Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)

Concordia_1867_07-12 - 1867-10-27 / nr. 81

nu bin­even­itu acumu candu diet’a e incarnata cu atate cause nedeslegate. Siedinti’a casei repr. de la 6. nov. 1867. Presiedinte si notariu ca mai susu. Ca to­tu deuna s’a cetitu si autenticatu protocolului siedin­­tiei trecute si s’a predatu nesce petitiuni sosite de ieri. trupa aceea se continua desbaterile de eri. Mai antâiu ia cuventu Nicolau Banó si mu­stra pre stang’a cu suspiciuneza pre guvernu si deakisti; aprobéza fapt’a ministeriului; după elu urmeza Ign. Nagy care dice că cttulu Heves n’a comisu illegalitati , deci procedur’a guvernului e de a se desaproba; elu are convicţiunea cumca pre guvernu numai fric’a l’apotutu îndemna ca se proceda astfelu. (Contradiceri.) Acum candu si­ spuse toti tote câte numai au vrutu si sciutu vine la rendu intreleptulu tierii. Francis­cu Deák, dice cu tempulu ce s’a petrecutu cu acestu objeptu se nu se considere de pierdutu, câ ci a serviții spre chiarificarea ideeloru. După opiniunea lui amu stă forte reu daca sau numai libertatea sau numai ordinea ni-am luă o de devisa. In statu constitutionale aceste trebuie impreunate. Legea nu despune despre acesta, dar’ nu e de lipsa, pentru ca fie cine trebuie s’o scie. Le­­gislatiunea are chiamare dupla: mai antaiu a de­spune ca libertatea si ordinea se fia scutite , si a dou’a pana candu s’ar’ intempla acést’a, a inghia asupr’a drepturiloru municipali si asupra ordinei. Privindu la institutiunea municipale si ministeriale, nu ne potemu svatui despre aceea , câ care d’in aceste doue se le sacrificamu, ci despre aceea, câ cum se le aducemu in armonia un’a cu alta. Dicecâ daca acuma s’ar organisâ sistemulu municipale ar’ dechiarâ pre facia , ca a despoia pre comitate de drepturile lerii politice s’ar comite o crime, ca­ci comitatulu e o scola politica , unde s'au crescutu barbatii de statu ai Ungariei. Trecundu la proce­dur’a ministeriului in afacerea cortului Heves, dice, cu guvernulu responsabile vediendu cum d’in strai­­netate se publica astfelu de scrisori politice, cari isbescu ch­iaru in ins’a-si sancţiunea pragmatica; si asia usioru potu deveni unu midilocu de agita­ţiune , si vediendu portarea urbei Agri’a (Eger) a venitu la aceea convicţiune, ca daca elu si de aici înainte va lasă drumu liberu acestora scrisori po­litice, poporulu pote se creda ca guvernului nu i pasa de lati­rea­ acestora principie pericu­lose. Asia dar’ guvernulu eră silita ca se intrebuintieze midi­­locele legali de cari a dispusa. Unde este aci nelegalitate ? Cine pote conte­stă dreptulu guvernului ca se trameta comisari guverniali acolo, unde i­ede ca e de lipsa ? Legea dice ca acolo unde e posibilu­ com­itele se aduca ordinea la locu. Guvernulu tocma in sensulu legii a lucratu candu a provocatu pre comitetulu de la Heves prin comite, ca se se supună legii, si numai după ce a negatui ascultarea s’a tramisu comisa­­riulu. Citandu legea dice cu guvernulu candu a tramisu comisariu numai lege­a inplenitu, si de cumva nu facea asia lu­dechiaru de caleatoriu de lege. Finesce intre aplausele casei rogandu-se, ca partitele se nu se acuse pre sine cu aceea : voi voi fi anarchia, voi absolutismu, pentru ca aceste­­lise intre noi, resuna, dar’ se nu le aruncâmu intre popora, care inca nu e liberu de suferintie, si aici numai cresce amaratiunea. Aprobeza procedur’a ministeriului si poftesce ca acést’a se se entimnd­e in forma de decisiune. După Deák ia cuventu oratorele stângei estreme. losifu Madarász si se insuiesce a frânge argumintele partitei drepte, inse acum nu­­ folo­siră nimica frasele oratorice, abia produseră pucina ilaritate. După aceste mai multi oratori abdicu de dre­­ptulu de a vorbi numai deputatulu, Dobránszky are curagiulu de a-siu redica vocea intre striga­tele de „szavazzunk“f­elu e de parerea stângei inse se provoca la Transilvani’a si la Fiume unde asijderea se afla comisari de ai guvernului, arim­­candu , casei repr. ca si pentru acést’a inca ar’ trabui ca se se dee votu de blamu guvernului. Mai incolo cu referintia la drepturile municipali dice ca guvernulu nu pote lipsi pre comitate de dreptu­rile loru politice , elu ca unu organu administra­tivii numai in cele administrative are de a se amestecă. După aceste Al. Al m â s y si Col. T i s z a ca auctori ai motiuniloru se folosescu de cuvintulu ultimu ce regulamentulu casei asicura fie­ carui propunetoriu. 8 1 Se face votisare nominale asupra intrebarei urmatorie: „Aproz­a ca s’a seu nu proce­dur’a guvernului făcută in privinti’a comitatulu­fi Heves.“ ? Votisarea ne da resultatulu urmatoriu: Cu „da“ votara : 195, cu „nu“ : 79, absentara : 114. Cu aceste se închide siedinti’a. FOISIOR’A. Dereptulu publicu alu Romaniloru de Simeone Barnutiu. (Continuiare.) Romanii d’in Austri’a sunt uniti n­a­t­u­r­a­l­m­i­n­t­e prin ace’a­si origine, limba, datine, teritoriu si religiune. Politicesce sunt despărţiţi tare (Anesu§. 115.) Despre Romanimea d’in B­u­c­o­v­i­n’a despereza autoriulu. Pote, candu a scrisu aceste a avutu cause a desperă, dar’ asta­ di nu potemu dice cu autoriulu: „in tota Bucovin’a nu mai e nici unu Romanu, care se aiba idea despre nationalitatea romana; cei ce vorbescu acolo pentru Romanismu , sunt numai larve.“ Dreptu ca intre tote provinciele romane d’in Austri’a , in privinti’a natiunalismului Bucovin’a e mai in­apoi, dar’ lauda unora barbati devotati , cum sunt Hurmu­­sachii si alti, Romanismulu se desvolta si acolo intr’unu gradu imbucuratoriu. „Banatianii si Maramorisianii sunt incor­­porati cu Ungari’a, cu tóate ca Banatulu n’a fostu nici una data parte integranta a Ungariei.“ S’au mai incorporate cu Ungari’a si Zarandulu, Solnoculu de mediu­­loc­u, Cr­asn’a si Chiorulu. Cele trei comitate numite mai ’nainte au protestate contra acestei alesari: „dar’ C h i o r u­­ u (capra in dialeptulu comensu *), acesta adu­natura de Cazari si Avari , cari s’au nutrite totu de un’a d’in privilegie, apoi conferinti’a d’in Sabiniu . . . n’au disu nimica.“ Romanii lipsiti de drepturile loru politico-natiunali prin uniunea celoru trei naţiuni in 1438, au incetatu d’a mai figură ca naţiune pe teritoriulu seu, ba o data a fostu esilata vieti’a natiunale si d’in baserica; totu­si au trenutu sinode si adunari basericesci si judecau in căuşele de căsă­toria sal. După ce Transilvani’a s’a supusu casei absburgice, Romanii au petitionatu neincetatu pentru a se restaură in drepturile vechi politico-natiunali , ma tronulu nu li mai asculta graiulu. La 1848 si Romanii s’au redicatu pentru principiulu natiunalitatii, „si-a proclilamatu nedependinti’a natiunale, si i-au j­uratu credintia sempiterna.“ Apoi prin concesiune si voia data d’in partea guvernului austriacu au constituite unu senatui natiunale, care sub nume de Comitetulu natiunei Romane a organisatu Transilvani’a intrega in p­r­e­f­e­c­t­u­r­i cu p­r­e­­fecti si tribuni, guverniulu i-a date voia a orga­nisa asia intrega natiunea romana pana la Ti­s’a, „si intru acesta au lucratu cu poteri unite Comite­tulu natiunei Romane, cu c­o­m­i­t­e­t­u­l­u d’i­n B­a n­a­t­u. (Anesu I. §. 117). Atunci la 1848, era tempulu d’a face pe pamentulu Panoniei si Transilvaniei ofederatiuneaequojure. O partita magiara inse cu K o s s u t h in frunte turbata de idea dominatiunei eschisive magiare in diet’a de la Clusiu si Pest’a determină belu esterminatoriu celoru lalte natiunalitati , si ca se astupe adeverulu d’in­aintea ochilor. Înmoi civilisate cu mana sacrilegia pune pe stan­­dardulu ei libertatea, egalitatea si fratietatea. Dreptatea a invinsu, inse numai ca se se restignesca de nou: „in loculu draconadeloru lui Kossuth au urmate draconadele lui Bach, pana ce si-a date peste capu si acestu machiavilismu după unu terorismu de 12 ani.“ (§. 118.) Reaptiunea germana a date mana cu cea magiara pentru restabilirea dreptului istoricu, după care „principiulu natiunalitatii e delaturatu si națiunea romana era . . . e condemnata ca se remana pe pamentulu propriu incuilinta Unguriloru, Sasiloru, Secuiloru sal. supusa la dreptu strainu si potestate străină.“ Si „ce au facutu Romanii“ facia cu aceste mișcări? intreba autoriulu, * apoi respunde: E curiosu, ca Romanii n’au tienutu nimica la dreptulu loru istoricu, de­si aveau a se provocă si ei la dreptulu istoricu. Pentru ce n’au urgeatu restabilirea Comitetului natiunei Romane ? Ei s’au indestu­­litu cu o conferintia , care n’are nici o base nici istorica nici naturale. (§. 119—120.) Romanii prochiamandu nedependinti’a natiunale in adu­narea d’in */,& maiu 1848 au începute a se organisa roma­­nesce . Comitetulu natiunei Romane a fostu guvernu romanescu sub care au stătu toti Romanii; g­u­a­r­­diele romane erau supuse numai la oficieri romani alesi d’in sinulu loru, si au avutu potere si curagiu d’a respinge decretulu imperatescu, care-lu scosese Sasii pentru a supune lui Bruchenthal gaurdiere romane. După stingerea revolutiunei Romanii poteau speră ca *) Acést’a numire nu o cunoscu credu, ca c erere tipografica seu editoriulu comitete a citite reu in manus­cripte „C. d. patra in dialeptulu comitensu“ vase­dica: Cetate de pietra in dialeptu comitatensu. A. C. f­­. 322 . - --------—— Metropolis romana de la Alba-Julia. „Magyarország“ recitandu argumintele pro­duse si scose d’in legile aprobate si com­pilate de diurnalulu„Unio“ privitorie la Metro­poli’a romana de la Alb’a-Julia, basendu-se pre acele fara unu pliu de sfiiela ni spune categoricii, câ metropoli’a dela Alb’a-Julia n’a esistatu ca atare nici odata înainte de Si ui ii tiu, si câ daca voiescu romanii se se tiena cu mani dil pitiore de Metropoli’a infiintata de guvernulu absolutis­­ti cu atunci se-o privaesca asia precum au capetat o si se abdica seu de dreptulu de alegere seu de metropolia; si totu odata ne provoca ca in intere­­sulu istorii, care pre cum se vede in cele ce atin­ge drepturile basericei romane e terra incognita înaintea dini Pomperi, redactorele fetei „Magyar­­ország“, — se-i servimu cu date istorice prin, cari se potemu dovedi dreptulu istoricii alu acestei Metropolie. Candu fece „Magyarország“ in nnulu 201, provocarea acést’a n’a fostu cetitu inca nnulu 75. alu „Concordiei in care amu retransu argumintele lui „Unio“, demustrandu d’in usulu continuu ne­­validitatea citateloru d’in „Ap­r o­b a t­e.“ Noi si aceste le socoteamu destulu de firme si de ajunsu pentru intarirea asertului nostru,după ce inse „Magyarország“ ne provoca de a drep­­tulu, ca se-lu indrumamu la fantane istorice, des­pre care precum insusi marturisesce n’are cunos­­ciintia: eta ca-i implenimu dorhiti’a, vomu repro­duce unele date istorice cari trebuie se le cunosca, cari s’au deprinsu­ cu istori’a patriei si drepturiloru ierarcice­. Pre bine si chiaru la tempu binevenitu le­­a citatu datele aceste dlu G. Chifa in „Gazeta Transilvaniei“ nnulu 79 si 80.­­&IC reproducemu si noi asia precum de pre­­sinte le vedemu aci citate si daca ar’ cuteza „Ma­gyarország“ ori si alta foia magiara a le trage la indoiéla, ce inse nu potemu presupune Hindu evi­dente — ne angagiamu, ca suntemu in stare pre cei dubiosi ai îndrumă chiaru si la paginele chri­­soveloru si codiciloru diplomatici, deunde, si ei sau indatinatu a-si stempera setea loru poli­­t­i­c­o-istorica. Eta ce dice: 1) „Decretulu regelui Matia d’in an 1479 art. I. anatemisandu episcopulu cat. d’in Transilvani­ a Georgiu Lepes pre romani, ca­ci nu au volitu se dee diécema, apesarea acesta au datu ansa la mai multe incuse , de acea regele Matia la incus’a metropolitului romanii d’in Transilvani­a Ioanichie scutesce de orice facse pre preoţii romani d’in Maramuresiu prin decretulu urmatoriu: „Nos Mathias Dei Gratiae Rex Hurigariae etc. Memo­riae comendamus etc. Qnod Vos turn ad humilli ■ mae sublicationis instantiam fidelis noştri Reve­­rendi Jovanichik Metropolitani Nándor Albensis nöstrae. propterea potestate Majestati. Tamvcro ex gratia speciali univers s et singulos valachos Pre&byteros fidem graecam tenentes, in condtatu Maromarosiensi existentes, praesentes et futuros de solutions quarumcumque taxarum tam ordina­­riarum quam extra ordinariarum, per ipsos in mé­dium Regnicolarum nostrorum solvi.u 2) Asemene decretulu regelui Vladislau de dio. Buda 14 Maiu 1494, prin care recunosce chiar regele Vladislau pre arhiepiscopulu d’in Transilvani’a in care indatoresce pre egumenulu si archimandritulu Ilarie si pre toti următorii lui, ca se fia subordinati episcopului de la Muncaciu, si archiepiscopului d’in Transilvani’a. Ma mi­numa aceea se vedesce d’in decretulu acesta, cain acelu seculu erá archiepiscopu de ritulu grecu in Tran­silvani­a, ci si aceea, ca episcopulu dela Muncaciu erá sufraganu archiepiscopului d’in Transilvania. Decretulu e : „ Nos Vladislaus Dei gratia Rex Hungáriáe etc. lid tam­en, quod ipse fr­at eh Hola­­rius Prior , et sui successores Eppo de Munkats sui ordinis rev­er­er dia. Archiepiscopovero de Tran­silvania modernis et sufficientes veluti superioribus suis, debitam, subjectionem et obedientiam prae­­stare debeant et teneantur. 3) Martinus Szent Ivány, carele au vietiuitu pre timpulu, candu romanii d’in Transilvani’a fe­­cera uniunea cu biseric’a Bornei, in disertatiunea cronologico-polemica, cea pentru inceputulu ne­­unirei grecesci, asia scrie despre unirea romani­loru : „Quid verő, postquam Valachi in Transil­vania , cum suo Archiepiscopo et universo clero, accepissent hanc unionem cum Ecclesia Romana, von defuere aliqui. Calvinistae, qui ad imitationem catholicorum, intendebant aliquos sagerdotes Va­­lachorum inducere ad unionem cum suasectaLl etc. Jussu, Auctoritate, et impensis, Leopoldi a Kollo­­nits Archi Episcopi Strigoniensis, Tyrnavjae typ s edita anno 1703. cap. 4. — De óra ce disertatiu .TIT lííiriiÁ

Next