Contemporanul, iulie-decembrie 1961 (Anul 15, nr. 27-52)

1961-07-07 / nr. 27

SFÂRŞITUL anului şcolar constituie pentru cadrele didactice prilejul unei cuprinzătoare analize retrospective a muncii depuse şi, totodată, un binevenit popas pentru a putea privi înainte, în perspectiva anului, sau anilor ce urmează, încetăţenite îndeajuns ca o metodă de lucru, consfătuirile pe raioane ale învăţătorilor şi profesorilor supun, îndeobşte, discuţiei colective problemele care prezintă însemnătate maximă pentru şcoala noastră nouă : nivelul predării, conţinutul ideologicoştiinţific al manualelor, legarea învăţămîntului de practică, activitatea comisiilor metodice şi a cercurilor pedagogice, munca diriginţilor etc. Spre deosebire de anii anteriori, ordinea de zi a recentelor Consfătuiri raionale (28—29 iunie) ale cadrelor didactice a avut, ca prim punct, o temă cu totul aparte şi de o însemnătate covîrşitoare pentru etapa nouă în care a păşit şcoala în patria noastră, principalele probleme privind trecerea la învăţămintul general şi obligatoriu de opt ani. Directivele Congresului al III- lea al Partidului prevăd ca, odată cu încheierea generalizării învăţămîntului de şapte ani,, să se treacă treptat la învăţămîntul de opt ani, astfel ca durata şcolii medii de cultură generală să ajungă la doisprezece ani. Ne sunt cunoscute obiectivele măreţe ale planului de şase ani şi ale celui de perspectivă pe care Partidul le-a înfăţişat întregului popor şi a căror înfăptuire va avea ca rezultat dezvoltarea impetuoasă a tuturor ramurilor economiei, avîntul fără precedent al culturii. Şcolii îi revine sarcina de a forma oameni capabili să dea viaţă cifrelor de plan, oameni temeinic şi multilateral pregătiţi, stăpîni pe cuceririle ştiinţei şi tehnicii înaintate, militanţi activi şi pricepuţi pentru triumful socialismului şi comunismului. Moment deosebit de important în revoluţia culturală, trecerea la învăţămîntul general de opt ani constituie dovada grăitoare a marilor posibilităţi pe care regimul de democraţie populară le creează pentru formarea şi dezvoltarea, cu ajutorul şcolii, a unor generaţii de cetăţeni instruiţi, pe măsura epocii măreţe pe care o trăim. Acest pas va situa ţara noastră în rîndul ţărilor cele mai înaintate în domeniul învăţămîntului, ştiinţei şi culturii. După o statistică a Biroului Internaţional de Educaţie din Geneva, organizaţie afiliată de U.N.E.S.C.O., încă din anul 1954 ţara noastră se număra printre cele 11 ţări ale lumii care aveau durata învăţămîntului elementar de şapte ani, în timp ce în 70 de ţări învăţămîntul obligatoriu se desfăşura pe patru-cinci sau cel mult şase ani. Prelungirea cu încă un an a duratei şcolii generale înseamnă că, atunci cînd învăţămîntul de opt ani va fi generalizat, toţi copiii ţării vor poseda, raportîndu-ne la trecut, şcoala elementară plus cele patru clase ale fostului gimnaziu. Visul multor slujitori luminaţi ai şcolii, care în anii regimului burghezo-moşieresc au militat fără nici o şansă de succes pentru un învăţămînt ştiinţific, general şi obligatoriu de opt ani , devine, în regimul democrat-popular, fapt împlinit. Prelungirea şcolii generale cu un an oferă posibilităţi mai largi pentru pregătirea tineretului, urmărind să asigure elevilor un orizont de cultură generală şi politehnic mai larg decît şcoala de şapte ani, să realizeze o mai strînsă legătură a învăţămîntului cu viaţa, să formeze la elev, deprinderi practice de muncă mai largi, să întărească şi să dezvolte şi mai mult educaţia comunistă a acestora. Prin conţinutul lecţiilor, prin întreaga sa activitate didactică-educativă, şcoala generală de opt ani va trebui să asigure dezvoltarea multilaterală a personalităţii elevilor în aşa fel ca pregătirea lor teoretică şi practică să se îmbine armonios cu însuşirea unor înalte trăsături morale, cu educaţia estetică şi fizică în funcţie de vîrsta elevilor. Totodată, printr-o judicioasă desfăşurare a obiectelor şi lecţiilor, în şcoala de opt ani se pot respecta mai riguros cerinţele pedagogice şi de sănătate. Elaborarea planului şcolii generale de opt ani a constituit una din preocupările de seamă ale Ministerului învăţămîntului şi Culturii. La întocmirea lui s-a pornit de la sarcinile trasate de partid şi guvern, ţinîndu-se riguros seamă de experienţa dobîndită pînă în prezent de şcoala noastră de cultură generală. S-a avut în vedere, de asemenea, experienţa celorlalte ţări socialiste şi, în primul rînd, experienţa şcolii sovietice. Trei mari grupe de studiu ROIECTUL planului de învăţămînt, supus dezbaterii colective a cadrelor didactice, a fost elaborat pe baza concepţiei unitare a şcolii de opt ani. S-a urmărit ca stabilirea obiectelor de studiu să se eşaloneze gradat pe ansamblul claselor I—VIII, ţinîndu-se seama de particularităţile de vîrstă ale elevilor, de nivelul dezvoltării lor. Cei ce au alcătuit planul au fost preocupaţi de realizarea unei treceri fireşti de la clasa a IV-a la clasa a V-a, de înlăturarea, deci, a pragului care se mai menţine între aceste clase ca urmare a faptului că multă vreme şcoala de patru ani a constituit un ciclu complet, care se încheia cu examen de absolvire. In planul de învăţământ, acest nou mod de a privi desfăşurarea procesului instructiv-educativ la clasele I—IV în sistemul claselor I—VIII, se exprimă prin poziţia şi succesiunea obiectelor, prin corelaţia dintre acestea şi prin volumul de timp ce li se afectează în diferite clase. Acest principiu se reflectă mai ales în proiectele de programe, în care o serie de cunoştinţe greu accesibile sunt scoase din clasele I-IV şi trecute în clasele următoare unde se pot preda într-un sistem mai închegat, mai complet şi, deci, cu posibilităţi mai largi de a fi însuşite de către elevi. Faţă de şcoala de şapte ani, proiectul planului de învăţămînt aduce şi unele completări. Totodată, s-a realizat o mai justă proporţie între principalele grupe de obiecte care răspund cerinţelor instruirii şi educării multilaterale a elevilor. Din necesitatea de a reliefa mai pregnant conţinutul planului de învăţămînt şi orientarea acestuia către scopul urmărit de şcoala de opt ani, obiectele de studiu au fost împărţite în trei mari grupe grupa de studii realist-practice, grupa de studii umaniste şi grupa obiectelor care contribuie la educaţia estetică şi fizică. Mai multe cunoştinţe cu caracter aplicativ ( GRUPA obiectelor realist-practice — din care fac parte ştiinţele naturii, cunoştinţele despre producţia industrială şi agricolă, lucrările practice, — un accent deosebit s-a pus pe adîncirea studiului matematicii, întrucît deprinderile de calcul aritmetic constituie baza pentru însuşirea celorlalte ramuri ale matematicii, ea venind şi în sprijinul altor discipline, aritmetica se va studia din clasa I-a pînă în clasa VIl-a, deci cu un an mai mult decît în şcoala de şapte ani. Geometria se va preda, începînd cu noţiuni elementare, din clasa a IlI-a, pentru ca din clasa a Vl-a să îmbrace forma unui curs sistematic, care să aibă la bază metoda deducţiei. Adîncirea studiului aritmeticii va înlesni înţelegerea noţiunilor de algebră, care se vor preda în clasa a VIII-a, cînd elevii au o mai mare putere de abstractizare, putînd deci opera mai uşor cu formule şi simboluri algebrice. Experienţa şcolii de 7 ani a dovedit utilitatea introducerii unor noţiuni de contabilitate la ultima clasă, care dau elevilor posibilitatea să cunoască şi să-şi însuşească chestiuni pe care le pot întîlni în diferite ocupaţii în viaţă. Probleme de cont, evidenţă contabilă, bonuri de intrare şi ieşire şi altele, interesează pe orice om al muncii din industrie sau agricultură. Operaţiile contabile elementare, pe care le învaţă elevii, sunt în acelaşi timp un mijloc de aplicare în practică acunoştinţelor de aritmetică. Şcoala de 7 ani a arătat, în acelaşi timp că este necesar să se lărgească cercul cunoştinţelor şi noţiunilor de contabilitate, pentru care trebuie sporit numărul de ore. In acest scop, s-a introdus o oră de contabilitate la clasa a VIII-a, contabilitatea devenind astfel obiect distinct In planul de învăţămînt. In cultura generală a elevilor, fizica şi chimia contribuie într-o largă măsură la formarea concepţiei ştiinţifice despre lume şi pregătesc, prin aplicaţiile multiple ale acestor ştiinţe în variate ramuri ale producţiei industriale şi agricole, înţelegerea diferitelor procese tehnice, în proiectul planului de învăţămînt s-a prelungit studiul acestor obiecte cu un an, mărindu-se, în consecinţă, numărul de ore la fiecare din aceste discipline. Astfel se creează posibilitatea ca materia din actualele programe şi manuale să se îmbogăţească şi să se repartizeze pe mai mulţi ani de studiu şi, deci, să devină mai accesibilă elevilor, să se întărească legătura cunoştinţelor ştiinţifice cu practica, să se mărească numărul lucrărilor de laborator şi al experienţelor, înlesnind astfel pregătirea elevilor la un nivel mai ridicat. In vederea legării cit mai strînse a învăţămîntului de practică, a îmbinării lui cu producţia, pentru a forma deprinderi practice la elevi şi a-i educa prin muncă, s-au inclus în plan 630 de ore pentru predarea cunoştinţelor despre producţia agricolă şi industrială. O nouă ordine în predarea ştiinţelor naturale ENTRU ca ştiinţele naturale să răspundă mai bine cerinţelor de ordin didactic pe care le ridică şcoala de 8 ani, ţinînd seama şi de experienţa obţinută pînă acum în predarea acestui obiect de învăţămînt în cadrul şcolii de 7 ani, proiectul planului de învăţămînt prevede unele modificări în legătură cu repartizarea, succesiunea şi volumul de cunoştinţe în diferite clase. In proiectul planului de învăţămînt ştiinţele naturale apar ca obiect distinct începînd din clasa a IV-a. In clasele I—III, elevii îşi însuşesc unele cunoştinţe despre viaţa plantelor şi animalelor din mediul apropiat şi despre unele fenomene din natură în cadrul lecţiilor de citire, prin observaţii organizate cu prilejul excursiilor şi al activităţilor practice pe terenul şcolar. Atît timp cît şcoala de 4 ani era o şcoală de absolvire iar mare parte din absolvenţii ei nu continuau studiile, era întrutotul justificată măsura de a se preda în clasa a IV-a un volum de cunoştinţe din diverse domenii ale ştiinţelor despre natură , despre plantele de cultură, despre animalele cele mai răspîndite, despre anumite fenomene fizice şi chimice, precum şi cunoştinţe despre corpul omenesc şi îngrijirea lui. Aceste cunoştinţe erau necesare mai ales pentru cei ce nu continuau studiile. Căutînd să cuprindă o sferă largă de probleme, cunoştinţele predate nu puteau fi grupate într-un sistem, n-aveau o succesiune şi o gradaţie logică, iar în determinarea volumului lor nu se puteau stabili criterii precise. Din această cauză, materia de învăţămînt la acest obiect depăşea posibilităţile de înţelegere ale elevilor. Proiectul planului de învăţămînt, plecînd de la caracterul unitar al şcolii de 8 ani, prevede, la clasa a IV-a, predarea unui volum delimitat de cunoştinţe, strîns legate de percepţiile şi observaţiile elevilor, în măsură să le asigure o lărgire a sferei lor de cunoaştere din acele domenii ale naturii care, la această vîrstă, pot să fie mai bine observate, cunoscute şi înţelese. Astfel, se propune ca în clasa a IV-a să se introducă, ca obiect de studiu, zoologia, care se va preda mai mult descriptiv, punîndu-se accent pe morfologia animalelor, începerea studiului şi naturale cu zoologia şi nu cu botanica, aşa cum s-a procedat pînă acum, este întemeiată pe considerente de ordin didactic. Animalele sunt mai cunoscute de elevi, ei au avut mai multe posibilităţi să observe înfăţişarea şi comportarea animalelor, anumite particularităţi biologice şi unele funcţiuni ale organismului lor, care mai greu se pot observa la plante. Mai mult, înţelegând anumite procese de creştere, nutriţie, comportare a animalelor, mai uşor pot fi însuşite procesele similare care au loc în viaţa plantelor. Predarea zoologiei în clasa a IV-a, va ajuta la o asimilare mai temeinică a cunoştinţelor de botanică în clasa a V-a şi va facilita trecerea între aceste două clase strîns legate prin structura unitară a şcolii de 8 ani. Introducerea zoologiei la clasa a IV-a determină o astfel de eşalonare a celorlalte ramuri ale ştiinţelor naturale la restul claselor (botanica la clasa a V-a, anatomia şi fiziologia omului la clasa a VI-a), încît se creează posibilitatea ca în proiectul planului de învăţămînt să se introducă, în clasa a ViI-a, o oră pentru studiul igienei omului — atît de necesară pregătirii pentru viaţă a tineretului care absolvă şcoala de 8 ani. Menţionăm că în învăţămîntul mediu (clasele IX-XII) studiul ştiinţelor naturale va respecta, din punct de vedere al succesiunii, cerinţele sistematicii ştiinţifice, va începe cu botanica, urmînd, apoi, zoologia. In cadrul grupei de obiecte realist-practice s-a încadrat şi geografia, care apare în planul de învăţămînt ca obiect distinct începînd din clasa a IlI-a. în clasa a IlI-a, elevii primesc noţiuni de geografie prin cunoaşterea celor mai simple fenomene geografice din mediul înconjurător, trecînd treptat la cunoaşterea raionului şi a regiunii. In clasa a IV-a, se studiază geografia patriei. Experienţa ultimilor ani a dovedit că această succesiune a studiului geografiei la clasele mici este corespunzătoare. In legătură cu studiul geografiei la clasele V-VIII, s-au pus însă unele probleme pe care proiectul planului de învăţămînt a urmărit să le rezolve într-un mod nou faţă de actualul plan al şcolii de 7 ani. 3.045 ore pentru studii umaniste DOUA grupă de obiecte, „grupa de studii umaniste“, cuprinde limba şi literatura romînă, istoria universală şi istoria patriei, educaţia cetăţenească, limba rusă şi o limbă occidentală la alegere (engleza, franceza sau germana). Pentru această grupă de obiecte s-au afectat, în planul de învăţămînt, 3.045 ore reprezentînd 39,18 la sută din totalul orelor, faţă de 2.450 ore, cîte reveneau în vechiul plan de învăţămînt al şcolii de 7 ani. Mărirea numărului de ore îşi are explicaţia în importanţa pe care o au aceste obiecte de învăţămînt atît pentru lărgirea orizontului de cultură generală, cît mai ales pentru educarea ideologică, patriotică a elevilor, pentru formarea conştiinţei lor socialiste, a convingerilor şi atitudinilor morale comuniste. Problemele educaţiei în spiritul ideologiei comuniste dobîndesc o deosebită importanţă în perioada desăvârşirii construirii socialismului şi a trecerii spre comunism. Congresul al III-lea al P.M.R. a acordat o mare însemnătate educării oamenilor muncii în spiritul ideologiei şi moralei comuniste. „Partidul nostru — spunea tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej în raportul prezentat la Congres — desfăşoară o intensă activitate pentru dezvoltarea conştiinţei socialiste şi a noilor trăsături de comportare a oamenilor, pentru plămădirea omului nou, membru demn al societăţii socialiste“. Plămădirea acestui om trebuie s-o realizeze în primul rînd şcoala, prin întreaga sa activitate didactică şi educativă, prin conţinutul obiectelor de învăţămînt. Dar, contribuţia cea mai mare în realizarea acestei sarcini o aduc limba şi literatura romînă, istoria patriei, istoria universală şi educaţia cetăţenească. Pentru limba romînă — 1960 ore IMBN şi literaturii române i s-au acordat, în proiectul planului de învăţămînt, 1.960 ore, reprezentînd 25,22 procente din totalul orelor, în cadrul orelor de limba romînă, la clasele mici, accentul se pune pe dezvoltarea vorbirii, pe formarea deprinderilor de scriere şi exprimare corectă prin lecţii de citit-scris, gramatică şi compunere. Textele de citire vor fi orientate în aşa fel încît să lărgească continuu sfera de cunoaştere a elevilor şi să răspundă principalelor cerinţe ale educării acestora. Prin această sferă de cunoştinţe, de idei, se urmăreşte să se dezvolte la elevi sentimente de dragoste faţă de oamenii muncii, faţă de partid şi conducătorii săi, faţă de patria noastră socialistă, sentimentul de prietenie cu copiii din ţările socialiste şi din alte ţări. In acelaşi timp, prin conţinutul textelor de citire se vor dezvolta şi alte trăsături morale ale elevilor : cinstea, sinceritatea, spiritul colectivist, dragostea de muncă şi faţă de avutul obştesc, respectul faţă de bătrîni etc. Principiul tematicii cu conţinut ideologic va fi continuat şi în organizarea lecturilor literare la clasele V-VII, care trebuie să răspundă în mai mare măsură cerinţelor educaţiei comuniste a elevilor. Pe baza tematicii aplicate urmează să fie alese cele mai reprezentative texte din operele scriitorilor clasici şi contemporani, care, prin conţinutul lor de idei înaintate şi prin forma artistică de prezentare, să dezvolte la elevi sentimente morale, să le formeze conştiinţa patriotică, să le dezvolte gustul de citit, setea de adevăr, de frumos, în clasa a VIII-a, li se vor prezenta elevilor cele mai importante momente din literatura clasică şi contemporană şi cei mai reprezentativi scriitori, pentru ca absolvenţii şcolii de 8 ani să aibă o privire de ansamblu asupra literaturii române. In legătură cu cunoştinţele de gramatică, de menţionat că acestea vor fi mult simplificate la clasele mici, noţiunile mai grele trecîndu-se în clasele mai mari. Gramatica cuprinsă în prezent în programele claselor V—VII se va eşalona pe 4 ani, ceea ce va permite uşurarea predării ei. In general, se va urmări ca studiul gramaticii să nu constituie un scop în sine, ci să fie un mijloc de însuşire a regulilor limbii, pentru exprimarea corectă orală și scrisă. In cadrul orelor de compunere s-a prevăzut ca elevii să înveţe să întocmească unele acte oficiale uzuale de care au nevoie în viitoarea lor activitate (cerere, procesverbal, dare de seamă). Din clasa a IV-a , istoria obiect distinct . PROIECTUL planului de învăţămînt a fost mai bine rezolvată predarea istoriei, creîndu-se posibilităţi reale pentru evitarea supraîncărcării programelor şi manualelor la acest obiect de învăţămînt. Istoria apare ca obiect distinct în clasa a IV-a, unde se studiază istoria patriei, urmînd ca manualul să prezinte, sub formă narativă, principalele momente din viaţa şi lupta poporului nostru. Istoria antică şi a evului mediu, care se predau pînă acum, ambele, în clasa a V-a în 2 ore pe săptămână, sunt prevăzute să se predea în doi ani succesivi, cu 2 ore pe săptămînă (istoria antică în clasa a V-a, iar istoria evului mediu în clasa a VI-a). Este cert că, în asemenea condiţii, va fi posibilă nu numai evitarea supraîncărcării, dar şi studiul şi însuşirea corespunzătoare a cunoştinţelor de istorie. Studierea istoriei moderne şi contemporane cu un an mai tîrziu oferă mult mai mari posibilităţi pentru ca elevii să înţeleagă mai bine o serie de probleme, de evenimente istorice dintre cele mai importante. Istoria patriei se va preda în clasa a VIII-a; pentru ea au fost prevăzute 3 ore pe săptămînă, faţă de şcoala de 7 ani unde erau afectate numai 2 ore. Creşterea numărului de ore pentru istoria patriei şi studierea ei cu un an mai tîrziu va ajuta la o mai temeinică cunoaştere de către elevi a trecutului de luptă al poporului nostru, a istoriei mişcării muncitoreşti şi a partidului clasei muncitoare şi, totodată, se va putea acorda atenţie mai mare în programă şi în manual istoriei contemporane şi, mai ales, perioadei de după 23 August 1944, a cărei cunoaştere mai adîncă va contribui în mod deosebit la educarea elevilor în spiritul patriotismului socialist. Educaţia cetăţenească, introdusă ca disciplină în planul de învăţămînt, va aduce o contribuţie importantă la formarea morală a tineretului, la pregătirea lui pentru viaţa societăţii noastre socialiste. Studiul limbilor moderne ocupă un loc mai însemnat. Cea de a doua limbă modernă apare în proiect ca obligatorie, faţă de planul de învăţămînt al şcolii de 7 ani unde este prevăzută numai facultativ. Educaţia estetică a elevilor . OBIECTIV important al şcolii de 8 ani, strîns legat de cele menţionate mai sus, este întărirea şi dezvoltarea celorlalte laturi ale formării armonioase a personalităţii elevilor; educaţia estetică şi educaţia fizică (o grupă aparte în proiectul de plan). Este adevărat că educaţia estetică se realizează şi la lecţiile de limbă şi literatură, la unele lecţii de istorie care tratează despre problemele artei şi literaturii, cît şi la celelalte obiecte de învăţămînt, iar la dezvoltarea fizică a elevilor contribuie şi activitatea practică agricolă şi de atelier. Totuşi, obiectele din grupa menţionată — desenul, caligrafia, muzica — au ca principal scop educaţia estetică a elevilor, iar educaţia fizică şi sportul urmăresc în mod special dezvoltarea fizică, călirea organismului, întărirea sănătăţii. Cum realizarea sarcinilor educaţiei estetice şi fizice necesită activităţi variate, exerciţii repetate desfăşurate în timp, în proiectul planului de învăţămînt s-a afectat un număr sporit de ore pentru predarea desenului, a muzicii, a caligrafiei, a educaţiei fizice şi s-a conceput o mai bună organizare a predării lor. Astfel, pentru predarea desenului, numărul de ore de la clasa a IlI-a pînă la clasa a IV-a a crescut de la 1 la 2 ore săptămânal. In clasele I—IV se va preda desen artistic ca şi pînă acum, iar la clasele V—VIII, pe lîngă desenul artistic se vor introduce şi unele elemente de desen liniar, de care elevii au nevoie pentru lucrările practice de atelier. Caligrafia se va preda din clasa I pînă la clasa a VI-a, în cîte o oră pe săptămînă. Faţă de şcoala de şapte ani s-a introdus astfel cîte o oră de caligrafie la clasa a V-a şi a Vl-a în scopul de a forma şi dezvolta deprinderile de scriere frumoasă la elevi. Cîntul şi muzica se vor preda în cîte două ore pe săptămînă la clasele I—II şi cîte o oră pe săptămînă de la clasa a III-a pînă la clasa a VIII-a inclusiv, punîndu-se accentul pe repertoriu cu conţinut patriotic-educativ. Acelaşi scop îl va urmări şi ansamblul coral prevăzut cu cîte două ore pe săptămînă, pe grupe de clase. Educaţia fizică şi sportul ocupă un loc important în planul de învăţămînt, totalizînd 840 ore, ceea ce reflectă grija tot mai mare ce se acordă dezvoltării şi călirii organismului elevilor, condiţie principală pentru buna desfăşurare a muncii în orice sector de activitate. Pentru clasele I-VIII — cadre didactice cu pregătire universitară SARCINILE care stau în faţa şcolii de 8 ani, şi, în viitor, a şcolii de 12 ani, îndeplinirea cerinţelor didactico-educative exprimate prin proiectul planului de învăţămînt şi a programelor şcolare impun o pregătire corespunzătoare a cadrelor didactice. învăţămîntul de cultură generală din ţara noastră este organizat în prezent pe două şcoli : şcoala generală şi obligatorie de 7 (8) ani şi şcoala medie. Aplicînd principiul corelaţiei dintre structura organizatorică a învăţămîntului şi sistemul de pregătire a cadrelor, rezultă că, în acest caz, este nevoie de cel mult două instituţii care să asigure pregătirea cadrelor didactice necesare. Pregătirea cadrelor pentru şcoala medie se realizează în universităţi sau în institute pedagogice cu durata de 5 ani. Sistemul are o aplicabilitate generală în numeroase ţări şi va fi păstrat în viitor şi în ţara noastră. Problema care cere o soluţionare nouă, impusă de structura organizatorică actuală, este sistemul de pregătire a cadrelor didactice pentru şcoala de 8 ani. Noua instituţie de pregătire a cadrelor didactice trebuie să îndeplinească mai multe condiţii : a) să oglindească unitatea organizatorică şi pedagogică a şcolii de 8 ani ; b) să nu fie izolată în spaţiu şi în timp de instituţiile similare de învăţămînt superior de azi şi de mîine, iar la continuitatea dintre şcoala de 8 ani şi şcoala medie să corespundă posibilitatea, pentru cadrele didactice care predau la clasele I-VIII, de a-şi completa pregătirea spre a putea preda şi la clasele IX-XII. în acest scop, instituţiile care vor pregăti cadre didactice pentru şcoala de 8 ani nu trebuie să aibă un caracter închis, ci să li se asigure, în prezent, legătura de continuitate cu universităţile, iar în viitor să poată fi transformate, fără sensibile modificări, în instituţii pregătitoare de cadre didactice pentru şcoala de 12 ani ; c) să formeze cadrele didactice la nivelul de cultură generală mai ridicat, potrivit cerinţelor educaţiei multilaterale din şcoala generală şi obligatorie de 8 ani; d) în fine, sistemul de pregătire a cadrelor didactice pentru întregul Învăţămînt de cultură generală trebuie să fie simplu şi eficient. Pentru a profila instituţia de pregătire a cadrelor didactice pentru şcoala de 7 (8) ani în lumina condiţiilor enunţate, trebuie stabilit şi modul de predare în această şcoală. Se va extinde, prin urmare, sistemul actual al predării tuturor obiectelor dintr-un an de către acelaşi învăţător (existent, în prezent, la clasele I-IV) şi la clasele V-VII (VIII) sau, dimpotrivă, se va generaliza sistemul de predare, pe specialităţi, cu mai mulţi profesori şi la clasele mai mici ? Nu încape nici un fel de îndoială că un nivel ridicat de predare nu poate fi asigurat de către un învăţător enciclopedist, căruia să i se încredinţeze predarea tuturor obiectelor dintr-o clasă , generalizarea sistemului de predare, pe clase devine deci imposibilă. Analizînd a doua alternativă, predarea pe specialităţi şi la clasele mai mici, experienţa ne arată că acolo unde s-a organizat predarea educaţiei fizice şi muzicii pe specialităţi din clasa I-a, rezultatele sunt mult mai bune decît în cazul predării acestor obiecte de învăţătorul clasei. Predarea pe obiecte, efectuată de cadre specializate şi cu studii superioare, încă de la clasa I, ar ridica indiscutabil nivelul pregătirii elevilor la toate obiectele de învăţămînt, ar asigura dezvoltarea tu,uturor posibilităţilor copiilor şi în acelaşi timp ar evita situaţia care se constată în prezent în multe cazuri în care învăţătorul, acordînd o mai mare atenţie unui obiect sau altuia, după preferinţele şi cunoştinţele lui, îngustează implicit sfera de pregătire a elevilor, ducind la formarea lor unilaterală. In acest sistem şi obiectele de învăţămînt de la clasele LIV ar putea fi predate potrivit cerinţelor şi importanţei pe care o au în planul de învăţămînt. Practic, în prezent, în multe şcoli unele obiecte de învăţămînt şi îndeosebi muzica, desenul, educaţia fizică, pentru predarea cărora se cer şi anumite aptitudini, pe care învăţătorul nu le are totdeauna, sînt neglijate, ceea ce prejudiciază formarea multilaterală a copiilor, fapt care se resimte abia în clasa I a V-a, cînd încep să fie predate de către profesori de specialitate. Problema continuităţii în muncă, care la clasele mici se pune mai mult decît la alte vîrste, se poate în general asigura prin încredinţarea sarcinii de diriginte profesorului care a predat limba romînă şi aritmetica la clasele I-II şi care, la restul claselor, va preda obiectul specialităţii sale. Prin sistemul de predare pe specialităţi de la clasa I s-ar înlătura şi pragul care există în prezent între clasa a IV-a şi a V-a, când are loc trecerea de la predarea obiectelor de către un singur învăţător la sistemul de predare pe specialităţi, cu mai multe cadre didactice, prag care există în prezent datorită sistemului actual de pregătire a cadrelor didactice. Introducerea predării pe specialităţi de la clasele mai mici creează posibilitatea constituirii unor catedre complete chiar şi la şcolile cu un singur rînd de clase I-VIII, ceea ce ar asigura predarea la un nivel corespunzător a tuturor disciplinelor şi evitarea pe viitor a fluctuaţiilor de cadre didactice. Ţinînd seama de condiţiile arătate, privind sistemul de pregătire a cadrelor didactice pentru şcoala de 8 ani, instituţia corespunzătoare necesităţilor actuale este institutul pedagogic de 3 ani, la care viitoarele cadre didactice vor primi o pregătire corespunzătoare. Institutele pedagogice de învăţător, cu durata de 2 ani, şi şcolile pedagogice de învăţători cu durata de 6 ani, care pregătesc învăţători pentru toate specialităţile ce se predau la clasele I—IV, fără a adînci nici una din ele, nu pot servi ca bază pentru a clădi pe ele institutele de viitor ale colii noastre populare, obligatorii, de 8 ani. Rezolvînd pregătirea cadrelor didactice pentru şcoala de masă unică de 8 ani printr-o singură instituţie, institutul pedagogic de 3 şi în viitor de 5 ani, se realizează principiul concordanţei între sistemul de pregătire a cadrelor didactice şi structura organizatorica a şcolii în perioada de desăvîrşire a construcţiei socialismului în patria noastră. AM ÎNCERCAT să prezentăm, în linii generale, principalele probleme pe care le ridică trecerea la şcoala generală de opt ani, supuse discuţiilor cu prilejul consfătuirilor cadrelor didactice, învăţătorii şi profesorii din întreaga ţară au primit cu viu interes aceste propuneri ale Ministerului Învăţămîntului şi Culturii, văzînd în ele primul pas către înfăptuirea uneia dintre cele mai importante sarcini trasate învăţămîntului de Congresul al III-lea al Partidului Muncitoresc Român. Ei au făcut numeroase propuneri şi sugestii pe baza cărora se vaîmbunătăţi planul de învăţămînt şi programele şcolii de opt ani. E prematur să se facă o trecere în revistă a acestora (numărul propunerilor concrete, ce se cer temeinic şi cu grijă studiate, se ridică la cîteva mii). Cert este faptul că profesorii şi învăţătorii din întreaga ţară au adus o contribuţie importantă, prin experienţa lor, la perfecţionarea măsurilor privind dezvoltarea învăţămîntului în patria noastră. Red. Notă : Articolul de mai sus are la bază expunerea făcută de acad. prof. Ilie Murgulescu, ministrul învăţământului şi Culturii. Problemele principale privind trecerea la şcoala generală de 8 ani. P I P A L I U Lecţie de vioară (Şcoala medie de muzică nr. 2 din Bucureşti). SPORT Victoria tehnicii A TOTDEAUNA, meciul dintre Dihnamo-bucureşti şi C.C.A. a adunat în tribune zeci de mii de spectatori. Pe o vreme răzbunătoare, care a transformat terenul într-o mlaştină — ca să nu spunem patinoar, — jucătorii s-au străduit să ofere celor de ţaţă un spectacol de zile mari. Ei au reuşit, pentru că în joc era titlul de campion republican şi mai ales marea rivalitate dintre cele două cluburi — de departe cele mai bune din ţară în anul acesta. Partida a început furtunos. Ruşii au pornit în trombă, cunoscînd faptul că fundaşii militari se încălzesc mai greu, într-un minut scorul era de 1—0, Voicescu fiind silit să scoată mingea din plasă după un şut fulgerător al lui Prăjilă (pierit după aceea în anonimat). Se părea că vom înregistra o cădere cumplită a albaştrilor, pentru că atacurile echipei Daaao aveau viteza electricităţii. Dar... N-au trecut 3 minute şi o incursiune violenta a lui Cacoveanu pe dreapta produce derută in careul roşilor. Constantin, irezistibil la loviturile cu capul trimite balonul în poarta lui Uţu (cam neinspirat în acest meci). Echilibrul fusese restabilit. Jocul liniei de mijlocași Jenei Bone (acesta din urmă — un adevărat tractor pe teren alunecos) este superior compartimentului mijlociu al adversarilor și atacurile dinamoviste se sting unul după altul. Se vede bine că tehnica individuală își spune cuvîntul. Mingea e purtată de pe o parte a terenului în cealaltă cu un control desăvirşit. Scorul devine 2—1 pentru C.C.A. după citeva faze uluitoare. Emoţiile sonore ale celor două galerii ambiţonau şi mai mult pe atleţii în tricouri. La un contraatac, Ene Iu trimite balonul printr-o dublă talpă în plasă. Arbitrul Andrei Rădulescu anulează golul pe motiv de atac periculos. După noi, panelul a fost valabil, deşi recunoaştem că intervenţia dinamovistului putea pune în primejdie picioarele adversarilor. Oricum, ajunşi aici, se poate vorbi de un moment psihologic, pentru că imediat Tătaru înscrie puternic, la o fază excepţională. Este 3—1 pentru albaştri Titlul de campion aparţine de pe acum militarilor ! Repriza a H-a e mai puţin dinamică. Roşii atacă repetat. Linia de fund a C.C.A.-ului dă semne de oboseală. La un corner, Nunweiller III înscrie şi golul e anulat pentru că se constată că mingea intrase pe afară în poarta lui Voinescu (lucru destul de bizar !) Presiunea echipei din Ştefan cel Mare creşte şi inevitabilul se produce. Stoperul dinamovist înscrie. E 3—2. Fluierul final marchează victoria militarilor. Tumbe, îmbrăţişări. Bravo C.C.A.! Tehnica şi echilibrul dintre compartimente, maturitatea în gîndirea tactică şi-au spus cuvîntul. L ____ Eugen Barbu