Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)
Concordia_1867_07-12 - 1867-10-27 / nr. 81
nu binevenitu acumu candu diet’a e incarnata cu atate cause nedeslegate. Siedinti’a casei repr. de la 6. nov. 1867. Presiedinte si notariu ca mai susu. Ca totu deuna s’a cetitu si autenticatu protocolului siedintiei trecute si s’a predatu nesce petitiuni sosite de ieri. trupa aceea se continua desbaterile de eri. Mai antâiu ia cuventu Nicolau Banó si mustra pre stang’a cu suspiciuneza pre guvernu si deakisti; aprobéza fapt’a ministeriului; după elu urmeza Ign. Nagy care dice că cttulu Heves n’a comisu illegalitati , deci procedur’a guvernului e de a se desaproba; elu are convicţiunea cumca pre guvernu numai fric’a l’apotutu îndemna ca se proceda astfelu. (Contradiceri.) Acum candu si spuse toti tote câte numai au vrutu si sciutu vine la rendu intreleptulu tierii. Franciscu Deák, dice cu tempulu ce s’a petrecutu cu acestu objeptu se nu se considere de pierdutu, câ ci a serviții spre chiarificarea ideeloru. După opiniunea lui amu stă forte reu daca sau numai libertatea sau numai ordinea ni-am luă o de devisa. In statu constitutionale aceste trebuie impreunate. Legea nu despune despre acesta, dar’ nu e de lipsa, pentru ca fie cine trebuie s’o scie. Legislatiunea are chiamare dupla: mai antaiu a despune ca libertatea si ordinea se fia scutite , si a dou’a pana candu s’ar’ intempla acést’a, a inghia asupr’a drepturiloru municipali si asupra ordinei. Privindu la institutiunea municipale si ministeriale, nu ne potemu svatui despre aceea , câ care d’in aceste doue se le sacrificamu, ci despre aceea, câ cum se le aducemu in armonia un’a cu alta. Dicecâ daca acuma s’ar organisâ sistemulu municipale ar’ dechiarâ pre facia , ca a despoia pre comitate de drepturile lerii politice s’ar comite o crime, caci comitatulu e o scola politica , unde s'au crescutu barbatii de statu ai Ungariei. Trecundu la procedur’a ministeriului in afacerea cortului Heves, dice, cu guvernulu responsabile vediendu cum d’in strainetate se publica astfelu de scrisori politice, cari isbescu chiaru in ins’a-si sancţiunea pragmatica; si asia usioru potu deveni unu midilocu de agitaţiune , si vediendu portarea urbei Agri’a (Eger) a venitu la aceea convicţiune, ca daca elu si de aici înainte va lasă drumu liberu acestora scrisori politice, poporulu pote se creda ca guvernului nu i pasa de latirea acestora principie periculose. Asia dar’ guvernulu eră silita ca se intrebuintieze midilocele legali de cari a dispusa. Unde este aci nelegalitate ? Cine pote contestă dreptulu guvernului ca se trameta comisari guverniali acolo, unde iede ca e de lipsa ? Legea dice ca acolo unde e posibilu comitele se aduca ordinea la locu. Guvernulu tocma in sensulu legii a lucratu candu a provocatu pre comitetulu de la Heves prin comite, ca se se supună legii, si numai după ce a negatui ascultarea s’a tramisu comisariulu. Citandu legea dice cu guvernulu candu a tramisu comisariu numai legea inplenitu, si de cumva nu facea asia ludechiaru de caleatoriu de lege. Finesce intre aplausele casei rogandu-se, ca partitele se nu se acuse pre sine cu aceea : voi voi fi anarchia, voi absolutismu, pentru ca acestelise intre noi, resuna, dar’ se nu le aruncâmu intre popora, care inca nu e liberu de suferintie, si aici numai cresce amaratiunea. Aprobeza procedur’a ministeriului si poftesce ca acést’a se se entimnde in forma de decisiune. După Deák ia cuventu oratorele stângei estreme. losifu Madarász si se insuiesce a frânge argumintele partitei drepte, inse acum nu folosiră nimica frasele oratorice, abia produseră pucina ilaritate. După aceste mai multi oratori abdicu de dreptulu de a vorbi numai deputatulu, Dobránszky are curagiulu de a-siu redica vocea intre strigatele de „szavazzunk“felu e de parerea stângei inse se provoca la Transilvani’a si la Fiume unde asijderea se afla comisari de ai guvernului, arimcandu , casei repr. ca si pentru acést’a inca ar’ trabui ca se se dee votu de blamu guvernului. Mai incolo cu referintia la drepturile municipali dice ca guvernulu nu pote lipsi pre comitate de drepturile loru politice , elu ca unu organu administrativii numai in cele administrative are de a se amestecă. După aceste Al. Al m â s y si Col. T i s z a ca auctori ai motiuniloru se folosescu de cuvintulu ultimu ce regulamentulu casei asicura fie carui propunetoriu. 8 1 Se face votisare nominale asupra intrebarei urmatorie: „Aproza ca s’a seu nu procedur’a guvernului făcută in privinti’a comitatulufi Heves.“ ? Votisarea ne da resultatulu urmatoriu: Cu „da“ votara : 195, cu „nu“ : 79, absentara : 114. Cu aceste se închide siedinti’a. FOISIOR’A. Dereptulu publicu alu Romaniloru de Simeone Barnutiu. (Continuiare.) Romanii d’in Austri’a sunt uniti naturalminte prin ace’asi origine, limba, datine, teritoriu si religiune. Politicesce sunt despărţiţi tare (Anesu§. 115.) Despre Romanimea d’in Bucovin’a despereza autoriulu. Pote, candu a scrisu aceste a avutu cause a desperă, dar’ asta di nu potemu dice cu autoriulu: „in tota Bucovin’a nu mai e nici unu Romanu, care se aiba idea despre nationalitatea romana; cei ce vorbescu acolo pentru Romanismu , sunt numai larve.“ Dreptu ca intre tote provinciele romane d’in Austri’a , in privinti’a natiunalismului Bucovin’a e mai inapoi, dar’ lauda unora barbati devotati , cum sunt Hurmusachii si alti, Romanismulu se desvolta si acolo intr’unu gradu imbucuratoriu. „Banatianii si Maramorisianii sunt incorporati cu Ungari’a, cu tóate ca Banatulu n’a fostu nici una data parte integranta a Ungariei.“ S’au mai incorporate cu Ungari’a si Zarandulu, Solnoculu de mediulocu, Crasn’a si Chiorulu. Cele trei comitate numite mai ’nainte au protestate contra acestei alesari: „dar’ C h i o r u u (capra in dialeptulu comensu *), acesta adunatura de Cazari si Avari , cari s’au nutrite totu de un’a d’in privilegie, apoi conferinti’a d’in Sabiniu . . . n’au disu nimica.“ Romanii lipsiti de drepturile loru politico-natiunali prin uniunea celoru trei naţiuni in 1438, au incetatu d’a mai figură ca naţiune pe teritoriulu seu, ba o data a fostu esilata vieti’a natiunale si d’in baserica; totusi au trenutu sinode si adunari basericesci si judecau in căuşele de căsătoria sal. După ce Transilvani’a s’a supusu casei absburgice, Romanii au petitionatu neincetatu pentru a se restaură in drepturile vechi politico-natiunali , ma tronulu nu li mai asculta graiulu. La 1848 si Romanii s’au redicatu pentru principiulu natiunalitatii, „si-a proclilamatu nedependinti’a natiunale, si i-au juratu credintia sempiterna.“ Apoi prin concesiune si voia data d’in partea guvernului austriacu au constituite unu senatui natiunale, care sub nume de Comitetulu natiunei Romane a organisatu Transilvani’a intrega in prefecturi cu prefecti si tribuni, guverniulu i-a date voia a organisa asia intrega natiunea romana pana la Tis’a, „si intru acesta au lucratu cu poteri unite Comitetulu natiunei Romane, cu comitetulu d’in Ba natu. (Anesu I. §. 117). Atunci la 1848, era tempulu d’a face pe pamentulu Panoniei si Transilvaniei ofederatiuneaequojure. O partita magiara inse cu K o s s u t h in frunte turbata de idea dominatiunei eschisive magiare in diet’a de la Clusiu si Pest’a determină belu esterminatoriu celoru lalte natiunalitati , si ca se astupe adeverulu d’inaintea ochilor. Înmoi civilisate cu mana sacrilegia pune pe standardulu ei libertatea, egalitatea si fratietatea. Dreptatea a invinsu, inse numai ca se se restignesca de nou: „in loculu draconadeloru lui Kossuth au urmate draconadele lui Bach, pana ce si-a date peste capu si acestu machiavilismu după unu terorismu de 12 ani.“ (§. 118.) Reaptiunea germana a date mana cu cea magiara pentru restabilirea dreptului istoricu, după care „principiulu natiunalitatii e delaturatu si națiunea romana era . . . e condemnata ca se remana pe pamentulu propriu incuilinta Unguriloru, Sasiloru, Secuiloru sal. supusa la dreptu strainu si potestate străină.“ Si „ce au facutu Romanii“ facia cu aceste mișcări? intreba autoriulu, * apoi respunde: E curiosu, ca Romanii n’au tienutu nimica la dreptulu loru istoricu, desi aveau a se provocă si ei la dreptulu istoricu. Pentru ce n’au urgeatu restabilirea Comitetului natiunei Romane ? Ei s’au indestulitu cu o conferintia , care n’are nici o base nici istorica nici naturale. (§. 119—120.) Romanii prochiamandu nedependinti’a natiunale in adunarea d’in */,& maiu 1848 au începute a se organisa romanesce . Comitetulu natiunei Romane a fostu guvernu romanescu sub care au stătu toti Romanii; guardiele romane erau supuse numai la oficieri romani alesi d’in sinulu loru, si au avutu potere si curagiu d’a respinge decretulu imperatescu, care-lu scosese Sasii pentru a supune lui Bruchenthal gaurdiere romane. După stingerea revolutiunei Romanii poteau speră ca *) Acést’a numire nu o cunoscu credu, ca c erere tipografica seu editoriulu comitete a citite reu in manuscripte „C. d. patra in dialeptulu comitensu“ vasedica: Cetate de pietra in dialeptu comitatensu. A. C. f. 322 . - --------—— Metropolis romana de la Alba-Julia. „Magyarország“ recitandu argumintele produse si scose d’in legile aprobate si compilate de diurnalulu„Unio“ privitorie la Metropoli’a romana de la Alb’a-Julia, basendu-se pre acele fara unu pliu de sfiiela ni spune categoricii, câ metropoli’a dela Alb’a-Julia n’a esistatu ca atare nici odata înainte de Si ui ii tiu, si câ daca voiescu romanii se se tiena cu mani dil pitiore de Metropoli’a infiintata de guvernulu absolutisti cu atunci se-o privaesca asia precum au capetat o si se abdica seu de dreptulu de alegere seu de metropolia; si totu odata ne provoca ca in interesulu istorii, care pre cum se vede in cele ce atinge drepturile basericei romane e terra incognita înaintea dini Pomperi, redactorele fetei „Magyarország“, — se-i servimu cu date istorice prin, cari se potemu dovedi dreptulu istoricii alu acestei Metropolie. Candu fece „Magyarország“ in nnulu 201, provocarea acést’a n’a fostu cetitu inca nnulu 75. alu „Concordiei in care amu retransu argumintele lui „Unio“, demustrandu d’in usulu continuu nevaliditatea citateloru d’in „Apr ob a te.“ Noi si aceste le socoteamu destulu de firme si de ajunsu pentru intarirea asertului nostru,după ce inse „Magyarország“ ne provoca de a dreptulu, ca se-lu indrumamu la fantane istorice, despre care precum insusi marturisesce n’are cunosciintia: eta ca-i implenimu dorhiti’a, vomu reproduce unele date istorice cari trebuie se le cunosca, cari s’au deprinsu cu istori’a patriei si drepturiloru ierarcice. Pre bine si chiaru la tempu binevenitu lea citatu datele aceste dlu G. Chifa in „Gazeta Transilvaniei“ nnulu 79 si 80.&IC reproducemu si noi asia precum de presinte le vedemu aci citate si daca ar’ cuteza „Magyarország“ ori si alta foia magiara a le trage la indoiéla, ce inse nu potemu presupune Hindu evidente — ne angagiamu, ca suntemu in stare pre cei dubiosi ai îndrumă chiaru si la paginele chrisoveloru si codiciloru diplomatici, deunde, si ei sau indatinatu a-si stempera setea loru politico-istorica. Eta ce dice: 1) „Decretulu regelui Matia d’in an 1479 art. I. anatemisandu episcopulu cat. d’in Transilvani a Georgiu Lepes pre romani, caci nu au volitu se dee diécema, apesarea acesta au datu ansa la mai multe incuse , de acea regele Matia la incus’a metropolitului romanii d’in Transilvania Ioanichie scutesce de orice facse pre preoţii romani d’in Maramuresiu prin decretulu urmatoriu: „Nos Mathias Dei Gratiae Rex Hurigariae etc. Memoriae comendamus etc. Qnod Vos turn ad humilli ■ mae sublicationis instantiam fidelis noştri Reverendi Jovanichik Metropolitani Nándor Albensis nöstrae. propterea potestate Majestati. Tamvcro ex gratia speciali univers s et singulos valachos Pre&byteros fidem graecam tenentes, in condtatu Maromarosiensi existentes, praesentes et futuros de solutions quarumcumque taxarum tam ordinariarum quam extra ordinariarum, per ipsos in médium Regnicolarum nostrorum solvi.u 2) Asemene decretulu regelui Vladislau de dio. Buda 14 Maiu 1494, prin care recunosce chiar regele Vladislau pre arhiepiscopulu d’in Transilvani’a in care indatoresce pre egumenulu si archimandritulu Ilarie si pre toti următorii lui, ca se fia subordinati episcopului de la Muncaciu, si archiepiscopului d’in Transilvani’a. Ma minuma aceea se vedesce d’in decretulu acesta, cain acelu seculu erá archiepiscopu de ritulu grecu in Transilvania, ci si aceea, ca episcopulu dela Muncaciu erá sufraganu archiepiscopului d’in Transilvania. Decretulu e : „ Nos Vladislaus Dei gratia Rex Hungáriáe etc. lid tamen, quod ipse frat eh Holarius Prior , et sui successores Eppo de Munkats sui ordinis reverer dia. Archiepiscopovero de Transilvania modernis et sufficientes veluti superioribus suis, debitam, subjectionem et obedientiam praestare debeant et teneantur. 3) Martinus Szent Ivány, carele au vietiuitu pre timpulu, candu romanii d’in Transilvani’a fecera uniunea cu biseric’a Bornei, in disertatiunea cronologico-polemica, cea pentru inceputulu neunirei grecesci, asia scrie despre unirea romaniloru : „Quid verő, postquam Valachi in Transilvania , cum suo Archiepiscopo et universo clero, accepissent hanc unionem cum Ecclesia Romana, von defuere aliqui. Calvinistae, qui ad imitationem catholicorum, intendebant aliquos sagerdotes Valachorum inducere ad unionem cum suasectaLl etc. Jussu, Auctoritate, et impensis, Leopoldi a Kollonits Archi Episcopi Strigoniensis, Tyrnavjae typ s edita anno 1703. cap. 4. — De óra ce disertatiu .TIT lííiriiÁ