Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-07-24 / nr. 56
dice binecuventa, episcopu, invetiacei“ s. c. La care invetiatoriulu respundiendu-i ca elu se tiene de porunc’a protopopului, si nu pote sa totu schimbe cuvintele după placulu fresce caruia, l’amenintiâ se scie, cumca de invetiatoriu nu va remane mai multu, si va face aretare episcopului. Totu d’in acesta causa ataca si pre antâiulu invetiatoriu in beserica, si si pre drumu in 31 Maiu a. c. dicendu-i, sâ scie cumca nici esamenulu nu lu va ajunge sâ lu depună cu școlarii. Maniera cu care se purta D. Sa in aste a privintia e cu totulu fara de cunoscintia, cu orice pretiu nu voiesce alt’a decâtu sa tamâia altariulu slovenismului, cu daun’a romanului. Nu va fi de prisosu daca vomu depinge aricia acestui d. parocu, ce numai ca unu emisariu sémena a fi asiediatu in mediuloculu nostru d’in partea antagonistiloru nostri. DSa au fostu cativa ani invetiatoriu si acumu se bucura de demnitatea de parocu fara a fi studîatu o lunae o 1 o g 1 ’ a , favoritu de umilirea romanului, i s’au atiutiatu acum ambiţiunea , in câtu si bate peptulu, câ elu va fi si protopopii romaniloru, se intielege mai cu seama fiindcă e serbu, sciindu câ romanulu ca romanu adeveratu nu e preferatu la episcopie, macaru cate merite va fi avendu. Aprinsu de acésta doriniia, ce sa faca ? protopopulu e lovitu de venturi, dar nu móre sa-i faca locu, deci apuca cu densulu procesu, caruia portandu-i judecătorii in diura tergului crucea si luminările prin piatru de doa ori lu jurâ, câ dór’ lu va sâu se lu primesca de namesniculu seu, firesce cu brâu rosiu, macaru câ mai este unulu denumitu carele inca e la viétia. Lui sémena a i se iertă toate sâ le faca, ca ce pre langa toata neplăcerea ce au adusu-o prin procesulu acel’a nu numai protopopului, ci si noa ca fii sufletesci, asta-di erau vedemu figurandu de secretariu protopresbiterescu si insusi protopopulu marturisesce, ca au primitu aspra porunca de la M. S. dom. episcopu, ca fara nici o improtîvire sa lu e de suplinitoriulu sau in tote afacerile protopresbiteresci. Ostentatiunile părintelui serbu contra romaniloru suntu nenumerate si aere, le manifestedia prin despretiurea a totu ce i se pare cu mirosa a romanu, asie d. e. prin beserica vorbesce cu cresniculu serbesce, cu protopopulu si altii vrendu a si dă unu aeru maretiu, aşişderea sitiene de ingiosîre a vorbi romanesce, de vre ce va tîpicu, desface cărţile serbesci, cace tîpiconulu rep. pe Log’a lu declarédia de nebunu, si cumca in scurtu tîmpu se voru arde cărţile romane d’in beseric’a Caransiebesiului. Pe preoţii romani relatimnédia reu la episcopia si-i aduce in persecutare necontenita. In dominec’a slăbănogului predîcâ intr’unu tonu de nu sciai invetiatura crestinéscae , sentîntia judecatorescae, seu porunc’a de birou, asupr’a celor’a cari folosescu cuvintele romanesci in locu de serbesci si cari făcu inscriptiuni cu litere, era in 11. Maiu demanéti’a pentru ca dise invetiatoriulu la mărire tatalui , binecuventa, inchisandu porțile altariului striga d’in altariu cu tonu ’naltu : „de ce nu asculţi porunc’a“, apoi afara de altariu totu pentru aceea, cu epatrafirulu la gâtu, nu potu camu la 8 minute sa graésca de necadiu câtu se minunau toti ce pote fi! Pe candu asie dara pe alocurea preotii apera si se lupta pentru limba si interesulu natiunale, la noi d’in contra, preotimea e cu totulu pasiva, infricosiata prin astfeliu de emisari, si nu avemu ce spera dela dens’a nici in acestu veacu nici in celu viitoriu, sub acésta suprematia, care pre bine s’a ingrijitu, de au asiediatu mai la totu punctulu regimentului acestuia de aceia, cari numai prenotédia, sugruma si surpa totu nimbulu natiunale, sub scutulu celoru ce se bucura de scăderea romanului. Dar ii mai descoperimu cumca aducendu-se si cu graiulu si in scrisu la cunoscinti’a Ilustritatii Sale dom. episcopu, parte de a dreptulu parte prin mar. nóstre oficialate politice faptele acestui preotu, si dovedîndu-i scăderile nimene nu vre sâ lu judece , nimene lui nu i pune otaru, ba acumu de nou ne incredîntiâmu, câ lui i suntu tote iertate asupr’a nostra, a întreprinde atacuri sub masc’a ritului, pe candu nea, vrendu se ne aperâmu contra abusuriloru lui celoru nesuferibile, nu ni iertatu, nici ni se da audiu. Dreptu aceea machnirea nostra e profunda, vediendu-ne paresît in dreptulu nostru fatia cu pasiunile acestui preotu, suferinti’a nostra de la elu si-au ajunsu culmea, si retacirea intre fratii nostrii au prinsu radecina in câtu, spre rusinea nostra avemu sâ marturisîmu, câ vediendu-se atâte despretiuiri si persecutări asupra preotiloru nostri romani d’in locu aeve in beserica facendu-se d’in partea acestui preotu serbu, omenii au inceputu a paresî cercetarea stei beserici, incâtu acumu politi’a a trebuitu sa intrevina, cerîndu in fiecare domineca si serbatore după servitiulu ddicescu catalogulu, ca sa-i pedepsésca pre aceia cari nu au fostu de fatia la sta liturgia. Eca dara ce sîmtiuri religiunare se propagédia la romanii noștri prin astfeliu de apostoli, cari alt feliu pretîndu a fi luminătorii lumei, si sarea pamentului. D’in parte-ne suntemu la toata intemplarea preparați a dovedi cu date atentîce tote machinarile părintelui Stoiacoviciu, daca vomu fi spre acest’a provocați. (Urmeaza o mulțime de subscrieri.) 222 Temisiór’a in 20. Juliu 1864. (J. J.) Ca on. publicu se poata judecă, si apretiă energi’a Romaniloru in genere cari au cunoscutu insemnetatea alegeriloru la congresulu iliricu, aflu de lipsa a enară alegerea alegatoriloru d’in protopopiatulu Temisierei, precum si procedur’a Dlui protopopu Dreghiciu, a cârui portare ne-a indîgnatu nu numai pre noi, ci chiaru pre fraţii Serbi, caroru a a voitu sa servésca. In 16. 1. c., fiindu alegerea alegatoriloru la protopopiatu, se adeveri, ca patru comunități curatu romane n’au tramisu incredîntiatu loru, pentru câ n’au fostu provocate de Dlu protopopu, carele asie a eschisu d’in protopopiatulu seu 4 comunitati romane , si le-a despoiatu de dreptulu de alegere. Aci mai antâiu s’a procesu cu alegerea alegatoriloru d’in senulu clerului. Dlu protopopu a alungatu pre cei mai teneri, cari catediau a-i face oposîtiune, si remanendu numai cei cu capulu plecatu, a dîctatu de alegatori pre Milenkovits, paroculu serbescu d’in Temisiara, Ankovits, parocu in Griroda , Jancovits, preutu in Girocu, si mai pre unu serbu. Pre representantii civili i-a invitatu asa in sal’a magistratului, dara acestia n’au vrutu se alega intre baionate, mai apoi fura sedusi prin intrigele unoru popi. Dlu protopopu, ca presiedînte intreba, ca pre cine voiescu de alegatori ? representantii romani i-au inmanuatu lista loru — Stefanu Ioanoviciu, Moise Mosiescu, Rancu, Aiudanu, Giurma, Gerolaim, Gaitia, — si Dlu protopopu li a respunsu , câ acestia nu potu fi de feliu alesi, nu scimu d’in ce causa. D. Dreghiciu ca presiedînte li-a propusu pre altii, si a disu, câ acestia trebue alesi. Representantii romani au protestatu si au voitu alegere libera, in fine inse totusi dîctatorulu presiedînte a numitu pre Micsianu, Sacalazanu, Opreanu, Mosiescu, J. de Nicolits, Putnik, Zsupunsky. Romanii prin Dlu Stef. Ioanoviciu protestară, si neluandu-se protestulu loru in socotîntia, se plansera indata la cornitele supremu, care fie disu spre onorei, a venitu in fati’a locului, dara eră tardiu, caci protocolulu a fostu subscrisu de Serbii remasi in sala, si vr’o doi, trei romani abatuti. Onore celoru patru romani octroiti de Reverendîtatea sa, câ n’au voitu si nici n’au subscrisu protocolulu, ci chiaru ei insii au protestatu d’impreuna cu toti Romanii in contr’a procedurei. Se vedemu acuma diu’a de 18. In acésta di s’au alesu ablegatii pentru congresulu iliricu. Alegerea s’a intemplatu la consîstoriu. Romanii cu unanimitate au cerutu cetirea protocolului protopopiatului Temisiorei si a Ciacovei, unde s’a procesu chiaru ca in cea d’antâia si au protestatu incontra procedurei ambiloru protopopi. Dîeces’a Temisiorei consta d’in diece protopopiate si nefiindu de fatia numai siese — Temisior’a, Ciacov’a, Grebeliu, Belintiu, Fagetu, si Lipova. — Romanii interpelară pre presiedîntele, arcimandritulu Mihailoviciu despre acést’a, care s’a provocatu la porunc’a Escelintiei Sale Dlui administratoru metropolitanu si episcopu alu Temisiorei care a poruncitu, ca protopopiatele Becichereculu, St. Nicolae, Chichind’a si Panciov’a se alega doi deputați civili in Becicherecu era clerulu se alega d’in tote diece protopopiate in Temisioar’a. Ce manevra! Escelinti’a Sa a sciutu pre bine, câ daca tóate protopopiatele se voru adună la unu locu, de securu toti cinci deputații civili voru fi romani, si acest’a ar fi dovéd’a cea mai evidenta, câ dîeces’a Temisiorei cu putiena esceptiune e esclusîvu romanésca. Romanii protestară cu energia in contra despărțirii protopopiateloru si cerura, ca protestulu se se iee la protocolu. După aceste presiedîntele impartesi alegatoriloru porunc’a Escelintiei Sale, câ d’intre aceste 6 protopopoiate de fatia celu alu Temisiorei si Ciacovei au se aléga deosebi unu deputatu; romanii era protestară, dar’ neluandu-se protestulu loru in socotîntia se candîdara de deputați Alesandru Nicolits de Rudna si Vincentiu Babesiu. Celu d’antâiu capeta siese, era Babesiu siepte voturi. Serbii s’au instelatu in calcululu loru, ei aveau siese alegatori sîguri, pre alu sieptelea l’au cugetatu in person’a alegatoriului Ivacicoviciu, advocatu in Ciacovia si nepotulu episcopului nostru d’in Aradu, dara densulu cunoscandu si misiunea sa de alegatoriu romanu, n’au votatu cu ei. In contr’a alegerii Dlui Babesiu se observă, ca nu locuiesce in dîecesa. Ore in care statutu alu declaratoriului stâ aceea, ca alesulu trebue se locuesca in dîeces’a, unde voiescu sé lu alega ? Remasera acuma mai patru protopiate, pre cari presiedîntele inca a voitu, se le despartă după porunc’a Escelintiei sale. Romanii protestară, acuma intr’o di a patr’a ora, si cerura alegerea. Prin aclamatiune se alese N. Sa Andreiu Mocioni deFoen, si Giorgiu Fogarasy, romanu bravu d’in Lipov’a. Asie se nimiciră planurile clerului serbescu si toti trei ablegatii civili suntu romani, si inca romani, cu cari e mandra natiunea. De insemnatu e, ca cu ocasîunea acést’a s’a portatu antâi’a óra in consîstoriulu Temisierei protocolulu si in limb’a romana. D’in partea calugariloru se alese presiedîntele Mihailoviciu. D’in cleru romanii vrură se aléga pre protopopii Constantinu Gruiciu (Belintiu) si Ioanu Tieranu (Lipova,) dara acestu d’in urma fu asie dicandu sîlitu a se retrage. Romanii, vediendu retragerea lui Tieranu, dedera voturile loru parocului Panciovei Zsivkovits, si asie cadiu Vlahovits, protopopulu Kikindei, desi se opinti d’in tote poterile a fi alesu. Si aci dara decise votulu Romaniloru, desi clerulu nostru potereest, daca nu cu Tieranu, care s’a retrasu, cu altu romanu, daca si-ar fi urmatu zelului natiunalu, era nu amenintiariloru calugariloru. Ar du sa du in 10. jul. 1864. Vi descriu o intemplare curiosa, o numescu curiosa — cace in giurulu nostru asemene acesteia nu s’a intemplatu pana acum ; — mai nainte de ce a-si incepe narațiunea, debite se vi făcu cunoscuta comunitatea Borlesci (Barlafalu) in comitatulu Satumarelui . Ea numera camu la 1200 suflete, intre cari sunt 900 si mai bine romani , camu la 300 svabi romano-catolici, aceste dupe soiuri de locuitori mai de unu seclu, adeca, de candu i-au adusu pre Svabi, in comunitatea acést’a, stralucit l a familia Károlyiana, totu in armonia buna au petrecutu laolalta, pana in dilele trecute — aci vine intemplarea cea curiosa: Unu Svabu in vecinetatea plebanului vendindu-si mosl’a sa unui romanu, — si voindu ei a legă contractulu perenale, comun’a besericesca svabesca s’a opusu cu tote poterile sale urmandu si pana la protopopiatulu de Baiamare, dicandu ca Svabulu nu pote vinde mosi’a sa numai la Svabu. — Dar’ cu poterea sa nepotendu impedecă tergulu — au urmatu cu instantia la vice-comitele primariu — copi’a acestei instantie o alaturu aci *) vedeti d’aci *) Recursulu indreptatu câtra v. comite, si scrisu in limb’a magiara, cuprinde intre altele urmatoriele : In comun’a Borlesci d’in tempurile vechi totu intr’aceea amu iisuitu ca pamenturile posiediute de Sasi se nu devină in manile celoru de alta religiune. Domnulu de pamentu inca ne-a spriginitu intr’acést’a, si nu este essemplu ca Suabulu se fii vendutu Romanului seu Jidovului. Acum’a cu durere ne-amu incunoscintiatu cu connationalistulu nostru Martinu Mutter, care locuiesce in apropiarea Plebaniei, a facutu tergu cu unu Romanu pentru a vinde pamentulu seu, fara se ni fie datu nea de scire. Noi prin acesta vendiare vedemu 1) calcata su picidre datîn’a vechia ce esîste in comun’a nostra la poporulu nostru celu micu imprasciatu printre alte natiunalitati, 2) ni s’aru turbura sentiemintele religiose, s. a. Deci ne rogâmu ca Dlu v. comite sâ decidă, ca Martina Mutter numai