Buna Vestire, ianuarie 1938 (Anul 2, nr. 253-275)
1938-01-01 / nr. 253
Patt« 2-a Kr. 253 «BUKIA VESTISE» CARTEA şI PUBLICAŢIILE LEGIONARE Evident că o mişcare menită să reformeze din temelii viaţa statului nostru, cum e mişcarea legionară, n'a neglijat nici diferitele ramuri de activitate spirituală. Insuşi Căpitanul a scris o carte de mult răsunet, dând o pildă vie despre ceea ce e scrisul legionar care trebuie să fie sobru, cumpătat şi, totuşi, plin de avânt, serios şi fără inutilităţi formale. Cine a citit «Pentru legionari», a putut vedea cum sunt metodele scrisului nou, verde, însuşit şi de Ion I. Moţa în acea tulburătoare «Cranii de lemn», am reţinut, dar nu mai puţin drastic, rechizitoriu la lumea veche, şi un cald îndemn pentru cea viitoare. Cărţile legionare au cunoscut în anul 1957 o mare răspândire. «Crez de generaţie», cartea lui Vasile Marin cel de fericită pomenire, a interesat nu numai intelectualitatea propriu zisă din România, ci şi păturile largi de cititori. Cărţile celorlalţi luptători români în Spania, semnate de comandanţii Al. Cantacuzino, N. Totu, Bănică Dobre şi preot Dumitrescu-Borşa, au găsit deasemenea un justificat interes, ele fiind mărturia de preţ a celei mai mari jertfe legionare. Din cărţile acestor luptători, eroismul românesc se desprinde într’o impresionantă frescă, realizată cu dreaptă dârzenie legionară. Volumele cu note şi impresii din Spania ale comandanţilor Al. Cantacuzino, N. Totu, Bănică Dobre şi preot Dumitrescu-Borşa sunt un monument glorios, ridicat întru amintirea admirabilului eroism de la Majadabonda. La Cernăuţi, d. prof. univ. Traian Brăileanu, directorul revistei «însemnări Sociologice», care, datorită sforţărilor întregii grupări, în frunte cu d. prof.pr. Const. Zoppa, a reuşit să înfiinţeze o editură, a tipărit două valoroase lucrări: «Statul şi Comunitatea morală» şi «Sociologia şi Arta guvernării». Ultima e o mare operă, destinată unor cuprinzătoare discuţii, şi trebuie în amănunt cunoscută. D. Dr. Ion Banea a scos o nouă ediţie din lucrarea «Căpitanul», de nobilă etnie ideologică. Desigur, spaţiul nu ne-ar permite să notăm toate apariţiile de literatură — ştiinţifică şi beletristică — legionară. Vom menţiona, totuşi: «Naţionalismul tineretului» şi «Naţionalismul partidelor», de D. C. Amzăr, «Gânduri pentru Ţară nouă», «Tineretul şi politica», «Stil legionar» şi acea viguroasă lucrare care e «Cartea Căpitanilor», de Ernest Bernea; «Din lumea legionară», de Victor Gârcineanu; «Horia», de Ion I. Ionică; «Suflet şi gând» de Ion Veverca; «Tineretul şi politica externă», de Mihail Polihroniade (care, împreună cu Al. C. Tell, ne-a dat şi primul volum din «Domnia lui Carol I») şi o carte despre Ion I. Moţa şi Vasile Marin, de Ion Ţurcan care, însă, a fost confiscată. ni - -: Vom nota aici şi «Roza vânturilor», de d. prof. Nae Ionescu, ediţie îngrijită de Mircea Eliade, a cărei apariţie a fost îndeamăaiţint discutată şi’n coloanele ziarului nostru. O interesantă publicaţie a fost şi «Primul congres al studenţimii bucureştene», din care culegem aceste cuvinte, rostite de generalul erou Cantacuzino Grănicerul: «Totul să se facă sub acoperişul bisaricii şi al Crucii. E bine ca, aci, in Bucovina, unde aveţi elemente atit de diferite, toţi creştinii şi formele front contra duşmanilor lui Dumnezeu. Şi atunci poţi fi învingători. Iar noul bătrânilor ne va rămâne ca din mormânt să Vă zicem: Să trăiască tineretul bucovinean!». In poezie, spiritualitatea legionară a dat câteva realizări de mare artă, ca: «Ţară», de Aron Cotruş, din care trebuie să cităm acest majestuos pasagiu: •nu-i lege, nu-i fărădelege gândul la ochi de-acum să ni-l lege... nu-i furtună aspră să ne’ntoarcă 'n gât vorbele ce’n noi dospitau atât... ca un lunatic orb, pe un flaut, prin beznele mele, te caut, te caut, cuvânt fără samăn, tntre cuvintele multe, când te-oiu urla, — dumnezeiască pradă, — ţară toată un genunchi să cadă şi, cu pumnul pe armă, să te asculte, timpul al cui e? al cui e? cine ne bate braţele 'n cue? ce ne’nţeles, neghiob nenoroc, putea-ne-ar vreodată, opri iar pe loc: paşii de foc, gândul de foc?!... vremea uriaşe, izbăvitoare biserici, de blid şi şovăeliţi de sferici», din aceleaşi străvechi, doage cuvinte sprintenă, nouă, fierbinte, ţara te şterge la ochi şi paşii foi schimbă..» Valeriu Cândiu, creatorul unei noui forme de poezie, şi-a tipărit cartea «Colburi de lumină» — poeme de adânci simţăminte legionare, pornite, par’că, din sufletul întregii Ţări. Ritmul lor bărbătesc, romantismul fondului, crescut într’un echilibrat clasicism formal — au impus dintr’odată un poet, pentru care cuvântul mare nu e nepotrivit ca atribut indubitabil. Sesizăm în «Cuiburi de lumină» un puternic dinamism de aleasă poezie legionară. Intre poeţii de verde avânt naţional îi vom mai cita pe: Const. Goga, Vasile I. Posteucă (încă fără volum, însă cunoscut, ca şi George Drumur, din diferite publicaţii periodice) şi Horia Stamatu, liric de serioase realizări, asupra căruia vom reveni pe larg cu prilejul unei cronici literare. Comandantul Radu Gyr şi-a risipit prin reviste baladele de muntenească prospeţime, lăsându-ne să aşteptăm prea mult strângerea în volum a marei sale opere lirice de inspiraţie legionară. In roman, am înregistrat «Tigrii» d-lui prof. Dragoş Protopopescu, despre care nu vom scrie aici decât că e o carte de desăvârşită viaţă şi artă, iar în nuvelă scrisul neaoş al lui N. Totu, cel ce dela Creangă porneşte Subliniem în această prezentare a anului 1957 şi faptul că toţi adevăraţii intelectuali au înţeles să-şi pună în serviciul românismului talentul. S’au pus pe linie de înţelegere legionară în special d-nii prof. Sextil Puşcariu, prof. Mihail Manoilescu (foarte categoric în «Lumea Nouă»), Lucian Blaga, Mircea Eliade, Vasile Băncilii, Or N. Roşu, C. Gane şi alţii. In ce priveşte publicaţiile legionare, ele sunt în continuă ascensiune. «Libertatea» de la Orăştie, a părintelui protopop Ioan Moţa, bătrânul naţionalist cu etern tânăr elan, îşi duce înainte opera de luminare legionară a masselor. Deasupra acestei publicaţii, spiritul eroului Ion I. Moţa veghează întruplinirea românească Număr de număr, «Libertatea» aduce însemnate contribuţii la cunoaşterea fenomenului legionar Scrisă pe înţelesul tuturor şi cu multă dragoste, «Libertatea» sa orândueşte intru cea mai de preţ hrană sufletească pentru popor. «Glasul strămoşesc», publicaţia condusă de d. Dr. Ion Banea, care apare la Cluj, strânge mult entusiasm în paginile sale, aducându-ne îmbucurătoare solii ardelene. «România creştină», tipărită de d. Sergiu Florescu - Chişinău, răspândeşte lumină vie în ţinuturile basarabene, «Omul Nou» care e editat de valorosul ideolog Stere Mihale de la Brăila, cu colaborări alese, ca ale lui Vasile Băncilă, publică In fiecare număr şi o interesantă pagină pentru muncitori. «Braţul de fier» şi «Legionarii» Îs deasemenea neşovăelnice organe de luptă legionară. In fruntea revistelor legionare stă «însemnări Sociologice» a d-lui prof. Traian Brăileanu, .In jurul căruia activează: I.Ion Ţopa, Ionel Ţurcan G. Macrin, Barbu Siu şansei etc. Rânduiala», în jurul căreia sau strâns Ernest Bernea, D. C. Amzăr, lor. I. Ionică, Ion Samarineanu, Eugen Ionică, Ion Cone® Nicolae Popp, Victor P. Gardineanu, G. Nicolau-Bârlad şi alţii, publică studii serioase, documentate, şi poezie aleasă. «Orientări», revista părintelui C. RCrişan, excelează in critică. «Curierul» din Sibiu e o publicaţie pe cât de entusiastă, pe atât de sobră. «Ţara Şipeniţului», a camarazilor Pompeiu Atanasiu şi Cicerone Mucenic şi-a încetat după patru numere apariţia, din cauza persecuţiilor îndurate din partea revizoratului şcolar din Cernăuţi. «Ideea Românească», scrisă de camarazii Paul Costin Deieanu, Iordache Nicoară, Haig Acterian, Horia Stamatu Arşavir Acterian, Ştefan Ion George, etc., a dat numere excelent alcătuite. «Iconar»-ul camaradului Liviu Rusu a cultivat în special poezia şi proza literară prin: George Drumur Vasile I. Posteucă, Ionel Negură, George Chloptina, Aurel Marin, Yvonne Rossignou, Gh. Antonovici, Neculai Roşea, T. Nicodem şi alţii. Deşi a trecut mult timp da la apariţia lor, sunt mereu citite colecţiile publicaţiilor: «Axa», «Vestitorii» şi «Revista mea». Vom menţiona, pe lângă acestea, că şi în aria plastică s’au realizat iljuă frumoase afirmări: pictorii Bassarab şi G. Zlotescu. * Această sumară trecere în revistă ne arată suficient câte valori — dintre cari unele foarte mari — s’au conturat sub nobila flamură a Legiunii. O aleasă intelectualitate, cu adevărat creatoare, se defineşte in clocotul refacerii spirituale a Ţării. Peste meschinăria unei false intelectualităţi — cotropită de străinism, de cadenţă, ianoralistă, căci nu şi-a servit niciodată patria — se ridică astăzi o elită de forţe spirituale. Minunea asta a făcut-o Legiunea! MIRCEA STREINUL ii îmbrânceşte 'nainte — o altă ambi... ( Fenomenul legionar ţi cultura în faţa biruinţă legionare, ce înaintează, năpraznic uneori, ca un puhoi de munte, iar alteori masiv, solemn şi dârz ca lava unui vulcan, lumea veche încearcă din când în când să ia poziţie şi să reacţioneze. Atunci un se aruncă între picioare în vigoarele întrebărilor menite să ne pună în impas- Printre ele sunt şi cele legate de raportul între fenomenul legionar şi cultură- Cu aer de auguri binevoitori ni se spune: «Da, da, foarte bine: ziua de mâine va fi ziua Statului legionar. Dar ce păcat va fi pentru «mişcarea culturală»... Fenomenul legionar nu are aderenţe cu problemele culturale. Fenomenul legionar este preocupat exclusiv de latura politică şi va sacrifica fenomenele culturale sau le va privi dintr’un unghiu strâmt. Statul legionar, ca stat totalitar, are să înăbuşe opera de creaţie indivi- Gâ mlirea Primul aspect al problemei este şi cel mai lesne de intuit, căci el ni se înfăţişează sub forme concrete de o impresionantă amploare. Legionarismul, pornit cu lozinca «tăcere şi muncă», era firesc să pună accentul pe Tapta. Intr'o atmosferă infectată de retorica politicianilor, primatul realizărilor concrete şi-a aflat,simbolul în cărămizi, în tabere de muncă şi în bisericile cari ţâşneau din ele către cer. .Puţinul preţ pus pe literatura teoliticiană, pe maculatura «programelor» şi a manifestelor, era un corolar firesc al acestei atitudini,antiretorice. Tot atât de firesc a fost însă, ca odată cu desvoltarea mişcărei, aceşti studenţi, aceşti «intelectuali», — cari, pornind,o voiseră să dovedească prin munca palmelor dorinţa lor de înfăptuire, — să strângă iar condeiul în mână. Şi gândul ce stătea la temelia legionarismului a prins să se închege într’o activitate doctrinară, la început răsleaţă, sporadică, mai apoi organizată, multiplă, compactă. Azi, gândirea legionară a atacat aproape toate problemele cari se ridică în calea unei organizaţii de Stat, rezemată pe o metafizică proprie, în toate domeniile sa fixat o «viziune legionară», derivând logic din principiile esenţiale ale mişcărei, trăgând consecinţele ei, prin exprimarea totală a unei gândiri coherente. Gândirea legionară duală şi astfel are să împiedice adevăratele valori să se manifeste şi operele de artă să ţâşnească la lumină..» Cei cari vorbesc astfel raţionează cu idei preconcepute şi nu pot intui adevărurile de mâine, pe cari mecanismul lor intelectual nu le poate integră în formulele actuale. Nu să le răspundă este scopulînsemnărilor de faţă. Ci, pentru noi înşine, pentru a ne desăvârşi cunoaşterea,— pe încă o latură, — a fenomenului legionar, vrem să încercăm a lămuri adevărata lui poziţie faţă de cultură. Iar dacă, în treacăt, vom spulbera şi obiecţiunile pe cari unii încearcă să ni le opună pe planul cultural,, cu atât mai bine. Să nu se creadă că vrem să rămânem datori cu vreo lămurire sau că nu suntem la largul nostru în vreo discuţie, legionară piatră de temelie a Statului de mâine, formează azi o bibliotecă impresionantă. Niciodată, nici un partid, nici o organizaţie, nici o mişcare politică din România nu s’a putut mândri cu o doctrină atât de bine închegată. Dar, ceeace este şi mai important, isvoarele acestea de gândire legionară nu rămân literă moartă, filă necercetată în rafturile unui club sau in depozitele unei tipografii. Puterea lor de circulaţie este fără seamăn. La ele vin să se adape păturitot mai largi de muncitori, ţărani, studenţi şi burghezi, cari îşi dau seama că în publicaţiile legionare nu sunt aliniate zeci deprograme ipocrite şi nerealizabile, ci mărturisiri ale unui crez de viaţă, dus până la ultimile lui consecinţe, aplicat în toate domeniile activităţii omeneşti. In acest sens, gândirea legionară nu dovedeşte numai cât de puternice sunt posibilităţile de a «trăi» cultura, de a gândi în abstract — ca şi de a făptui în concret, — ale legionarilor. Mai este şi dovada că în Legiune, raţiunea însăşi a fost integrată unui crez, a devenit mărturisire de credinţă, s'a preschimbat în «i faptă legionară». Astfel aşa cum Legiunea a ştiut să tragă punte peste, prăpastia dintre clasele sociale, ea a ştiut să pună capăt şi rupturei dintre gând şi faptă. «In tot ce este creaţiune sufletească, frământare şi zbucium pentru o înălţare spirituală, arta are nu numai chemarea de a fi prezentă ci datoria de a închega, de a ajuta această creaţiune spirituală prin mijloacele ei de permanentizare a eforturilor şi manifestărilor trecătoare ale sufletului. Lupta legionară se întemeiază In rândul Intâi pe crearea unui spirit nou, a spiritului legionar... De aceea lupta aceasta, Indreptându-se In rândul întâi asupra domeniului sufletesc, iar asupra celui mintal doar in rândul al doilea, va întrebuinţa I mijloacele artei înainte de cele ale logicei. Căci sufletul, sentimentele, interiorul nostru spiritual pe care vrea să-l reformeze lupta legionară, sunt în rândul întâi influenţate şi formate prin mijloacele cari fac să vibreze sufletul, care deplasează ceva în etc.». Astfel vorbea Moţa despre artă, şi cuvintele lui lămuresc admirabil integrarea artei în viaţa legionară. Această integrare s’a săvârşit mai întâi prin cântec, mai apoi prin poezie. Cântecul legionar, acest minunat mijloc colectiv de sudură sufletească, reprezintă o apariţie excepţională în viaţa spirituală a românimei. Pentru « o Inţelege trebue să ne reprezentăm că, dela cântecele populare în care s’au oglindit, toate durerile şi bucuriile neamului, tn care s’a turnat toată simţirea lui şi până la cântecul legionar, nu există trepte de trecere. Un mare gol şi apoi o punte care, peste veacuri, ne face să regăsim sufletulneamului, în sufletul legionarilor. In acel mare gol dintre ele, toate posibilităţile artei culte au încercat zadarnic să înscrie o expresie artistică a sufletului naţiunei. Nici chiar marile momente ale istoriei noastre n'au putut să se exprime intr'un strigăt liric care să rămână. Etapele istoriei noastre din ultima sută de ani nu au fost străbătute în sunet de marş aşa cum au pornit să fie străbătute etapele istoriei legionare. E semnul fără greş că istoria ce începe azi izvorăşte din adâncurile sufletului acestui neam. Tot astfel, nici ‘ra mişcare politică din ţara noastră nu s’a putut încă exprima în poezie. Fiindcă nici una nu reprezenta un elan al sufletului colectiv, elan care, — pe linia marelui lirism, — să întâlniască expresia artistică. Nu este oare un fapt uluitor ca, în ţara noastră, să mergi în alegeri cu lozinci culese din strofele unui poeţ. Dar şi cât de plin de înţeleşi Răspunzând marilor elanuri sufleteşti ale neamului şi oglindindule, arta legionară se arată de pe acum menită să suplinească lipsurile artei noastre de până azi. Căci, după cum spunea Ion Moţa, «arta, literele epocii de astăzi, sunt umbrite de o gravă desonoare; marile suferinţi, marile speranţe româneşti de astăzi, nu au găsit aproape nici un ecou în lumea literelor şi a celorlalte arte...» Iar adevărul este că «ansamblul creaţiunilor artistice ale unei epoci trebue să cuprindă ansamblul, caracteristicul vieţii sufleteşti a acelei epoci. Dacă se limitează doar la un fragment al vieţii, ignorând, nesimţind sbuciumările, durerile şi bucuriile celelalte, valoarea artei acelei epoci e redusă şi săracă, oricât de perfecte ar fi operelor create. Şi în deosebi e săracă, e desonorată arta car© îşi limitează plămada la lutul micilor dureri, al micilor bucurii, dar nu simte marile tragedii, nu are simţul marilor viziuni...» Arta legionară se îndreaptă spreaceste viziuni adânci, spre o exprimare a sufletului românesc în veac. Acest adevăr ne luminează calea şi spre înţelegerea ultimului aspect al problemei: raportul dintre fenomenul legionar, — în formele lui statale, — şi valorile culturale.Acest raport este determinat organic,— aşa cum a arătat luminos Vasile Marin, — prin structurarea noţiunii de stat şi a noţiunilor de naţiune şi de cultură. «Naţiune — stat — cultură, sunt termeni identici, o naţiune neputându-se proiecta în istorie decât integrată sub forma stat, iar statul acesta nu-şi poate valida dreptul de afirmare în raport cu celelalte state decât prin cultura sa. Cultura este cea mai înaltă expre-sie de vieaţă a unei naţiuni. Ea totalizează manifestaţiile cele mai autentice şi mai profunde ale genului naţional, ea este quintesenţa însuşirilor superioare cu care divinitatea a înzestrat o naţiune. Cultura... este un fenomen specific fiecărei naţiuni, iar universalitatea valorilor culturale reiese tocmai din unicitatea fiecăreia dintre ele..» De aceia şi regimul propriu culturii este statul naţional...» îndrumând neamul nostru spre aşezările unui stat naţional, legionarismul, stare de spirit şi nu partid politic, tinde să repună şi spiritul românesc în drepturile sale. Reîntorcându-l spre favoarele lui fireşti, în etnic şi în specificitate naţională, reluând vechiul proces încă nejudecat al «formei fără fond» pentru care Maiorescu şi Caragiale încă mai primesc săgeţile «intelec-tualilor democraţi» legionarismul tinde nu să izoleze arta românească de curentele vremii ci sâ o ridice la ranguul universal pe care îl merită. Departe de a înăbuşi adevăratele valori". Această reacţiune nu poate fi menită decât să le scape de înăbuşirea unor tendinţe parazitare, străine firii lor organice. Bazat pe o «politică a naţiunei» legionarismul este astfel singurul care poate realiza o «politică a culturii», spre a reluă un termen uzitat în anii din uriă dar gol de înţeles dacă nu îl raportezi la un conţinut naţional, până azi străin doar. Pe drumul acesta a pornit fenomenul legionar şi aderenţele acestui fenomen cu fenomenul cultural apar ineluctabile. Cuvintele lui Vasile Marin ne rătmân îndreptariPrin glasul generaţiei noastre, naţiunea şi-a spus deja o vreme răspicat cuvântul. Ea cere Un stat al ei şi este dornică să se afirme printr’o cultură de care să se mândrească. Cu jurământ, pe margini deschise de mormânt, pătaţi de sângele rănilor noastre, din pragul negrelor închisori, ne-am legat să-i împlinim comanda. Din flacăra aprinsă la 1922 de generaţia Căpitanului, ne-am aprins fiecare în suflet — luminiţă care nu se va stinge până nu-i vom clădi naţiunii un stat firesc şi până nu o vom înlesni să strălucească printre celelalte popoare prin cultura sa». Ion Cantacuzino Arta în viaia legionară Statutul legionar și cultura CALENDAR JOI 80 decembrie ORTODOX: Cav. Martiră Anleialin Tesalonic. CATOLIC: Regele David. SOARELE: răsare 7.64, apune 16.84. Moartea lui Ion Creangă (1889) VINERI 81 DECEMBRIE ORTODOX: Martira Melania Romana (419). SJATULJ.G: St. Silvestru (Popa-----1-336). SOARELE: răsare 7.64, apune 16.48. Catastrofa dela Ciurea (1916) ca 1900 morţi, din prea mare patriotism liberal. SAMBATA 1 IANUARIE 1938 ORTODOX: Sf. Vasile cel Mare. CATOLIC: Sf. Vasile. SOARELE: răsare 7.64, apune 16.48. ai» «câteva cuvinte Teatrul Modern La Teatrul «Modern» spectacolul de mâine seară Vineri (Revelion), cu «Crimai din Expresul Verde» va începe precis la ora 9 şi un sfert şi se va termina la 11 şi 20. «Crima din Expresul Verde» este realmente spectacolul cel mai amusant şi cel mai indicat pentru seara de Revelion. Sâmbătă, «An Nou» matineu şi seara «Crima din Expresul Verde». Teatrul Vesel fiind distrus de incendiul de la Eforie, reprezentaţiile piesei «Teoria Cocoşului» cu Vasiliu Birlio, în rolul principal, continuă să aibă joc în sala teatrului Libor, din Pas. Comedia, in fiecare zi la ora 6. Compania Cărăbuş anunţă redeschiderea stagiunei pentru ziua de 16 Ianuarie, în sala cinematografului «Savoy» în acelaş cadru de mare OPERA ROMANA: Othello. TEATRUL NAŢIONAL: Ion al Vădanei. STUDIOUL NAŢIONAL: Pădurea spânzuraţilor. TEATRUL REGINA MARIA (matineu, ora 6): Gândul, (seara): Stăpâna din La Paz, lux, pe care lam cunoscut în cele câteva tablouri prezentate la Vox-Eforie. Alhambra Palace continuă seria succeselor obţinute la teatrul Alhambra. Reprezentaţiile au loc în fieare seară la ora 9 iar matineurile » de Joi, Sâmbătă şi Duminică la ora 3. Crima din Expresul Verde obţine un real succes de public la teatrul Modern, din str. Sărindar 14. Reprezentaţiile au loc în fiecare seară la ora 9, iar matineurile de Joi, Sâmbătă şi Duminică la ora 3. , cinema care prezinte marele film francez Stigmatizata cu Ulcior hum si Sessur Umm TEATRUL «LIGII CULTURALE»: Tinichigiul politician. TEATRUL MODERN: Crima din expresul verde. ALHAMBRA: Alhambra Palace. . TEATRUL COMOEDIA: Problemă de rezolvat. TEATRUL LIBER (ora 6): Teoria parcosului. (seara): Coloniale. TEATRE Teatrele de sub direcţia D-lui SICA ALEXANDRESCU A in t*Doare seară şi în matineurile de azi 1 Joi, Sâmbătă şi Duminecă la ora 2 jum. toi. 4.701 Problema de rezolvat A" Kontusovca-Palace Duminecă 1, or» 6 , QfrJ Je ÎNCREDERE Regina Maria “ ma‘S«"u Fraţii KaraiMV Azi„“t"“ Gândul s„r. i.„,», stăpâna din La Paz mm...... or, a stăpâna din La Paz Sâmbătă matineu ora 2 Jum., PfjsnAng Hin I 0 Doi seara ora 9 și Dumineoă ora 2 jum. wlujjflllfl Ulii Lfl lat sămbăiM^Dumi»..« Gândul Dumm.«»... Karamazov T IHFT1? In fiecare zi la ora 6— Numai până la 7 Ianuarie . TEORIA COCOȘULUI In fiecare seară și în matineurile de azi PHT O \lî A F JFT i ) 1 1 I «că la ora 3 vULU ■ v Teatrul ALHAMBRA ALHAMBRA-PALACE 2 acte şi 55 tablouri de M. Constantinescu şi N. Vlădoianu Muzica de I. Vasilescu TEATRUL MODERN Str. Sărindar 14 Director: Ionel Ţăranu CRIMA din EXPRESUL VERDE De revelion începe la ora 9 şi 15 precis şi se termină la 11 şi 20 fix CINEMATOGRAFE ARO; Forfeiture (Stigmatizata) şi jurnal. CAPITOL: Copilul nimănui, jurnal şi complectare. CARLTON: „Nuntă cu repetiţie’. SCALIt: Prima noapte, jurnal Paramount. TRIANON: Farmecul Boemei şi jurnal. SELECT: Lucreza Borgia. SAVOY: Program de varietăţi (musichall). REGAL: „Căpitanul Tenoir’ (L’homme a abattre) şi jurnal Paramount. FEMINA: Scipio africanul. BD. PALIlCE: Groază în Shanghai. ARPfl: India în flăcări, jurnal şi complectare. ROXY: Copilul nimănui, jurnal şi complectare. CORSO: Furtună în Maroc şi Revistă. DARLY: Prinţul Cerşetor şi Oameni după gratii. COTROCENI: S’au cunoscut In luna Mal şl Curierul din California. DACIft: Vasul robilor şi Lupul singuratic. DIANfl: Poteca însângerată şl Legiunea neagră. FLORIDA: Cântecul libertăţii şl Colierul blestemat. ÎBUJtiţ ‘îl infuia UUP eu a UNOCHYW şi artişti. ELYSEE (strada Doamnei 11): Farmecul Boemei şi jurnal. FORUM: Abuz de Încredere şicomplectare. AIDft (Raphwel 151): Copiii căpitanului Grant şi Misterele cartierului chinezesc. AMERICAN: Misiunea boot. Perry şi Enigmaticul Mr. Moto. ATENEUL-TEI : Raza roşie, Ţiganii şi Grădina lui Alah. BARCELONA: Michel Strogofî, îngerul străzii şi Trupa de reviste. CARMEN (calea Dudeşti 169): Romanul unui spahiu şi San Francisco. CENTRAL: Misterul fortului Prey, Stan şi Bran electricieni, şi artişti. CITY: Taras Bulba şi Suflete sbuciumate. FRANKLIN: Curierul din Londra şi complectare. DICHIU: Bani însângeraţi şi Duşmănia. MARNa : Iluzia cea mare, Cabaret şi trupa Titi Mihăilescu. MODEL: Războinic şi fulger şi Vasul robilor. NISSA (fost Lido): Un cântec, fată un sărut şi Un drăcuşor de fră. ORFEU: Vânătorul alb, Farmecul Iinereţii şi Stana Bran. OMNIA: Căpitanii curaglos! și compg*,nia Titi Mihăilescu.