Argeş, 1976 (Anul 11, nr. 1-4)
1976-03-01 / nr. 1
în pregătirea Congresului educaţiei politice şi al culturii „Trăim în miezul unui ev aprins" Ne aflăm în plină desfăşurare a dezbaterilor privind activitatea politico-ideologică şi de educaţie comunistă a maselor, dezbateri, care prefaţează Congresul educaţiei politice şi al culturii — eveniment ce va sublinia rolul atît de important al documentelor adoptate la Plenara C.C. al P.C.R. din 3-5 noiembrie 1971. Procesul dezvoltării conştiinţei socialiste nu poate rămîne un proces în sine, ci are drept obiectiv esenţial creşterea participării oamenilor muncii la opera de edificare socialistă - operă care a impus și va impune intensificarea muncii, pentru ca societatea noastră să îmbine armonios dezvoltarea economică cu modelarea unui om nou, pe măsura idealurilor pe care partidul le-a subliniat în atîtea rinduri. Spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Raportul la cel de-al XI-lea Congres al P.C.R: „întreaga activitate de educare şi formare a conştiinţei socialiste trebuie să ducă la crearea unui nou umanism, care pune pe primul plan omul şi, totodată, îmbină interesele particulare cu cele ale întregii societăţi, asigurăbunăstarea şi fericirea fiecăruia odată cu a întregului popor. (. . .) Partidul nostru porneşte în mod consecvent de la principiul că literatura şi arta, ca părţi componente ale conştiinţei socialiste, constituie o expresie a procesului dezvoltării generale a socie-^ taţii, în artă îşi găsesc pînă la urma reflectarea, în forme specifice, desigur, raporturile de producţie şi sociale, modul de gîndire a oamenilor dintr-o anumită epocă..." Cu alte cuvinte, rosturile scrisului nostru înceP cu implicarea politică şi morală în actual, spre a cîştiga gloria perenităţii. Gîndul trebuie să se împletească, dialectic, cu fapta dedicată cetăţii, într-o reală simbioză, şi azi, aşa cum s-a petrecut întotdeauna la realizarea marilor noastre idealuri. Unic prin înalta treaptă atinsă, aceea a comunicării depline între principii şi fapte, între cuvîntul înaripat şi ofensiva viguroasă a vieţii, timpul nostru este cel al unei măreţii calme, atît în existenţa individuală cît şi colectivă, atît în edificarea solidă pe plan intern, cît şi pe plan extern. Creaţia literar-artistică, la rîndul ei, inspirîndu-se din realismul documentelor noastre de partid, abordează fenomenele devenirii noastre în mod echilibrat, atent, fără minimalizări ori excese de orice natură ar fi ele — efemere mode şi curente — atacînd, în formele sale specifice şi original, cu luciditate şi în chip constructiv, prezentul şi viitorul naţiunii noastre socialiste. Versul lui Labiş, ales de noi drept titlu este un îndemn pentru a ne integra cu toată fiinţa în activitatea de edificare a noastră şi a celor din jurul nostru, reflectînd abnegaţia şi dăruirea, materializate în înţelegerea conştientă a sarcinilor construcţiei socialiste. Importantă, prin generoasa deschidere a prezentului către viitor prin subsumarea valorilor trecutului, este opţiunea fiecăruia dintre noi pentru acest eu aprins — opţiune care adînceşte încă o dată sensul moral de etică profesională şi de mîndrie patriotică pentru că ne aflăm şi că trăim, astăzi, acum şi aici. Raportarea la contemporaneitate capătă în acest fel materia palpitantă a întregirii într-un cosmos propriu căruia îi este specifică interogaţia personală, dar şi colectivă despre destinele tuturor. Căci numai prin întrebări directe, sincere şi permanente se pot descoperi şi marile răspunsuri cărora raţiunea şi talentul le pot conferi aura artei adevărate, a acelei arte capabile să impulsioneze procesul desăvîrşirii noastre. Această desăvîrşire însă n-o putem obţine aşteptînd decrete magice ale raţiunii, ci luînd contact cu marile probleme care ne privesc de aproape, devenind oameni de iniţiativă şi de acţiune. Ce ne va conduce, ce trebuie să ne conducă în efortul acesta ? Mai întîi credinţa în dezideratele politicii noastre, în ştiinţă, în puterea şi eficacitatea raţiunii omeneşti. Apoi, iubirea de oameni şi patriotismul, hotărîrea de a veni în ajutorul semenilor cu care sîntem întruniţi pe acelaşi pămînt, cu care împărţim moştenirea aceluiaşi trecut şi aspiraţiile către acelaşi viitor şi, în sfîrşit, mizînd pe iubirea ordinii şi armoniei estetice, pe decizia de a da civilizaţiei noastre caracterul unei opere de artă. lată sintetizate în puţine rinduri cîteva gînduri şi sentimente care au fost permanente în viaţa spirituală românească şi care au căpătat astăzi, mai mult ca niciodată, actualitate, fiind integrate cu tot firescul lor în întreaga noastră operă constructivă. Este rezultatul durabil, concluzia cea mai îmbucurătoare care, fără îndoială, va căpăta noi date în viitor. Ce este mai adevărat decît adevărul, mai bine decît binele, mai frumos decît frumosul ? Nimic, în afară de fiinţa umană care are conştiinţa acestor atribute şi le practică în modul cel mai firesc cu putinţă. „Creatorul - spunea Tudor Vianu — este omul de care cultura românească are mai multă nevoie, şi lucrul a fost resimţit şi exprimat de mai multe personalităţi, în mai multe feluri". Considerăm efortul permanent, angajat şi pasionant de a crea o literatură în folosul societăţii tocmai o modalitate de a răspunde prezent chemării atît de calde şi cuprinzătoare adresate de către partid creatorilor. Noi înşine, în solul natal, în oamenii de lingă noi, în acţiunile lor, întîlnim zilnic într-adevăr, acele subiecte la care aspirăm şi la care ne îndeamnă întreaga noastră viaţă chipul de azi al României socialiste, evul său aprins. „ARGEŞ" Г Patriei Eşti zorii mei care aduc în praguri Al dimineţilor azur concret Cu ploi de-april etern renăscătoare Ce-mbracă liliacu-n violet ; Surîs de crin şi zbor înalt de fluturi Imprevizibil peste trandafiri, Eşti flacăra ce i distilează-n inimi Torentul viitoarelor iubiri; Statornicia mea din timp aici, carpatic Iradiind în preajmă primăveri. Eşti dorul meu către nemărginire Şi reazemul în vise şi tăceri ; Mi-eşti zarea calmă fără asemănare Şi clipa dăltuită în artere, Spre veşnicii tărîmul de lumină Şi în prezent izvorul de putere. Traian REU Strămoşii Pe aici, printre aceste pietre şi stînci, au curs, grele, purtătoarele de rouă ; pe aici au trecut cohortele de strămoşi, cu turmele şi caii lor, din suliţi legănîndu-se . Pribegindu-mi umbra, trec uneori pe aici purtîndu-le povara de aştri şi dorul. Apele au rotunjit pietrele, stîncile, trubadur tîrziu, eu cint sufletul lor. Mihai MINCULESCU Poetului Sfios ţi-e chipul adîncit în vreme de aşteptări ce prins-au să te cheme. Dar ai rămas cu tine-n legămînt de simfonii cu scurgeri în pămînt, şi mai aştepţi la margine de cer printre tării, cu visul tău stingher, c-un ochi străin vecia să te certe şi-n praguri vechi cu vorba să te ierte. Maria CONSTANTINESCU-PITEŞTI Talger Am să revin seara, am să revin coborînd pe margine-vis aripi string inimii, pasăre obosită am să plec luminînd abur nesomnului colind bucurii cînd mă chemi, mă alungi, mă rechemi, liniștea mea, neliniștea mea, risipit bucuriei de tine, nor, otravă, balsam, dăruind girul tremurat ре-obrazul de filă prinset orb, durerii privind triunghiuri cocorii-n dor prea sălbatec. Trebuia pe butuc să-mi las fruntea ori, s-o ţin sub pămînt, dacă n-am putut să te sui în balanţă, aruncînd celuilalt talger lumea întreagă. V_________________| Tudor DIACONU 2 Rodnicia dezbaterilor (Urmare din pag. 1) Pregătindu-ne să întîmpinăm primul Congres al educaţiei politice şi culturii participăm în prezent — de la pionier şi pînă la bătrînul cu părul alb — la dezbaterea problemelor ideologice, ale activităţii politico-educative. Dezbaterea are desigur în esenţă acelaşi scop : perfecţionarea, căutarea celor mai potrivite, mai eficiente modalităţi de acţiune într-un domeniu atît de important şi de complex cum este cel al dezvoltării conştiinţei socialiste, al cristalizării şi consolidării trăsăturilor omului nou. Şi nu există îndoială — dispunem de pe acum de suficiente argumente — că şi aceste dezbateri se vor solda cu un mare şi real cîştig atît pentru organizaţiile de partid, de masă şi obşteşti, cît şi pentru oameni. Mai ales pentru oameni... ...Dezbateri. Adică opinii, sugestii, propuneri, dialog deschis, analiză lucidă, critică, a ceea ce s-a făcut, prefigurare lucidă a ceea ce urmează să fie făcut, adică participare activă, conştientă şi responsabilă a tuturor membrilor societăţii la stabilirea şi înfăptuirea treburilor obşteşti. Componentă esenţială a democraţiei noastre socialiste, dezbaterile şi-au demonstrat, îşi demonstrează şi-şi vor demonstra întotdeauna marea lor rodnicie... Calendar eroic Muscelenii şi reformele lui CUZA Deşi scurtă, perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza se caracterizează printr-o vie activitate pentru aşezarea Statului Român pe baze noi, moderne. In vederea împlinirii acestui deziderat, domnitorul Al. I. Cuza şi cel mai apropiat sfetnic al său, Mihail Kogălniceanu, au acţionat cu multă pricepere şi energie. Au fost înfăptuite reforme de o importanţă capitală cum ar fi : secularizarea averilor mănăstireşti, rurală, electorală, administrativă, justiţie etc. Aplicarea acestor reforme, şi în special cea agrară şi cea electorală, s-au bucurat de un sprijin larg din partea populaţiei şi chiar a autorităţilor administrative de stat. Semnificative în acest sens sunt o serie de documente inedite aflate la Filiala Argeş a Arhivelor Statului. Astfel, în octombrie 1864, administraţia plaiurilor Nucşoara şi Dîmboviţa şi a plăşiilor Argeşel, Podgoria şi Rîurilor trimit Consiliului judeţean Muscel moţiuni prin care se arată atitudinea populaţiei faţă de reformele înfăptuite de A. I. Cuza. In moţiunea înaintată de Administraţia plaiului Nucşoara se consemnează : „Subsemnaţii alegători primari din comunele rurale din plaiul Nucşoarei autorizăm şi cerem cu stăruinţă de la alegătorii noştri direcţi ca Consiliul judeţean ce vor alege dumnealor la 18 «octombrie 1864» şi care după aceasta se vor reuni în şedinţă publică ...printr-un actu solemn să arate Măriei Sale domnitorului Alexandru, loan I-iu, desăvîrşita recunoştinţă şi profundu nostru devotament pentru măreţele fapte naţionale şi dreptate săvîrşite de la 2 maiu pînă astăzi de Măria Sa... care ne-au datu ogoarele noastre, ca moşie a noastră şi ne-au scăpatu de apăsările ce am suferitu în trecutu. In sfîrşit noi subsemnaţii foşti clăcaşi, astăzi cetăţeni liberi şi proprietari pe ogoarele noastre, vom înălţa totdeauna rugăciuni către cel atotputernic, pentru prelungirea zilelor Măriei Sale Alexandru Ion I-iu desăvîrşitorul unirei, întemeietorul Statului Român, a Măriei Sale Doamna Elena ocrotirea orfanilor şi a aşezămintelor de învăţătura fetelor“. 1). In încheierea moţiunii se arată că „...numele Măriei Sale Voievodului Cuza va fi pomenit cu respect din neam în neam“2). Moţiunea este semnată de un număr de 605 cetăţeni din cuprinsul comunelor plaiului Nucşoara 3). Moţiuni asemănătoare au fost trimise Consiliului judeţean Muscel de administraţiile plaiului Dîmboviţa şi ale plăşilor Argeşel, Podgoria şi Rîurilor, deci de toate, moţiuni semnate de un număr total de 2437 persoane). Un alt document important redactat de Consiliul judeţean de Muscel, ales pe data de 18 octombrie 1864 care,reunindu-se în sesiune extraordinară la 26 octombrie 1864 „...a socotit de a sa datorie ca cel dintii act al său să fie acesta ca fidel interpret al entusiasmului public de a arăta Măriei Voastre recunoştinţa şi devotamentul judeţului întreg pentru măreţele şi naţionalele fapte ce Măria Voastră au săvîrşit de la 2 mai şi pînă acuima. Numele Măriei Voastre care a emancipat un întreg popor fiindu-i drepturi politice şi făcînid pe foştii clăcaşi «proprietari» că ogoarele lor va rămîine neşters în istoria patriei, în analele Europei, posteritatea «vă» va binecuvînta cu recunoştinţă...“ 1 2 3 4 5). In încheierea acestei moţiuni care a fost înaintată domnitorului Cuza, Consiliul judeţean Muscel arată că „...,a hotărît ca drumul ce se va începe în primăvară «1865» de la frontierea despre Braşov pînă la Cîmpulung cu podull pă Dîmboviţa lingă comuna Rucăr să poarte numele de Alexandru loan I-iu, desăvîrşitorul unirii, întemeietorul Statului Român...“ 6). Tot în semn de recunoştinţă pentru reformele înfăptuite muscelenii, aşa cum reiese dintr-un proces-verbal al Consiliului judeţean Muscel din 26 noiembrie 1864, în număr de 2500 au semnat o petiţie prin care şi-au exprimat, hotărîrea să ofere o sabie de onoare domnitorului Alexandru Ioan Cuza, avînd ca inscripţie următorul conţinut : „...pentru proiectul de lege electorală şi de lege rurală, prezentate de ministru Kogălniceanu în zilele de martie şi aprilie care au fost respinse de desfiinţatele camere, judeţul Muscel şi oraşul Cîmpulung recunoscători“ 7). Cum pînă la data de 26 noiembrie 1864 nu se reuşise să se strîngă decît suma de 120 galbeni, Consiliul judeţean Muscel „...unindu-se cu dorinţa exprimată de judeţu întreg prin petiţiunea colectivă...“8) a hotărît ca diferenţa pînă la 220 galbeni cît costa sabia, care era deja comandată la Pariis, să fie completată de casa judeţului9). Acelaşi document ne face cunoscut că autorităţile muscelene au ţinut legătura cu Iancu Alecsandri, fratele poetului Vasile Alecsiandri, care în acel timp era agentul diplomatic al României la Paris şi care a primit că sarcină să se îngrijească de confecţionarea săbiei respective 10). Cinstea înmînării acestei săbii i-a fost încredinţată lui Nicolae Kretzulescu, preşedintele consiliului de miniştri şi consilier al judeţului Muscel 11). Acesta, în fruntea unei delegaţii din care n-au lipsit istoricul C.D. Aricescu şi Dimitrie Negulici, fratele pictorului Ion Negulici, pe data de 10 decembrie 1865, într-o duminică, s-au prezentat la domnitorul Cuza şi i-au înmînat sabia. Cu ocazia înmînării, Nicolae Kretzulescu a rostit următoarele cuvinte : „Măria Ta , judeţul Muscel şi reşedinţa sa, oraşul Cîmpulung, vine azi prin delegaţi şi au onoarea a se înfăţişa înaintea Măriei Tale a vă prezenta sabia ce însiimţămîntul lor de devotament pentru Măria Voastră a crezut a vă oferi. Cîmpuluingenii şi toţi muscelenii, locuitorii pămîntului de descălecătoare a lui Radu Negru să fălesc a putea astăzi să încingă cu sabia oferită de dînşii pe domnul României a «le» cărui fapte măreţe vor face epocă în istoria ţării şi vorlăsa nemuritor numele lui Alexandru loan“ 12). La aceste cuvinte, domnitorul le-a mulţumit şi i-a însărcinat să mulţumească din parte-i muscelenilor şi a adăugat că atunci cînd este vorba de patrie „... a căutat totdeauna a se insufla din strămoşeasca pildă a domnilor români“ 13). Aceste documente ne mărturisesc fără putinţă de tăgadă popularitatea şi sprijinul de care s-a bucurat domnitorul Alexandru loan Cuza în aplicarea reformelor din perioada domniei sale, reforme care au stat la baza dezvoltării, statului modern român. Prof. Mircea GILCĂ Arhivele Statului Pitești 1. — Arh. St. Argeș, fond Prefectura Jud. Muscel, dos. 2/1864, f. 1. 2. — Idem. 3. — Idem, f. 1. V. — 8. 4. — Idem, f. 9 — 42. 5. — Idem, f. 26. 6. — Idem. 7. — Idem, dos. 1/1864—1865, f. 23. 8. — Idem. 9. — Idem, f. 23 și 23 V. 10. — Idem. 11. — Idem, dos. 29/1865, f. 57. 12. —Idem, f. 59. 13. — Idem. CARNET • Aniversare Mihai Eminescu: la Clubul tehnic al tineretului şi Clubul elevilor şi studenţilor din Piteşti s-au recitat versuri şi s-au cîntat cîntece pe versurile Luceafărului, a cărui naştere a fost celebrată cu aceeaşi emoţie ca în fiecare an. • La Curtea de Argeş s-a desfăşurat concursul „Cîntecele Argeşului“. Eleva Viorica Marin a cîştigat concursul „Cine ştie cîştigă“ intitulat „DIN CRONICA UNIRII". Pe aceeaşi scenă, a Clubului elevilor şi studenţilor din Piteşti, continuă Dialogul cultural-artistic-sportiv al liceelor piteştene. Ciclul de filme medicale pentru elevi — o interesantă iniţiativă a cinematografului „Dacia“ din Piteşti. • Acelaşi cinematograf a organizat o serie de întîlniri pe tema „Filmul documentar — sprijin preţios în procesul de instruire politico-educativă a tinerilor". • cu succes s-a desfăşurat şi cea de-a doua etapă a Festivalului filmului la sate. La Piteşti a fost deschisă o expoziţie de fotografii, organizată cu prilejul celei de-a 26-a aniversări a Republici India. • Un cvartet studenţesc de la Conservatorul „Ciprian Porumbescu" din Bucureşti a susţinut la Piteşti un reuşit concert de muzică simfonică. • A apărut nr. 20 al revistei şcolare „Sânziana“ de la liceul „Zinca Golescu“. S-a desfăşurat faza municipală a concursului culturalartistic al pionierilor şi şcolarilor „Sub flamura partidului, te slăvim, Republică Socialistă România“. • A avut loc, în organizarea C.I.C.P.M.A.M. Argeş, vernisajul expoziţiei de pictură şi grafică, o selecţie a lucrărilor elaborate în tabere de creaţie de către artiştii plastici amatori. • Prin eforturile Muzeelor judeţene din Craiova şi Argeş a fost deschisă la Piteşti o expoziţie retrospectivă de pictură Nicolae Furduescu. * La Buzoeşti s-a desfăşurat festivalul comunal al artiştilor amatori. • Academicianul Remus Răduleţ a avut cu elevii liceului „Nicolae Bălcescu“ un dialog pe tema „Revoluţia tehnico-ştiinţifică şi implicaţiile ei asupra învăţămîntului“. Membrii cenaclului piteştean „Liviu Rebreanu“ au desfăşurat o serie de acţiuni, sub semnul apropiatului Congres al educaţiei politice şi al culturii. Manifestările s-au transformat în vii dialoguri cu un public receptiv, fie el din Cîmpulung, Costeşti, Piteşti, Curtea de Argeş, fie din Bălileşti, Domneşti, Priboieni, Ştefăneşti, Valea Mare, Băbana, Merişani, Corabia. La aceste acţiuni, desfăşurate sub forma şezătorilor literare, a serilor de muzică şi poezie, a dezbaterilor pe teme de creaţie literară, a întîlnirilor cu scriitori de frunte ai literaturii noastre, au participat: Ion Bănuţă, Tudor Diaconu, Otilia Nicolescu, Ludmila Ghiţescu, Vasile Măruţă, Nicolae Oprea, Dumitru Anghel, Marian Stoica Ion Popa Argeşeanu, precum şi redactorii revistei noastre. întâlnirile au beneficiat şi de aportul tinerilor cântăreţi de muzică folk Mariana Garaiman, Marian Spitariu şi Leonard Bănuţă. „KORUNK“ 50 Revista „Korunk“ a sărbătorit de curînd cinci decenii de la apariţie, perioadă în care a slujit cu devoţiune şi militantism cele mai înaintate idei ale epocii, devenind o tribună de răspîndire a marilor probleme pe care le-a străbătut poporul nostru. Evenimentul a fost onorat prin vibrantul mesaj adresat de către secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în cuprinsul căruia sînt trasate şi sarcinile întregii noastre prese. „Continuînd bogatele sale tradiţii revoluţionare — se spune în mesaj — dezvoltîndu-şi continuu caracterul militant, revista „Korunk“ este chemată să pună permanent în centrul preocupărilor lupta pentru înfăptuirea politicii generale a partidului şi statului nostru, educarea oamenilor muncii în spiritul concepţiei materialismului dialectic şi istoric, al învăţăturii marxist-leniniste, al patriotismului şi internaţionalismului proletar, al devotamentului neclintit faţă de patria noastră socialistă, faţă de cauza bunăstării şi fericirii întregului popor". Cu prilejul acestei aniversări, urăm revistei „Korunk“ noi succese în nobila activitate pe care o desfăşoară pentru înfăptuirea sarcinilor de o deosebită importanţă ce îi revin în dezvoltarea şi înflorirea culturii socialiste în patria noastră. V