Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1972 (Anul 28, nr. 27-52)
1972-09-27 / nr. 39
Pa92 APĂRAREA ................................................................................. Am întîlnit în ultimele deplasări reportericești, concretizat în diferite întruchipări, îndemnul secretarului general al partidului nostru,tovarășul Nicolae Ceaușescu. Comuniștii caută și descoperă acele resurse care în noul ciclu de instrucție să ducă spre MAI IUTE, MAI BINE Și MAI EFICIENT. Studiu, concluzii, acțiune Un regiment mecanizat. La comandamentul unității sînt studiate sarcinile pentru noul ciclu de instrucție. „Aprofundăm noile cerințe reflecting totodată asupra modului cum am muncit pînă acum“ .— subliniază locotenent-colonelul ION DRAGU. Procedîndu-se așa se conturează mai concret experiența pozitivă, sînt scoase la iveală, mai nuanțat, minusurile și lipsurile, se conturează mai cuprinzător măsurile ce trebuie luate pentru a îndeplini la nivel superior cerințele sporite care se pun pentru următorul ciclu de instrucție. S-au făcut multe lucruri bune în regiment. Afirmația se bizuie pe calificativul BINE obținut inspecția ce a avut loc la începututul anului, pe rezultatele bune obținute ulterior la aplicația executată în munți, la trageri, în activitatea desfășurată în economia națională. Dar comuniștii, organizația de partid a regimentului gîndesc că se poate și mai bine și mai eficient. Este în acest mod de a gîndi urmarea firească a înțelegerii faptului că ideile din documentele de partid trebuie să devină fapte, să fie transformate în scopuri imediate și de perspectivă pentru a căror îndeplinire fiecare, la locul său de muncă, să nu precupețească nici un efort Comuniștii știu că aceasta înseamnă neapărat lupta împotriva deficiențelor încă existente. Timpul — marea problemă a zilelor noastre — nu este încă judicios folosit pentru pregătirea cadrelor. Există la nivelul unității un plan, el este respectat. Dar mai apar multe ,,ferestre“. Intră compania în gardă, o parte din cadre angajate ia treburi concrete, nu sînt ar putea fi pregătit din vreme un program care să ducă la îmbogățirea cunoștințelor lor. Un batalion primește o misiune în afara unității, o parte din cadre rămîn in cazarmă ; comandantul batalionului, șeful de stat major, biroul organizației ar trebui să acționeze prompt, și eficace pentru a da densitate activității lor. Deci un obiectiv cu bătaie imediată și în perspectivă , fiecare oră disponibilă să fie folosită organizat pentru ridicarea calificării cadrelor. Nu numai la nivelul regimentului, ci și în al batalioanelor și companiilor. Sau un alt exemplu. Se poate vorbi despre progrese în aprofundarea și cunoașterea regulamentelor. Dar nu se insistă încă suficient de către toți pentru aplicarea lor întocmai, pentru respectarea riguroasă a obligațiilor stabilite pentru fiecare funcție. Comuniștii consideră că și în această privință trebuie acționat hotărît, înlăturarea acestor lipsuri este privită ca un obiectiv imediat al muncii de partid. Așa gîndesc ei și în legătură cu alte domenii. Viața le-a demonstrat că lipsa de prevedere în planificare și organizare produce perturbații, că aplicațiile tactice pot oferi mult mai multe învățăminte dacă scopurile vor fi mai bine precizate, dacă se vor da trupelor mai multe situații de rezolvat. Un domeniu cu implicații multiple Locotenent-colonelul PETRE SÏRATU locțiitorul comandantului pentru servicii, spunea : „Studiu documentelor de partid ne-a sport convingerea că munca administrativ-gospodărească constituie un act politic cu implicații deosebite asupra bunei desfășurări a programului de instruire și educare a efectivelor“. Iată o direcție în care angajarea comunistă este, de asemenea, evidentă. ...Se muncește intens pentru perfecționarea poligonului automatizat, pentru punerea la punct a tancodromului, a poligoanelor batalionare pentru instrucția focului. Amenajarea sălilor de specialitate, a atelierului de reparații tancuri și auto și reparațiile necesare la clădiri, pregătirea ținutei de iarnă, pregătirea pentru trecerea tehnicii la exploatarea de sezon, strîngerea produselor realizate în gospodăria ajutătoare, realizarea planului aprovizionărilor de iarnă și conservarea corespunzătoare a alimentelor — iată doar cîteva activități care se desfășoară sub deviza mai iute, mai bine, mai eficient. Problemele acestui sector au fost dezbătute în adunări de partid. Pe baza analizei critice, au reieșit soluții. Pregătirea cadrelor din sectorul gospodăresc va fi marcată anul acesta de abordarea a o seamă de probleme noi apărute în literatura de specialitate. La convocarea șefilor de depozite și plutonierilor de companie se va pune accentul pe latura practică a activității acestora. Cei ce întocmesc planificarea transporturilor țin seama de lipsurile ce s-au manifestat, evită repetarea lor. Se cere mai mult realism și in întocmirea planului gospodăriei ajutătoare și, implicit, mai multă preocupare pentru obținerea unor cantități sporite de produse. Fie și succint prezentate preocupările din sectorul tehnic-administrativ, se evidențiază convergența lor cu liniile generale ale efortului comuniștilor, ale întregului personal al unității. Viața de partid și viața regimentului Fără doar și poate, în tot ce s-a rezolvat bun, în experiența acumulată dar și în lipsurile împotriva cărora luptă în prezent comuniștii găsim și expresia modului cum s-a desfășurat munca de partid, care a fost eficiența ei intr-un compartiment sau altul. — Ce preocupări se înscriu în prezent, pe prima filă a agendei de lucru a comitetului de partid, a birourilor organizațiilor de bază ? — l-am întrebat pe locotenent-colonelul Sergiu Predescu, secretarul comitetului. — Am să încerc să nominalizez cîteva, fără a considera că pe celelalte le socotim mai puțin importante. Ne gîndim, de pildă, ca bilanțul ce-l vom face să fie prin conținutul său o analiză politică, comunistă a modului cum am muncit, a factorilor care au favorizat îmbogățirea experienței, a cauzelor care au determinat persistența sau apariția unor lipsuri și ce trebuie făcut pentru a le evita în viitor. Un cuvînt greu vor avea de spus pentru perfecționarea muncii noastre adunările generale ale organizațiilor de bază de partid pentru dări de seamă și alegeri, adunarea comuniștilor pe unitate. Ne îngrijim de pregătirea temeinică a noului an, de învățămînt politic, de asigurarea tuturor condițiilor pentru aprofundarea Conferinței Naționale documentelor a partidului și mobilizarea întregului personal pentru traducerea în viață a sarcinilor ce ne revin din aceste documente. Sînt numeroase și complexe sarcinile pentru pregătirea noului ciclu de instrucție. Este firesc, obligatoriu ca viața de partid, munca comitetului și organizațiilor de bază să fie strîns legate de viața și sarcinile regimentului. — Cu ce învățăminte, sub aspectul eficienței muncii de partid, veți păși în noul ciclu de instrucție ? — Studiul documentelor Conferinței Naționale, al cuvîntării tovarășului Nicolae Ceaușescu la recenta Consfătuire de lucru de la C.C. al P.C.R., cit și viața din unitate ne-au convins și mai mult că este absolut necesar să trecem mai hotărît la mutarea centrului de greutate a muncii noastre în plutoane, companii, batalioane. Știm câtă importanță au subunitățile în formarea unor luptători bine pregătiți și temeinic educați. De aici și obligația muncii de partid de a-și dovedi eficiența acolo, în mijlocul oamenilor. Cred că nu vom greși dacă vom renunța la unele metode valabile pentru eșaloane mai mari. Concret, mă refer la control și îndrumare. La nivelul comitetului de partid, îndrumarea zilnică, sprijinul concret al birourilor organizațiilor de bază trebuie să capete prioritate în munca fiecărui membru al comitetului de partid. Ne dăm seama că trebuie acționat astfel, ca fiecare, ofițer să înțeleagă ce înseamnă în mod concret îndeplinirea atributului de specialist și activist politic. Pornind de la faptul că majoritatea ofițerilor sînt membri de partid, vom pune un accent deosebit asupra obligației statutare privind rolul lor de frunte ; comandanților comuniști le vom explica răspunderea ce o au de a face ca și subordonații lor comuniști și uteciști să se afle în primele rînduri. Ne gîndim ca și la convocările ce vor avea loc în vederea noului ciclu să definim mai profund răspunderile ce le au cadrele față de pregătirea politică a subordonaților, față de conținutul activităților politico-culturale .Comuniștii gîndesc spre mai iute, mai bine și mai eficient cu convingerea că nimic nu poate și nu trebuie să rămînă în afara înrîuririi muncii de partid. Locotenent-colonel GH. SUHARL Teile lifele nippte in PREGĂTIREA NOULUI CICLU DE INSTRUCȚIE PATRIEI Nr. 39 (6137) RAPORTĂM : Am obținut la inspecție calificativul general foarte bine ! TOTUL DUPĂ REGULAMENT La sfîrșitul anului trecut am fost numit comandant de companie. O dată cu mine au venit în subunitate și locotenenții Zăpor Ioan și Ciurlea Virgil. M-am bucurat pentru că pe amîndoi îi cunoșteam și știam cită pasiune au pentru specialitate. Despre locotenentul Zăpor mai adaug că a fost șef de promoție la absolvirea școlii militare de ofițeri, și asta spune multe, împreună am analizat ce aveam de făcut ca la toate categoriile de pregătire rezultatele să fie intr-adevăr superioare și, in acest fel, să îndeplinim ordinul comandantului nostru suprem, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Bineînțeles, am hotărît să ne preocupăm ca întreaga activitate din companie să se desfășoare în strictă conformitate cu cerințele regulamentare, iar în desfășurarea programului de instruire, la toate categoriile de pregătire, să nu admitem nici o simplificare sau ușurare, fiecare minut să fie folosit din plin. De un real folos ne-a fost poligonul de cercetare unde, pe un spațiu destul de restrîns, dispunem de elementele necesare instrucției de specialitate. In asemenea condiții și timpul putea fi folosit chibzuit. In poligon, executînd temele din planul de pregătire, am reușit să instruim în bune condiții militarii, să le formăm deprinderile care pentru un cercetaș sînt indispensabile. Am avut însă grijă ca aceste deprinderi să le dezvoltăm și să le consolidăm și cu alte prilejuri. In deplasări spre poligoane cream anumite situații în care cercetașii erau nevoiți să facă uz de cunoștințele acumulate , ca mijloc de verificare, de perfecționare chiar, am folosit și participarea unor echipe la concursuri de zonă organizate de asociația de turismalpinism a județului. Trofeele cucerite stau mărturie comportării cercetașilor. A fi cercetaș e o specialitate frumoasă, dar ea cere multă voință, dîrzenie, curaj, inițiativă. Aceste calități mai ușor pot fi dezvoltate cînd au la bază un bagaj larg de cunoștințe și se întemeiază pe o bună pregătire fizică. In poligon ne-am și făcut unele instalații speciale din cele care se pot întîlni cu predilecție în instruirea vînătorilor de munte , traversarea unei rîpe pe cablu cu ajutorul scripetelui sau pe bîrne, cățărarea pe frînghie sau pe trunchi de copac pfer Dar unui cercetaș nu i se cere să aibă numai deprinderi pînă la reflex. El trebuie să judece rapid situațiile extrem de variate în care se poate găsi, în îndeplinirea diferitelor misiuni, cercetașul, de cele mai multe ori, acționează singur sau în grupuri mici — de 2—3. Cu ei nu este compania sau plutonul unde, oricînd, cu ajutorul tovarășilor de arme, poate găsi soluții optime, unde se găsește ofițerul care îl îndrumă. La multele întrebări pe care i le... pune lupta, este nevoit să-și dea singur răspunsuri. De aceea, orele de pregătire teoretică, precum și exercițiile executate au urmărit să le formeze gîndirea lucidă, judecata promptă. Ne-a folosit și sala de specialitate, pe care, cu sprijinul statului major, am îmbogățit-o. Acum ea poate asigura o pregătire teoretică complexă. Toți militarii își iubesc specialitatea. Nici un militar nu s-ar plînge că e greu, cu toate că în rezolvarea diferitelor exerciții și antrenamente le cerem să folosească intens toate procedeele pe care le cunosc și aceasta nu e deloc ușor. M-am convins însă că sînt legați cu toții de subunitate, că îndrăgesc specialitatea. Mi-am întărit această convingere cînd i-am văzut cîtă pasiune depun în instruire, cit s-au bucurat de îndeplinirea angajamentelor luate în cinstea Conferinței Naționale a partidului, cînd, după inspecție, datorită calificativelor foarte bune obținute, compania a devenit „Subunitate de frunte". Căpitan GHEORGHE GAREJA comandant de companie CALITATEA- principalul criteriu Trăiesc sentimentul satisfacției depline pentru rezultatele bateriei de aruncătoare în ciclul de instrucție ce-l încheiem. Calificativul general foarte bine încununează o muncă tenace, perseverentă depusă de toți subordonații și de mine personal. Experiență prea multă la comanda bateriei nu am, dar dragostea pentru cariera pe care mi-am ales-o, dorința de a răspunde încrederii ce mi s-a acordat, ajutorul primit din partea șefilor mei m-au ajutat să depășesc momentele de impas ale începutului, să găsesc soluțiile cele mai corespunzătoare de rezolvare a sarcinilor complexe pe care le ridică procesul de instruire și educare a militarilor. Ciclul acesta, la noi în unitate, a fost numit ciclul calității. Era normal ca tot ceea ce făceam, fiecare oră de instrucție, fiecare antrenament, ședință de tragere să răspundă tuturor exigențelor sub raportul calității. De la bun început am socotit că îndeplinirea în cele mai bune condiții a planului pregătirii de luptă și politice impune statornicirea în subunitate a unei discipline militare ferme. Am pretins, sub acest aspect, mai mult decît simpla îndeplinire a datoriei. Am considerat că vom respecta cerințele disciplinei , muncind cu răspundere pentru îndeplinirea exemplară, integrală a programului de pregătire, fără a îngădui vreo concesie sau compromis. Fiecare ședință de instrucție a fost pentru militari izvorul unor noi cunoștințe și o treaptă superioară în formarea deprinderilor, fiind astfel concepută și desfășurată incit, ferită de monotonie, să se mențină mereu trează atenția. Organizarea minuțioasă a activităților, pregătirea cu perseverență și temeinicie a gradaților, asigurarea bazei materiale în cele mai mici amănunte, neadmiterea absențelor la programul de pregătire inclusiv cel de după-amiază, folosirea cu maximum de randament a timpului de muncă au exprimat existența unei discipline trainice, fiind factori determinanți ai succeselor noastre. La noi în subunitate calitatea muncii de instruire are drept criteriu principal de apreciere precizia cu care ajunge mina de aruncător în punctul stabilit. De aceea am căutat să dezvoltăm militarilor cultul preciziei. O cutime greșită determină ineficacitatea unui întreg ansamblu care execută loviturile. A cerut o muncă mai mare, dusă cu ajutorul gradaților, pentru a explica o dată, de două ori, a exersa, a repeta mereu, pînă cînd s-a putut realiza precizia calculelor, a punerii elementelor și execuția loviturilor. Au intervenit aici și coeziunea care s-a creat între militari, sentimentul de responsabilitate față de subunitate și față de propriile îndatoriri, spiritul de întrajutorare tovărășească — calități dezvoltate prin munca educativă a organizației de partid, a organizației U.T.C. în momentele de maximă încordare nu se mai gîndeau la eforturile pe care trebuiau să le facă, ci la baterie. De aceea am apreciat că rezultatele foarte bune obțiute la inspecție sînt răsplata muncii depuse de întregul colectiv al bateriei, sînt rodul gîndirii, inițiativei și eforturilor tinerilor minunați pe care îi comand. Locotenent PETRU COJOC comandant de baterie ele 48 de ore de aplicație petrecute în intimitatea pozițiilor de tragere, a punctelor de observare ale rachetiștilor, obuzieriștilor și aruncătoriștilor m-au convins că nu degeaba i s-a spus metaforic artileriei „zeul războiului". ...în punctul de comandă al unei subunități de rachete tactice se lucrează febril Up locotenent și doi soldați calculează elementele : viteza vîntului, distanța, deriva, înălțimea... Totul se stabilește precis, matematic. (Aveam să mă conving ulterior că pentru artilerist matematica e cea mai concretă și uzitată știință). Racheta se înalță încet, semeț pe ghidajul ei mobil. Totul se desfășoară repede, dar fără grabă. Servanții știu că aici n-are ce căuta pripeala, fiecare execute minuțios o anumită operațiune. — La noi nu sînt admise erori ! ne spune în treacăt comandantul instalației..— un tînăr locotenent despre care aflau apoi că este secretarul organizației U.T.C. din subunitate. Într-adevăr, aici nimănui nu-i este permis să greșească. Și nimeni nu greșește ! La ultimele trageri de luptă, subunitatea a luat calificativul maxim. Nici acum nu poate fi altfel... În drum spre punctul de observare ne oprim la pozițiile de tragere ale bateriilor de obuziere. Nici nu le-aș fi observat dacă maiorul Radu Gheorghe nu ne-ar fi atras atenția. Amplasamentele pieselor, șanțurile de legătură, adăposturile, totul e lucrat impecabil, cu minuție.Și asta pe o vreme cănească — de o săptămînă plouă parcă în dușmănie !). Plase mari de mascare ascund dispozitivul. Aici e dispus divizionul maiorului P. Mereuță. Nu-l găsim însă pe comandant. Și el, și comandanții de baterii sunt undeva în față, în punctele de observare. Aici, în pozițiile de tragere, comandanții sînt aproape toți locotenenți. Tineri, foarte tineri, dar siguri pe ei. Nu par deloc copleșiți de răspunderea ce le revine — se va trage cu proiectile reale, peste dispozitivul trupelor proprii. Locotenentul Gh. Moșneguț face ultimele verificări : — Sergent Melinte, ai verificat muniția ? Fii atent, voi începeți reglajul... Moșnegul trece de la o piesă la alta. Nimic nu-i scapă, e iute ca argintul viu. (Ca și cum ar vrea să-și desmintă numele !) Dispozitivul divizioanelor este conceput astfel încît să se asigure o bună dispersare ; totodată s-a avut în vedere posibilitatea schimbării rapide a pozițiilor de tragere. Nu, artileria nu-i deloc o armă statică, manevra de foc și mijloace e tot atît de importantă la tunuri ca de pildă la noi, la tanchiști. ...La „grele", în timp ce privim îngrijorați spre norii plumburii care acoperă crestele munților, locotenentul C. Caraivan ne povestește ceva despre : „o altă aplicație și mai complicată, pe un ger de -25 ° după un marș istovitor..." Modești artileriștii, deși ar avea cu ce se lăuda. Peste un minut începe pregătirea de foc. Comandantul grupării ține în fiecare mînă cîte un microreceptor. — „Radu" Atenție ! „Vasile" Gata ! Din locul acesta vedem ca-n palmă dispozitivul trupelor proprii și al „inamicului". Iată și obiectivele. Colo un punct de sprijin, dincolo altul... Ca un făcut, se dezlănțuie o ploaie torențială. Foc să Am impresia că a început fiarbă pămîntul. Trag tunurile, obuzierele, aruncătoarele cu reacție, trag și tanchiștii care participă la pregătirea de foc.. Observăm prin binoclu spargerile proiectilelor, o mulțime de ținte ce marchează inamicul dispar din primele momente. Un nor de fum negru întunecă pozițiile adversarului. Nu-ți poți reține o exclamație de admirație la adresa preciziei tirului unuia dintre divizioane. S-a aplicat metoda repartiției obiectivelor pe baterii în cadrul sectorului de foc al divizionului. E un procedeu nou, avantajos. Se realizează o mai mare precizie, cu același consum de muniție obținîndu-se un grad mai ridicat de neutralizare a inamicului. De altfel, acesta nu-i singurul experiment reușit în cadrul aplicației. Nu departe de punctul de observare, o baterie de obuziere comandată de căpitanul Dumitru Popescu execută în cadrul pregătirii de foc trageri prin ochire directă. Bateria îndeplinește astfel o misiune pe care în mod normal ar fi îndeplinit-o un divizion. Distanța e mare (mult peste limita loviturii directe), dar măiestria artileriștilor își spune cuvîntul : majoritatea proiectilelor își ating ținta. Ultimul ciocan de foc. Toate categoriile de armament s-au dezlănțuit. Bubuitul tunurilor se interferează cu cel al aruncătoarelor antitanc reactive, cu țăcănitul armamentului automat. Proiectilele zboară fisîki dintr-un chip ciudat și explodează la numai cîteva sute de metri depărtare de tranșeele unde infanteriștii așteaptă semnalul de porniri la atac. Ce-o fi acum în sufletul pistolarului Iosif Dezsă sau „aghistului" Petru Țigan ? Cu o oră înainte îmi spuseseră amîndoi : „Totul e normal. Teamă ? De ce să ne fie teamă ? Doar artileriștii își cunosc bine meseria !". Asta așa e, se și vede ! „Lipite" de focul artileriștilor, infanteria și tancurile se avîntă la atac. Înaintează cu impetuozitate. Alt curaj ai cînd știi că în fața ta „inamicul" e tratat cu o adevărată ploaie de proiectile ! Artileria a trecut la sprijinul de foc. Concentrările succesive și barajele de foc slăbesc rezistența inamicului, îl împiedică să execute manevra de forțe și mijloace. Ploaia a slăbit din intensitate. O baterie adversă nou descoperită e luată în primire. Asistăm la ceea ce se cheamă în termeni mai mult literari decît militari „duel de artilerie". Tancurile se apropie de prima creastă din adîncime, infanteriștii țin și ei pasul. Undeva în spate, prima baterie de obuziere „împerechează". Se schimbă poziția de tragere. Focul nu contenește nici o clipă. Totul e organizat astfel nicit să nu existe pauze în executarea sprijinului de foc. Schimbăm și noi „poziția" ...lată : se conturează un contraatac al adversarului. Bateria de rachete antitanc dirijate ocupă rapid aliniamentul stabilit din timp. Peste cîteva clipe, maiorul Eugen Dîrvoreanu poate da comanda de lansare. La mînerele lor de comandă, operatorii sînt gata. — Lansați ! Urmărim traiectoria sinuoasă a primei rachete. Terenul e frămîntat și acoperit. O fracțiune de secundă am impresia că se va lovi de pămînt, dar nu, iar-o izbind ținta în plin. Operatorul, sergentul-major Constantin Cetate, e unul din maeștrii tragerilor precise. In acest an a devenit membru de partid. Angajamentul său : racheta și ținta ! Și se ține de cuvînt. Concomitent cu acțiunile de respingere a contraatacului, artileria sprijină introducerea în luptă a eșalonului doi de batalion. Sub protecția exploziilor ce țin inamicul cu capul la pămînt, compania din eșalonul doi se desfășoară și atacă din mișcare, imprimînd ofensivei un ritm și mai alert. Aplicația continuă. Artileriști, infanteriști, tanchiști, geniști — toate armele concură la zdrobirea rezistenței adversarului. Aud fîșîitul devenit familiar. Altă salvă de proiecție se îndreaptă spre țintă. Divizionul de obuziere a ocupat o nouă poziție. După grafic, matematic. Nu, hotărît lucru, artileria nu e o armă statică ! Maior L. CRISTIAN NI S-A ÎNFĂȚIȘAT PUTERNICĂ, DINAMICĂ: ARTILERIA! Se primește o nouă misiune de foc. Foto: ȘT. IONESCU ..nițiative" La lucrările pe care le-a executat un poligon, în baza sportivă, în cazarmă și la casa armatei, unitatea unde muncește locotenent-colonelul C. Pirot a folosit 26 500 kg ciment, pe care n-a dat nici un leu. L-a primit de la un combinat. N-a dat bani, dar unitatea a dat militari care au executat la combinat diferite munci necalificate, deși un ordin interzice categoric acest lucru. Intr-o altă subunitate subordonată aceleiași mari unități, „cu banii procurați din vînzarea fierului vechi — ne spunea maiorul T. Morăreț —, am cumpărat aparat de filmat, de fotografiat, de proiecție, aspectomat, diascol, magnetofon..." Dar fierul vechi predat de unitate reprezintă, ca și in primul caz, contravaloarea muncii prestate de militari pe la diferite întreprinderi din oraș. Desigur In timpul destinat instruirii. Oare tovarășii de la eșalonul superior vor transmite felicitări inițiatorilor unor astfel de „inițiative'" ? (M. C.) Cui s-o imputăm ? Cînd să-și ridice solda pe luna iunie, sergentulmajor D. Tița s-a pomenit că i se reține o sumă de bani în contul unei imputații de 1 800 lei pentru pierderea unor scule și a unor ambalaje pe care de fapt nu le avea în primire. Timp de două luni de zile s-a zbătut in unitate pentru a se reveni asupra imputației făcute pe nedrept. Nimeni insă nu a S-a dat curs cererii sale, adresat ziarului. Din răspunsul semnat de colonelul tăm . .,ln D. Grigorescu ciurma cercetărilor întreprinse, s-a stabilit că sculele și ambalajele ce au făcut obiectul imputației se găseau închise în magazia unui salariat civil care era plecat in concediu in perioada inventarierii. S-a restituit suma imputată subofițerului' O astfel de joacă cu banii omului cui s-o imputăm ? (P. M O poveste cu fasole... In aprilie 1971, delegatul unei unități a adus 15 000 kg fasole, conform celor specificate in actul de însoțire a vagonului și în procesul-verbal încheiat la baza de aprovizionare După două săptămîni a sosit factura, dar pentru 20 000 kg — cantitate care s-a și înregistrat în scripte Nici la introducerea in depozit, nici cînd a apărut neconcordanța cu factura, nici la inventarierea din decembrie 1971, și... niciodată în aproape 17 luni, locotenent-colonelul A. Chiriac, locțiitorul comandantului pentru servicii, și maiorul I. Tiiros, șeful serviciului alimente, n-au controlat existentul, și n-au pretins șefului de depozit să cîntărească fasolea. Rezultatul : în septembrie a.c., organele de control constată o lipsă de 3 500 kg. Cu măsurile de rigoare față de astfel de neglijențe, chestiunea s-ar putea socoti încheiată. Dar abia acum lucrurile se complică. De ce numai 3 500 kg minus ? De unde provin cele 1 500 kg — diferența pînă la 5 000 cut ar fi fost normal să lipsească ? Sau poate nici cantitățile pentru rațiile ostașilor nu se cântăresc ? Gospodarii unității ce părere au ? (E. V.) Medicală In toamna anului 1968 medicul unității unde muncește locotenent-colonelul Gh. Marchidan a fost pensionat. De problemele medicale a rămas să se ocupe în continuare felcerul, plutonierul-adjutant Stan Vasile, dar, în curând, și el urmează să fie pensionat. Pentru a satisface nevoile unității eșalonul superior a luat măsura ca un medic militar să se deplaseze de două-trei ori pe săptămînă, în limita timpului. Dar această limită nu poate cuprinde personalul oricît s-ar strădui medicul. Așa că, pentru consultații trebuie să se deplaseze pînă la policlinica de garnizoană lipsind astfel ore intregi din producție Această situație fiind, organul medical de resort poate da vreo soluție 7 (CM.).