Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)
1867-01-01 / nr. 1
u nea romana vom fi negative si nule, si eft totu procesulu electoralu fatia cu romanii va fi o comedia politica. Acum puneti manile pe inimele vostre ! si judecati dreptu! ca ore nu ati partecipatu in , politîc’a nostra , si voi conducatoriloru! ca factori vitali in poterea esecutîva magiara , si inca ce e mai multu ca imagini vine a intemplaminteloru din anii 1861, 1863 si 64, ca actori vitali ai acelorasi ani, in carii faptele consumate au fostu personificate, nu ati dementitu voi prin portarea vostra activa in guverniulu nostru legalitatea si continuitatea legiloru fundamentale, si a institutiuneloru organice emanate d’in ele, in anii memorati de voi primite, si acumu in unu modu asib eclatantu si aspru batatoriu in ochii fiecarui cu minte sanetosa daruitu moritoriu, ignorate iu legelati’a romana d’in 19. nov. 1865, dementiesce pe legelati’a romana d’in anii 1863 si 1864! Judecati au nu si poporulu romanu au partecipatu in atributele nostre legelative nu importa cu 13 representanti, seu cu 55 de representanti, destulu ca si elu s’au lapedatu de form’a guvernului statorita in anii 1863 si 64, si au primitu form’a guvernului presînte. Yeti dice ca ati protestatu, protestele vostre inse ca cele ale unei minorităţi dîsîdînte remanu ne respectate innaintea guvernului nostru ca nesce impedimente ce stau in calea unitatii magiare voru fi maturate. Protestele vostre contienu aperarea nationalitatii romane pe bas’a unoru legi, pe carii voi insusi l’ati ignoratu , protestele vostre contienu recunoscerea superiorităţii nostre si umilirea vostra. Voi ati ignoratu principiulu, si acumu cu ruinele principiului delaturatu de noi si de voi veniţi de nou de a storce de la noi ceea ce principiulu vi l’au datu si recunoscutu. Voi ati esitu d’in elementulu vostru, si ati intratu in alu nostru. Elementulu vostru eră unitatea imperiului, era alu nostru e unitatea magiara. Voi ati esitu d’in sirulu poporeloru, câtra carii Monarculu prin manifestulu d’in 20. sept. 1865, se adreseza ca se decidă de sortea imperiului, si v’ati asiediatu in sirulu nostru. In locu se remaneti ca nesce columne nesguduite ale principiului nou, in locu se remaneti unu poporu nedependînte, si ca poporu liberu si maturu se ve dati votulu a dou’a ora la legile fundamentale nu importa sub ceriulu liberu, voi ve alaturati politicei nostre, dati concursulu vostru noue, si cereti de nou egala indreptatire de la noi. Spuneti-mi nu e portarea vostra in politica o conduita bizara si ne mai asemenata in tota Europa ? Spuneti-mi cine au violatu legile vostre fundamentale? voiseu noi! Noi nu le amu violatu, caci noi avemu unu principiu adeca unitatea magiara, noi respectamu principiulu, si prin elu voimu ca si noi se fimu respectati, nu importa si cu sacrificarea si ignorarea drepturiloru principiului nostru contrarie si necompatîbile, cine ve au sîlitu pe voi se partecipati in politîc’a nostra ? Noi de buna séma nu! caci ati vediutu bine cum v’amu batjocoritu, si inca v’amu impedecatu la tote alegerile ! Asia dara voi insive sunteti urditorii violării drepturiloru vostre fundamentali, voi inca ati avutu unu principiu, adeca unitatea imperiului, voi nu l’ati respectatu , caci regelati’a vostra d’in anii 1863, si 64. au remasu in activitatea nostra, si poporulu vostru au partecipatu in politîc’a nostra. Asia dara bagati pumnulu in gura, si ve închinaţi terenului legalu aretatu in Telegrafulu romanu. Fia-i de capu. Intr’adeveru neci o data nu s’au manifestatu intre conducătorii noştri o asib mare neconsecintia ca si in momintele trecute, toti înmărmuriţi de schimbarea lucruriloru fura precipitaţi in neresolutiune, si in o frica panica, toti infricati de caderea sistemului restornatu si ingrijiti de devenirea de victime sub poterea noua instalata au scapatu d’in o mana drapelulu natiunei si celu alu unitatii imperiului, si remasera numai cu frustrulu de pane in cealaltă mana. Neci unulu d’in ei nu au visații ca se-si reocupe nedependînti’a ca se-si capete curagiulu, aceste atribute necesarie intru portarea lupteloru constitutionali. Toti au fostu sedusi de beneficiurile castigate sub régimele perondate, si in eclaturu loru cadiura in tentatiunile oribile politice; neci o data magiarii nu au reportatu învingeri asile strălucite asupra nostra, noi primiramu en bloc unitatea loru magiara , si parasîramu era si en bloc unitatea imperiului. Neci odata nu amu dovedîtu noi romanii ca acum, ca noi suntemu instruminte in politica, in anulu 1863 amu servitu de scări ambitiuneloru personali, in anulu 1865 amu servitu erasi de scâri ambitiuniloru personali. Daca in congresulu natiunalu d’in anulu 1863 d’in convingeri politice amu aceptatu legile fundamentale, nu- i trebu acumu ca d’in ce convingeri politice in anulu 1865 le amu paresîtu. Legile fundamentali ne asiedia in sirulu poporeloru, ne punu in lege, compunu o causa comuna intre tote poporele, ne făcu majoreni politici, ne făcu egali in politica cu tote poporele, asecura nedependîntiele tiereloru, nimicescu poterea privilegiatiloru amalgamisandu-o intre tote poporele, pana candu legile d’in 1848 rumpu legatur’a nostra de celalte popore si d’in o causa comuna făcu o causa particulare nationale. S’au platîtu d’in aprilie 1863 cu atâtua pompa, cu atâta ami asu, cu o splendore necunoscuta neamu adunatu in Sîbiiu, amu trasu mani’a si ur’a magiariloru, ca in anulu 1865, se demintimu noi insine actele in anulu 1863, celebrate, ca in anulu 1865, pare-mi-se ca rol’a nostra jocata in 1863, e joculu copiiloru, carii saturandu-se de jocariile sale, le rumpu, si apuca după alte jucarii. Daca noi in anulu 1865, trebuiamu se remanemu pe langa condusele nostre d’in anulu 1863, si d’in acelu motîvu , ca se dovedîmu lumei si in specie magiariloru o solidaritate de caracteru, ca se aretâmu ca suntemu nesguduiti in principiele nostre politice, ca se aretâmu poporeloru oprimate câ pe acestu terenu de lupte a lumei noue in contr’a lumei cei vechie potu contă, pe perseveranti’a nostra, potu contă pe sprigionulu nostru, ca se aretâmu magiariloru câ noi avemu o ineredere o sperantia in legile fundamentali, câ suntemu penetraţi de poterea loru vitala , si de principiele loru salutarie. In 20. opt. 1860. s’au pusu petr’a fundamentala pentru reconstituirea imperiului, in anii 1863. si 1864. amu inceputu si noi a didi unu edificiu modernu pe basca petrei fundamentali d’in anulu 1860., venindu preste d’insulu nesce vnfore nesce tempestati, indata lu parasîrâmu, ne grabiramu a scuti ambitiunile si interesele personali sub aripele altui edificiu nu importa si cu sacrificarea drepturiloru natiunei , cu abnegarea cunosciintii si credîntii nostre. Cu astu-felu de ustoritate si levitate a mintii, cu astufelu de mobilitate a caracterului, credeţi ca dara o data veti dobândi drepturi constitutionali, voru fi respectate naţiunea si limba, candu noi insine nu le scimu respectă si mantienle in tempuri estraordînarie. Dara „Telegrafulu romanu“ dice, câ pe acestu terenu legalu au desvoltatu deputatii si regalistii romani in dîet’a tienuta in nov. 1865, in Clusiu o activitate respectabila. Benjaminu Constant dice, „câ depositarii autorităţi fie esecutîve, fia legelatîve, sunt aceia, carii esprima voluntatea poporului suveranu, si ca aceia potu ademani pre pretînsulu suveranu“ la învoirea de a-lu oprime ca supusu si a sanctiună sclavi’a sa in cualitate de pretînsu suveranu, atunci candu drepturile indîviduale nu sunt garantate prin institutiuni poternice.“ (Va urmă). llevistii (lmi nalistica. Diurnalulu oficiosu serbescu de Belgrádu „Serbske Novine“ are convingerea, câ dîet’a Ungariei nici decâtu nu o va potu duce la cale cu guvernulu. „Deak si partît’a lui — dice diurnalulu suscitatu — afirma: câ opera autonomi’a si independînti’a Ungariei, inse aci vine intrebarea ca: pre Ungari’a ca atare pote esîste atunci, candu voru fi recunoscute si inarticulate interesele comuni ? Efluiiti’a naturale a comuniunii întereseloru este comun’a pertraptare a aceloru a. Cum are a se procede cu căușele, cari decurgu d’in comuniunea întereseloru? Unde va află Ungaria garanția, cu aceste afăceri iu ori ce casu se voru decide in favorea pretensîuniloru întereseloru loru ? Ore poterea morale a Ungariei potu-se-va mesură cu poterea contraria întreprinsa la deciderea acestoru cause ? Aceste si alte asamine întrebări la tota intemplarea suntu in stare a ascunde lumin’a d’inaintea partitei lui Deák. Noi urmarim cu mare atenţiune toti pasii dietei Ungariei, sciindu bine, ca ori ce pasiure tacitu va ave influintia de mare însemnătate si asupra patriei nostre.“ Ashmine se ocupa cu Deák si „Zastava“ d’in Pest’a, care intre altele dice: „Dlu Deák acusa pe Miletîciu cu inconsecintia , pentruca acest’a, d’in puntu de vedere alu principiului continuităţii de dreptu nu si dâ învoirea la lucrările comisîunii esmise; candu de alta parte totu in acelu momentu poftesce indestulirea pretensîuniloru de nationalitate. La aceste faceriu observările câ: Miletîciu nu s’a mestecatu in dîscusîunea escata intre drept’a, centru si stang’a asupra continuității de dreptu si asupra vatemarii aceleia prin oportunitate, si nici câ a afirmatu, ca elu este in contra combinatiunii continuităţii de dreptu cu oportunitatea, ci numai in contra acelei procederi si redîcâ cuventulu, câ acestei combinatiuni numai acolo i se dâ locu , unde poftesce binele magiariloru. Mai departe — continua „Zastava“ —Miletîciu n’a disu, câelu nu poftesce nici decâtu continuarea lucrâriloru comisîuniloru esmise, ci fiindu acu decisa lucrarea aceloru a, ar’ fi trebuitu a pertraptâ mai nainte afăcerile nationalitatiloru si provincieloru de sub coron’a magiara, si acést’a o poftesce cu atâtu mai vertosu, câci continuitatea de dreptu luata in sensulu strictu nici nu se pote aplică intru atâtea la relatiunile provincieloru si ale nationalitatiloru susamintîte, decâtu la acea relatiune, ce esîste intre d’insele si intre imperiulu austriacu fatia cu monarculu. Daca este vorba despre inconsecintia, ace’a este a se cercă la Deák, carele standu pe langa continuitatea de dreptu posîtîva, fu gata a se demite la pertraptari impaciuitorie fatia cu guvernulu , ce partît’a stanga nu voi. Inse Miletîciu, ca serbu, nu potii remane langa parerea stângei, ci voi a strămută „modus procedendi,“ aperatu de Deák, in favorea nationalitatiloru de sub coron’a stului Stefanu. Si prin acést’a se adeveri politîc’a cea falsa a lui Deák. — Dreptu ace’a, daca elu (Deák) afirma, in contra motîveloru partitei stânge, ca lucrările comisîunii esmise in caus’a afăceriloru comuni, nu vă tema continuitatea de dreptu, atunci si noi dicemu , câ acesta continuitate de dreptu nu sufere nici o scădere prin aceia, câ căusele nationalitatiloru de sub corona magiare se voru organisă inainte de restituirea constitutiunii, de nu altcum barem prin obligaminte morale, prin garantia morale; pentru ce se nu voimu a ai lamuri mai antâiu caus’a nostra ? Si chiaru acéstea a fostu desfasiurata in cuventarea lui Miletîciu, ca se vedia magiarii, se vedia tota lumea, cumca si noi vedemu si soimu, ca Deak face d’in continuitatea de dreptu o jocaria, si desi nu suntemu asié de intrelepti, ca d’insulu, celu putienu barem avemu mintea la loculu seu. Noi n’avemu mai mare lipsa a ne alipi de contînuatatea de dreptu, decâtu cum are Deák, si decumva elu pentru magiari d’in puntu de vedere alu oportunităţii o pote micsioră, pentru ce se nu-o facemu si noi acest’a in favorulu națiunii nostre ? Aci nu stâmu ca arep’a stanga, ci ca șerbi, cu sîntiemintele chiaru asie de constitutionali, ca insusi Deák. — Ce se tiene de federatiune intre Ungari’a Transîlvani’a si regatulu triunitu, acest’a numai in sensu politîcu se pote luă in consîderatiune, pentruca pretensîunile nationalitatiloru d’in Ungari’a nu se potu numi federatiune, de si cu tempu se potu preface intr’ins’a. Daca Deák este si va remane langa parerea, ca constitutiunea Ungariei si fatia cu regatulu triunitu este fondata pe unitatea constitutionale, atunci afirmâmu, câ pre langa astfeliu de principie de lege formale n’ar’ potu câştigă nici unu procesu privatu , cu atâtu mai putienu unulu politîcu. Daca Deák abatendu-se de la naltimea demnităţii sale a potutu storce unu subsu de la dîet’a prin aseminarea lui cu calendariulu de o suta de ani, nu scimu, câ pre este acést’a destula pentru resturnarea „profetieloru“ lui Miletîciu, fiindu prfe bine cunoscutu, câ adese in risu suntu ascunse cele mai mari doreri ale animei; inse daca Deák — care tienendu-se strinsu de „corpus iuris“ comite ceva ce pentru alţii este nedreptate — este asibmare inimicii profetieloru, atunci astfeliu ar’ fi trebuitu se vorbesca si fatia cu B. Halász, care asémine cuventâ in „spiritu profetîcu,“ si cum a potutu Deák deveni la ideea, câ pentru naţiunea magiara este cu potîntia o „morte fara înviere,“ daca n’ar’ fi privitu in viitoriu, adeca la resultatulu pasiloru, ce suntu de ase face, ce in altu locu se numesce combinatiune politica seu rationamentu politîcu. H e v i s t a. „Telegrafulu Romanu“ scu mai bine d. Ioann iu „T. R.“ nru 101, dreptu revangiu pentru moderatulu tonu alu art. dlui can. Negrutiu d’in nru 99. alu Gazetei, slobodindu-si tonulu —■ după cum dice — cu unu octavu mai in josu, cere ca se i se mai deslucesca si acele intermediuri ce s’au intemplatu dela conferinti’a confidentiale dela Belgradu pana la datalu (22. opt. 1866.) scrisorei Esc. Sale metropolitului Siulutiu. Pune câteva întrebări: