Buna Vestire, ianuarie 1938 (Anul 2, nr. 253-275)

1938-01-01 / nr. 253

Patt« 2-a Kr. 253 «BUKIA VESTISE» CARTEA şI PUBLICAŢIILE LEGIONARE Evident că o mişcare menită să re­formeze din temelii viaţa statului no­stru, cum e mişcarea legionară, n'a neglijat nici diferitele ramuri de acti­vitate spirituală. Insuşi Căpitanul a scris o carte de mult răsunet, dând o pildă vie despre ceea ce e scrisul legionar care trebuie să fie sobru, cumpătat şi, totuşi, plin de avânt, serios şi fără inutilităţi for­male. Cine a citit «Pentru legionari», a putut vedea cum­ sunt metodele scrisu­lui nou, verde, însuşit şi de Ion I. Moţa în acea tulburătoare «Cranii de lemn», am reţinut, dar nu mai puţin drastic, rechizitoriu la lumea veche, şi­ un cald îndemn pentru cea viitoare. Cărţile legionare au cunoscut în a­­nul 1957 o mare răspândire. «Crez de generaţie», cartea lui Va­sile Marin cel de fericită pomenire, a interesat nu numai intelectualitatea propriu zisă din România, ci şi pătu­rile largi de cititori. Cărţile celorlalţi luptători români în Spania, semnate de comandanţii Al. Cantacuzino, N. Totu, Bănică Dobre şi preot Dumitrescu-Borşa, au găsit dea­­semenea un justificat interes, ele fiind mărturia de preţ a celei mai mari jert­fe legionare. Din cărţile acestor luptă­tori, eroismul românesc se desprinde într’o impresionantă frescă, realizată cu dreaptă dârzenie legionară. Volumele cu note şi impresii din Spania ale comandanţilor Al. Canta­­cuzino, N. Totu, Bănică Dobre şi preot Dumitrescu-Borşa sunt un monument glorios, ridicat întru amintirea admi­rabilului eroism de la Majadabonda. La Cernăuţi, d. prof. univ. Traian Brăileanu, directorul revistei «însem­nări Sociologice», care, datorită sforţă­rilor întregii grupări, în frunte cu d. prof.p­r. Const. Zoppa, a reuşit să în­fiinţeze o editură, a tipărit două va­loroase lucrări: «Statul şi Comunitatea morală» şi «Sociologia şi Arta guver­nării». Ultima e o mare operă, destina­tă unor cuprinzătoare discuţii,­­ şi trebuie în amănunt cunoscută. D. Dr. Ion Banea a scos o nouă edi­ţie din lucrarea «Căpitanul», de nobilă etnie ideologică. Desigur, spaţiul nu ne-ar permite să notăm toate apariţiile de literatură — ştiinţifică şi beletristică — legionară. Vom menţiona, totuşi: «Naţionalismul tineretului» şi «Naţionalismul partide­lor», de D. C. Amzăr, «Gânduri pen­tru Ţară nouă», «Tineretul şi politica», «Stil legionar» şi acea viguroasă lucra­re care e «Cartea Căpitanilor», de Ernest Bernea; «Din lumea legionară», de Vic­tor Gârcineanu; «Horia», de Ion I. Io­nică; «Suflet şi gând» de Ion Veverca; «Tineretul şi politica externă», de Mi­hail Polihroniade (care, împreună cu Al. C. Tell, ne-a dat şi primul volum din «Domnia lui Carol I») şi o carte despre Ion I. Moţa şi Vasile Marin, de Ion Ţurcan care, însă, a fost­ conf­is­cată. ni­­ - -: Vom nota aici şi «Roza vânturilor», de d. prof. Nae Ionescu, ediţie îngrijită de Mircea Eliade, a cărei apariţie a fost îndeamăaiţint discutată şi’n coloa­nele ziarului nostru. O interesantă publicaţie a fost şi «P­rimul congres al studenţimii bucu­­reştene», din care culegem aceste cu­vinte, rostite de generalul erou Canta­cuzino Grănicerul: «Totul să se facă sub acoperişul bi­­saricii şi al Crucii. E bine ca, aci, in Bucovina, unde aveţi elemente atit de diferite, toţi creştinii şi formele front contra duşmanilor lui Dumnezeu. Şi atunci poţi fi învingători. Iar noul bă­trânilor ne va rămâne ca din mormânt să Vă zicem: Să trăiască tineretul bu­covinean!». In poezie, spiritualitatea legionară a dat câteva realizări de mare artă, ca: «Ţară», de Aron Cotruş, din care tre­buie să cităm acest majestuos pasagiu: •nu-i lege, nu-i fărădelege gândul la ochi de-acum să ni-l lege... nu-i furtună aspră să ne’ntoarcă 'n gât vorbele ce’n noi dospit­au atât... ca un lunatic orb, pe­ un flaut, prin beznele mele, te caut, te caut, cuvânt fără samăn, tntre cuvintele multe, când te-oiu urla, — dumnezeiască pradă, — ţară toată un genunchi să cadă şi, cu pumnul pe armă, să te asculte­­, timpul al cui e? al cui e? cine ne bate braţele 'n cue? ce ne’nţeles, neghiob nenoroc, putea-ne-ar vreodată, opri iar pe loc: paşii de foc, gândul de foc?!...­­ vremea uriaşe, izbăvitoare biserici, de blid şi şovăeli­ţi de sferici», din aceleaşi străvechi, d­oage cuvinte sprintenă, nouă, fierbinte, ţara te şterge la ochi şi paşii foi schimbă..» Valeriu Cândiu, creatorul unei noui forme de poezie, şi-a tipărit cartea «Colburi de lumină» — poeme de a­­dânci simţăminte legionare, pornite, par’că, din sufletul întregii Ţări. Rit­mul lor bărbătesc, romantismul fondu­lui, crescut într’un echilibrat clasicism formal — au impus dintr’odată un poet, pentru care cuvântul mare nu e nepotrivit ca atribut indubitabil. Sesi­zăm în «Cuiburi de lumină» un puter­nic dinamism de aleasă poezie legio­nară. Intre poeţii de verde avânt naţional îi vom mai cita pe: Const. Goga, Vasi­­le I. Posteucă (încă fără volum, însă cunoscut, ca şi George Drumur, din diferite publicaţii periodice) şi Horia Stamatu, liric de serioase realizări, a­­supra căruia vom reveni pe larg cu prilejul unei cronici literare. Comandantul Radu Gyr şi-a risipit prin reviste baladele de muntenească prospeţime, lăsând­u-ne să aşteptăm prea mult strângerea în volum a mare­i sale opere lirice de inspiraţie legio­nară. In roman, am înregistrat «Tigrii» d-lui prof. Dragoş Protopopescu, des­pre care nu vom scrie aici decât că e o carte de desăvârşită viaţă şi artă, iar în nuvelă scrisul neaoş al lui N. Totu, cel ce dela Creangă porneşte Subliniem în această prezentare a anului 1957 şi faptul că toţi adevăraţii intelectuali au înţeles să-şi pună în serviciul românismului talentul. S’au pus pe linie de înţelegere legionară în special d-nii prof. Sextil Puşcariu, prof. Mihail Manoilescu (foarte cate­goric în «Lumea Nouă»), Lucian Bla­­ga, Mircea Eliade, Vasile Băncilii, Or N. Roşu, C. Gane şi alţii. In ce priveşte publicaţiile legionare, ele sunt în continuă ascensiune. «Libertatea» de la Orăştie, a părin­tel­ui protopop Ioan Moţa, bătrânul na­ţionalist cu etern tânăr elan, îşi duce înainte opera de luminare legionară a masselor. Deasupra acestei publicaţii, spiritul eroului Ion I. Moţa veghează întru­plinirea românească Număr de număr, «Libertatea» adu­ce însemnate contribuţii la cunoaşte­rea fenomenului legionar Scrisă pe înţelesul tuturor şi cu multă dragoste, «Libertatea» sa orândueşte intru cea mai de preţ hrană sufletească pentru popor. «Glasul strămoşesc», publicaţia con­dusă de d. Dr. Ion Banea, care apare la Cluj, strânge mult entusiasm în pa­ginile sale, aducându-ne îmbucurătoa­re solii ardelene. «România creştină», tipărită de d. Sergiu Florescu - Chişinău, răspân­deşte lumină vie în ţinuturile basara­bene, «Omul Nou» care e editat de valo­rosul ideolog Stere Mihale de la Brăila, cu colaborări alese, ca ale lui Vasile Băncilă, publică In fiecare număr şi­ o interesantă pagină pentru muncitori. «Braţul de fier» şi «Legionarii» Îs deasemenea neşovăelnice organe de luptă legionară. In fruntea revistelor legionare stă «însemnări Sociologice» a d-lui prof. T­raian Brăileanu, .In jurul căruia acti­vează: I.Ion Ţopa, Ionel Ţurcan G. Macrin, Barbu Si­u şanse­­i etc. Rânduiala», în jurul căreia sau strâns Ernest Bernea, D. C. Amzăr, lor. I. Ionică, Ion Samarineanu, Eugen Io­nică, Ion Cone® Nicolae Popp, Victor P. Gardineanu, G. Nicolau-Bârlad şi alţii, publică studii serioase, documen­tate, şi poezie aleasă. «Orientări», revista părintelui C. R­­Crişan, excelează in critică. «Curierul» din Sibiu e o publicaţie pe cât de entusiastă, pe atât de sobră. «Ţara Şipeniţului», a camarazilor Pompeiu Atanasiu şi Cicerone Mucenic şi-a încetat după patru numere apari­ţia, din cauza persecuţiilor îndurate din partea revizoratului şcolar din Cernăuţi. «Ideea Românească», scrisă de cama­razii Paul Cos­tin Deieanu, Iordache Nicoară, Haig Acterian, Horia Stamatu Arşavir Acterian, Ştefan Ion George, etc., a dat numere excelent alcătuite. «Iconar»-ul camaradului Liviu Rusu a cultivat în special poezia şi proza literară prin: George Drumur Vasile I. Posteucă, Ionel Negură, George Chlo­­ptina, Aurel Marin, Yvonne Rossignou, Gh. Antonovici, Neculai Roşea, T. Ni­­codem şi alţii. Deşi a trecut mult timp da la apari­ţia lor, sunt mereu citite colecţiile pu­blicaţiilor: «Axa», «Vestitorii» şi «Re­vista mea». Vom menţiona, pe lângă acestea, că şi în aria plastică s’au realizat iljuă frumoase afirmări: pictorii Bassarab şi G. Zlotescu. * Această sumară trecere în revistă ne arată suficient câte valori — dintre cari unele foarte mari — s’au conturat sub nobila flamură a Legiunii. O aleasă intelectualitate, cu adevă­rat creatoare, se defineşte in clocotul refacerii spirituale a Ţării. Peste meschinăria unei false intelec­tualităţi — cotropită de străinism, de cadenţă, ianoralistă, căci nu şi-a servit niciodată patria — se ridică astăzi o elită de forţe spirituale. Minunea asta a făcut-o Legiunea! MIRCEA STREINUL ii îmbrânceşte 'nainte — o altă ambi... ( Fenomenul legionar ţi cultura în faţa biruinţă legionare, ce înaintează, năpraznic uneori, ca un puhoi de munte, iar alteori masiv, solemn şi dârz ca lava unui vulcan, lumea veche încearcă din când în când să ia poziţie şi să reacţioneze. Atunci un se­ aruncă între picioare în vigoarele întrebărilor menite să ne pună în impas- Printre ele sunt şi cele legate de raportul între fenome­nul legionar şi cultură- Cu aer de auguri binevoitori ni se spune: «Da, da, foarte bine: ziua de mâine va fi ziua Statului legionar. Dar ce păcat va fi pentru «mişcarea cultu­rală»... Fenomenul legionar nu are aderenţe cu problemele culturale. Fe­nomenul legionar este preocupat ex­clusiv de latura politică şi va sacri­fica fenomenele culturale sau le va privi dintr’un unghiu strâmt. Sta­tul legionar, ca stat totalitar, are să înăbuşe opera de creaţie indivi- G­â mlirea Primul aspect al problemei este şi cel mai lesne de intuit, căci el ni se înfăţişează sub forme concrete de o impresionantă amploare. Legionarismul, pornit cu lozinca «tăcere şi muncă», era firesc să pun­ă accentul pe­ Tapta. Intr'o atmosferă infectată de re­torica politicianilor, primatul reali­zărilor concrete şi-a aflat,simbolul în cărămizi, în tabere de muncă şi în bisericile cari ţâşneau din ele către cer. .Puţinul preţ pus pe literatura teoliticiană, pe maculatura «progra­melor» şi a manifestelor, era un co­rolar firesc al acestei atitudini,anti­retorice. Tot atât de firesc a fost însă, ca odată cu desvoltarea miş­­cărei, aceşti studenţi, aceşti «inte­lectuali», — cari, pornind,o voiseră să dovedească prin munca palmelor dorinţa lor de înfăptuire, — să strângă iar condeiul în mână. Şi gândul ce stătea la temelia legio­­narismului a prins să se închege într’o activitate doctrinară, la înce­put răsleaţă, sporadică, mai apoi organizată, multiplă, compactă. Azi, gândirea legionară a atacat aproape toate problemele cari se ridică în calea unei organizaţii de Stat, r­ezemată pe o metafizică proprie, în toate domeniile sa fixat o «viziune legionară», derivând lo­gic din principiile esenţiale ale mişcărei, trăgând consecinţele ei, prin exprimarea totală a unei gân­diri coherente. Gândirea legionară duală şi astfel are să împiedice a­­devăratele valori să se manifeste şi operele de artă să ţâşnească la lu­mină.­.» Cei cari vorbesc astfel raţionează cu idei preconcepute şi nu pot intui adevărurile de mâine, pe cari meca­nismul lor intelectual nu le poate integră în formulele actuale. Nu să le răspundă este scopul­­însemnări­lor de faţă. Ci, pentru noi înşine, pentru a ne desăvârşi cunoaşterea,— pe încă o latură, — a fenomenului legionar, vrem să încercăm a lă­muri adevărata lui poziţie faţă de cultură. Iar dacă, în treacăt, vom spulbera şi obiecţiunile pe cari unii încearcă să ni le op­ună pe planul cultural,, cu atât mai bine. Să nu se creadă că vrem să rămânem datori cu vreo lămurire sau că nu suntem la largul nostru în vreo discuţie, legionară piatră de temelie a Statului de mâi­ne, formează azi o bibliotecă impre­sionantă. Niciodată, nici un partid, nici o organizaţie, nici o mişcare politică din România nu s’a putut mândri cu o doctrină atât de bine închegată. Dar, ceeace este şi mai impor­tant, isvoarele acestea de gândire legionară nu rămân literă moartă, filă necercetată în rafturile unui club sau in depozitele unei tipo­grafii. Puterea lor de circulaţie este fără seamăn. La ele vin să se adape pături­­tot mai largi de muncitori­, ţărani, studenţi şi bur­ghezi, cari îşi dau seama că în pu­blicaţiile legionare nu sunt aliniate zeci de­­programe ipocrite şi nerea­­lizabile, ci mărturisiri ale unui crez de viaţă, dus până la ultimile lui consecinţe, aplicat în toate do­meniile activităţi­i omeneşti. In acest sens, gândirea legionară nu dovedeşte numai cât de puterni­ce sunt posibilităţile de a «trăi» cultura, de a gândi în abstract — ca şi de a făptui în concret, — ale legionarilor. Mai este şi dovada că în Legiune, raţiunea însăşi a fost integrată unui crez, a devenit măr­turisire de credinţă, s'a preschim­bat în «i faptă legionară». Astfel aşa cum Legiunea a ştiut să tragă punte peste, prăpastia din­tre clasele sociale, ea a ştiut să pu­nă capăt şi rupturei dintre gând şi faptă. «In tot ce este creaţiune sufle­tească, frământare şi zbucium pen­tru o înălţare spirituală, arta are nu numai chemarea de a fi prezen­tă ci datoria de a închega, de a a­­juta această creaţiune spirituală prin mijloacele ei de permanentiza­re a eforturilor şi manifestărilor trecătoare ale sufletului. Lupta le­gionară se întemeiază In rândul In­tâi pe crearea unui spirit nou, a spiritului legionar... De aceea lup­ta aceasta, Indreptându-se In rân­dul întâi asupra domeniului sufle­tesc, iar asupra celui mintal doar in rândul al doilea, va întrebuinţa I mijloacele artei înainte de cele ale logicei. Căci sufletul, sentimentele, interiorul nostru spiritual pe care vrea să-l reformeze lupta legionară, sunt în rândul întâi influenţate şi formate prin mijloacele cari fac să vibreze sufletul, care deplasează ceva în etc.». Astfel vorbea Moţa despre artă, şi cuvintele lui lămuresc admira­bil integrarea artei în viaţa legio­nară. Această integrare s’a săvâr­şit mai întâi prin cântec, mai apoi prin poezie. Cântecul legionar, a­­cest minunat mijloc colectiv de su­dură sufletească, reprezintă o apa­riţie excepţională în viaţa spiri­tuală a românimei. Pentru « o In­ţelege trebue să ne reprezentăm că, dela cântecele populare în care s’au oglindit, toate durerile şi bucuriile neamului, tn care s’a turnat toată simţirea lui şi până la cântecul le­gionar, nu există trepte de trecere. Un mare gol şi apoi o punte care, peste veacuri, ne face să regăsim sufletul­­neamului, în sufletul legio­narilor. In acel ma­re gol dintre ele, toate posibilităţile artei culte au încercat zadarnic să înscrie o ex­presie artistică a sufletului naţiu­­nei. Nici chiar marile momente ale istoriei noastre n'au putut să se exprime intr'un strigăt liric care să rămână. Etapele istoriei noas­tre din ultima sută de ani nu au fost străbătute în sunet de marş aşa cum au pornit să fie străbătute etapele istoriei legionare. E semnul fără greş că istoria ce începe azi izvorăşte din adâncurile sufletului acestui neam. Tot astfel, nici ‘ra mişcare politi­că din ţara noastră nu s’a putut încă exprima în poezie. Fiindcă nici una nu reprezenta un elan al sufletului colectiv, elan care, — pe linia marelui lirism, — să întâl­ni­ască expresia artistică. Nu este oare un fapt uluitor ca, în ţara noastră, să mergi în alegeri cu lo­zinci culese din strofele unui poeţ. Dar şi cât de plin de înţeleşi Răspunzând marilor elanuri su­fleteşti ale neamului şi oglindindu­­le, arta legionară se arată de pe a­­cum menită să suplinească lipsuri­le artei noastre de până azi. Căci, după cum spunea Ion Moţa, «arta, literele epocii de astăzi, sunt um­brite de o gravă desonoare; marile suferi­nţi, marile speranţe româ­neşti de astăzi, nu au găsit aproape nici un ecou în lumea literelor şi a celorlalte arte...» Iar adevărul este că «ansamblul creaţiunilor artisti­ce ale unei epoci trebue să cuprindă ansamblul, caracteristicul vieţii su­fleteşti a acelei epoci. Dacă se limi­tează doar la un fragment al vieţii, ignorând, nesimţind sbuciumările, durerile şi bucuriile celelalte, va­loarea artei acelei epoci e redusă şi săracă, oricât de perfecte ar fi o­­perelor create. Şi în deosebi e săracă, e desonorată arta car© îşi limitea­­­ză plămada la lutul micilor dureri, al micilor bucurii, dar nu simte marile tragedii, nu are simţul ma­rilor viziuni...» Arta legionară se îndreaptă spre­­aceste viziuni adânci, spre o expri­­­­mare a sufletului românesc în veac. Acest adevăr ne luminează calea şi spre înţelegerea ultimului aspect al problemei: raportul dintre feno­menul legionar, — în formele lui statale, — şi valorile culturale.­­Acest raport este determinat or­ganic,— aşa cum a arătat luminos Vasile Marin, — prin structurarea noţiunii de stat şi a noţiunilor de naţiune şi de cultură. «Naţiune —­ stat — cultură, sunt termeni iden­tici, o naţiune neputându-se proiec­ta în istorie decât integrată sub for­ma stat, iar statul acesta nu-şi poa­te valida dreptul de afirmare în ra­port cu celelalte state decât prin cultura sa. Cultura este cea mai înaltă expre-­­sie de vieaţă a unei naţiuni. Ea to­talizează manifestaţiile cele mai au­tentice şi mai profunde ale genului naţional, ea este quintesenţa însuşi­rilor superioare cu care divinitatea a înzestrat o naţiune. Cultura... este un fenomen specific fiecărei na­ţiuni, iar universalitatea valorilor culturale reiese tocmai din unicita­tea fiecăreia dintre ele..» De aceia şi regimul propriu culturii este sta­tul naţional...» îndrumând neamul nostru spre aşezările unui stat naţional, legio­­narismul, stare de spirit şi nu partid politic, tinde să repună şi spiritul românesc în drepturile sale. Reîntorcându-l spre favoarele lui fireşti, în etnic şi în specificitate na­ţională, reluând vechiul proces încă nejudecat al «formei fără fond» pen­tru care Maiorescu şi Caragiale în­că mai primesc săgeţile «intelec-­­tualilor democraţi» legionaris­­mul tinde nu să izoleze arta româ­nească de curentele vremii ci sâ o ridice la ranguul universal pe care îl merită. Departe de a înăbu­şi adevăratele valori". Această reac­­ţiune nu poate fi menită decât să le scape de înăbuşirea unor tendin­­ţe parazitare, străine­ firii lor orga­nice. Bazat pe o «politică a naţiu­­nei» legionarismul este astfel sin­gurul care poate realiza o «politică a culturii», spre a reluă un termen uzitat în anii din uri­ă dar gol de înţeles dacă nu îl raportezi la un conţinut naţional, până azi străin do­ar. Pe drumul acesta a pornit feno­menul legionar şi aderenţele acestui fenomen cu fenomenul cultural apar ineluctabile. Cuvintele lui Vasile Marin ne răt­mân îndreptar­­iPrin glasul genera­ţiei noastre, naţiunea şi-a spus deja o vreme răspicat cuvântul. Ea cere Un stat al ei şi este dornică să se afirme printr’o cultură de care să se mândrească. Cu jurământ, pe margini deschise de mormânt, pă­taţi de sângele rănilor noastre, din pragul negrelor închisori, ne-am le­gat să-i împlinim comanda. Din flacăra aprinsă la 1922 de genera­ţia Căpitanului, ne-am aprins fieca­re în suflet — luminiţă care nu se va stinge până nu-i vom clădi na­ţiunii un stat firesc şi până nu o vom înlesni să strălucească printre celelalte popoare prin cultura sa». I­on Cantacuzino A­rta în viaia legionară S­tatutul legionar și cultura CALENDAR JOI 80 decembrie ORTODOX: Cav. Martiră Anleia­­lin Tesalonic. CATOLIC: Regele David. SOARELE: răsare 7.64, apune 16.84. Moartea lui Ion Creangă (1889) VINERI 81 DECEMBRIE ORTODOX: Martira Melania Romana (419). SJATULJ.G: St. Silvestru (Popa-----1-336). SOARELE: răsare 7.64, apune 16.48. Catastrofa dela Ciurea (1916) ca 1900 morţi, din prea mare patriotism liberal. SAMBATA 1 IANUARIE 1938 ORTODOX: Sf. Vasile cel Mare. CATOLIC: Sf. Vasile. SOARELE: răsare 7.64, apune 16.48. ai» «câteva cuvinte Teatrul Modern La Teatrul «Modern» spectacolul de mâine seară Vineri (Revelion), cu «Crim­ai din Expresul Verde» va începe precis la ora 9 şi un sfert şi se va termina la 11 şi 20. «Crima din Expresul Verde» este realmente spectacolul cel mai amu­sant şi cel mai indicat pentru seara de Revelion. Sâmbătă, «An Nou» matineu şi seara «Crima din Expresul Verde». Teatrul Vesel fiind distrus de incendiul de la Eforie, reprezentaţiile piesei «Teoria Cocoşului» cu Vasiliu­ Birlio, în rolul principal, con­tinuă să aibă joc în sala teatrului Libor, din Pas. Comedia, in fiecare zi la ora 6. Compania Cărăbuş anunţă redeschiderea stagiunei pentru ziua de 16 Ianuarie, în sala cinematogra­fului «Savoy» în acelaş cadru de mare OPERA ROMANA: Othello. TEATRUL NAŢIONAL: Ion al Vă­danei. STUDIO­UL NAŢIONAL: Pădurea spânzuraţilor. TEATRUL REGINA MARIA (mati­neu, ora 6): Gândul, (seara): Stă­pâna din La Paz, lux, pe care lam cunoscut în cele câteva tablouri prezentate la Vox-Eforie. Alhambra Palace continuă seria succeselor obţinute la teatrul Alhambra. Reprezentaţiile au loc în fieare seară la ora 9 iar matineurile » de Joi, Sâmbătă şi Duminică la ora 3. Crima din Expresul Verde obţine un real succes de public la tea­trul Modern, din str. Sărindar 14. Reprezentaţiile au loc în fiecare seară la ora 9, iar matineurile de Joi, Sâmbătă şi Duminică la ora 3. , cinema c­are prezinte marele film francez Stigmatizata cu Ulcior hum si Sessur Umm TEATRUL «LIGII CULTURALE»: Ti­nichigiul politician. TEATRUL MODERN: Crima din ex­presul verde. ALHAMBRA: Alhambra Palace. . TEATRUL COMOEDIA: Problemă de rezolvat. TEATRUL LIBER (ora 6): Teoria par­cosului. (seara): Coloniale. TEATRE Teatrele de sub direcţia D-lui SICA ALEXANDRESCU A in t*Doare seară şi în matineurile de azi 1 Joi, Sâmbătă şi Duminecă la ora 2 jum. toi. 4.701 Problema de rezolvat A" Kontusovca-Palace Duminecă 1, or» 6 , QfrJ Je ÎNCREDERE Regina Maria “ ma‘S«"u Fraţii KaraiMV Azi„“t"“ Gândul s„r. i.„,», stăpâna din La Paz mm...... or, a stăpâna din La Paz Sâmbătă matineu ora 2 Jum., PfjsnAng Hin I 0 Doi seara ora 9 și Dumineoă ora 2 jum. wlujjflllfl Ulii Lfl lat sămbăiM^Dumi»..« Gândul Dumm.«»... Karamazov T IHFT1? In fiecare zi la ora 6— Numai până la 7 Ianuarie . TEORIA COCOȘULUI In fiecare seară și în matineurile de azi PHT O \lî A F JFT i ) 1 1 I «că la ora 3 vULU ■ v Teatrul ALHAMBRA ALHAMBRA-PALACE 2 acte şi 55 tablouri de M. Constantinescu şi N. Vlădoianu Muzica de I. Vasilescu TEATRUL MODERN Str. Sărindar 14 Director: Ionel Ţăranu CRIMA din EXPRESUL VERDE De revelion începe la ora 9 şi 15 precis şi se termină la 11 şi 20 fix CINEMATOGRAFE ARO; Forfeiture (Stigmatizata) şi jur­nal. CAPITOL: Copilul nimănui, jurnal şi complectare. CARLTON: „Nuntă cu repetiţie­’. SCALIt: Prima noapte, jurnal Para­mount. TRIANON: Farmecul Boemei şi jurnal. SELECT: Lucreza Borgia. SAVOY: Program de varietăţi (music­­hall). REGAL: „Căpitanul Tenoir’ (L’homme a abattre) şi jurnal Paramount. FEMINA: Scipio africanul. BD. PALIlCE: Groază în Shanghai. ARPfl: India în flăcări, jurnal şi com­­plectare. ROXY: Copilul nimănui, jurnal şi com­plectare. CORSO: Furtună în Maroc şi Revistă. DARLY: Prinţ­ul Cerşetor şi Oameni după gratii. COTROCENI: S’au cunoscut In luna Mal şl Curierul din California. DACIft: Vasul robilor şi Lupul singu­ratic. DIANfl: Poteca însângerată şl Legiu­nea neagră. FLORIDA: Cântecul libertăţii şl Colie­rul blestemat. ÎBUJtiţ ‘îl infuia UUP eu­ a UNOCHYW şi artişti. ELYSEE (strada Doamnei 11): Farme­­cul Boemei şi jurnal. FORUM: Abuz de Încredere şi­­com­plectare. AIDft (Raphwel 151): Copiii căpitanului Grant şi Misterele cartierului chine­zesc. AMERICAN: Misiunea b­oot. Perry şi Enigmaticul Mr. Moto. ATENEUL-TEI : Raza roşie, Ţiganii şi Grădina lui Alah.­­ BARCELONA: Michel Strogofî, îngerul străzii şi Trupa de reviste.­­ CARMEN (calea Dudeşti 169): Romanul unui spahiu şi San Francisco. CENTRAL: Misterul fortului Prey, Stan şi Bran electricieni, şi artişti. CITY: Taras Bulba şi Suflete sbuciu­­mate. FRANKLIN: Curierul din Londra şi complectare. DICHIU: Bani însângeraţi şi Duşmănia. MARNa : Iluzia cea mare, Cabaret şi trupa Titi Mihăilescu. MODEL: Războinic şi fulger şi Vasul robilor. NISSA (fost Lido): Un cântec,­­ fată un sărut şi Un drăcuşor de fră. ORFEU: Vânătorul alb, Farmecul Ii­nereţii şi Stan­a Bran. OMNIA: Căpitanii curaglos! și com­pg*,­nia Titi Mihăilescu.

Next