Biserica şi Şcoala, 1923 (Anul 47, nr. 1-52)

1923-04-02 / nr. 14

Pag. 2 Nr. 14 BISERICA ŞI ŞCOALA Domnule Preşedinte! Domnilor Senatori! Cuvântul meu ar putea să fie foarte scurt, cu­prinzând declaraţiunea că mă identific întru toate cu punctul de vedere pe care vi l-a înfăţişat I. P. S. S. Mitropolitul Primat în strălucita sa cuvântare (Aplauze). Dacă voiu zăbovi totuşi şi eu la această tri­bună, o fac pentru importanţa­ operei ce avem de îndeplinit şi pentru ca să arăt, ca reprezentant din Ardeal al sfintei noastre biserici ortodoxe române, cât de puternică este unitatea de cugetare şi simţire în întreaga biserică a ţării noastre (Aplauze). Şi am simţământul că prin cele ce vi le comu­nic sunt ecoul convingerilor clerului şi ale întregului nostru popor din Ardeal, care, liniştit în conştiinţa sa pe urma înfăptuirii idealului naţional, sigur de sine şi înţelegător de misiunea sa în lume, aşteaptă cu nerăbdare să i se dea cu un ceas mai curând aşezămintele menite să consolideze vieaţa noastră de stat. (Vii aplauze). In adâncul conştiinţei sale şi aducător aminte de suferinţele grele prin care a trecut ca să-şi păs­treze întreaga sa fiinţă naţională, poporul românesc din Ardeal nutreşte simţemintele cele mai curate de iubire către toţi fraţii săi din cuprinsul ţării şi ne­­peritoare îi va rămâne recunoştinţa pe care o dato­­reşte tuturor acelora care au adus o jertfă, pentru desrobirea lui (Aplauze îndelung repetate. Ovaţiuni). Deasupra tuturor luptelor şi certelor de partid, vor rămâne fixate cu toată sfinţenia în inima popo­rului ardelean aceste simţeminte; şi eu care sunt păstorul lui duhovnicesc, mă simt dator să aduc din Ardeal, în mijlocul învrăjbirilor de astăzi, această veste bună a iubirii frăţeşti, singura creatoare de fapte mari (Senatul întreg ovaţionează îndelung). Democratismul Clerului Ortodox din Ardeal. Domnilor senatori, având să ne spunem cuvân­tul referitor la aşezământul fundamental al statului nostru întregit, căruia i se aduce lauda de a sta pe temelia principiilor democratice sănătoase, noi repre­zentanţii bisericii nu ne găsim o singură clipă în perplexitate, pentru că principiile democratice ne că­lăuzesc şi sufletul nostru românesc. Noi slujitorii bi­sericii ortodoxe a neamului, dacă avem vre­o glorie, aceasta este: de a ne fi ştiut identifica în toate vre­­mile cu soartea poporului nostru, şi în bine, şi când i-a mers rău. Noi suntem străini de ceea ce se numeşte cle­ricalism, referindu-ni-l nouă, importează din alte părţi o lozincă străină şi care nouă nu ni se potriveşte. La noi nu a existat clericalismul şi nu există, fiindcă lipsesc condiţiile, pentru ca el să ’poată exista. Cle­ricalismul s’a ivit în ţările apusului, unde biserica în decursul evului mediu a urmărit tendinţe de domi­­naţiune asupra puterii civile, iar preoţimea s’a con­stituit în caste cu interese particulariste şi egoiste; iar când statul modern s’a trezit la conştiinţa suve­ranităţii drepturilor sale, pe care a ştiut să şi le reclame, atunci preoţii din acele părţi s’au pus în situaţiune de apărare a privilegiilor de cari s’au bucurat. La noi, asemenea împrejurări care să dea naş­tere clericalismului, n’au existat şi nu există. Noi nu ne temem de nici una dintre sănătoasele reforme democratice care s’au înfăptuit în cuprinsul ţării noastre şi pentru binele neamului nostru (Aplauze). Noi nu ne temem, ci ne bucurăm şi dăm bine­cuvântarea noastră asupra reformei agrare (aplauze, bravo!) chemată să pună poporul nostru în stăpâ­nirea pământului pe care în şiruri lungi de generaţii l-a lucrat cu sudoarea frunţii sale, luând însă alţii roadele muncii sale (Aplauze prelungite). Noi nu ne temem, ci ne bucurăm de reforma electorală şi de toate celelalte reforme ce vor urma, având convingerea că prin ele se va ridica pătura largă a ţărănimii noastre (aplauze prelungite), baza pe care se sprijină ţara noastră. Noi ne bucurăm de aceste reforme democratice, fiindcă avem încredere în poporul nostru, în cuminţenia şi în sufletul lui, în ale cărui taine, noi mai ales ca duhovnici am putut pătrunde mai adânc, şi astfel vă putem da D-voastre încredinţarea că merită acest popor toate binefacerile sănătoasei democraţii (Aplauze prelungite), Evanghelia şi Democraţia. Eu, când vorbesc de democraţie, în legătură cu proectul de­­Constituţie ce ni s’a prezentat, nu mă gândesc nici­decum’ la ea ca la un program al unui partid politic, ci sub democraţie înţeleg ceva mai larg; înţeleg o întreagă concepţiune de vieaţă care îi dă drept omului să fie considerat şi ca scop pentru sine, nu numai ca un mijloc, ca o unealtă, ca un obiect în rândul celorlalte obiecte în mecanismul vieţii naturale. Şi acest drept, pe seama omului, pe seama sufletului, pe seama personalităţii îl reclamă democraţia nu numai pentru cei ce au fost favorizaţi printr’o naştere mai aleasă, ori au fost favorizaţi de alte împrejurări, ci şi pentru numărul mare al ace­lora fără de munca şi fără truda cărora nu ar exista nici bogăţie, nici cultură, nici situaţii înalte, nici alt bine al civilizaţiunii (Aplauze prelungite). In acest înţeles toată democraţia,­­găsesc că ea are cele mai intime legături, aşi putea zice legături genetice cu evanghelia Mântuitorului Hristos. Evanghelia şi Democraţia Ortodoxia şi Neamul Biserica şi Statul, în şedinţa de la Vorbire rostită cu ocazia discuţiunii generale asupra Constituţiei, 12 Martie 1923 a Senatului român* de I. P. S. Sa Mitropolitul nostru Nicolae. * In aceeaşi şedinţă vorbiseră în numele minorităţilor confesionale senatorul sas Schullerus şi I. P. S Sa mitropolitul Suciu de la Blaj. Acesta din urmă a pus în discuţie chestia con­fesională la Români, pledând pentru apropiere de papism. La aceasta a primit imediat răspuns din partea I. P. S. Sale mitro­politului nostru. N. R.

Next