Ardealul Nou, 1951 (Anul 6, nr. 270-364)

1951-01-03 / nr. 270

25 . Pentru lichidarea analfabetismxuilul In, cadrul Planului Cincinal se prevede lichidarea totală a analfabetismului. Acest lucru trebue să umple inimile oame­nilor muncii de bucurie şi entu­ziasm patriotic. Se va înlătura petru totdeauna plaga ruşinoa­să a neştiinţei de carte — tris­ta moştenire pe care ne-a lă­sat-o regimul burghezo-moşie­­resc. Lupta împotriva analfabe­tismului este necesar să ia o amploare deosebită chiar dela început. In acest scop, în regiunea Mureş, în luna octombrie a anului trecut, s‘a făcut recen­sământul neştiutorilor de carte, s‘a împărţit regiunea pe centre. Fiecărui centru i s‘au reparti­zat cadrele didactice şi volunta­re. In primul an al Cincinalului vor învăţa carte 16.200 de anal­fabeţi d­in totalul de 21.013 din regiunea Mureş. Au început­ cursurile la 9 Decembrie sau deschis cursurile de alfabetizare în întreaga regiune. Acolo unde, organizaţiile de partid şi orga­nizaţiile de massă au dat aju­tor efectiv, cursurile se desfă­şoară în bune condiţiuni, elevii vin regulat la cursuri. Numeroşi învăţători, profesori au înţeles că ei trebue să dea cei dintâi dovadă de o deosebită dragos­te şi atenţie faţă de cei ce do­resc să-şi lumineze mintea. La fabrica „Hercules“ din Târnăveni, secţia ceramică, frecvenţa elevilor la cursuri e de sută la sută. Aici agitatorii de Partid au desfăşurat o vie agitaţie, reuşind să insufle analfabeţilor dragostea de car­te, de învăţătură. Tot în oraşul Târnăveni la centrul de alfabe­tizare din Str. Plugarilor, pro­fesoarele Popescu Olimpia şi Groza Maria, au dat o deose­bită atenţie acestor cursuri. Elevii au manuale, caiete şi creioane necesare studiului. O bună mobilizare au făcut organizaţiile de partid şi învă­ţătorii din comunele Grebeniş, unde toţi neştiutorii de carte, membrii ai Gospodăriei Agri­cole Colective, învaţă carte, Sângeorgiul de Mureş — raio­nul Tg.-Mureş, Iernut — raionul Luduş, unde de la început frecvenţa a fost bună, iar elevii dau dovadă de multă dragoste de carte. La Iernut, Bogdan Maria, femeie de serviciu la şcoală, fostă analfabetă, ia parte la mobilizarea şi instruirea ne­ştiutorilor de carte. In comunele Vătava, Sân­georgiul de Pădure, Suseni, Rer­teni şi altele, din cauza greută­ţilor materiale şi a distanţelor, nu toţi analfabeţii pot frecven­ta cursurile ţinute la şcoală. De­ aceea, în aceste comune, în­văţătorii se deplasează ei, la locuinţele analfabeţilor, pentru a-i învăţa. Să fie înlăturate lipsurile în munca de alfabetizare mai există însă serioase lipsuri, ca­re frânează îndeplinirea sarci­­­ ,­nilor. Nu peste­­ tot se dă aten­ţia cuvenită atragerii la cursuri a neştiutorilor de carte din rân­dul muncitorilor, salariaţilor, gospodăriilor de Stat membri­lor gospodăriilor agricole colec­tive, ţăranilor muncitori şi ti­neretului. Nu a existat peste tot grija de asigura condiţiile necesare alfabetizării şi anume: cadre, rechizite, local, combus­tibil. Aceste grave lipsuri se dato­­resc subaprecierii muncii de al­fabetizare din partea unor orga­nizaţii de partid, unor Sfaturi Populare şi a nepăsirii unor învăţători. Cum s‘ar putea explica altfel faptul că în comuna Gurghiu — raio­nul Reghin, —■ la data de 1 Decembrie încă nu erau deschi­se cursurile. Cei 7 învăţători s‘au mulţumit doar să facă re­censământul neştiutorilor de carte şi apoi şi-au văzut de tre­­buri, iar organizaţia de bază nu s-a sesizat de această situaţie. In comuna Bucerdea Grâ­­noasă din 151 analfabeţi înscrişi numai 7 frecventează cursurile. Aici lipseşte personalul didac­tic,­ precum şi manuale şi rechi­zite. Din fapt şi mai grav ni-l pre­zintă situaţia de la Uzinele Chi­mice din Târnăveni, unde deşi sunt 16 învăţători la 153 anal­fabeţi, cursurile sunt frecventa­te doar de 10—15 elevi. La fel de slabă e munca de alfabe*-'" -­* ri în comunele I­e­­pindea, Deal, Chendul Mare şi Dumitreni, din raionul Târnă­­veni. Acum când păşim la înfăp­tuirea primului nostru Plan Cin­cinal, la realizarea măreţului Plan de electrificare, menite să înlăture pentru totdeauna mi­zeria şi întunericul, rămăşiţele analfabetismului devin mai mult ca oricând o piedică în desvolta­­rea ţării noastre spre socialism. Secţia învăţământ a Sfatului Popular regional, secţiile învă­ţământ, cele de artă şi cultură ale Sfaturilor Populare raionale, cu sprijinul permanent şi real al organizaţiilor de partid şi de massă trebue să ducă o in­tensă muncă de îndrumare şi control pentru a îmbunată­ţi munca de alfabetizare şi a-i asigura, prin folosirea resurse­lor locale, condiţii materiale mai prielnice. Cadrele didactice trebue să adopte o nouă atitu­dine, mai conştiincioasă faţă de această muncă. Să fie înflăcă­raţi de un înalt simţ patriotic în îndeplinirea Planului pe acest an, conştienţi că fiecare cetăţean, care învaţă carte, este un factor activ al operei de construire a socialismului SIPOS NICOLAE Şeful secţiei de învăţământ a Sfatului Popular regional 1^ a. bó Ua de£a \ 'tfrvcnifâ&a, -Susis li U TOLSTOI LN. TOLSTOI IN CRITICA RUSA (■Audă«, aK&collj I ' OAIE» RUSA »«ARDEALUL NOU" CRONICA DRAMATICĂ şi Cui i se supune vremea" — de fraţii Tur şi Seinin — pe scena Teatrului Secuesc A trecut de două săptămâni de când se prezintă pe scena Teatrului Secuiesc din Tg.-Mu­reş, cu un succes crescând, mi­nunata piesă sovietică a fraţi­lor Tur şi Seinin „Cui i se su­pune vremea“. Succesul acestei piese se datoreşte atât calită­ţilor artistice, cât şi probleme­lor deosebit de actuale pe care le desvolta. Ne este înfăţişată, într'o înşi­ruire de momente de un puter­nic dramatism, ciocnirea dintre două lumi deosebite, opuse, într'o luptă de neîmpăcat, pe deoparte lumea viitorului ome­nirii, lumea socialismului, pe de altă parte fascismul, arma ex­tremă a capitalismului intrat în putrefacţie. Vedem în piesă întâlnindu-se şi luptând pe viaţă şi pe moarte eroii, oameni de fiecare zi, din toate stratu­rile sociale, născuţi şi crescuţi de socialism, educaţi în spiritul dragostei pentru cele mai înal­te, mai adevărate valori ale umanităţii, cu monştrii omenirii, crescuţi în otrava urei de om şi de umanitate. Cine vor fi cei care înving până la urmă, cui i se va supu­ne vremea ? Aceasta este ches­tiunea, iar răspunsul vine firesc: omul nou, eroul adevărat, cetă­ţeanul sovietic, a cărui concep­ţie de viaţă se întemeiază pe cea mai înaltă formă de orân­duire socială. Oameni obişnuiţi: un profesor de astronomie, o studentă, un director al unei şcoli de agronomie, etc. sunt acei eroi care au înfrânt maşina de război hitlerista, au zdrobit fascismul, oameni crescuţi de regimul sovietic, educaţi de Partidul Bolşevic. Iată cuprinsul piesei: căpita­nul Martânov, care înainte de război a fost student la Institu­tul de astronomie din Lenin­grad, primeşte sarcina să plece la Riga, cotropită de nemţi, şi să lichideze pe gaulaiterul Le­toniei, Rogge, asasinul a zeci de mii de cetăţeni sovietici paş­­nici. Misiunea este deosebit de periculoasă, dar Martânov o duce cu succes la îndeplinire, ajutat de partizani. Punerea în scenă a piesei a pus probleme grele regiei. Tre­buia ca întreg ansamblul să co­laboreze în mod egal, ca fieca­re personagiu să fie interpretat cât mai just posibil, pentru ca spectacolul să nu alunece în schematism, să nu fie superfi­cial. Fiecare dintre personagii, pozitiv sau negativ, constituie documente și trebuiesc interpre­tate cu profunzime, cu înţelege­re, pentru a exprima în întregi­me ideia autorilor, pentru a servi scopului piesei, acela de a lămuri şi a educa. Iniţiativa de a pune în roluri grele elemente tinere, de care a fost condusă regia, în principiu, este cel mai bun lucru ce-i poate face un teatru. Dar pentru ace­asta trebuie să ai cadre potri­vite, iar pentru a avea cadre potrivite e necesară o politică de cadre adecvată, pe care tea­trul secuiesc nu a aplicat-o în sufiecientă măsură. Și acest lucru s-a văzut mai ales la ro­lul lui Martanov, interpretat de Tamas Ferenc, rol care nu a fost suficient analizat, fapt care a dus la monet­ie, la mecaniza­rea unor gesturi şi mimici re­petate fără încetare în orice îm­prejurare. De pildă, Tamas Fe­renc râde şi când priveşte feri­cit pe iubita sa, şi când vrea să inducă în eroare şi să câştige încrederea generalului de SS. Aceasta nu este just. Pe urmă, nu au fost subliniate toate stă­rile sufleteşti, bogate şi variate prin care trece personajul prin­cipal. Avântul, entuziasmul unui erou se poate manifesta şi fără unul şi acelaş râs uni­form, nem­ariţat. Iată lucruri care au lipsit din interpretarea lui Tamas Ferenc. Regie ar fi trebuit să prevadă toate acestea și să ia măsuri din timp, pen­tru ca acest rol să fie interpretat la nivelul celorlalte. Nici rolul lui Cartasov nu a fost bine interpretat. Nu este convingător deloc Borovszky Oscar, nu este deloc călduros, plin de dragoste faţă de om, de cadrele minunate pe care le da poporul sovietic, atunci când îi aduce la cunoştinţă lui Mar­tânov misiunea grea care-l aş­teaptă, aşa cum este de fapt acest personaj. Totuş, regia a reuşit să pună în scena cu pricepere această piesă. Cele mai multe dintre scene au fost lucrate cu grijă. Concepţia despre rolurile nega­tive s-a dovedit cea mai potri­vită. Remarcabilă este interpretarea plină de umanitate, de căldură, a lui Szabó Ernő, în rolul lui Rubinstein. Intr’adevăr am sim­ţit drama acelui om care riscă cel mai scump bun al său, sin­gurul ce i-a rămas, viaţa, pentru a salva alte mii de vieţi. A excelat, în rolul lui Rogge, gaulaiterul Letoniei, Kovács György. Şi aici trebuie subliniat că rolurile negative au fost mai bine lucrate,cu mult mai just, mai real prezentate. In mimică, în gesturi, în ton, în cadenţa dicţiunii, actorul Kovács György a reuşit să inspire desgustul, ura, scârba, faţa de acest mons­tru uman, asasin­a zeci de mii de oameni nevinovaţi. Bun a fost şi Jenei Otto, în rolul lui Schmerz, exprimând cu price­pere prostia, ignoranţa, idioţia la care-i condamnă militarismul prusac pe oameni. O interpreta­re neaşteptat de bună, cu multe nuanţe, cu un puternic accent satiric, a fost cea a lui Anatol Constantin în rolul lui Schumpf, ofiţer de SS. El a înţeles şi a reuşit să dea expresie acelui tip de fals intelectual, care , sub masca „civilizaţiei“ asasinează cu sânge rece, cu cinism. Au fost buni, contribuind la reuşita spectacolului Tanay Bella, în rolul Kalughinei, Gallo Aliz, în rolul mamei, Kiss Lász­ló, Kőszegi Dusa, Andrási Már­ton, Kőszegi Margit şi ceilalţi. Foarte potrivite, ajutând la înţelegerea psihologiei persona­giilor, accentuând situaţiile, au fost decorurile lui Háry Lajos. ■ 3 ianuarie 1951 ite acli¥lfelca Comitetelor de lupta pentru pace Creşte straintu­l luptei pentru pace Comitetul de luptă pentru pace de la fabrica de mobile­­ populare şi produse finite din­­ lemn „Simo Geza ", din Tg.-Mu­reş, sprijinit de organizaţia de bază, imediat după înfiinţare şi-a întocmit un plan de muncă. In acest plan, şi-a trasat ca obiectiv principal lărgirea în­trecerii socialiste, legată de campania luptei pentru pace. Prima acţiune a Comitetului de luptă pentru pace, a fost or­ganizarea propagandei vizuale.­­ La intrarea în fabrică a fost in­­­stalat un ziar de perete, care oglindeşte zi cu zi, realizările mai însemnate ale muncitorilor din fabrică. Peste tot, la locuri­le de muncă, în ateliere, în bi­rouri, în cantină, au fost afişate lozinci şi pancarte mobilizatoa­re, care demască mârşăviile aţâţătorilor la război şi aif«,»., • ■ ţile săvârşite de fiarele imperia­liste în Coreea Ca rezultat al acţiunii susţi­nute de Comitetul de luptă pentru pace, în vederea popu­larizării Apelului de la Stock­holm, toţi salariaţii din fabrică, au semnat Apelul şi au sub­scris pentru Fondul Mondial al păcii. Ei au mai contribuit la acest Fond, cu o sumă, însem­nată, realizată prin organizarea de serbări culturale şi prin dis­tribuirea insignelor „Luptăm pentru pace!”. Comitetul de luptă pentru pace, a înregistrat succese im­portante şi în acţiunea pentru ajutorarea poporului coreean. In acest sens a fost organizata­­ serată culturală, al cărei bene­ficiu a fost destinat bravului popor coreean, care luptă pen­tru libertatea şi independenţa sa, împotriva cotropitorilor im­perialişti. In planul de muncă întocmit pentru perioada de 15 octom­brie 1950 şi 15 Ianuarie 1951, Comitetul de luptă pentru pace şi-a trasat ca sarcină principală popularizarea Planului Cincinal şi a Hotărîrilor Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, de la Varşovia. In cadrul şedinţelor de pro­ducţie, de analiză a muncii, precum şi în adunările sindica­le, au fost introduse scurte con­ferinţe în legătură cu lupta pentru pace. Activitatea Comitetului de luptă pentru pace, din fabrica Simo Géza, s-a concretizat şi în rezultatele obţinute în produc­ţie. Astfel, cu ocazia schimbu­rilor de onoare organizate în cinstea zilei de 23 August, pre­cum şi în cinstea Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, numeroşi muncitori şi-au depă­şit normele cu 100—270 la su­tă. Brigada de tineret „Lupta pentru pace”, din ziua de 18 August a început să lucreze în contul lunei Septembrie. Cu cât se înteţeşte mai mult lupta dintre forţele păcii şi evocatorii de război, cu atât creşte avântul de luptă în producţie, a muncitorilor din fabrica „Simo Géza". Astfel, planul de producţie la mobile populare pe anul 1950, a fost realzat în ziua de 7 Decembrie.

Next