Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-07-24 / nr. 56
Anulu IV. Nr. 56.—310. Domineca 12./24. Juliu 1864. Ese de doue ori in septemana Joia si Dominec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 6 „ „ trei lune . . . 3 „ „ pentru Romania si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. » jumetate ... 7 r „ „ trei lune . . . 3 „ 50 cr.CONCORDIA. DIURNALU POLITICO SI LITERARII!. Prenumeratiunea se face la Tipografia Trattner - Caroliana in strat’a domnesca Nr. 2. era corespundintiele la Redactiunea diurnalului Strat’a lui Leopoldu Nr. 8. unde sunt a se adresă, tote scrisorile, ce privescu administratiunea, speditiunea, etc. Scrisori nefrancate si corespund între anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. REVISTA POLITICA. Pestea 11/23. Juliu 1864. Domnitoriulu României a publicaţii asiediamintele de statu ale tierei, astu-felu precum s’au modîficatu la Constantînopole (vedi in rubric’a României.) Dreptulu de alegatoriu s’a restrinsu multu, ni remane inse aceea mangaere ca inalt’a Porta d’impreuna cu poterile garanti a recunoscutu ca Romani’a va potu modifică, de acii după placulu ei constitutiunea sa interna, dreptu-aceea speramu ca Adunarea viitoria electiva si va sei face deforinti’a tragandu cruce atâtu preste unele pasagie d’in constitutiune, câtu si preste modîficatiunile ce nu voru place, reducandu tote la modulu celu mai corespundietoriu desvoltarei libertatiloru României. Sengurulu resultatu, ca Romani’a póte d’acu fara nici o interventiune a si schimbă constitutiunea sa, o destulu de mare, si destulu de radîcalu pentru autonomi’a tierei, si pentru ca pentru venitoriu d’in acestea se resara o mulțime de favoruri pentru tiera. Negotiatiunile de pace, in caus’a danonemttesca, seu mai bine dicandu, intre beligeranți de a dreptulu, ar fi trebuitu se se inceapa joia trecuta, inse representantii Daniei (Moltke si Quade) numai eri (in 22. jul) avea se plece spre Vien’a, după cum ne insciintieza a scrie electrica din Copenag’a. Negotiatiunile se voru conduce prin ministrii afăceriloru esterne D. Bismarcu si contele Rechbergii. Franci’a, care au ajutata pre Dani’a a se pune in legătură dupl. cu cele doue poteri nemtiesci, se dice a nu mai ave neci o parte in negotiatiunile ulteriori, pentru acésta reserva a imperatului fr. unii socotescu a fi de ajunsu sîngur’a impregiurare : loculu (Viena) unde au sé se urmeze negotiatiunile. Dani’a pote cascigă multu, in tota intemplarea mai multu decâtu la conferintiele de Londînu, daca se increde generosîtâtii ce nepotînti’a ei impune adversariloru sei, apoi si controlulu ce interesele dîverginti ale aliatiloru voru eserce asupr’a portârii loru in privinti’a Daniei. Totusi nu potemu crede ca Franci’a va remane cu totulu nepasatoria, mai vertosu fatia cu vre o tendîntia de a se absorbe regatulu Daniei intru confederatiunea nemtiésca. Avendu Prussia cugete de incorporare asupr’a ducateloru, usioru se pote intemplă ca se impinga pre Austria in favorea Daniei, de unde apoi era si pote resultă, d’in caus’a rivalitatiloru imprumutate, ca insisi aliatii se alega pre regele Cristianu IX, de suveranu alu noului statu, ce s’ar formă d’in ambele ducate, si estumodu ar intră intru confederatiunea n. Eschiderea confederatiunii nemtiesci d’in negotiatiunile de Vien’a, pote se încurce caus’a si mai multu decum e pana acum, mai alesu după ocuparea forteretiei de Rendsburg prin ostile prussiane, d’inaintea caror’a ostile federali se retrăsera spre a delatură versurile de sânge, se cerce cu de amenuntulu, câ sub ce condîtiuni i se dâ la o minoritate a dietei, dereptulu de a i se primi votulu ei, divergente de conclusulu majoritatei, in representatiunea resp. si de alu aduce la pre ’nal’a cunoscintia a Maestatei sale, si ca propunerile sale in resp. acest’a se le asterna dietei. Vorbitoriulu si-leaseza propunerea sa, ce are de scopu amanarea propusetiunei, in una vorbire mai lunga, d’in care amentîmu passurile mai însemnate. Cautandu iuderetru la ordenea dîetale creata de sfaturile Transilvaniei prin art. de lege d’in a. 1791, vorbitoriulu nu se unesce neci cu votulu minoritatei, neci cu alu maioritatei, de ora ce ambele stergu caracterulu de mai inainte a constitutiunei Transilvaniei după staturi. Ambele păreri se baseza pre principiulu representatiunei de interese, numai in modu deosebitu. Deferintiele de căpetenia stau intr’aceea, cu votulu minoritatei, eschiude institutulu regalistiloru, ce e adincu inradecinatu in constitutiunea Transilvaniei si ca a primitu in proieptu, in consonantia cu legile de mai inainte, si determinatiunile ordenei lucratiloru. Impartirea cercuriloru de alegere e defeptuosa in ambe proieptele, de ora ce se baseza pre impartirea de acum a tierei. Dîet’a s’a esprimatu inse in una representatiune d’in dec. ar. cu desbaterea propus, a 3-a r., e in legătură cu ace’a a prop 5-a, carea are de obieptu impartirea tierei. Acesta mai d’in urma inca sosî, si activitatea comitetului, la care se indruma spre anteconsultare, si va ave in scurtu resultatulu. Pan’atunci inse e fara de scopu una desbatere speciale asupr’a propus, acestea, pentruca cercurile de alegere de acum nu se potu sustiene, si asia s’ar crea numai ceva necompletu. Vorbitoriulu nu vede in operatui o determinatiune esenţiale a artiolului de lege d’in 1791, in urmarea câruia si personeloru senguratece li eră iertatu a da unu votu separatu, care trebuiă primitu in representatiunea catra principele tierei. Acestu dereptu ar’ trebui se-i competa unei minorităţi a dietei si numai pentru cuventulu, de a nu se da legata in manile majoritatei. Vorbitoriulu recumenda asia data propunerea sa consîderatiunei dietei. Koronka areta in una vorbire mai lunga ponderosetatea propusetiunei, si invitandu cas’a la unire si impacare, dechiara, ca se potu lasă in pertratarea meritoria fara de neci o indoiela. Binder se dechiara de unu inceputoriu a sistemei după staturi. E in contr’a representatiunei posesoratului mare, de ora ce acest’a e consîderatu de corona in câtu meriteza si fara de acést’a. Pana ce posesoratulu mare nu vre a se infatiosiă aici intre noi, nu trebue nici representatu aici. D’insulu inca e pentru sustienerea institutului regalistiloru. Sprijinesce propunerea comesului sasescu. Eppulu Fogara si dice ca nu se pote impută dîeteloru de inainte de 1847 ca nu ar’ fi fostu progresive, daca nu ar’ fi facutu in 1848 unu salto mortale, astadi pote amu fi mai departe. Transilvania a documentatu progresu in legelatiune inca prin legea d’in 1791. In proieptulu de lege de facta, stau doue principie fatisiu: representatiunea poporului si a intereseloru. Inca si dietele mai de inainte ale Transilvaniei n’au fostu curatu după staturi constituite, de ora ce si cetatile si locurile tassale si-aveau representantii sei, si asia tote interesele erau representate. La propunerea lui Schmidt, observeza vorbitoriulu, ca nu afla motivele aceluia destulu de momentuose pentru de a intrerumpe pertratarea asupr’a propusetiunei, ce e atâtu de ponderosa pentru constituirea tierei. D’in contra doresce a vedé tier’a scapata de starea provisoria de acum. In contr’a prop. lui Schmidt vorbescu si Puscariu si Vlassa. Br. Friedenfels dice, ca părerile nu dîvergeza tare de olalta. D’insulu inca nu se unesce intru tote cu votulu minoritatei, lu consîdereza vnse de materialu pretiuita pentru desbaterea speciale. Combate apoi unele păreri ale lui Puscariu si Fogarassy si sprijinesce in fine propunerea lui Schmidt. Representantele regimului (consîl. gub. Jacab) e in contra-indice, câ daca s’ar primi propunerea lui Schmidt, amanarea ar’ fi forte îndelungata. Fiindu-câ ordenea dîetale presenta e numai unu edificiu de necesitate, dîet’a trebue se folosesca prim’a ocasîune spre a creă o lege definitiva. Cercurile de alegere suntu numai unu obieptu forte subordonatu a propus., si după ce se va statori definitîvu impartirea tierei, s’ar pote era si schimbă. Ce mai lipsesce in propus., s’ar pote îndeplini prin amendaminte. Se dechiara deci in contr’a unei amanâri. In siedînti’a venitoria voru mai vorbi ambii referinti, desi se inchieiâ asta-di desbaterea generale, apoi va urmă votîsarea asupr’a propunerei lui Schmidt. De la dieta Transilvaniei. Siedînti ’a d’in 18 juliu. Asta-di se incepi desbaterea generale asupr’a propus, 3-a reg., privitoria la conchiamarea, compunerea si activitatea dietei trane. Comesulu Schmidt face propunerea, ca raportulu comitetului de facta se se îndrume la comitetulu pentru 5-a propus, reg. (impartirea tierei) pentru ca acest’a, folosîndu-se de parerea majoritatei si a minoritatei, se concepa unu proieptu de lege mediu, staruindu alu aduce in consonantia cu principiele pentru nou’a împărțire a tierei. Totu odata se se însărcineze acestu comitetu, ca cu privire la a 2-a secțiune a art. XI. de lege d’in a. 1791, Caransebesiu in diu’a de Rusalii 1864. In mai multe dati se aminti in jurnalistica despre sîmitulu celu bunu alu Caransiebesieniloru ca romani, precumu câtra religiunea asia si naţiunea loru, ce l’au manifestatu prin jertfirea sumeloru celoru însemnate pentru infrumsetiarea st. beserici, si apoi prin aceea ca acomodatu progresului limbei si literaturei loru nationale avura espres’a vointia de a se cântă in beseric’a loru curatu romanesce, si a se face toata inscriptiunea cu litere romane. Avura ei inse acea mangaere, ca se se pota bucură neturburati de resultatulu osteneleloru loru ? Acéstea supunemu ca frații nostrii cu nerăbdare voru dori se o scie, de oara ce e lucru pre cunoscutu, cumca romanulu ori in ce instiintia a sa leale, nu poate remane scutîtu de bantuitori. Cu profunda dorere avemu se descoperimu ca nici Caransiebesienii nu suntu acei norocosi, in câtu se poata fi neatînsi de biciulu persecutatoriu de sîmtiulu natiunale. Asta-di se plinesce unu anu de dile, de candu amenintiarile d’in partea slavismului nu si mai iau capetu. Ca asta-di se adusera prin uneltirile cele meschine ale unui preotu, dorintiele nevinovate ale romaniloru d’in Caransebesiu in suspitiune antea Ilustritatei Sal. dom. episcopu dîecesari, celu ce nu-si pregeta a emite unu cerculariu prin care nu remane nici unu crestinu neamenintiatu, daca numai unu cuventu ar indrasni se lu romanisedia in cântările besericesci. Si cine suntu insarcinati cu esecutarea acestui cerculariu ? dorere, tocma protopopii si preotii romani, era in Caransiebesiu s’au destinsu anume cu plenipotenti’a aceea, preotulu Tiraoteiu Stoiacoviciu, pentru ca e serbu, ceea ve ni o spune elu insusi cu gur’a lui, espectorandu-se, ca totu ce se lucra intre romani, are se relatiunedie in secretu, de crace protopopului ca romanu nu i se crede la Versietiu nimicu, nici celor’alalti preoţi, si cumca aceea nu e mintiuna, se vede de acolo , caci elu pre veri care nu se face pe placulu lui vendiatoriu de naţiune, l’ataca cu cuvinte crudele ; nu e servitiu ddiescu, nu e domineca, nu e serbatoare in care se nu amenintie ori pre preoţii ceialalti romani, ori pre invetiatori si cantareti, ori pre epitropi, ori pre copiii cantareti, strigandu ca elu are aceea potere de la consîstoriu si dom. episcopu. Intrigele ce le provocă intre frații de unu sânge, suntu fara de capetu, si intru toate nnsuesce a abate pre romanu de la iubirea limbei sale. Domnulu protopopu a demandatu in scrisi invetiatoriloru se cânte asie precumu e potrivitu limbagiului si dorintiei poporului, ceea ce s’a si implinitu are si câtu amesuratu si cerculariului episcopescu. Părintele Stoiacoviciu intrebuintiu inse tîmpulu sub care fu protopopulu la bai si deodata ataca pre invetiatoriulu alu doile in tîmpulu siervitiului doiescu : „de ce nu canta precumu e in carte, si anume de ce