Clopotul, aprilie-iunie 1971 (Anul 27, nr. 3094-3171)
1971-04-08 / nr. 3100
La Teatrul „Mihai Eminescu“ VERONICA MICLE Apariția pe scena teatrului botoșănean a unei piese centrate pe figura controversată a celei care a fost Veronica Micle, pare un fenomen firesc. Teatrul poartă numele marelui poet născut pe meleagurile acestea, și tot ce e legat de viața și creația sa, tot ce gravitează în jurul personalității sale, e menit să intereseze. Sub acest aspect, înscrierea în repertoriu a piesei semnate de poeta Claudia Millian-Minulescu, vine în întîmpinarea unor dorințe și a unei sete de cunoaștere pe care spectatorul contemporan nu o ignoră. Cu atît mai mult, cu cît teatrul intenționează să întîmpine cu acest spectacol „Zilele Eminescu“ care în acest an vor cunoaște cea de a doua ediție a lor. In acest context, lansarea piesei ar putea să pară conjuncturală, pur omagială dacă pentru botoșăneni nu ar exista o tradiție. Acea tradiție care a dus la montarea piesei „Eminescu“ de Al. Ștefănescu. Alăturarea spectacolelor nu ar fi o idee rea, ar constitui probabil un ciclu pentru că „Veronica" nu poate fi de fapt, într-un anume sens, despărțită de „Eminescu". Dar ipso facto, cele două piese sunt perfect autonome. Textul dramei „Veronica" este iscălit de o femeie. Vom avea prilejul să arătăm că și regia și scenografia se datorează tot unor femei. Nu dorim să facem speculații pe această temă. Dacă spectacolul rezultat poartă o anume pecete feminină nu e un defect. Poate chiar dimpotrivă. Dar textul piesei nu este exact ceea ce s-ar fi cerut spectacolul intenționat: pentru Desigur, nu lipsește poezia (la figurat și la propriu), există momente de mare sensibilitate, dar substanța proprie este insuficientă. Dacă personajele nu s-ar numi Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă, noi, spectatorii ne-am găsi în fața unor oameni oarecare, a unor oameni care-și trăiesc drama, dar nu am fi convinși (de text) că această dramă merită comunicată. Cum însă personajele sunt de fapt personalități, lucrurile se schimbă. Ce a intenționat autoarea ? Un spectacol — document ? O frescă ? In acest caz, am spune că nu a reușit, pentru că nu comunică o imagine care să corespundă cu datele (riguros exacte) pe care le știm, înclinăm să credem mai degrabă că o mare dragoste a Claudiei Millian Minulescu pentru cei despre care a scris a dus la intenția unui poem. In acest caz, poemul are calități, dar nu e desăvîrșit. Scenografia este semnată de Diana Ioan și arh. Vladimir Popov și constituie tare al spectacolului. capitolul Să ne explicăm , este, după părerea multora, una din cele mai reușite contribuții scenografice, văzute nu numai la Botoșani ci și prin alte părți. Atmosfera de basm, de feerie este copleșitoare. Poezia este materială parcă. Din ramuri picură versuri ... Puterea de sugestie este absolută. Cine l-a citit pe Eminescu își amintește fără voie cîte o strofă. Și oare cine nu l-a citit ... ? In acest cadru — care cerea perfecțiune — unele replici plate, teatrale, te trezesc brutal. Există clipe cînd ai dori tăcerea. Discrepanța dintre poezia decorului și proza unor replici este adesea supărătoare. Și nu e vina decorului (care se continuă, de fapt la afiș, la programul de sală și chiar în sală ...). Acest text, cu scăderile lui, trebuia totuși îndrăgit pentru sinceritate și atașament. Acestui text îi era imperios necesar un crez pentru a deveni substanță. Regizoarea Zoe Anghel Stanca l-a avut. Colectivul actoricesc numai în parte. Poate Igor Hancă în Creangă și Ana Vlădescu Aron în Veronica ! Sorin George Zavulovici n-a fost el însuși convins și de aceea personajul Eminescu nu ne convinge nici pe noi. Publicul îl aplaudă pe Eminescu, simpla sa apariție, înainte de a fi spus un singur cuvînt. Pentru că publicul îl iubește pe Eminescu. Acestui public generos și cald trebuie să-i fie dăruită o imagine care să corespundă cu ceea ce știe și crede el despre Eminescu, despre Creangă, despre Veronica, despre destinul lor care se continuă în neant, prin moartea care i-a răpit pe toți trei în același an. Aici se termină drama și începe legenda. Poate fi frumos ... tulburător de frumos ! Dumitru Petrescu, Doina Alexe - Popescu, Getta Iliescu, Smaranda Petrescu, Ștefan Pană, rii Buzea, Ion Apostoliu, DoDorin Brădescu, Ion Plăieșanu și alții (distribuția este bogată, participă cu candoare copii, un elev, două tinere etc.) își aduc contribuția la economia piesei — nu întotdeauna motivată de necesitățile construcției dramaturgice. Dar asta e altă poveste. Interpretarea lor e curată... Ce reprezintă „Veronica“ pe scena teatrului botoșănean ? „O invitație, la reeditație la poezie“ aici în patria Poeșitului ... Și un răspuns la o necesitate, la o nevoie de o „altfel de căldură“, cum spunea un publicist, în acest secol al ciberneticii, al „cifrelor“. O undă de romantism — aceasta e „Veronica". Din păcate numai o undă ... DOREL SCHOR de Claudia Millian - Minulescu Dostoievskianismul primei cărți de proză a poetului Platon Pardău nu stă atît in forța narativă prin care autorul încearcă să propună spre analizaj ipostazele tragice — în declin abulic — ale existenței, cît mai cu seamă în pregnanța caracterului liturgic, confesiv, specific unei conștiințe ce ambiționează reflectarea lumii prin prisma deformatoare a egocentrismului. Ca pretext al spovedaniei, autorul evocă moartea unui amic, Grig, căruia dintr-un declarat impuls catarctic îi trimite zece scrisori. Inconsistența sub raport epic a acestui cvasiroman, sau pseudojurnal, se explică prin înseși argumentele autorului : „Admir o fluctuație inexplicabilă la scara mea de individ. Mai mult, gîndesc că tocmai în respectiva fluctuație a spiritului exist, prin ea mă deosebesc de ierburi sau de copaci“. (pag. 21). Se justifică aceasta în primul rînd prin tentația expertizei asupra unui domeniu obscur, lipsit de contururi precise, încă neclarificat, nesubliniat. Detectarea acestor remanențe faptice, sau numai mentale — psihice, morale, filozofice se produce prin angajarea prietenului mort, în ipostază de al doilea „pol“ al discuției, al „Scînteii“. Nu îi este străină autorului — judecind după aceeași stratagemă de procedură tehnică — nici intenția unui caracter dialogic investit confesiunii, care are, evident, sarcina relevării unei mereu alte fețe a lui Ianus, altui „ego“ al autorului. Dispoziția pentru afirmația enunțiativă, lipsită de încărcătură narativă și-o manifestă Platon Pardău ca pe un fel de „mea culpa“, absolvibilă doar suflul cvasiconstructiv al prin retrospecției obiectivate, detașa Note de lectură „SCARA IUI “( Platon Pardău șile, în care autorul crede cu adevărat, ca într-un fel de sumum al valorilor individuale — „și ceea ce rezultă sunt eu și nici nu știu de sunt sau nu ale mele fragmentele. Par mai mult termeni ai unor probleme, din ce în ce mai mult termeni obiectivi supuși judecății noastre“. (pag. 68). Tonalitatea ideatică sugerată de titlu se menține, la rîndu-i, atît sub raport tematic cît și ca procedeu tehnic : „Scara patimilor sau a vămilor, plină de suflete costelive și de draci încleștați într-o dramatică luptă, plină de capcane și vedenii, de cumpene și șiretlicuri“ este de fapt „Scara lui Climax“. Cartea demonstrează o acoperire în însuși conținutul vizibil circumscris unui perimetru al „păcatelor“ lumești — invidia, grandomania, cinismul, spiritul arivistic și deprinderile satrapice — slujit pe rîndu-i de o tehnică a prezentării prin „climaxuri“, gradație răspunzînd rațiunii de construcție prin limbaj, caracteristică de altfel, în bună parte atribuibilă și noii cărți a lui Platon Pardău, întotdeauna interesante, deși uneori veleitățile de reflexivitate ricoșează în divagații absconse, concluziile și morala micilor pilde („focul“, „ghiața“), cu fluxul lor confesiv dau un nou impuls paginii, incitînd la lectura unei cărți astfel greu penetrabile. Preponderența o deține însă starea de semitrezie. Intre halucinație și luciditate autorul o preferă pe aceasta din urmă, rămînînd în bună parte dator mai ales din cauza apetenței pentru aglutinare și exhaustivant. Constituită din mers, cartea este mai degrabă radiografia unei psihoze, structura acesteia conformîndu-se procedeului epistolar, dar distingîndu-se de acesta, prin caracterul oarecum aleatoriu, al relatării, vizibil între altele și în soluția deznodămîntului urmuzian. Grig, mortul, primește o scrisoare în care se vorbește despre un alt mort, I., un potentat despotic a cărei manie arivistică și malefică se exercită în chiar mediul familial. Impresia ultimă care se desprinde la sfîrșitul lecturii este totuși aceea a unei cărți scrise de un poet care se trădează și care nu reușește să facă deocamdată în proză decît fericită „deconspirare“ a structurii și predispozițiilor sale poetice, altfel mai expresiv fructificate. ION LAZAR JOI 8 APRILIE 18.00 Deschiderea emisiunii. 18.30 La volan — emisiune pentru conducătorii auto. 18.50 Mult e dulce și frumoasă. 19.15 Publicitate. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Istorie vie. 20.40 50 de ani în 50 de evocări. Anul 1945. 20.50 Antologie lirică. 21.10 Intermezzo folcloric cu frații Petreuș. 21.20 Planeta se grăbește. Film de montaj.documentar Contraste pe planetă. Scenariu și regia : Paul Anghel și Sergiu Verona. 22.00 Telejurnalul de noapte. 22.10 Recital Enrico Macias. 23.00 închiderea emisiunii. CLOPOTUL • PAGINA 2 In întîmpinarea semicentenarului p.c.r. Biblioteca comunală din Hlipiceni a găzduit un recital de poezie închinată semicentenarului partidului, în lectura lui Ion C. Ciubotaru, bibliotecar. Cei prezenți au urmărit cu atenție versurile. In cinstea semicentenarului partidului, Casa creației populare a județului Botoșani a organizat trei manifestări săptămînale: săptămîna teatrului de amatori, care se va desfășura între 19 — 25 aprilie, în comuna Bucecea, săptămîna muzicii ușoare, care se va desfășura între 25 aprilie — 1 mai , la Dorohoi și săptămîna muzicii populare, care va avea loc între 12 — 18 aprilie la Botoșani. Vor participa cele mai bune formații artistice de amatori din județ. „50 de ani de la crearea partidului", așa s-a intitulat expunerea ținută de învățătoarea Nina Maxim în sala Căminului cultural din Roșiori. Cei peste 350 de cetățeni aflați în sala căminului au urmărit, în continuare, programul artistic „Iți mulțumim din inimă, partid“, susținut de elevi ai școlii și tineret sătesc. Duminică, peste 350 de țărani cooperatori din Ionășeni au audiat expunerea „P.C.R., organizatorul insurecției armate", susținută de directorul căminului cultural din localitate. In aceeași zi, artiștii amatori din Buimăcelu, în frunte cu Dumitru Hariga, directorul căminului cultural, au prezentat acestui numeros public un program artistic compus din recitări, textul de brigadă „I-auzi cum mai cîntă satul“, piesa de teatru „Mireasa cu mașina“, muzică populară și ușoară, monologuri. „Importanța plenarei C. C. al P. C. R. din 10—11 februarie a c.“, așa s-a intitulat expunerea prezentată In sala Căminului cultural din Trușești de prof. Gheorghe Gavriluță, de la liceul din comună. In continuare, cei peste 300 de spectatori au urmărit un program artistic susținut de elevi ai liceului, care a cuprins un recital de poezie inchinată partidului și un concert de muzică populară și ușoară. "• ' Liceul „A. T. Laurian“ din Botoșani Fotografia : I. HELICI MUZEU AL TRADIȚIILOR Intr-o vitrină de muzeu, o carte : Victor Tufescu „Modelarea naturală a reliefului și eroziunea accelerată“. Pe prima filă, o dedicație : „Liceului „Laurian" din Botoșani — unde am fost elev — înapoiez creația mea științifică ca un prinos de recunoștință pentru știința pe care mi-a dat-o această școală de mare renume“. Alături de această carte și de altele, o scrisoare a prof. univ. dr. Victor Tufescu. O citesc și mă opresc asupra unui paragraf, în care, domnia sa redă o discuție purtată în laboratorul de lucru al universității din București cu fostul său dascăl Ion Simionescu care, cu cîteva zile înainte de a muri, îi spusese : „Voi care ne urmați aveți datoria să adunați la liceul din Botoșani, ca într-un templu al culturii nordului Moldovei, tot ceea ce ați publicat valoros fiii acestui oraș, să strîngeți acolo manuscrise, fotografii și obiecte personale ale marilor botoșăneni, pentru ca ele să fie un îndemn pentru generațiile viitoare de a duce mai departe admirabilele tradiții ale culturii botoșănene“. Și iată că, acum, în preajma marii sărbători a partidului nostru, conducerea liceului „Laurian", întregul colectiv didactic și cei mai buni elevi au organizat în incinta acestui lăcaș de cultură un muzeu al tradițiilor. Intrînd în sălile muzeului te încearcă un sentiment de adîncă pioșenie. Concepția amenajării sale, sobrietatea, ordinea strălucită te îndeamnă la contemplare. Te jenezi parcă să ceri vreo explicație să nu tulburi atmosfera de liniște și revelație. Sub privirile lor marilor, oameni, portretefoști elevi ai liceului, cîndva Ion Păun Pincio, Emil Severin, Simion Sanielevici, Ludovic Dauș, Ion Simionescu, Nicolae Iorga este expus drapelul școlii, care are în medalion portretul lui August Treboniu Laurian, lucrat în fir de mătase aurit, drapel pe care județul Botoșani îl donează liceului în 1898 cu inscripția „Liceului Laurian din Botoșani, fondat în 1859“. După un scurt istoric al filui, prezentat în imagini, într-o vitrină a muzeului sunt expuse publicațiile apărute în decursul anilor, anuare, reviste școlare, cărți, care, de menționat, un printre volum festiv „Amintiri din viața de școlari“ apărut cu ocazia inaugurării localului reclădit pe ruinile rămase după primul război mondial. Sub sticla cîtorva vitrine sînt adunate lucrări științifice și literare elaborate de foști elevi și profesori, multe donate de autori liceului, cum ar fi teza de licență susținută la Iași în 1885 de eminentul profesor Nicolae Răutu, intitulată „Fabula la români", precum și fotografii, fotocopii, manuscrise și scrisori. Mi-a reținut atenția o scrisoare recentă care salută călduros inițiativa liceului de a organiza acest muzeu. Din conținutul ei reiese modestul aport al unui fost elev la îmbogățirea colecțiilor muzeului cu cîteva fotocopii ce reprezintă figuri de eroi ai neamului românesc, originari de prin părțile Botoșanilor. Scrisoarea poartă semnătura generalului - locotenent Vasile Ionel, adjunct al ministrului Forțelor Armate. Cîteva albume prezintă elevilor pe foștii directori ai liceului de la înființarea școlii și promoțiile absolvenților din ultimii ani. Cartea de onoare a liceului este expusă la loc de cinste. La ieșirea din muzeu, o fotoexpoziție înfățișează vizitatorilor remarcabile realizări obținute de orașul Botoșani. Se bucură faptul că, în întîmpinarea semicentenarului partidului, acest colectiv harnic al școlii a luat inițiativa organizării unui muzeu care, așa cum spunea ilustrul om Ion Simionescu, să fie un îndemn pentru generațiile viitoare de a duce mai departe admirabilele tradiții ale culturii botoșănene. Fie ca acest început merituos să constituie un imbold și în activitatea celor peste 1000 de elevi care, ziua sau seara la ore tîrzii, se pregătesc pentru a deveni, așa cum spunea tovarășul Nicolae Ceaușescu, cetățeni înaintați, cu un înalt spirit de responsabilitate față de îndatoririle sociale. Prof. ROMEO ȚERINEANU ȘTIRI PIONIEREȘTI • Membrii cercului de literatură de la Școala generală nr. 2 Vatra Hudești au organizat o seară literară intitulată „Viața și activitatea comuniștilor oglindite în literatura postbelică“. In acest context, elevii Bostan Ion, Mihai Agrăpinei, Chițac Vasile și Bostan Lucia au prezentat recenzii la volumele „Șoseaua Nordului“ de Eugen Barbu““, „Pămîntul era viu", de N. Jianu, „Ceață“, de C. Bărbuceanu și „N-a fost în zadar“, de Al. Liperco. • Recent, elevii Școlii generale nr. 1 din Vîrfu timpului au avut în mijlocul lor pe tovarășul Octav Portireanu, secretarul comitetului comunal de partid, care a evocat pagini nemuritoare din lupta partidului comunist de la crearea sa in mai 1921, întrebările formulate de elevi, în continuare, la care au primit răspunsuri, dovedesc dorința justificată a acestora de a cunoaște cît mai multe aspecte din lupta și munca partidului de edificare a noii societăți pe pămîntul României. Intîlnirea aceasta, emoționantă atît pentru gazde, cît și pentru invitatul lor, s-a încheiat cu un bogat program artistic. • Unitatea de pionieri de la Școala generală nr. 1 Dracșani, comuna Sulița, a inițiat în aceste zile, în colaborare cu postul de miliție Sulița, un concurs pe teme de circulație, intitulat „Știm să circulăm“, la care au participat pionierii și școlarii din clasele V—VIII. Organizarea interesantă a concursului, a permis ca fiecare elev din aceste clase să fie interesat a parcurge bibliografia recomandată. Iată acum și cîștigătorii: locul I — clasa a VIII-a B a obținut 100 de puncte din 120 posibile, prin reprezentantul ei Bercea Gheorghe ; locul II — clasa a VI-a B, prin Olaru Rodica, a obținut 89 puncte ; locul III — clasa a VlI-a a obținut 85 puncte prin reprezentantul ei Pușcașu I. Gheorghe. • După cum ne comunică comandantul unității de pionieri de la Școala generală nr. 2 din Vatra Hudești, prof. Gheorghe Apătăchioaie, cele 7 detașamente de pionieri din unitate au participat la un concurs de interpretare desfășurat recent în sala căminului cultural. S-au evidențiat detașamentele claselor a Vl-a și a IlI-a, care au prezentat montajul literarmuzical , coregrafic „Te slăvim, partid iubit“ și, respectiv, montajul „Al partidului drag nume“. In fața asistentei, constituite din pionieri și școlari, din părinți ai copiilor și cetățeni din sat, s-au oferit tinerilor interpreți premii și mențiuni colective și individuale. • Elevii Școlii generale din Bodeasa au participat la o intîlnire cu secretarul Comitetului orășenesc Săveni al U.T.C., tovarășul C. Chiriac, ce a luat parte ca delegat la lucrările celui de-al IX-lea Congres al U.T.C. Oaspetele a vorbit elevilor despre problemele discutate la congres, despre necesitatea impulsionării eforturilor in pregătirea școlară, condiție absolut necesară în formarea profilului nou al omului societății socialiste. Căminul cultural din comuna Văculești 50 DE REPORTAJE OIN CIMPIE las DOUA GENERAȚII. ACELEAȘI EFORTURI CONSTRUCTIVE Cu ani in urmă cunoscusem un Ștefănești descris sonor și mîndru din numele și amintirea marelui domn moldovean, dar purtînd pecetea unei vetusteți ornate cu clădiri în paragină și străzi pline de noroi. Ștefăneștii de azi se trezesc din ce în ce mai mult la o viață nouă, cu realități și oameni noi. Iată o propoziție banală, dar care exprimă însă un adevăr incontestabil. Ceea ce m-a surprins plăcut la Ștefănești este unitatea tuturor generațiilor in efortul de ridicare social - culturală a localității. Doi oameni mi s-au părut reprezentativi pentru exemplificarea acestei unități : Gheorghe Horeanu, tînăr director de cămin cultural, profesor, și Ioan Băcăoanu, învățător aflat aproape de vîrsta pensionării. Amîndoi lucrează pe tărîmul culturii, acționînd asupra conștiinței copiilor și consătenilor. Amîndoi își extind activitatea asupra problemelor care interesează în mod direct viața colectivității. învățătorul I. Băcăoanu împlinește 43 de ani de învățămînt în comuna Ștefănești. Actualmente profesează, împreună cu soția, la școala din satul Bădiuți. Două eleve de-ale dumisale îi sunt colege la aceeași școală, îmi permit să mai adaug că fiica învățătorului este profesoară la liceul din Ștefănești. — Ne-am făcut, la Bădiuți, școală nouă, cu dotare modernă. In jurul ei am plantat cu elevii 30 de pomi fructiferi, o mică livadă model — ne spune învățătorul Ioan Băcăoanu. In fata școlii vrem să amenajăm un teren de sport. Sunt, fără îndoială, lucruri obișnuite, dar a căror realizare reclamă spirit de inițiativă și energie. Că tovarășul învățător le are cu prisosință, ne dovedește și următorul fapt : ca președinte al consiliului sătesc al cooperativei de consum s-a străduit din toate puterile să se construiască un magazin în satul Bădiuți. Magazinul s-a construit. Vîrsta nu-i împiedică să muncească pentru oameni, pentru consătenii dumisale, pe care îi cunoaște de zeci de ani de zile. Profesorul Gheorghe Floreanu este, putem zice, abia la început de drum. De trei ani de zile i s-a încredințat funcția de mare răspundere de director al căminului cultural din Ștefănești. E o funcție care presupune contact permanent cu cetățenii și cunoașterea tuturor nevoilor lor spirituale. Construirea unei societăți înseamnă și aderarea conștientă la principiile ei fundamentale. Munca culturală contribuie hotărîtor la educația socialistă a oamenilor, la încrustarea în conștiința lor a principiilor fundamentale ale societății socialiste. Efectele muncii culturale se vădesc nu numai în fapte culturale, ci, în general, în fapte sociale constructive. Există azi la Ștefănești repere ferme care prefigurează imaginea unei localități într-un permanent urcuș al progresului. Am văzut zidurile la roșu ale unui complex comercial, care ia locul clădirilor în paragină. Un liceu, un spital, o brutărie, un viitor complex meșteșugăresc sunt reperele pentru viitor. Pe aceste coordonate ale construcției și evoluției pășesc cetățenii din Ștefănești. Ele le sunt descrise la căminul cultural, pe ele sunt îndemnați, de către activiștii culturali, să pășească cu încredere, începusem să vorbesc de profesorul Gheorghe Horeanu și am enumerat realizările din Ștefănești. Nu e nici o contradicție în această alăturare pentru că, de fapt, acesta este conținutul muncii culturale , tot ceea ce se face nou de către oameni. Iar oamenii trebuiesc educați mereu pentru a se convinge de necesitatea noului. Pentru întărirea acestei convingeri în conștiința oamenilor militează cu aceeași consecvență bătrînul învățător I. Băcăoanu și tînărul profesor Gh. Horeanu. Două generații, aceleași eforturi constructive, o perfectă unitate în lupta de transformare a omului și a societății. DORIN BACIU VINERI 9 APRILIE Program de dimineață 6.00 Buletin de știri. 6.05 Radiomatineu. 6.30 Actualitatea în agricultură. 7.00 Medicul vă sfătuiește. 7.30 Breviar legislativ. Program de seară 17.00 Buletin de știri. 17.10 Pe portativul undelor, melodia preferată. 17.45 Preocupări cotidiene. 18.00 De la muzica ușoară la jazz. 18.30 Prezențe românești pe glob. 18.50 Cîntare României socialiste. 19.00 Radiojurnal. 19.15 Muzică populară românească. 19.30 Orizonturi. 19.45 Din creația corală românească. 20.00 Șapte arte. 20.30 Pagini literare. 22.10 De la caffe - concert la... music-hall. Citiți zilnic ziarul „Clopotul“ Culturale • Din inițiativa căminului cultural din Avrămeni, recent s-a organizat o șezătoare la care au participat un mare număr de cetățeni de toate vîrstele. In timp ce gospodine sat, venite cu lucru din la șezătoare, torceau, coseau și croșetau, artiști amatori ai căminului, alți cetățeni din sat se întreceau în joc și cîntec, antrenînd pe toți cei prezenți. Din programul artistic al șezătorii spicuim ! Constantin Chelaru, Nela Ignătescu și Maria Olaru au interpretat vechi dansuri moldovenești — merișorul, galopul ș.a. ; Ion Macovei prezentat un scurt program de datini, iar Gheorghe Porai și Ion Adăniloaie au prezentat tradiționalul căluț și capră împodobite cu oglinzi, zurgălăi și panglici. Alți artiști amatori, Ștefania Bucătaru, Cristina Perișan, Ilie Gavriliuc și Florea Pălăncianu au interpretat diferite piese de muzică populară și ușoară. • Peste 120 de participanți, trei ore plăcute, instructive, așa s-ar putea sintetiza, în cîteva cuvinte, frumoasa șezătoare organizată recent la Căminul cultural din Vîrfu Cîmpului. Bogata expoziție cu obiecte de artă, realizată prin stăruințele învățătoarelor Maria Huțu, Maria Țurcanu, Saveta Satco și Aspazia Ciubotărașu, cîntecele, ghicitorile, prevestirile și întîmplările comunicate celor prezenți de Niculai Tanța, Dumitru C. Huțanu și Dumitru V. Halici au determinat pe participanți să se despartă cu regret de această veche și actuală, totodată, manifestare culturală