Apărarea Patriei, ianuarie-iunie 1973 (Anul 29, nr. 1-26)

1973-03-21 / nr. 12

. De­ mare utilitate ,ar fi pen­tru comandanții de Subuni­tăți din școlile de gradați, pentru ostășii pregătiți spre a deveni ajutoare prețioase ale cadrelor precum și pen­tru actualii comandanți de grupe, echipaje și piese publi­carea unei culegeri de mate­riale din care cititorul să des­prindă învățământe concrete privind munca gradatului cu subordonații Sugerez doar cîteva idei : munca individua­lizată cu ostașii în procesul instruirii (cu exemplificări din sfera diferitelor discipline din program, a unor teme speci­fice — mai dificile), pe timpul aplicațiilor, tragerilor, misiu­nilor în afara unității ; edu­carea în spiritul ordinii și dis­ciplinei, îngrijirii armamentu­lui și tehnicii de luptă, pre­venirea abaterilor, întreține­rea de raporturi corecte cu subordonații, tehnica muncii de cunoaștere și de înlăturare a greșelilor etc., care și-ar găsi un loc potrivit într-o a­semenea carte ce n-ar trebui să lipsească din mîna nici u­­nui gradat. Locotenent-major FL. DIACONU N. K. In Editura militară va apare chiar în cursul a­­cestui an lucrarea „Munca in­dividuală a gradaților cu subordonații“, care răspunde în bună măsură solicitărilor dumneavoastră. Pe durata încărcării, folosind becuri de 15—25 W se poate asigura și iluminatul punctu­lui de comandă. Greutatea generatorului propriu-zis (cu rezervorul plin) este de 27 kg, a motorului cu ardere in­ternă — aproximativ 28 kg și a rezervorului de spate 22 kg. Instalația a fost astfel pro­iectată încît, atunci cînd este purtată în spate, greutatea se concentrează în­ trei puncte (umărul stîng, cel drept și li­nia de contact), pe un umăr revenind doar 4—5 kg. Pe timpul transportului nu este afectată circulația sîngelui în organism și nici eliminarea transpirației. Generatorul poa­te fi sumarizat și transportat pe un cal. Celor care doresc date mai detaliate legate de construcția acestei instalații le pot onora oricînd întrebările prin in­termediul ziarului nostru. Locotenent-maior CSAKY ERNU INSTRUCȚIE-EDUCAȚIE I­­NSTRU­CȚIE­­ IN AJUTORUL ACTUALILOR SI VIITORILOR GRADAȚI TREI OSTAȘI AU DESCOPERIT UN TEZAUR Da Cugir, în timp ce exe­cutau săpături pe un șantier al economiei naționale, capo­ralul I. Niță și soldații V. Lutzar și G. Lingurar au des­coperit, la trei metri adîn­­cime, unn tezaur compus din trei vase ceramice, unelte de bronz — seceri, topoare, vîr­­furi de săgeți — fibule și brățări ornamentale. Intr-unul din vase s-au găsit fragmen­tele unui Colier și o brățară din aur foarte fin în greutate totală de 285 g. Specialiștii de la muzeul de la luptă, se știe, toată teh­nica din dotarea vînătorilor de munte este solicitată la maximum, iar durata acțiu­nilor este în general mai mare decît timpul cît acumu­latorii pot asigura energia e­­lectrică necesară funcționării stațiilor radio de putere mică. Istorie din Alba Iulia, sosiți la fața locului, au declarat că este vorba de un­ impor­tant tezaur hallstattian — care atestă că prin aceste locuri au locuit în vremuri de demult triburi tracice. In a­­celași timp tezaurul de la Cugir, descoperit de cei trei ostași, arată că îndeletnicirea prelucrării metalelor are în părțile acestea o vechime multimilenară. Maior GH. CHIV. Pentru a nu afecta continui­tatea legăturilor radio și în aceste condiții,, am conceput și confecționat un generator de curent continuu care, în li­mita combustibilului de care se dispune, poate funcționa timp de 17—20 ore, încărcînd pînă la 80 de acumulatori. POATE VA INTERESEAZĂ PROCURAREA MATERIALELOR CU PLATA IN NUMERAR Cele ce doresc a aduce la cunoștința cititorilor ne-au fost sugerate de unele date din cauzele penale cercetate și în­ care avutul armatei a fost prejudiciat datorită si­tuației că u­nele cadre nu au cunoscut și respectat dispo­zițiile legale care reglemen­tează cumpărarea materiale­lor cu plata în numerar de către unitățile militare. Aceste dispoziții sînt cu­prinse da R.A.F. cap. XVII. lit. B. cît și în dispoziția nr. 10888 din 24­­­ hârtie 1869 a Direcției Financiare și con­­trol din M.A.N. Pet. 1 din dispoziția sus­­am­intită prevede că procura­rea de materiale cu plata în numerar se poate face numai cu aprobarea comandantului unității sau a înlocuitorului său legal. Dreptul de a so­licita procurarea acestor ma­teriale îl au numai șefii ser­viciilor de aprovizionare, în care scop vor întocmi raport de necesitate care va fi vizat de locțiitorul pentru servicii sau similarii acestuia. Intrarea în unitate a mate­rialelor va fi confirmată pe verso documentelor de procu­rare (cumpărare) de către ofi­țerul de sentieri pe unitate sau de ajutorul său, ceea ce înseamnă că ei trebuie să verifice materialele — dacă corespund din punct de ve­dere cantitativ și valoric. Materialele vor fi recepțio­nate după intrarea în unitate de o comisie de primiri­ (re­cepție) numită special în a­­cest scop. Dispoziția prevede că trece­rea în cheltuieli a plăților în numerar pentru procu­rarea de materiale se va a­­proba numai de comandan­tul unității sau de înlocui­torul său legal, pe baza acte­lor justificative și numai după ce s-a convins că au fost res­pectate toate cerințele dispo­ziției de mai sus. Locotenent-colonel de justiție NICOLAIE CIOBANU­zează direct și sectorul în care îmi desfășor activitatea și anume eliminarea excesu­lui de hîrtii. Pe această li­nie aș avea de făcut propu­nerea ca să se revadă ac­tuala reglementare privind în­tocmirea formelor de decon­tare a lucrărilor și presta­țiilor executate de către de­tașamentele de militari în a­gricultură și să se caute po­sibilități de simplificare Ca organ financiar, particip direct la întocmirea acestor forme și mi-am putut da sea­ma „pe viu“ de marele vo­lum de lucrări ce se cer a fi întocmite. Conform reglementărilor ac­tuale, fișele zilnice de pontaj se centralizează la sfirșitul campaniei în deconturi pe fer­me și categorii de lucrări, a­­poi se înscriu într-un decont centralizator la care se ane­xează situația realizărilor, plus alte două deconturi se­parate pentru hrană și trans­port Acest sistem reprezintă un mare volum de muncă pen­tru șefii de detașamente. Am în vedere faptul că o bună parte din aceștia sînt în si­tuația de a încheia formele fără ajutorul organului de specialitate financiar, care în cazul retragerii simultane din diferite zone de lucru a de­tașamentelor nu poate parti­cipa, cum este și firesc, decît la un­a din ele. Simplificarea formelor de decontare, prin eliminarea u­­nor operațiuni, care, după părerea mea, nu interesează organele de analiză și sin­teză din Ministerul Apărării Naționale (deconturi pe cate­gorii de lucrări, documente complicate și foarte greu de întocmit), ar face ca întoc­mirea operativă a lucrării să fie la îndemîna oricărui șef de detașament, fară să dău­neze cu nimic unor princi­pii de bază ale evidenței. De asemenea, aș propune ca foaia de parcurs privind coloanele de mașini să se în­tocmească săptămînal, așa cum se procedează în trans­porturile noastre obișnuite, și nu zilnic. In felul acesta, șe­ful unei coloane de 30 de autovehicule, să zicem, la sfârșitul a 60 de zile, ar avea de prelucrat 240 foi de par­curs în loc de 1 800, ceea ce este cu totul altceva. Pentru simplificarea forme­lor de decontare s-ar crea po­sibilitate comandanților de detașamente să se ocupe mai mult de munca educativă, de control și îndrumare, de sta­rea disciplinei și mai puțin de hîrtii care, după părerea mea, nu-și justifică în totali­tate utilitatea. Maior SOARE M. AUREL ELIMINAREA EXCESULUI DE HIRTII­ Ție Am studiat cu multă aten­cuvîntarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la recenta plenară a Comitetului Cen­tral. Printre altele, am re­ținut unele referiri care in­ RACORDUL, COLIERUL SAU... NEGLIJENTA? Printre corespondențele ce le primesc pentru soluționare sînt și rapoarte ale unor comandanți de subunități care caută să justifice pierderile de lichid antigel. „Argumen­tele“ sună cam așa : „A ce­dat racordul de cauciuc...“ ; „S-au uzat garniturile de la grupul de pompe al încălzi­torului...“ ; „S-a spart bazinul inferior al radiatorului...“ ; „A aruncat antigel pe la su­papa de abur-aer...“ etc. Ca specialist în tancuri­­auto, știu că pierderile de li­chid de răcire — apă sau an­tigel — nu se datoresc unor cauze constructive ale orga­nelor prin care circulă agen­tul de răcire, ci sînt conse­cința neglijenței și, parțial, a necunoașterii regulilor de în­treținere, exploatare și con­trol. Să fie încredințați co­mandanții de subunități care citesc aceste rînduri — și ar avea tendința să procedeze ca unii din colegii lor din unita­tea noastră — că vorbesc în numele unei experiențe care m-a învățat că dacă vrei să nu pierzi lichidul antigel, tre­buie să nu-ți pierzi timpul cu născocirea a fel de fel de justificări, ci să înveți să pre­vii astfel de situații. Căpitan ing. D. BUZELAN h v mîk mim vs in­sjtssu DETAȘAMENTUL SOLIDARITĂȚII Locotenentul Haralambie Ivanov ne relatează într-o scrisoare următorul caz : în urma unui ac­cident de circulație, și luptînd să salveze auto­camionul cuprins de flăcări, soldatul Marin Ne­­delcu a suferit arsuri relativ grave. I­a apelul făcut de comandant, un mare număr de militari, mult mai mulți decît era nevoie, s-au oferit să „doneze“ porțiuni de piele necesare pentru vin­decarea tovarășului lor. „Printre aceștia se nu­mără...“. Ofițerul Ivanov ne trimite o listă cu nume de soldați și gradați : Dima, Mustață, Za­har­ia, Pirîianu, Elor, Ciobanu și alții. „Spirit de solidaritate“ — conchide el. Citim rîndurile lui... și citim printre rînduri, descifrînd tonul sobru și calm al unui om care constată ca fiind de la sine înțeles că atîția ostași au ales datoria... Nu exaltă dramatismul deciziei lor de a se supune — oameni sănătoși — unei intervenții chirurgi­cale (căci asta înseamnă să oferi epidermă), ci aliniază treisprezece nume din detașamentul so­lidarității. Așa-i numim, detașamentul solidari­tății ostășești, detașamentul celor ce și-au ales voluntar — era nevoie — calea unui sacrificiu, al celor capabili de a descoperi bucuria in gestul firesc al generozității, al celor pentru care tovă­rășia și omenia trăiesc în dovadă faptelor. Ase­menea detașamente fac minuni pe cîmpul de luptă, dar și nn vreme de pace, pentru că nimic din ceea ce numim mare, frumos, nobil, eroic, nu se naște decît acolo unde bat inimile generoa­se ale unor oameni capabili de a renunța la ce­va, în stare de a jertfi ceva sub imboldul dra­gostei și grijii pentru cei de lingă ei. Cît de ar­monios se împletesc — și se presupun — cama­raderia și spiritul devoțiunii totale pentru însăși țara ta, pe care o slujești ! Poate aici, la senti­mentul moral al datoriei față de un om, fața de oameni, începe însăși splendida chemare a dăru­irii pentru om ideal. Detașamentul solidarității... In cea mai adevărată accepțiune, ARMATA TOATĂ este un mare detașament al solidarității. Sintem­ ostaș lingă ostaș, cot la cot, învățînd mă­iestria luptei moderne și totodată practicînd zi de zi Solidaritatea. Întrajutorarea, exersînd va­lorificarea vie a principiilor și moralității pe care partidul le-a așezat la­ temeliile societății noas­tre socialiste, ale armatei populare. „Spirit de so­lidaritate“, conchide sobru, simplu, semnatarul scrisorii evocate mai sus. Adăugăm : să cultivăm acest spirit ca pe sămînța pîinii noastre de toate zilele, să-l ocrotim ca pe un tezaur al vieții ostășești Colonel L. TARCO CAM IN GLUMĂ Trâgînd învățăminte din aplicațiile trecute — ne spunea ofițerul I. Bordei — la prezenta aplicație am indicat trupelor din apărare să recurgă frecvent la organizarea de ambus­cade, deosebit de eficace în teren muntos­­împă­durit. Vrem să vedem dacă au fost trase învățăminte. ...Batalionul comandat de maiorul Petre Grigore aplica învățămintele deplasîndu-se spre aliniamentul de introducere în luptă în formație compactă, fără distanțe între subunități (!). Nici cercetarea, nici siguranța apropiata n-au sesizat ambuscada pregătită de partea adversă. Focul deschis prin sur­prindere, de la distanță mică , ar fi produs pierderi întregului batalion. Din păcate, ni­meni nu s-a alarmat, treaba luîndu-se cam în glumă. Nici statul major al unității aflat în imediata apropiere, nici arbitrii, nimeni n-a schițat vreo măsură. De unde se vede că din învățăminte nu prea s-au tras învățăminte.. (D. D.). CURAT ÎNCA „La noi nu există abateri de la încadrarea în program“ — ne-au încredințat mai mulți interlo­cutori din unitatea în care muncește lt.-col. A. Ghiurcan. Dar, în timp ce în unitate avea loc ora de informare politică, în curte... Vreo zece ostași stăteau la taclale în jurul u­­nui foc. Soldatul V. Răchită, cu o pensulă în mi­nă, era în căutarea unei bănci ca să o vop­sească. Soldatul C. Grigore avea de rezolvat ce­va „urgent" la punctul de control. Nu i-am mai numărat pe cei ce se plimbau de la un pavilion la altul. Curat încadrare în program ! (A. B.). ÎNCET... DAR NICI AȘA! în rafturile filmotecii marii­­ unități sînt zece pelicule pe teme de circulație auto. Majoritatea n-au mai părăsit această încă­pere din ianuarie cînd în unități au avut loc convocări cu șoferii : două din ele nu s-au bucurat încă de întunericul vreunei săli de proiecție iar trei — abia o singură dată. Curiozitatea este că printre cei cărora nu le-a fost dat să vizioneze nici un metru din amintitele pelicule se numără și elevii din școala de șoferi a marii unități: „îi planifi­căm și pe ei, nu i-am uitat" — ne spune maiorul Gh. Drăguș acum cînd s-au scurs două treimi din timpul de școlarizare. Vorbe unui film prăfuit din raft: „Grăbește-te încet" încet, dar nici așa ! (E. V.) SERVICIU IA DOMICILIU „Subsemnatul Popescu Constanftin—ceeasi că, în ziua de 25.02.1973, am luat de la bu­cătăria unității 6,1 kg carne de porc pentru a face cîrnați afumați pentru cadrele care vor lua parte la aplicația.... în unitate nu a­­vem posibilitatea de a prepara și a afuma cîrnați. Nu am intenționat să iau nimic pen­tru mine, deoarece sînt singur acasă și nu am nevoie de atîta carne. Aceaste­ iîMb este declarația pe care o semnez orbiMs&i­ri De reținut că bucătarul avea să pună es la el usturoiul, piperul, sarea și altea, ingre­diente care fac atît de plăcut gustul cîrna­ților afumați. Un gest înduioșător pînă la la­crimi, dar fără ecou în inimile martorilor o­­culari, care n-au văzut decît latura prozaicâ in toate , povestea ,l­,ca....bubcuiarul Popescu a fost surprins în timp­ ce încerca să pârâseas­­că unitatea cu 6,1 kg carne din rația osta­șilor. Acum, unii se întreabă de ce după mai bine de trei săptămîni de la comiterea faptei nu s-a luat nici o măsură ? Să fie oare ade­vărat că zelosul bucătar prestează „serviciu la domiciliu" ? (V. E.). UNDE EȘTI ...Unde ești, să te miri și tu cum de nu ți-a călcat pragul prăvăliei ? Vino la poarta u­­nității să-l vezi pe locotenentul Nicolae Surdu cum își flutură pletele răsfrînte peste gulerul mantalei cînd intră în cazarmă, zîm­­biind poate prelung în și mai prelungii fa­voriți (că barbă nu și-a lăsat). Și să-l întrebi de ce s-a făcut că n-aude observațiile care vizau lungimea pletelor și a favoriților, iar dacă o fi să rămînă insensibil și la cuvintele tale, ca ale unui om de meserie, s-o găsi cineva să-i mai dea un „sfat" (E. D.). În consens cu cerințele instrucției tactice a ■ ..n (Urmare din pag.­i­­nă, de exemplu, s-au obținut numai ca­lificative bune și foarte bune. Cît pri­vește exercițiile și aplicațiile tactice, re­zultatele nu numai că au fost ridicate la nivelul celor de la celelalte categorii, ci, în unele subunități și la unele activi­tăți, ele ating cea mai înaltă treaptă Succesele se datoresc sporirii preocu­părilor tuturor compartimentelor pentru această principală formă a pregătirii de luptă a trupelor, intensificării muncii po­litico-educative și focalizării ei și asupra îmbunătățirii instrucției tactice, perfec­ționării­ muncii de organizare și condu­cere a întregului­­ proces de instruire din unitate și din subunități. în planificare, bunăoară, temele de instrucție tactică, e­­xercițiile și aplicațiile au constituit și constituie axul. întregii pregătiri de lup­tă. Sprijinirii însușirii cunoștințelor de la această disciplină i-au fost într-un fel subordonate toate celelalte cunoștințe și deprinderi, inclusiv mișcările învățate la instrucția de front. Această corelare — devenită posibilă prin cunoașterea de către comandanții de subunități a prin­cipalelor activități din întreg ciclul — îi ajută să stabilească precis și să reali­zeze progresiv o pregătire multilaterală a militarilor și subunităților, să împle­tească strîns instrucția radiotanc și in­strucția tragerii cu instrucția tactică, să fondeze luptători cu cunoștințe și deprin­deri care se cer acut în luptă. Prin desfășurarea instrucției în com­plex, prin creativitatea de care dau do­vadă comandanții de subunități, întrea­ga pregătire de luptă a căpătat impulsuri noi. Șablonismul, monotonia unor ședințe care ne-au dat multă bătaie de cap în trecut au fost aproape complet lichidate. Ședințele de observare, de pildă, nu au mai fost executate de pe loc, ci din miș­care și au fost conduse de comandantul de pluton prin radio, cu unul din echi­paje, în timp ce altul făcea cunoașterea și punerea în funcțiune a întregului com­plex de bord, iar celălalt echipaj executa deplasarea tancului in diferite condiții. In echipajul care desfășoară în acest fel ședința de observare, comandantul de tanc descoperă obiectivele și dă comanda pentru executarea misiunilor de foc im­pusă, ochitorul execută ochirea și tra­gerea, încărcătorul își exercită atribuțiile folosind proiectile de exercițiu, iar me­canicul conductor asigură deplasarea și manevrele necesare. Se execută deci, în același timp, observarea, conducerea, tra­gerea, menținerea în permanență a le­găturii prin radio, acționîndu-se astfel ca în lupta reală. Exercițiul­­­ de conducere îl concepem și-l desfășurăm în prezent nu numai cu misiuni de conducere, ci — încadrate în­tr-o situație tactică precisă — și cu mi­siuni de foc atît asupra țintelor fixe cît și a celor în mișcare și a celor care e­­xecută diferite manevre. Exercițiile și antrenamentele la toate categoriile de instrucție, fiind subordonate nemijlocit cerințelor tactice, sînt desfă­șurate cu precădere în teren, în care scop s-a adoptat instruirea în „bazele de in­strucție“ din afara cazărmii. Mai întîi ne-am creat o asemenea bază de instruc­ție, apoi alta, pentru ca astăzi fiecare ba­talion să devină beneficiarul unei aseme­nea realizări. Nu exagerez, dar 18 din pr­imele 20 de zile ale ciclului și 80 la sută din timpul destinat pregătirii de la începerea actualului ciclu au fost folosite pentru instruirea în teren, în aceste baze și în poligoane, militarii deprinzînd felul de a acționa în orice situație din oricare formă de luptă, dezvoltîndu-se și câlin­­du-se din punct de vedere fizic, învățînd să folosească și să prețuiască pînă și cea mai mică cotă de teren. Ocupîndu-ne de instruirea fiecărui membru din echipaj, ne-am preocupat și de închegarea lucru­lui acestuia ; concomitent cu deprinde­rea plutonului de a îndeplini o misiune de luptă, am insistat și pe însușirea mo­dului de a acționa în cadrul companiei de tancuri. Așa am reușit să realizăm ca­pacitatea de luptă în cel mai scurt timp. Străduindu-ne să asigurăm instrucției tactice locul central ce i se cuvine în for­marea luptătorului multilateral pregătit și să avem subunități închegate, omogene, în stare să îndeplinească cu succes orice misiune de luptă, noi am­ găsit o for­mă adecvată și de instruire a pionierilor și a chimiștilor împreună cu tanchiștii, ceea ce evident s-a soldat cu rezultate deosebite pentru toți. In cadrul exerciți­­ilor de conducere, de pildă, nu ne-am mai mulțumit cu „simularea“ unor acțiuni, ci, încadrați în situații tactice bine con­cepute, geniștii au plantat explozivi cu putere mică, marcînd astfel culoarele prin barajele de mine, au amenajat treceri prin terenul greu accesibil și au făcut lucrările necesare pentru varientarea itinerarului. Subliniez ajutorul primit din partea e­­șaloanelor superioare care, prin îndrumări competente, ne-au jalonat direcțiile de efort și ne-au pus la dispoziție metodele folosite de alte unități. De asemenea, îmi exprim satisfacția pentru utilul schimb de experiență prilejuit de materialele publicate în ziarul nostru, între care de un real folos ne-a fost articolul din ex­periența tanchiștilor intitulat : „Instrucția tactică — axul întregii pregătiri de luptă“. Locotenent-colonei V. VASILE Subordonați ai ofițerului V. Vasile la o ședință de instrucție în complex. Poto . ST. IONESCU ACCIDENT CU PREA MULTE PENE DE... RESPONSABILITATE! Cu cîtva timp în urmă, pe o șosea asfaltată și uscată, la o curbă periculoasă (de aproape 90 °) dar cu o bună vizibilitate, autocamionul A-46,316 s-a răs­turnat pe un rambleu cu o di­ferență de nivel de aproximativ doi metri, în cabină se aflau lo­cotenentul I. Cruceru, șeful ma­șinii, și soldatul A. Constanti­nescu, șoferul­­ în caroserie erau transportați mai mulți militari. Cum s-a întîmplat ? Soldat A. Constantinescu : „Din ordinul tovarășului locote­­nent-colonel Gh. Preoteasa, am încărcat mașina cu aproximativ 3 metri cubi de scîndură, lăzi cu muniție, valize, ranițe și cazar­­mament ; peste aceste materiale, care ocupau circa 3/4 din capa­citatea caroseriei, s-au urcat, tot din ordinul dînsului, și militarii. Mersul a decurs normal pînă la această curbă periculoasă, unde am redus viteza la 30 km/oră însă mi s-a blocat direcția. Ca să redresez cît mai iute volanul, m-am ridicat și în picioare dar în zadar. Ne-am răsturnat. Direc­ția a fost de vină“. Locotenent I. Cruceru : „înain­te de a intra în curba în care ne-am răsturnat, am observat că șoferul se ridică în picioare și caută să vireze cît mai repede volanul spre dreapta, dar n-a reușit. Avea cam 30 km/oră. Cred că i s-a blocat sistemul de di­recție“. Se știe, prevederile legale sînt clare și categorice în privința obligației de a se asigura revi­zia și starea tehnică corespunză­toare a fiecărei mașini, a fiecă­rui autocamion înainte de a ple­ca în cursă. De aceea ne-a inte­resat concluzia comisiei care a făcut verificarea tehnică a auto­camionului. Iat-o , mecanismul de direcție funcționa normal, jo­cul volanului nu depășea 15 gra­de, în schimb frîna de serviciu era eficace doar la prima peda­lă, la a doua devenea ineficace din cauza lipsei totale de lichid în bazinul pompei centrale de frînă. Ar fi avut șoferul posibilitatea să stăpînească, să redreseze cît de cît mașina, dacă frîna de ser­viciu nu ar fi fost defectă? Da, desigur că da. Șoseaua era usca­tă și liberă. Din schița accidentului reiese că șoferul a intrat neatent și greșit în curbă; în loc ca la atacarea ei să se afle „lipit“ de partea­ dreaptă a șoselei, urmele lăsate pe 26 de metri îl situează tocmai în partea opusă. Deci un șofer nepriceput, lipsit de cele mai elementare deprinderi și cu­noștințe în privința virajelor. Din discuțiile purtate cu factori de răspundere din unitate a reieșit că într-adevăr soldatul A. Con­stantinescu are o pregătire pre­cară ca șofer, în ciclul I de in­strucție, datorită calificativului satisfăcător obținut la speciali­zare nu a fost admis la condu­cere pe mașini militare. Odată cu încorporarea noului contin­gent, a fost trimis din­ nou la cursul de specializare unde n-a făcut nici un fel de conducere auto ; nici în unitate n-a par­ticipat la antrenamente deoarece căpitanul F. Bask­a n­ a organi­zat pregătirea șoferilor conform dispozițiilor în vigoare. Deci șo­ferul era total nepregătit pen­tru con­ducere. Și în acest caz apare evidentă în­lănțuirea unor nereguli și­ încăl­cări ale instrucțiunilor și ordinelor care au contribuit direct sau au favorizat producerea accidentu­lui. Se demonstrează încă o dată că accidentul de circulație nu-i o fatalitate, nu-i rezultatul unei simple întîmplări, ci o consecință a acțiunii unor elemente foarte concrete care nu sînt privite cu răspunderea necesară deși este vorba de viața oamenilor, de integritatea unor bunuri. Șirul de nereguli, în cazul de față începe de la acceptarea ca șo­fer a unui element despre care se știa precis că nu are aptitudini pen­tru această meserie, de la neres­­pectarea ordinului privind in­struirea șoferilor și șefilor de mașini. El continuă cu ordinul abuziv dat de locotenent-colone­­lul Gh. Preoteasa care a neso­cotit „Regulamentul pentru apli­carea decretului nr. 328/1966 pri­vind circulația pe drumurile pu­blice“... care, la articolul 45, punctul 11, stipulează că un șo­fer nu are­­ voie să transporte persoane în caroserie, deasupra încărcăturilor. Și în sfîrșit, se încheie cu acordarea permisiunii de a pleca în cursă a autovehi­culului cu frîna de serviciu de­fectă. De altfel, în legătură cu sta­rea tehnică a autovehiculului, maiorul Mihai Munteanu, din controlul circulației M.A.N., care a cercetat cazul, făcînd un con­trol inopinat la autovehiculele unității aflate pe locurile de par­care, a constatat multe alte defi­ciențe în starea lor tehnică și de întreținere. Deci starea sistemu­lui de frînare a autovehiculului răsturnat n-a fost chiar o excep­ție, o scăpare singulară a celor răspunzători de întreținerea în condiții ireproșabile a parcului de autovehicule. Faptele triste prin epilogul lor, la care ne-am referit în aceste rînduri demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că preve­nirea accidentelor, departe de a fi un slogan bun de repetat în ședințe, cum se pare că îl înțe­­leg unii, presupune în realitate o atitudine responsabilă din par­tea tuturor factorilor în cauză, măsuri concrete, care să ducă cu adevărat la instruirea temei­nică a șoferilor, să facă imposi­bilă ieșirea în cursă a mașinilor cu defecțiuni tehnice, să asigu­re respectarea întocmai, deopo­trivă de cadre și șoferi, a legi­lor care reglementează circulația pe drumurile publice. Colonel C. CONSTANTINESCU

Next