Clopotul, iulie-septembrie 1972 (Anul 28, nr. 3483-3560)

1972-09-27 / nr. 3557

ELEVII PE OGOARE Pentru elevii care în zilele acestea fac practica continuă pe ogoarele județului nostru, hărnicia se definește prin hec­tare de culturi recoltate, tone, și valori de ordinul sutelor de mii. I-am văzut pe liceeni, vi­neri dimineață, la I.A.S. Că­­tămărăști gata să-și înceapă lucrul. I-am văzut și a doua zi pe cei de la Liceul „A. T. Laurian“ cuprinși de exube­ranța firească vîrstei lor pre­­gătindu-se de îmbarcare. Des­tinația I ogoarele întreprin­derilor agricole din jurul municipiului. Scopul i multi­plu — ajutorul tineresc pen­tru strînsul grabnic al recol­tei, cunoașterea condițiilor de muncă și verificarea practică a forțelor și entuziasmului. Condiții meteorologice — va­riabile, însă în general dificile. Cu toate acestea lucrul a decurs pînă acum foarte bi­ne. Ne-o spunea directorul I.A.S. Cătămărăști, Eugen Mi­­ghiu I — Să știți că lucrează foar­te bine. Sîntem mulțumiți de ei. Zilele trecute am terminat tarlaua de la Călinești foarte repede (specificăm că pe tar­laua de la Călinești au lucrat la recoltatul sfeclei furajere elevi de la liceul Laurian, cealaltă grupă din 200 pre­zenți zilnic fiind repartizată la Mănăstireni unde lucrea­ză la însilozarea po­rumbului). Aici, la ferma nr. 7 Cătămărăști, elevii de la Li­ceul „M. Eminescu“ au ter­minat în două zile de recol­tat sfecla. Au lucrat în jur de 120 de elevi pe zi. O altă brigadă de 100 de elevi de la același liceu lucrează la fer­ma nr. 6 vegetală la strînsul cartofilor. Liceenii se disting deci prn­­tr-o participare substanțială, prin promptitudine și muncă bine executată sub aspect cantitativ și calitativ. In rînd cu ei se înscriu și cei 200 de elevi de la Liceul din Bucecea care lucrează zilnic la strînsul cartofilor, elevii de la Liceul nr. 2 Dorohoi și mulți alții. La ferma Victoria, un mare număr de elevi de la școlile elementare din Tocileni, Stău­­ceni, Draxini, au spus „pre­zent“ la strînsul prunelor, la care producția s-a ridicat cu mult peste prevederi. „Joi, la ora 12 — ne spunea tovarășul director al I.A.S. Cătămărăști — cînd am trecut pe acolo e­­levii terminaseră deja de um­plut lăzile repartizate pentru ziua respectivă și cereau alte­le. Și dacă acum nu pot a­­corda un calificativ final pentru aceste acțiuni, mai a­­les că acest lucru va trebui să aibă la bază concretul fap­telor exprimat valoric, pînă acum ne declarăm mulțumiți. Iar sfîrșitul practicii îl între­văd tot bine“. Pentru elevii de la sate a­­ceste zile de practică înseam­nă pe lîngă instruirea și e­­ducația lor și un ajutor dat cooperativei din comună, pro­priilor lor părinți. Pentru mulți dintre ei munca din ca­drul zilelor de practică este o continuare a lucrului desfă­șurat în zilele de vară pe tar­lale și pe suprafețele micro­­cooperativelor de pe lîngă școlile respective. In funcție de starea vremii ei schimbă sapa cu condeiul pentru că profesorii sînt la curent cu predarea materiilor iar în caz de timp trec în clase, nefavorabil, elevii Există pretutin­deni contracte și acorduri cu cooperativele tru întreținerea respective pen­de la semă­­nare și pînă la recoltat a u­­nei anumite suprafețe de te­ren, cît și pentru efectuarea unor alte lucrări. La școlile din Dersca și Hi­­lișeu - Horia, elevii sînt or­ganizați după sistemul coope­rativei de producție, cu pre­ședinte, inginer, brigadier și șef de echipă. Fiecărei bri­găzi i s-a repartizat o supra­față de care trebuie să aibă grijă, după grafic. Adunarea generală a acestor mici co­operatori ia hotărîrile cele mai importante. Și, pentru ca să folosim termenii celor mari ei se declară acum în plină campanie. La Hilișeu - Horia rezultatele acestei campanii încep să se contureze de pe acum. De pe cele 3 ha cu cartofi și sfeclă de zahăr ale microcooperativei, munca desfășurată cît și din mativele agricole, cei la coa pe­439 de elevi din 4 școli vor obține — după cîte ne spunea tova­rășul Constantin Palaniță, director coordonator — în jur de 25 000 lei, care vor fi fo­losiți la înzestrarea școlilor respective. La Dersca lucrează la recol­tatul cartofilor și a sfeclei de zahăr 600 de elevi. Valoarea estimată — 17 — 18 mii lei. Acești bani vor intra în fon­dul școlii, după cîte ne Accentul s-a pus, spune directo­rul școlii de aici, mai ales pe latura educativă a muncii. Practica este văzută la Vă­­culești ca o activitate pionie­rească în cinstea apropiatelor alegeri. Floarea - soarelui de pe suprafața microcooperati­vei agricole a fost recoltată. Urmează sfecla, porumbul și cartofii. Totalul suprafeței întreținute și recoltate este de 7 ha. Noțiunea de practică con­tinuă se conturează astfel pentru elevii noștri după cum ne spunea un profesor ca un proces de educație continuă care intră în contact cu nobi­lele sensuri ale muncii. Do­rim elevilor la acest prim e­­xamen al anului școlar, de ce să nu spunem, destul de sever, calificativul maxim. RADU CAJVANEANU Insemnări despre practica elevilor din școlile județului nostru ! Noua stagiune la Teatrul de păpuși închinăm stagiunea 1972- 1973 celei de-a 25-a aniversări a proclamării Republicii, cu dorința fermă de a demonstra maturitatea noastră artistică angajată în opera de făurire a unei culturi noi, socialiste. Colectivul teatrului își pro­pune în noua stagiune multi­ple acțiuni care să ducă la di­versificarea mijloacelor de re­prezentare a spectacolelor, de găsirea unor noi forme atrac­tive, de a invita pe spectatorii mici și mari în lumea feerică, specifică teatrului de păpuși. Ținînd cont de nevoia strin­gentă a unui spectacol pentru tineret și adulți, ne propu­nem să realizăm o estradă cu păpuși Ana Utto după un scenariu de Predescu, intitulat­­ „In glumă“ — adresat numai teatrului de păpuși, ca do­meniu specific de creație. Prin tematica de actualita­te, prin ideile generale ale secvențelor literare compo­nente, autorul pledează pen­tru funcția păpușărești, combativă a artei pentru forța sa­tirică a acestui gen de tea­tru, care cu arma rîsului, i­­roniei, parodiei acuză anu­mite conduite, aspirații și re­lații neconforme cu principiile noastre de etică și echitate socialistă. Basmul, atît de îndrăgit de copii, își are loc de cinste în repertoriul noii stagiuni. „Mo­tanul încălțat“ de Valentin Vișan, după Charles Perault și frații­­ Grimm, satirizează prostia și îngîmfarea, printr-o bogată gamă de nuanțe pro­fund educative, construind în jurul personajului central, Motanul, situații neprevăzute, reușind să convingă cores­pondențe reale în contempo­raneitate. A treia piesă inclusă în re­pertoriu, „Stan Pățitul“, du­pă povestea lui Ion Creangă, dramatizată de Agripina Fo­­reanu și Lidia Ionescu, poate servi din plin la schimbarea mentalităților înapoiate, ca­re încă mai persistă, în mică măsură, în lumea satelor. Autorii, păstrînd nealterat limbajul marelui nostru cla­sic Ion Creangă, creează cu generozitate partituri comice pentru fiece personaj. lui Pentru sate, în cadrul ciclu­spectacolelor „Vasilache vă salută“, vom prezenta „Vasilache la țară“, satiră as­cuțită, cu adresă precisă pen­tru combaterea misticismului, birocratismului etc. In cinstea aniversării a 25 de ani de la proclamarea Re­publicii, în luna decembrie, vom pregăti spectacolul cu păpuși „Datini și obiceiuri de Anul Nou“ cu un plugușor adresat elevilor ; spectacolul va fi prezentat și la orășelul copiilor. Cu concursul consi­liului municipal al pionierilor, vom organiza în luna octom­brie, un simpozion cu tema „Teatrul de păpuși, tribună de educație a copiilor și ti­neretului“, urmat de spectaco­lul „Călin Nebunul“ după basmul lui Mihai Eminescu. Teatrul - cinema pentru co­pii își va reîncepe șirul de spectacole cu ajutorul prinderii cinematografice, între­re­ne va programa filme ca­de desene animate color ce vor fi prezentate cuplat cu seriale de păpuși. Sîntem hotărîți să nu pre­cupețim nici un efort pentru a realiza la nivel superior toate gîndurile noastre, tot ce iubim și năzuim să înfăptuim­ spectacole de deosebită ținută artistică. Sarcina minunată de des­chizător de drumuri spre fru­mos pentru copii și tineret, ne întărește convingerea că tea­trul de păpuși este tribuna la care trebuie să suim cu sentimentul gingășiei și dra­gostei dar și al unei depline datorii și responsabilități. Ide­ile cuprinse în documentele de partid ne­ furnizează o mare bogăție tematică și ne direcționează munca. Cu învățămintele ce se desprind din aceste documente, cu priceperea și talentul nostru, dorim ca în această stagiune să serbăm împlinirea a două decenii de activitate teatrală printr-un nou și valoros a­­daos la afirmarea pe care a cunoscut-o instituția noastră. T. DOBRESCU, directorul Teatrului de păpuși „Vasilache" Botoșani RADIO JOI 28 SEPTEMBRIE 6.00 Muzică și actuali­tăți. 8.00 Sumarul presei. 9.30 Odă limbii româ­ne. 10.00 Buletin de știri. 10.30 Clubul călătorilor 10.45 Melodii de Sile Di­­nicu. 11.00 Buletin de știri. 11.15 Din țările socia­liste. 12.00 Discul zilei. 12.15 Recital de operă. 12.30 Intîlnire cu melo­dia populară și in­terpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.15 Avanpremieră co­tidiană. 14.00 Compozitorul săp­­tămînii — Nikolai Rimski - Korsakov. 14.35 Melodii populare. 15.05 Tribuna radio. 15.20 Muzică de estradă. 16.00 Radiojurnal. 16.15 Lucrări corale de Benjamin Britten. 16.30 Știința la zi. 16.50 Publicitate radio. 17.00 Antena tineretu­lui în direct cu as­cultătorii. 18.00 Orele serii. 20.00 Zece melodii pre­ferate. 20.35 Dansuri din opere­te. 20.45 Consemnări. 21.00 Revista șlagăre­lor. 21.30 Bijuterii muzicale. 22.00 Radiojurnal. Bu­letin meteorologic. 22.30 Concert de seară. 24.00 Buletin de știri. 0.03—6.00 Estrada noc­turnă. CLOPOTULB PAGINA’2 ARCA LUI NOE O frază O frază concisă spunem aici despre Dumitru T. Irimia din Știubieni, care a „palmaresului“ său de adăugat acte antisociale, încă unul, ieșind într-o zi de august din bufe­tul cooperativei și amenințînd pe trecători cu un cuțit. Ch, Dumitru T. Irimia ! Completare la „Arme albe" Apărea la această rubrică, în ziarul din 12 august a.c., sub titlul „Arme albe“, con­semnată fapta lui Mihail Strugariu din Vorona Nouă care l-a lovit cu un cuțit la o nuntă pe consăteanul său Teodor Bunduc. O scrisoare din partea unui cetățean un răspuns al conducerii co­și­munei aduc cîteva precizări în legătură cu întîmplarea. Reiese din acestea că impli­cați sînt și frații Ciocoi (Va­sile, Dumitru, Ioan) care l-au ajutat pe Strugariu să se „încălzească“ cu o apreciabilă de țuică, cantitate ațîțîn­­du-l apoi împotriva lui Bun­duc. „Iar locuitorul Annoaie Mircea — se spune în scri­soarea primită la redacție — alerga cu toporul prin ogră­zile oamenilor. Așa că ru­găm să fie dați la Arca lui Noe ca să-i „cinstească“ toa­tă comuna și județul.“ Iată că o facem ! Strugariu a fost pedepsit pentru fapta sa. Ne întrebăm însă de ce nu au fost pedep­siți și ceilalți. Tot din Vorona, despre țuică La începutul acestei luni, în urma unei sesizări, orga­nele de miliție s-au depla­sat la locuința lui Gheorghe Dascălu­, bănuit că ar fa­brica în mod clandestin țui­că. Cu ocazia s-a găsit în podul cercetărilor casei a­­cestuia o damigeană cu 10 li­tri de țuică din sfeclă. Vă­­zîndu-se descoperit, G. D. a început să amenințe organele de cercetare și apoi a spart damigeana cu un ciocan cre­­zînd că așa va face să dis­pară proba vinovăției Noi dimpotrivă credem că sale­ a mai adăugat una. Rubrică realizată de D. LAVRIC MIERCURI 27 SEPTEMBRIE 9.00 Deschiderea emi­siunii. Telex. 9.05 Moment folcloric. 9.15 Film documentar. Sturionii se pes­cuiesc pe furtună. Scenariu și regia Ion Bostan. 9.25 O viată pentru o idee. 10.00 Curs de limba ru­să. Secția a 20-a. Prezintă lector univ. Grete Klaster- Ungureanu. 10.30 Telecinemateca pentru tineret. Istoria unei capodo­pere. 12.00 Reportajul m­înii : „Trepte săptă­­pe Cîmpul Frumos“. 12.20 Telejurnal. 15.30 Deschiderea emi­siunii de după - a­­miază. Fotbal : F. C. Argeș — Arris Bonnarveg (Luxemburg) — meci retur în „Cu­pa campionilor eu­ropeni“. 17.15 Publicitate. 17.30 Curs de limba germană. Secția a 22-a. 18.00 Moment folcloric cu Ion Cristea și E­­mil Gavriș. 18.10 Caleidoscop cultu­ral - artistic. 18.40 Tragerea prono­­expres. 18.50 Timp și anotimp în agricultură. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnal. • în cinstea aniver­sării Republicii — cronica marii între­ceri. 20.00 Teleobiectiv. 20.20 Telecinemateca. „Al 41-lea“. 21.50 Panoramic știin­țific. 22.10 Ipostaze coregra­fice pe muzică de : Gounod, Ceaikovski, Massenet, Proko­fiev, Delibes. 22.30 24 de ore. cinema »cinema » cinema MIERCURI 27 SEPTEMBRIE BOTOȘANI — Luceafărul, orele 9 , 11 ; 14 ; 16,10 ; 18,20 20,30 I Creierul, DOROHOI — Cultural, orele 15 , 17 19 I Silvia­ Tineretului, orele 15,30 ; 17,30 ; 19,30 I Legenda BUCECEA — Bucecea, orele 17 , 19 . Farmecul ținuturi­lor sălbatice. DARABANI — Făclia, orele 18 : Aventuri în Ontario, SAVENI — Patria, ȘTEFANEȘTI — Prutul, orele 18 , orele 17 . 19 : Haiducii Romeo și Julieta TRUȘEȘTI — Victoria, orele 17 : Marele premiu (I—II) Cadru din filmul „Robin Hood“ Redacția nu răspunde de eventualele program, modificări din Program de dimineață 6.­10 Buletin de știri. 6.05 Jocuri populare româ­nești. 6.10 Actualitatea în agricul­tură. 6.20 Jocuri populare româ­nești. 6.30 Ritmuri matinale. 6.45 Cîntece populare româ­nești. 7.00 Radiomatineu. JOI 28 SEPTEMBRIE Program de seară 17.00 Buletin de știri. 17.05 Jocuri populare roi­nești. 17.20 Șlagărul săptămînii. 17.40 Cîntecul care mi-e drag. 18.10 Amatori la microfon. 18.30 Cotidian sonor. 19.30 Pe portativul undelor, melodia preferată. 20.00 Teatru la microfon. 21.15 De pe deal și de pe vale. 22.00 Radiojurnal. 22.30 Soliști și formații de muzică ușoară. n I „Numai zîmbet, numai cîntec" Așa s-a intitulat pro­gramul de muzică popu­lară cu care „Rapsozii Botoșanilor“ își etalea­ză aptitudinile și talen­tul pe scenele multor localități din județ. La Darabani, ca și la Ha­­vîrna, formația de so­liști vocali și instru­mentiști a Consiliului județean al sindicatelor a atras un număr mare de spectatori în sălile de concert. Peste 800 de specta­tori au aplaudat evolu­ția cunoscuților inter­preți Nelu Huțu și Tita Bărbulescu. Soliștii și instrumentiștii ansam­blului botoșănean: Lau­ra Lavric, Ica Luchian, Anton Achiței, Doru Barcaș, Nistor Pricop și Aurel Amarandei au dovedit încă o dată că merită aprecierile as­cultătorilor. (De la CONSTANTIN BARBA­­CARU). note de lectură • note de lectură Centenarul nașterii lui Nicolaie Iorga a adus un substanțial volum de stu­dii și evocări, menite să reamintească grandoarea unei străinătății persona­lități și­rei sale, durabilitatea ope­de o întindere și varietate fără precedent. După volumul, mai modest, publicat la Iași anul tre­cut și după fascicolele din revista „Studii“ nr. 6 , 1971, nr. 4) și (1965, din „Revue roumaine d’his­­toire“ (1965, nr. 6, 1971, nr. 4) și după culegerea Nicolaie Iorga, istoric al Bizanțului (îngrijită de Eugen Stănescu, 1971), o nouă laborări culegere reunind co­de prestigiu, rea­duce în conștiința publică tulburătorul mesaj cultu­ral și civic al cărturaru­lui. Editorul care în 1946 a comunicat lumii științi­fice marea operă de sin­teză (Istoriologia umană) de la care N. Iorga fusese smuls cu bestială ură, iar de curînd a pus în circu­lație textul însuși (1968), n-a avut zadarnicul orgo­liu de a grupa în volum doar contribuții noi, ci a adunat din risipirea lor și cîteva manifestări mai vechi, semnificative însă pentru enormul prestigiu de care s-a bucurat, în lume, savantul român. Este vorba de elogiul funebru rostit, după tragicul asasi­nat din 1940, de Mario Roques, de vibrantul oma­giu adus cu același prilej de Henri Focillon, de evo­carea „martirului libertă­ții popoarelor“, la Acade­mia Română, de gretatul bizantolog către re­N. Bă­­nescu (1944). Alte cîteva contribuții, semnate de is­­­torici care l-au direct pe N. Iorga, cunoscut colo­rează volumul cu savoarea amintirilor, relevînd fas­cinația particulară a aces­tei personalități : Marcel Emerit (Quelques nirs personnels sur souve­Nico­las Iorga) ; Maria Hóiban (N. Iorga et le don de la vie) ; I. D. Ștefănescu (Ni­colas Iorga, historien dc Fart roumain) etc. In organizarea volumu­lui, editorul a fost preocu­pat, evident, de a prezenta, printr-o colaborare de înal­tă competență, personali­tatea științifică și cultu­rală a lui N. Iorga, accen­tul căzînd, firește, pe latu­rile care o atașează definit omagiu omului și opereti­ tiv istoriografiei mondia­le. Miron Constantinescu, președintele științe sociale Academiei de și politice, publică o cuprinzătoare schiță a personalității, în­­scriind-o, la loc de cinste, în galena marilor cărturari­­cetățeni, care au ilustrat cultura națională. Alexan­dru Elian întreprinde subtilă disociere­a concep­­­telor de istorie și sociolo­gie în opera savantului, iar V. Liveanu încearcă să surprindă „forțele motrice ale dezvoltării istorice“, re­flectate în prodigioasa ope­ră. Virgil Cândea punctea­ză, adăugind și o cuprin­zătoare bibliografie spe­cială, preocupările privi­toare la istoria Europei sud-estice, în timp ce Eu­gen Stănescu definește „ca­drul european al culturii române în­că a lui N. viziunea istori­iorga“. Fi­rește, n-a fost ignorat nici istoricul instituțiilor (Val. Al. Georgescu, Costăchel), editorul Valerian izvoa­relor istorice (Ion Ionaș­­cu), istoricul și al Orientului antichității latin (D. M. Pippidi și Andrei Pippidi), istoricul evului mediu (M. Berza, Pascu), al Imperiului Ștefan oto­man (M. M. Alexandrescu- Dersca-Bulgaru), al țărăni­mii (Șt. Ștefănescu), al e­­conomiei (G. Zane), al lite­raturii (Alexandru Dur,­. Șerban Cioculescu), al ar­tei (Maria-Ana Musicescu, I. D. Ștefănescu). Un tabel cronologic și o sumară bi­bliografie a lucrărilor lui N. Iorga de istorie gene­rală și culturală, cu cîteva referințe despre viața și activitatea sa, încheie vo­lumul în chip util, iar iconografia ilustrează cî­teva momente din viața savantului. Un indice de nume pen­tru o asemenea culegere, menită să rămînă nu numai o manifestare omagială, demnă și ca ținută grafică, ci și un instrument de lu­cru, ar fi fost desigur bi­nevenit. Este, fără îndoială, după monografia publicată de Barbu Theodorescu în 1968 (omisă totuși, ca și nume­roase alte contribuții nota­bile în bibliografie) ce în­soțește volumul, cea mai substanțială contribuție din ultimii ani la cunoașterea personalității lui Nicolaie Iorga, una din cele mai ui­mitoare din istoria univer­sală. AL. ZUB * Nicolas Iorga. L’homme et l’oeuvre, â l’occasion du centiéme anniversaire de sa naissance. Recueil edité par D. M. Pippidi, Bucarest de l’Académie, 1972, 414 p. După mai bine decenii de activitate, de două mar­cată mai ales prin cîteva volume care l-au impus ca pe unul dintre cei mai ori­ginali reprezentanți ai li­rismului contemporan (Co­loană de amiază — 1961 —, Umbra plopilor — 1965, Ca­lendar — 1969), Ion Horea, atinge în ultima sa carte, a­­cel nivel de sobrietate și concentrare și acea siguran­ță­­ a­­ exprimăirii. Care sînt, neîndoios, semnele unei cer­te maturități artistice, încă nu, ni se pare a fi tocmai cartea care-l defineș­te pe poet, atît în postura sa de transilvănean, inte­grat unor tradiții specifice pe care le literare conti­nuă, în alte condiții istorice și cu alte mijloace artistice cît și în ipostaza de cîntă­­reț al contemporaneității. Ion Horea se afirmă încă de la debutul său, ca un rapsod al pămîntului, înfiorat mai ales de mișcările fundamen­tale ale naturii, de explozi­ile germinative cît și de stingerile molcome ale cic­lurilor vegetale. Formula lui poetică, deși modernă, se reclamă totuși de la bune tradiții, reușind să topească într-o sinteză, cu puternică pecete personală sonuri poetice atît de Coșbuc, Pillat, Blaga, diverse i Fun­­doianu. Integrat în tradiție, Ion Horea e departe de a fi un tradiționalist. Universul său liric e, înainte de toate, în­săși oglindirea românesc rural, universului ca peisaj, cu activități umane specifi­ce lumii noastre, strînse la un loc într-o orchestrație gospodărească și desfășurîn­­du-se după legi știute și răsștiute de toți oamenii pămîntului, de la Homer și Hesiod încoace. Ion Horea e prin excelență un poet al lucrurilor, al evenimentu­lui, al concretului. O nevoie funciară de certitudini, îndepărtează pe poet de ab­îl stracțiuni, de ideile genera­le. Poezia filosofică, în sen­sul de viziune a lumii, din­colo de concretul fenomenal, în zona conceptelor, nu-1 ispitește. Și totuși o filoso­fie elementară, pregnantă, fără ostentații teoretice, ne întîmpină în lirica lui, la tot pasul­­ e înțelepciunea bunului simț, a experienței străbune, coborîtoare din datină și întrupată în scîn­­teietoare proverbe. Numai că Ion Horea nu folclorizea­­ză. Poetul nu e un țăran, și nici nu face pe țăranul în poezia sa. El e un om mo­dern, un om­ al epocii so­cialiste care, în plan sufle­tesc, se mișcă dezinvolt în lumea copilăriei sale, o cul­tivă, fără a o idiliza. Viețui­rea sentimentală în această Arcadie ferice, nu impietea­ză cu nimic asupra prezen­ței sale angajate în lumea contemporană. Nu nostalgia ruralului, care străbătea cu vehemență lirica unui Goga sau Iosif, direcționează miș­cările sufletești ale poetu­lui, ci o mare sete de fru­museți, de ordine, de sobre echilibre. Ion Horea e posesorul u­­nei admirabile structuri cla­sice și ruralitatea liricii sale se explică, mai ales prin a­­ceasta. La sat, natura e un exemplu de ordine ca și Ion Horea succesiunea muncilor agri­cole, ca și activitățile folclo­rice. Losouc însuși căuta în orizontul sătesc, chipul cla­sic al unei lumi, în care fe­ricirea înseamnă în primul rînd ordine și rînduială. Clasicitatea structurii poetu­lui Ion Horea apare și mai pregnantă din cultivarea, cu atîta consecvență, a prozo­diei clasice, într-o etapă de dezvoltare literară, cînd inovațiile formale au deru­tat pînă și pe cei mai con­servatori poeți. Versurile sale au o ele­ganță în cadențare ce vine în egală măsură, din cultul pentru limbă dar și din rit­mul interior al poetului, ca­re organizează impondera­bil, substanța lirică în valori sonore. Mijloacele prozodi­ce sînt foarte reduse. Poe­tul folosește distihul și ver­sul lung de preferință iam­bic (alexandrinul românesc de 12 - 13 silabe și de 16 - 18 silabe) cît și alinierea versurilor în blocuri masi­ve, unitare, în care orice grupare strofică este exclu­să. El și-a făurit o limbă cu mari clarități, mînuind un vocabular în care străluceș­te cuvîntul zilnic dar și cel cu arome de vechime cărtu­rărească. Cu astfel de mijloace re­duse, ne-am fi putut aștep­ta la producerea unei anu­me monotonii, mai ales că sistemul a­azo­lic odată con­stituit, e folosit cu perseve­rență. (Rarele abateri, cum ar fi Elegiile precare, încă nu, Și nu aflu, Din drum, etc. nu fac decit să... întă­rească regula). Tonul poeziei lui Ion Horea e cuceritor, prin simplitate, prin sigu­ranța frazei poetice, prin limpezimile expresiei. Tri­umful limbajului său poetic e triumful unui simț ling­vistic rafinat și simplitatea însăși rezultă din caznele e­­laborării. Există în acest volum al poetului Ion Horea, un acut sentiment al timpului, al trecerii, al devenirii, simțit material printr-o permanen­tă raportare la lucruri, la fenomene, la anotimpuri, care imprimă majorității poeziilor o notă elegiacă. Dar tristețea lui Ion Horea nu e nici romantică, nici me­tafizică. E mai degrabă tristețe născută din neliniș­t tile existenței în concretul material decit din întrebări­le fundamentale pe margi­nea destinului. Chiar senti­mentul thanatologic, al mor­ții, trece prin lucruri, îna­inte de a fi decantat: „Ne strîngem de pe drumuri. E-aproape vremea cinei / Și-i cineva prin casă și nu pricepem cine-i... / Copiii nu-s, în joaca de care să te bucuri, / In pulberea căzută pe suflet și pe lucruri. / Se aburește fața oglinzii și te vezi / Tot mai departe par­că și tot mai din zăpezi, / Și parcă dintr-odată se face mai tîrziu. / E cineva de care poate va fi să știu“. Celălalt sentiment domi­nant, al cărții, e cel patrio­tic. Salutăm în lirica patrio­tică a volumului încă nu, o biruință certă a poeziei lui Ion Horea și dincolo de a­­ceasta izbînda unei modali­tăți poetice originale, al că­rei specific îl constituie dis­creția, sobrietatea, chiar a­­tunci cînd tonul își propu­ne să clameze : „După mie­zul nopții­, timpul să mă-n­­fășur în amplu de cuvinte / Să mă cuvinte, să mă prind in legea lor / Și pe drumurile țării ,cunoscute dinainte, / Și pe urmele oș­tirii, în cuvinte să cobor (...) Iată, iau în pumni cuvinte, la centură-mi pun cuvinte / Și în urmă-mi pun cuvinte cu un rost înălțător"... Încă nu e o carte de m­­­­turitate lirică, o confirmare împlinirilor, întrezărite încă din cărțile sale ante­rioare, care-l situează pe Ion Horea printre poeții de primă mărime, ai generației sale și ai literaturii noastre contemporane. LUCIAN VALEA Pentru artiștii amatori Pentru îmbunătățirea re­pertoriului formațiilor co­rale de amatori ale cămine­lor culturale și caselor de cultură în vederea manifes­tărilor ce vor avea loc cu prilejul sărbătoririi a 25 de ani de la proclamarea Repu­blicii cît și pentru emisiunea „Cîntare patriei“, Culturii și Educației Consiliul Socia­liste a pus la dispoziția Cen­trului județean de îndrumare a creației populare culege­rea : „Glorie, ție, Partid“, care cuprinde noi cîntece de masă cerinței create în cinstea Con­Nationale a și broșura „Două cîntece P.C.R. pa­triotice pe versuri din Ra­portul prezentat de tovară­șul Nicolae Ceaușescu la Conferința Națională P.C.R.“. Odată cu populariza­­­rea acestor culegeri, se vor organiza întîlniri de lucru cu dirijorii corurilor — pe centre — în cadrul cărora lu­crările difuzate vor fi pre­zentate de către specialiști. In același timp pentru for­mațiile teatrale de amatori, va fi difuzată în județ piesa „Al 6-lea simț" de Teofil Bu­­ștean — lucrare inspirată din mediul rural, și cîteva piese pentru teatrul de păpuși. c

Next