Calendarul Nostru, 1974

Două veacuri de la naşterea poetului Csokonai Iyitéz Mihály In anul 1773, la 17 noembrie a văzut lumina zilei — la Debreţin, într-o căsuţă cu acoperiş de tres­tie — una dintre cele mai intere­sante figuri ale literaturii maghi­are, Csokonai Vitéz Mihály, fiul felcerului Csokonai József şi al fiicei unui croitor, femeie cu în­clinaţii literare, Diószegi Sára. în scurta şi zbuciumata-i viaţă, Csokonai a trebuit să îndure toa­te lipsurile şi decepţiile de care au avut parte pe atunci apostolii scrisului din ţara lui. Avea vîrsta de 19 ani cînd a rămas orfan de tată. Evidenţiindu-se la colegiul din Debreţin unde era student eminent — cu talentu-i de poet, — şi-a trimis cîteva scrieri la sin­gura gazetă literară de pe atunci ce apărea la Kassa: „Magyar Mu­seum” ai cărei redactori erau Ka­­zincy Ferenc şi Batsányi János, de unde a primit răspuns că-i vor pu­blica scrierile şi în volum. De o astfel de fericire însă nu a avut parte pentru că cei doi redactori au fost arestaţi, fiindcă au avut legături cu membrii mişcării pro­gresiste condusă de către Martino­vics. Şi deoarece nenorocirile vin de obicei una după alta, în anul 1975, pe baza unor acuzări fictive, Csokonai a fost eliminat din co­legiu. Pe atunci şi-a sintetizat tî­nărul poet, încolţit de tuberculoză şi de sărăcie, decepţiile în fraza vestită: „E nebun acela care se fa­ce poet în Ungaria”. Dornic de a cunoaşte cît mai bine viaţa poporului, Csokonai — ca mai tîrziu Petőfi — a cutreierat ţara în lung şi lat, şi din pasiune şi mînat de lipsuri. In 1797, reîn­tors din Pozsony, azi Bratislava, se opreşte la Komárom unde — par­că ar fi fost predestinat s-o cu­noască pe Iuliana, fiica comercian­tului de cereale, Vajda Pál, de­venită datorită lui Csokonai, cu­noscută în istoria literaturii sub numele de Lilla. Ii cere mîna, dar este refuzat. Decepţionat, pleacă în judeţul Somogy, unde ocupă un timp oarecare postul de pedagog la şcoala din Csurgó, unde a scris — între altele — vestita poezie: „Profeţie despre şcoala din So­mogy”, prin care afirmă că fiii ţă­ranilor de acolo — pe atunci slugi — vor deveni stăpîni în ţară. In 1804 se angajează să citească la mormîntul unui nobil din Ora­dea poezia-i filozofică, care prin profunzime aminteşte de „Mortua est” a lui Eminescu, răceşte şi apoi boala îl răpune. A murit în ianua­rie, 1805 și este îngropat în cimi­tirul orașului Debrețin, unde are și o statuie impozantă.

Next