Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)

1867-01-15 / nr. 5

îl OMANIA. Ni luâmu voia a pune inaintea cetîtoriloru diurnalului nostru petîtiunea „telegrafistiloru romani“ înaintata la camer’a legiuitoria spre a o desbate si a decide asupra causei memorate intr’ins’a. Salutâmu cu bucuria pre fraţii noştri de preste carpati, pentru astfeliu de iniţiativa salutaria pentru toti romanii. Crfedemu, ca camer’a va luă in consîderatiune acesta petîtiune momentosa , cu atâtu mai vertosa, fiindcă prin delaturarea strainiloru neromani dela telegrafu si poste, precum si d’in alte deregatorii, aceste ar’ deveni tote numai in manele romaniloru. Era acea petîtiune: Dloru deputaţi! Actulu celu maretiu de la 11. februariu a inauguratu fericirea Romaniloru prin alungarea celoru cari ingreuiase de multu tempu sortea Romaniloru cari conservau in sufletele loru adeveratele principie patriotice si natiunali. Libertățile si drepturile natiunali s’au asîguratu Romaniloru prin constitutiunea dela 30. juniu. Ele au strabatutu in tote classele natiuni, au inveselitu animele tuturoru Romaniloru, bucurandu-se fiecare in parte de recastigarea drepturiloru loru răpite, sdrobite de apesatorii, cari făcuseră din aceste sacre drepturi, apanagiulu strainiloru. Cu tote acestea Romanii telegrafisti cari aducu serviciele cele mai intînse guvernului, cari la 11. februariu, prin serviciulu loru sînceru si devotatu, a apropiatu, a pusu facla in facia pre Romanii d’in districte cu cei d’in capitala, inca sufere, inca indura miseri’a trecutului caci sunt si asta di inabusiti si batjocoriti de străini. Pana la caderea lui Liebbrecht nimeni nu potutu petrunde in interiorele acestei institutiuni atâtu de salutarie, atâtu de utile si care prin sîstemulu jesuitîcu alu strainiloru devenise unu instrumentu poternicu candu alu unui guvernu despotîcu, candu alu strainiloru. Fatalitatea dloru deputaţi, n’a incetatu de a ne urmări, câci dacaLiebbrecht a cadiutu, interesele cele mai intînse ale dv. si ale tierei continua si astadi de a trece prin manele apostoliloru lui Liebbrecht adunaţi si recrutaţi inadînsu pentru scopurile sale deja cunoscute de tier’a intrega. Caci telegrafistii romani, de 8 ani martîrisati de acesti staini, sunt si astadi si alungaţi de d’insii cu tota protectiunea legiloru si a constitutiunii tierei. Institutiunea telegrafului , dloru deputaţi, n’a fostu creata si menita spre a se darul strainiloru pentru a o esploată cum le place; si credemu ca a fostu infiintiata pentru serviciulu Romaniloru si a se face numai de romani. Guvernulu numai odata, la inceputu, a avutu necesitate de străini pentru a infiintiă acésta institutiune. Sunt acum 8 ani de candu acei străini cu care guvernulu făcuse unu contractu pre 3 ani, s’au dusu d’in tiéra, si este incontestabile ca telegrafistii romani au dovedîtu ca tier’a nu mai avea trebuintia de străini in acesta ramura. D’in nefericire insa a venitu la direcțiunea telegrafului unu strainu, si acestu strainu avendu trebuintia de nisce instrumente vili si degradate pentru a-si implini scopurile sale culpabili, a inceputu a goni si a persecută pre telegrafistii romani, a deschisu posturile telegrafului si posteloru tutoru parasutiloru străini. Da, domniloru deputaţi, străini, Evrei, Poloni, Nemţi et. etc. cari ocupa astadi posturile in telegrafe si poste. Nu suntu acei străini cari inainte de 8 ani au fostu primiţi de guvernu cu contractu ca se infiintieze telegrafulu si se invetie art’a telegrafica pre junii Romanii; aceşti străini sunt nisce parveniţi, adunaţi de d. Liebbrecht, care au venitu in tiera fiecare cu meseri’a lui: unulu tîmplaru, altulu friseru, altulu tapitieru, altulu vapsîtoru, altulu calfa de prăvălie, altulu capraru esi tu d’in armata austriaca, altulu garton de caffé etc. etc. Acesti domni n’au avutu nici odata idea de art’a telagrafica si au invetiat’o aici in tiera de la telegrafistii romani. Si cu tote acestea printr’o derisîune amara si incalculabile, mai tote guvernele câte s’au succedatu si se succedu au fostu induse a crede de catra dnu Liebbrecht, si asta-di de câtra urmașii séi dnii Némei, Breslauer si Izak , ca străinii ce sunt asta-di in telegrafu suntu necesari a sta in posturile ce ocupa pentru a inveti telegrafia pre Romani! Trebue se marturimu, dloru deputaţi , cât aceşti străini, cari prin intrigele si calumniele loru infame au solutu a se insînul pre langa guvernele ce s’au succedatu si se succedu spre a le face instrumente de gona si de persecutiune a telegrafistiloru romani, daca au invetiatu de la romani art’a telegrafica, ei esceleaza in art’a de a sei se cheltuesca o suta pentru diece candu este vorb’a se infiintieze vr’unu obiectu, seu lucrare. Acestea se potu probă ori candu, si acésta este o calitate a dloru propria, cu care au venitu d’in tiér’a dloru. Asia dara se fie bine sciutu ca străini instructori au fostu austriacii d’in 1854 aduși de guvernu cu contractu pentru trei ani si cari se dedulciseră in tiéra in câtu nu mai voiau a plecă persîstandu a face pre guvernu se creda ca fara d’insii telegrafulu nu va potb esîstă. Romanii d’in telegrafu inse, la 1858, si-au facutu detoria de romani patrioti, au respinsu cu demnitate calumniele strainiloru austriaci cari voiau a se perpetuă in tiera sub cuventulu de necesari. Ei au protestatu in corpore, au luatu respunderea inscrisu ca sunt in stare a tienl singuri serviciulu telegraficu, au datu dovedi guvernului despre ingagementulu loru, si atunci guvernulu au gonitu pre Austriaci. Străinii inse cari sunt asta di in telegrafu si poste, cari prin intrige si calomnie apésa pre romani le iea panea d’in gura, sunt acei străini adunati mai in urma de d. Liebbrecht d’in tote unghiurile tierei, inaltiati in gradele cele mai nalte ale acestei ramure, calcandu cu acestu modu drepturile Romaniloru, sacrificandu-i in cariera loru si incredîntiandu interesele cele mai intime ale tierei si ale partîculariloru in manele unoru omeni cari n’au nici familia, nici patria, nici avere, nici credîntia nationale; dloru deputaţi, precum vedeţi prima tabara de străini au fostu Austriacii sub carii s’a infiintiatu telegrafulu la noi si cari persecutau pre oricare d’in romani care da semne de progressu in art’a telegrafica d’in care ei voiau a face unu monopolu in tiera la noi. D’in nenorocire ei aveau tote midilocele d’a persecută pre Romani, câci ei erau totud’auna siefii superiori si directori acestui serviciu. In Turci’a unde telegrafi’a s’a introdusu totu de străini s’a intielesu mai bine de câtu la noi, ca direcțiunea superiore a acestui serviciu atâtu de importante nu trebue a fi incredîntiata strainiloru. Ne aducemu aminte cu durere, câ in 1858 in tempulu divanului ad-hoc candu tier’a se luptă pentru recastigarea si consolidarea drepturiloru sale, fostulu dîrectore austriacu de atunci Ilinterholtzer, plecă in tote demanetrele cu depestele d’in biurou ! unde ? nu scimu. Ceea ce scimu vnse este cu acestu personagiu, protegiatu de Austria in postulu importante ce ocupă a fostu mai in urma atâtu de dîsgratiatu si gonitu, in câtu guvernulu austriacu a datu o circularia in tote Statele prin cari ludescriă cu culorile cele mai negre declarandu ca nimene se nu mai aibe incredere a i confia vr’unu serviciu. Acesta neaperatu pentru câ nu fusese sînceru nici către guvernulu seu. De acesta plaga au scapatu telegrafistii Romani tiera prin vngagementulu ce a luatu in anulu 1858 carespundu de serviciu si in adeveru, de si prin gonirea telegrafistiloru Austriaci, functionarii se indrumetatisera, dara serviciulu n’a suferitu nici de cum , caci telegrafisti Romani pana sa se prepare noi oficianți romani, au depusu o ostenela îndoita decâtu erau datori. Cum va scapă inse telegrafulu si interesele intime ale tierei de a dou’a tabara de străini aduși de Liebbrecht, si carii ca o lepra apésa de atatea tîmpu asupra tierei ei asupra telegrafistiloru romani! Amu avutu statutele telegrafului care defiindeu ca unu strainu se fie admisu in acestu serviciu. Avemu asta-di constitutiunea tierei care definde intr’unu modu espresu ca străinii se ocupe funcţiuni publice ; cu tote acestea serviciulu telegrafo-postale geme de străinii lui Liebbrecht, cu tote acestea Némei, Breslaurer si Izak agentii cei mai activi in politica si unii complici tutoru misierieloru si prevaricariloru lui Liebbrecht , stau la posturile loru de unde in faci’a legiloru calcate in piciore desfida si persecuta pre Romani. In faci’a unei asemene triste stări de lucruri, corpulu telegrafo-postale romanu , vine la dv., dloru deputaţi, ca la părinţii naţiunii, ca la autorii si deposîtorii legiloru tierei, si cere dreptatea după care inseteza de atâta tîmpa, cere se faceți ca străinii de alu caror’anume se alatura lista se fie alungați d’in telegrafu. Astfeliu veti face ca legile se aibe o virtute si cetatienii si voru implini sacr’a datoria d’a le respectă. 20 Cu tîpariulu lui TRATTNER-KAROLYI. Urméaza 89 semnature. VARIETATI. Foile magiare d’in Clusiu ni spunu , câ in guvernu reg.alu Transilvaniei a trenutu sub presiedînti’a Esc. Sale conte de Creneviile o conferintia in carea a decisu a face una adresa câtra Maj. Sa in contra esecutârii legii de la 28. dec. a. tr. pentru întregirea armatei. — Acestu actu inca este, dovada, câ fusîunea Transilvaniei cu Ungari’a nu este fapta complinită, câci chiar’ dîcasteriulu celu mai de căpetenia a Tranniei inca nu a cunoscut’o, neindestulindu-se cu adres’a făcută d’in partea dietei Ungariei. Noi tare credemu câ M. S. pre bunulu nostru imperatu nu va lua mesuri decisive in asta privintia nici odata fara învoirea libera a tuturoru locuitoriloru tierei. Coron’a Britaniei are 20 de dîamanturi in pregiurulu cercului, cari — computandu-se unulu & 1500 pundi st. — făcu 30,000 pundi st., doue diamanturi mari in midilocu, a 2000 pundi st. unulu , făcu 4000 pundi st., in cornuri are 54 de dîamanturi a 100 pundi st. unulu, 4 cruci, fia care contienendu cate 25 dîamanturi, tote laolalta făcu 12000 pundi st., 4 dîamanturi mari in verfu făcu 4000 pundi st., 12 diamanturi in crinu făcu 10000 pundi st., 18 mai mici in launtru 2000 pundi st., margaritarii de pre cruce făcu 10,000 pundi st., cele 141 de diamanturi 5000 pundi st., 26 de diamanturi mici in crucea de susu suie la 300 pundi st., 3 girlande de margaritari impregiuru sunt pretruite cu 3000 pundi st. Valorea intrega a petrelorui celoru scumpe e 111900 pundi st, seu 8 milione de taleri. In Petrupole s’a formatu unu comitetu de ajutorintia pentru Candioti, acestu comitetu a trimesu pena acum’a in Cret’a 6000 de ruble. A. S. principele A. de Hohenzollern tatalu M. S. Carolu I. Domnitoriulu romaniloru s’a alesu deputatu in Tergovisce.’ Dela fruntariele Prusiei se scrie ca in Prusî’a se făcu de nou incercari pentru formarea unei legiuni unguresci, fiindcă cei mai mulţi membri ai legiunii ung. de odiniora d’in Itali’a alerga in Prusî’a unde se bucura de o primire buna. Diuariulu francesu „Journal des Debats“ im puta magiariloru, câ d’insii sunt culp’a eterneloru incurcature d’in Austri’a, ei sunt culp’a, câ acesta monarcia pana acumu nu are nice o constitutiune. Asemenea critîseza pretensiunile cele stravagante ale magiariloru si diuariulu englesu „Globe.“ Angli’a a sacrificata in batai’a d’in Crime’a pentru sustieneria Turciei 50,000 de omeni si 100,000 de galb. O foie englesa cu privire la Turci’a dice: englesii sunt convinsi, ca Turci’a nu se mai pote su stiené multa. In batai’a d’in 1854 Angli’a si-a pierduta marimea si tari’a sa militară si maritima , ran’a ce a produs’o acesta lovitura nu a curat’o nici acuma, deci ea nu se va mai espune la o alta lovitura. Principele Carolu va face o caletori’a in Moldov’a. Ministeriulu justiţiei decise a se strămută Curtea de casatiune d’in Bucuresci la Iasi. Astfeliu se făcu unu pasu spre decentralisare. *** (Rectificare). In diurnalele publice, si anume „Korunk,“ „Idektanuja,“ „Sionulu romanescu“ si pote si in altele, a esitu incunosciintiare : ca d’in cass’a publica s’aru fi asemnatu 200,000 fl. v. a. pentru edificarea unei baserici catedrale, resiedîntre episcopesci si pentru seminarul, pre sam’a dîecesei g. cat. de Gherl’a acést’a insciintiare fiindu nefundata in interesulu adeverului — prin aceste se reduce la o faima ce nu are nici o base fundata pe adeveru. Gherl’a la 23. jan. 1867. Lazaru H u z a not. cons. (Celelalte foi romane sunt rogate a primi in colonele sale acesta demintire). Respunsu. Dui S. V. la Orsova. Diurflalulu de aici ti-s’a espedatu regulata, cercalu la posta ; acésta reclamare credemu, ca a fostu pré de tempuriu. Esped. Proprietariu, edîtoriu si Redactoru resp. Sigismundu Victorii Popu.