Calendarul Nostru, 1974
Două veacuri de la naşterea poetului Csokonai Iyitéz Mihály In anul 1773, la 17 noembrie a văzut lumina zilei — la Debreţin, într-o căsuţă cu acoperiş de trestie — una dintre cele mai interesante figuri ale literaturii maghiare, Csokonai Vitéz Mihály, fiul felcerului Csokonai József şi al fiicei unui croitor, femeie cu înclinaţii literare, Diószegi Sára. în scurta şi zbuciumata-i viaţă, Csokonai a trebuit să îndure toate lipsurile şi decepţiile de care au avut parte pe atunci apostolii scrisului din ţara lui. Avea vîrsta de 19 ani cînd a rămas orfan de tată. Evidenţiindu-se la colegiul din Debreţin unde era student eminent — cu talentu-i de poet, — şi-a trimis cîteva scrieri la singura gazetă literară de pe atunci ce apărea la Kassa: „Magyar Museum” ai cărei redactori erau Kazincy Ferenc şi Batsányi János, de unde a primit răspuns că-i vor publica scrierile şi în volum. De o astfel de fericire însă nu a avut parte pentru că cei doi redactori au fost arestaţi, fiindcă au avut legături cu membrii mişcării progresiste condusă de către Martinovics. Şi deoarece nenorocirile vin de obicei una după alta, în anul 1975, pe baza unor acuzări fictive, Csokonai a fost eliminat din colegiu. Pe atunci şi-a sintetizat tînărul poet, încolţit de tuberculoză şi de sărăcie, decepţiile în fraza vestită: „E nebun acela care se face poet în Ungaria”. Dornic de a cunoaşte cît mai bine viaţa poporului, Csokonai — ca mai tîrziu Petőfi — a cutreierat ţara în lung şi lat, şi din pasiune şi mînat de lipsuri. In 1797, reîntors din Pozsony, azi Bratislava, se opreşte la Komárom unde — parcă ar fi fost predestinat s-o cunoască pe Iuliana, fiica comerciantului de cereale, Vajda Pál, devenită datorită lui Csokonai, cunoscută în istoria literaturii sub numele de Lilla. Ii cere mîna, dar este refuzat. Decepţionat, pleacă în judeţul Somogy, unde ocupă un timp oarecare postul de pedagog la şcoala din Csurgó, unde a scris — între altele — vestita poezie: „Profeţie despre şcoala din Somogy”, prin care afirmă că fiii ţăranilor de acolo — pe atunci slugi — vor deveni stăpîni în ţară. In 1804 se angajează să citească la mormîntul unui nobil din Oradea poezia-i filozofică, care prin profunzime aminteşte de „Mortua est” a lui Eminescu, răceşte şi apoi boala îl răpune. A murit în ianuarie, 1805 și este îngropat în cimitirul orașului Debrețin, unde are și o statuie impozantă.