Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)
1861-09-26 / nr. 13
Anulu I. 1861. II. IS. Joi 14.26. Septemvre. Apropiandu-se începutul triluni—ului d’in urma in anul cuvinte, deschidemu prenumeraciune noua pe Optovre — Diecemvre cu 3 fl, v, a, — adaugemu totu o data cumca acelor, D, prenumeranti, cari voru intra de nou le potemu servi cu numeri deplini de la inceputu. Medact innen Revist’a Politeca. Pest’a 33/2S Sept. Diurnalele italienesci spunu cumca negotiaciunile urmate d’in partea guvernului Italiei in privinti’a intrebarii romane innaintéza cu repedime mare, si se spereza câtu de curendu unu sucesu bunu. Nu scimu in câtu sunt adeverate spirite aceste, atâtea se sei cumca cabinetul anglescu au recercatu pre D. Ricasoli ca se nu grabeasca cu ultîmatul ce vrea se lu substerna la curtea de Roma, pentru ca nu cumva pripindu-se lucrul, in urma D. Ricasoli se ajunga intru o sîtuaciune delicata, carea nu i-ar lasa alta cale decâtu, au de a rumpe cu guvernul francescu instrainandu astfelu sîmpatîele cabinetului imperiale catra Italia, au de a se retrage de la potere insarcinandu-se cu responsabilitatea de o colisîune in caus’a italiana. D. Ricasoli au si impartesitu, pre cum se vorbesce, guvernului francescu propuseciunile, cari densul vré sé le substerna santiei sale Ponteficelui pentru asiediarea cestiunii romane, si cumca curtea Tuilerielor le-au aflatu forte liberali, anume in privinti’a libertăților incuviintiate beséricei catolice, cari întrecu si pe cele ce concordatul acorda beséricei galioane. In urmarea acestor propuseciuni s’au respandîtu faim’a, cumca Francia se invoiesce a retrage ostile sale d’in Roma, daca aceste propuseciuni atâtu de liberali nu voru fi primite in Rom’a. Se pore ca D. Ricasoli va fi recercatu guvernul francescu spre a mediu-loci ca propuseciunile amintite se devină in manile Santiei sale, dar’ nu crédemu ca Pap’a se le primeasca, fiindcă in alocuciunea-i rostita cu prilegiul canonisârii misîunarilor uciși in Japonia, unde acestia mersese a predica credînti’a catolica, capul beséricei rom. au prochiamatu si asia data, ca totu de un’a nepotînti’a unei transactiuni cu regatul Italiei, si au condemnatu ratecirea acelor’a cari credu intru posîbilitatea unui compromise Adecă S. S. dechiara ciuntă rupta, cumca de poterea tempurale nu se lapeda. învoirea Franciei de a retrage ostile fl’in Roraa, are alta motîva, de ore ce se dice, cumca cesiunea insulei Sardinia ar fi fapta inchiata, si cumca pana acu inca emisarii francesci pregatescu poporul de acolo pentru anesarea cu Francia. Daca vomu socoti necadiul Italiei si dorinti’a ferbinte de a se vedea odata construiti si impacati nu ne vomu mira cu fatia cu preiînsîunea nedumerita a pre potîntelui patronu Italienii in urma se voru invoi de a cede insul’a, precum s’au intemplatu cu Nizza si Sabaudîa. De abié se confirmase soirea despre caletoriea regelui Prusiei la Paris, acum se anuncia cumca totu pe acelu tempu si regele de Danimarca Friderica VII va cerceta pre imp. Napoleone. Diurnalistii au si inceputu a face comentariele loru pentru asiediarea neadormitei cestiuni Holsteiniane, carea acum o data are se se deslege sub auspiciele acestor trei suverani. Regele de Olandia inca merge la Paris pe a 15. optovre, dar diurnalistii n’au potutu inca se afle scopul caletoriei acestui monarcu. In Polonia agitaciunea cresce in locu de a scade, cu tote ca intenciuni e cele bune ale generaliului Lambert le recunoscu Polonii insisi, ci densii dicu ca ar fi reu su’vitu cu suaturi d’in partea fundunarilor ruginii, caror’a li pare reu de dilele trecute si nu se potu impacâ cu spiretul tempului care pretinde reforme. — Curtea de Petrupole ar face bucurosa concesiunile cerute, dar se teme cumca va imbarbata pre cei ce voru sé treca preste mesur’a, carea a re dens’a sé oconcéda. In a 18. 1. c. unu studite in etate de 17 ani au voitu se traga cu unu pistolu asupr’a reginei d’in Grecia, inse arm’a nu sau descareatu. Regin’a a careia carateru barbatu mi e cunoscutu si-au pastratu intrega liniscea sixilenului, si atâtu de putinu au miscatu — o pericolue cei-a amenintiatu, incâtu intr’alta di au esituspre a cerceta arsenalele. Ministeriul de Viena se afla in crise. Chiaru si organele centralistece pretîndu purificarea lui. Unele cu scopu de a innainta cu mai mare energia car’ altele nu voru neci decâtu ca se se intrebuintiere sila, ci se se purcéda pe cale constitucionale. Acei ministri cari ar fi se esa d’in posturi, sunt Meceri, Lasser si Rechberg. O. D. P. dice intr’altele, cumca d’in privintia politeca, amnestrativa, si mai alesu finantiaria ministeriul de politia ar trebui se se desfiinlieze, trecanduse trebile lui la ministeriul de interne. Nu scimu ce se va intempla, atât’a sentimu ca starea de acum apesa prea tare in toate derepciunile, si guvernul are se se îmbărbăteze de a scote imperatiea d’in asta nesîgurantia carea nu mai pote fi suferita, apoi vedi’a guvernului se minéza de totu. Dîet’a Transilvaniei s’au impedecatu. Dîet’a de Zagrabia in 24.Sept. au intempinatu in corpore pre banul, care s’au reintorsu de la scaldatori, — in aceasi di au primitii adres’a fara desbatere. O deputaciune se va alege, care va duce adres’a la Vien’a. FOISIORA. Conversari asupra ortografiei romanesti. (Urmare). Daca s’ar scrie : ste’a, nue’a, verge’a, etc. nu ar respunde neei pronunciarei,neci tonisârii drepte, tienendu-ne de pronunciare ar trebui se le scriemu : nueadia, steaoa, or, nuewa, steawa, dar’ de unde o si M? Ce se facemu ca a d’in fine se se cunoasca a fi artîculul, si prin urmare cumca trebuesce a se pronuncia curații si nu inchisu? — Mai remane unu modu (altul nu sciu) adeca : nuea-a, stea-a, curea-a, rundinea-a, (nué(/) a-a, sté(/) a-a, mult, nuelele, stelele) in acestu casu n’am avé neci o greutate, inse ar trebui sé formulâmu cu precisîune régulele articulării. Diftongul ea (dîsmanti’a, sunetul mestecatu, or cum l’au mai botezatu gramatecii noștri) ce se nasce d’in e candu are tonu, si după sine in sîl. urm. simetu inchisu or a caratu, d. e. édera, érba, érb’a, etc. precum si dîft. oa, ce se nasce d’in o candu are tonu si dupa sine in sîl. urm. simetu inchisu, seu a or e caratu, d. e. porta, porte, port’a, etc. nu se potu scrie cu oa neci ea pentru ca a nu e simetu fundamentale, ci se nasce d’in ambele condîciuni amintite, d’in cari lipsîndu numai un’a (adeca : or tonul, d. e. erbariu, portandu, etc. or sunetele urmatorie, d. e. erburi,porti, etc.) lipsesce indata si diftongul, deci ajunge a le semnâ cu semnul ascutitu, cu tote cu regula generale singura inca ar fi de ajunsu. Sunetul, numai candu nu are tonu si prin urmare nu face silaba ca si incredîntia, scartia, etc. sufere după sine sunetul inchisu in pronunciare, eara candu are tonu, si prin urmare face silaba atunci strămută in pronunciare pe a inchisu in e, d. e. urgie, lesie, domnie, imperatie, etc. acum dupa regula ar trebui se se scrie a cu toate ca nu se rostesce neci curatu neci inchisu, ba chiaru si multamul se forma in i, adeca precum cele ce au in sîngurariu terminaciunea e (domniile, imperatiile) dar’ scriindu cu a, daca se voru articula cuvintele respetîve, atunci viriu dea semne langa olalta in scrisóare : domni’a, imperati’a, osî’a, fetî’a, séu de după régulele comisîunii de Sabiu : domni’a, imperati’a, feti’a, urgi’a, lesî’a, etc. D’in parte-mi asiu dori ca in scrisóare in acestu casu se ne tienemu de pronunciare, pentru ea regularitatea prin ast’a nu difere nemie’a, apoi se mai incungiura si impregiurarea neplăcută de a scrie doa senme langa olalta. Scimu ca sunetul di, (adeca z) nu e fundamentale in limb’a romana, precum nu e ce, ge, si, ti, prin urmare neci in scrisare nu are altu semnu, decâtu semnul sunetului find. d, astfelu : audu,— dire, cutediare, etc. Avem inse in limb’a rom. o forma pentru verbele substantivali de prim’a conjug. inezu, orediu d. e. lucrezu, (lucrediu), in cunununezu, (incununediu) etc. in care nu e determinatu cum se scrie cu acestu simetu, cil di, or cu z? atâtu pentru a simplifică modul scrierii, câtu si pentru ca etimologiea nu poftesce de felu ca se se păstreze din aceasta forma , ar fi bine se se scrie cu z : erneza, lucrezi, etc. dar se nu se încurce acestu z cu sunetul ce se aude in cuvintele pronunciate cam italienesce : francescu, or mai bine francese, englese, vienese etc. in locu de francescu, anglescu, vieneanu, etc. in aceste liter’a z nu are locu, ear’ a le scrie cil di, d. e. francediu, englediu, ar fi lucru ridiculu. Nu sciu d’in care anghiu al României noastre au esitu o sminta, ca si cium’a, de a molipsitii mai pre toti cărturării nostri, — poporul s’au cam feritu pana acum de asta molipsîre, precum densul d’in fire se cam feresce de toate lucrurile de moda. (Va urma), la Corespondentie. (Urmare). Baronul S i m o n y i Lajos, fostulu ablegatu dietale, a adusu înainte , ca deca va învinge magiarulu, precum e sigur ca va învinge : atunci romanii, carii sau desbinatu decatra ei, la împărțire nu vor ave parte. — După acestea se scula Advocatul Georgiu Ebesfalvay, cu o fatia veneta si schimosita de manie; apoi spusa : ca după parinti si după religiune si densul ar fi sa fie roman (romai), dar ar tine de pecatu, a se alipi langa oratorii romani, carii nu partinescu protestul. El se afla atinsu prin aceea, ca Protodiaconulu Romanu a facutu vorba de renegați, si dice, ca aceia sunt renegați, carii striga asupra legilora din 48: — Ambrus cu romanu inca se afla veternatu prin vorbirea de renegaţi, si dice, ca astfelu de vorba arata o pricepere prea mărginită (korlátoltságnak jele) pre Ionescu ’lu numesce servilu, si se mira, cum a potutu vorbi asia, ca unulu, care a invetiatu scoli, partinesce si el protestul, tocma asia si loan Popovics advocatu roman,caruia-i pare reu, pentru ca treb’a nationalitatii s’a adusu înainte in obieptul acest’a de alta natura. — Vice- Comntele Vörös Antal aprinsu de manie asupra lui Ionescu si Romanu, intaresce , ca elu scie mai bine semitulu poporului romanu, decâtu densii. — Orbán László incepe a teroriza cu proieptulu seu, cu numele celoru doi romani, spre esemplu ingrozitoriualu posterităţii, sa se însemne in Protocolu. — Kornia (romanu raagiarizatu) apera legile din 48, si e in contra desbinarii. Dupace atatia se incarcara in capulu celoru doi romani nepărtinitori de protestu, se scula Protopopulu aradanu Joane Ratiu, si cu o nobila indignatiune in limba romana respunse la vorbele lui Ebesfalvay, pre care ca pre mului, care neprovocatu se da pe fatia ca erenegatu, lu lasa in numele domnului se fie renegatu, insemnându, ca dieu nici magiarii nu se vom prea folosi cu oamenii de acestu caracteru. In acestu modru ronaanulu Ebesfalvay intre aplaudările cele afara de rendu ale magiariloru, fu canoni satu de renegatu, si prin bratiele magiariloru fu redicatu intru inaltime. Oratorulu intaresce : ca toate natiunile au barbatii sei, in cari’si priu încrederea; nu e multiamitu cu fratietatea magiariloru , carii numai atunci cauta a momi pre alte popoare cu nesce