semnat de co­lonelul tăm . .,ln D. Grigorescu ci­urma cercetă­rilor întreprinse, s-a sta­bilit că sculele și ambala­jele ce au făcut obiectul imputației se găseau închi­se în magazia unui sala­riat civil care era plecat in concediu in perioada in­ventarierii. S-a restituit suma imputată subofițeru­lui' O astfel de joacă cu ba­nii omului cui s-o impu­tăm ? (P. M­ O poveste cu fasole... In aprilie 1971, delega­tul unei unități a adus 15 000 kg fasole, conform celor specificate in actul de însoțire a vagonului și în procesul-verbal încheiat la baza de aprovizionare După două săptămîni a so­sit factura, dar pentru 20 000 kg — cantitate care s-a și înregistrat în scripte Nici la introducerea in depozit, nici cînd a apă­rut neconcordanța cu fac­tura, nici la inventarierea din decembrie 1971, și... niciodată în aproape 17 luni, locotenent-colonelul A. Chiriac, locțiitorul co­mandantului pentru servi­cii, și maiorul I. Tiiros, șe­ful serviciului alimente, n-au controlat existentul, și n-au pretins șefului de depozit să cîntărească fa­solea. Rezultatul : în sep­tembrie a.c., organele de control constată o lipsă de 3 500 kg. Cu măsurile de rigoare față de astfel de neglijențe, chestiunea s-ar putea socoti încheiată. Dar abia acum lucrurile se complică. De ce numai 3 500 kg minus ? De unde provin cele 1 500 kg — di­ferența pînă la 5 000 cut ar fi fost normal să lipseas­că ? Sau poate nici canti­tățile pentru rațiile osta­șilor nu se cântăresc ? Gospodarii unității ce pă­rere au ? (E. V.) Medicală In toamna anului 1968 medicul unității unde m­un­­cește locotenent-colonelul Gh. Marchidan a fost pen­sionat. De problemele me­dicale a rămas să se ocu­pe în continuare felcerul, plutonierul-adjutant Stan Vasile, dar, în curând, și el urmează să fie pensionat. Pentru a satisface nevoi­le unității eșalonul supe­rior a luat măsura ca un medic militar să se depla­seze de două-trei ori pe săptămînă, în limita tim­pului. Dar această limită nu poate cuprinde perso­nalul oricît s-ar strădui medicul. Așa că, pentru consultații trebuie să se deplaseze pînă la policli­nica de garnizoană lipsind astfel ore intregi din pro­ducție Această situație fiind, or­ganul medical de resort poate da vreo soluție 7 (CM.).

Next