Biserica şi Şcoala, 1928 (Anul 52, nr. 1-52)
1928-01-15 / nr. 2-3
u «l Anuipon şi Bobotează ist Arad. La fel cu anii trecuţi şi în anul acesta anul nou a fost sărbătorit în oraşul Arad, cu un fast şi cu o solemnitate impunătoare. Serviciul divin în catedrală a fost pontificat de P. C. Sa protopopul Aradului Trăian Văţan, asistat de preoţii Alexa Popovici, C. Turic F. Codrean şi diaconul Ignatie Raica. La sf. Liturgie au participat P. S. S. Episcopul nostru Gigorie, prefectul judeţului I. Georgescu, subprefectul Aug. Lazar, primarul oraşului Ştefan Anghel, ofiţerii garnizoanei în frunte cu dnii coloneii Şerb şi Georgescu şi un număr însemnat de intelectuali şi credincioşi din toate păturile societăţii. Predica de anul nou a rostit-o părintele Turic, făcând un bilanţ plastic asupra vieţii religioase morale şi materiale, la românii din Arad. Răspunsurile liturgice a fost cântate ca totdeauna, cu multă evlavie de corul „Armonia" condus cu dibăcie de prof. Lipovan. La finea sf. Liturghi, s-a oficiat Te Deum pentru M. S. Regele, înalta Regenta, pentru I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae, P S. Sa Episcopul nostru Gigorie, pentru glorioasa armată română, pentru guvern şi toate autorităţile. In faţa catedralei a fost postată o companie de soldaţi cu drapelul şi muzica. Când s-a rostit numele fiecărei autorităţi amintită mai sus, corul a cântat „Mulţi ani să trăiască" iar muzica militară a intonat rugăciunea. La orele 12 şi jumătate toate autorităţile s-au îndreptat spre reşedinţa episcopească. Căci toată lumea ţinea ca la începutul unui nou an, cele dintâi urări de bine să fie aduse capului, bisericei româneşti. S-au prezentat, consistoriul, ofţerimea, dl prefect I. Georgescu, dl. primar Şt. Anghel, protopopiatul şi parohia Aradului, institutul „Victoria" şi mai mulţi intelectuali din Arad şi judeţ. Asemenea a primit P. S. Sa urări de anul nou de la reprezentanţii diferitelor autorităţi din Timişoara şi Lugoj. In numele eparhiei a fost felicitat P. S Sa de părintele protopop Văţian, care doreşte P. Sale ca, munca începută cu atâta avânt şi nădejdi de izbândă de neobositul nostru Episcop, pentru imprimarea conştienţei creştine în sufletele Românilor, şi pentru readucerea celor rătăciţi la biserica, mamă, să fie încoronată de cel mai desăvârşit succes. Adânc pătruns de marile îndatori ce-i coplesc gândurile, P. S. Sa răspunde că se simte încă abea la începutul programului vast, ce are să-l desăvârşească ca Episcop al eparhiei Aradului. Cea dintâi problemă ce trebue să ne ajute pe toţi, zice P. S. Sa, este edificarea unei catedrale române în centrul oraşului Arad, precum şi o reşedinţă episcopească doamnă de vremurile ce trăim. Un internat cu orfelinat pentru copii de preoţi, un azil pentru preoţii nepricioşi, o şcoală de cântăreţi, sunt toate probleme ce trebuesc realizate. Pentru acest scop ne trebue jertfa şi oboiul credincioşilor noştri zice P. S. Sa. Face apel ca fiecare după putinţă să augumenteze fondurile milder ce le avem întemeiate aproape în toate parohiile din eparhie. Biserica noastră trebue să facă opera caritativă şi să întinză mâna de ajutor celor năpăstuiţi. La desăvârşirea acestor opere apelează părintele Episcop la sprijnul moral şi material al tuturor fiilor săi sufleteşti. Publicul care abia încăpea în saloanele reşedinţei episcopeşti, a făcut ovaţii călduroase P. S. Sale. # In urma valurilor de jer ce, au dat şi peste România, autorităţile din Arad au decis, cu consensul P. S. Sale părintelui Episcop, ca