Contemporanul, iulie-decembrie 1977 (nr. 26-52)

1977-07-01 / nr. 26

RĂSPUNDERE COMUNISTA NTREAGA noastră viaţă socială, po­litică, economică, culturală eviden­ţiază o mare varietate şi complexi­tate de probleme a căror rezolvare in spirit ştiinţific, revoluţionar imi pune, logic, continua raportare la principiul afirmării rolului conducător al parti­dului. Vastă, opera de construire a noii societăţi este, în acelaşi timp, expresia voinţei şi pute­rii întregului popor, a naţiunii noastre strins unite în jurul ideii de progres şi bunăstare. Vastitatea construcţiei este expresia rigorii în gindire, ritmul şi pasiunea de a o înfăptui sunt rodul conştiinţei socialiste. Am înţeles şi înţe­legem tot mai bine că această operă măreaţă este realizată pentru om, se realizează prin om. Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la recenta plenară a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, bogăţia de idei, spiritul ei profund revoluţionar a deschis pen­tru noi o nouă cale de înţelegere adincă a ceea ce înseamnă in climatul nostru social-politic răspunderea partinică, atît pentru ceea ce se făureşte in domeniul construcţiei materiale, cît şi pentru ceea ce­­se edifică in domeniul activi­tăţii spirituale. Democraţia noastră socialistă este democraţia răspunderii colectivităţii şi a fiecărui om în parte. Ea funcţionează, sau trebuie să funcţioneze cu un mai mare randament — şi aceasta depinde de noi, de responsabilitatea fiecăruia — şi la ni­velul cuvîntului, purtătorul înspre noi şi înspre lume al ideilor noastre, al filozofiei proprii socie­tăţii pe care o construim — materialismul dialec­tic şi istoric. Adversari ai închistării, ai vechiului, a tot ceea ce este retrograd, noi nu putem fi decît adversari şi ai comodităţii in grndire, ai propriei noastre comodităţi, dar şi a altora, noi nu putem fi decît şi adversarii, situaţi ferm pe poziţia partidului, ai „pasării“ responsabilităţii, ai re­fugiului în apolitic. Afirmarea cu claritate a principiilor partidului, situarea cuvîntului scris sau vorbit cu destinaţie spre mase la nivelul exigenţelor majore ale umanismului ce ne este propriu sunt forme directe ale participării noas­tre la edificarea societăţii socialiste şi comu­niste in România, sunt expresia militantismului ce trebuie să ne caracterizeze fiecare acţiune, opţiune, poziţie în forumul literelor şi artelor ro­mâneşti. Aplicînd Hotăririle plenarei C.C. al P.C.R., ne apropiem şi mai mult de menirea şi condiţia noas­tră ; vom distinge cu mai mare claritate răul de bine, vom putea vedea mai uşor neîmplinirile şi le vom aborda intr-un spirit mai activ, cu forţe sporite. Avem o singură concepţie filozofi­că — materialismul dialectic şi istoric. Ea consti­tuie forţa noastră, prin ea ne definim ca revo­luţionari comunişti, ca militanţi hotărîţi pe fron­tul­­ ideilor, adevărului şi frumosului, pentru a­­firmarea valorilor ce constituie emblema reali­tăţii noastre spirituale — o realitate în numele căreia responsabilitatea comunistă este expresia modului nostru de a fi, a gîndi şi a acţiona. - Cîntec şi rod Fericit cel ce ştie să evite deplin şi înalt pînă-n ceasul tîrziu, cel cu ochiul mereu înflorit de azurul luminind ca un crin veşnic viu. Fericit cel ce zilei îi pune pe frunte rodul trudei, cu frunte curată ; o grădină-i revarsă atunci în priviri necuprinderea lumilor, toată. Fericit cel cu ochiul intr-una deschis spre cuvintele omului, cu izvoare în ele , un poem totdeauna pe buze-i rodește corola cerului pur, uimitoarele stele. Haralambie ŢUGUI __________II________J in zilele de 28-29 iunie 1977 s-au desfăşurat lucrările plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi Consiliului Suprem al Dezvoltării Eco­nomice şi Sociale, desfăşurate sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România. .«în' Opinia publică - şcoală a virtuţilor civice M­­ANIFESTAREA opiniei publice ca factor de progres si de ac­ţiune socială constituie una dintre cele mai semnificative expresii ale struc­turii si caracteristicilor unei societăţi, ale forţei ei politice, sociale si mora­le. In manifestarea opiniei publice se concentrează ca într-un focar nivelul dezvoltării social-politice, culturale a unui popor, a unei clase şi categorii sociale, a fiecărui om, gradul de unitate şi coeziune a unei societăţi sau grup social. Opiniile şi atitudinile oamenilor sunt o oglindă vie a conştiinţei lor politice­, a educa­ţiei lor morale, a culturii şi sistemu­lui de valori pe care îşi întemeiază existenţa, a spiritului de responsabi­litate si participare socială, de anga­jare in rezolvarea treburilor publice. Se poate spune că, în ceea ce ne in­teresează direct, opinia publică este una dintre cele mai concrete şi mai palpabile expresii şi exteriorizări ale conştiinţei sociale şi, deci, un „indi­cator“ al dezvoltării conştiinţei socia­liste a oamenilor muncii din ţara noastră. Opinia publică apare ca sin­teză a conştiinţei şi acţiunii sociale şi tocmai în aceasta rezidă marea ei im­portanţă şi forţă social-politică, cu deosebire în societatea noastră socia­listă. Ar însemna să rămînem însă la o reprezentare simplistă şi idilică dacă am considera opinia publică ca un produs spontan al vieţii economico-so­­ciale sau ca un fenomen cu totul omo­gen şi unitar, lipsit de contradicţii şi disfuncţionalităţi. O opinie publică înaintată şi activă nu poate fi decit rodul unui proces social relativ înde­lungat, al unui climat moral-politic stimulator, al educării oamenilor în spiritul responsabilităţii şi participării sociale, al atragerii lor tot mai ample la opera de conducere şi perfecţionare a vieţii sociale, la elaborarea şi înfăp­tuirea conştientă a politicii partidului şi statului. Este un merit al partidului nostru de a fi acţionat convergent, pe toate aceste planuri, deschizînd drum larg procesului de formare şi afirma­re a opiniei publice socialiste, in tota­litatea dimensiunilor si funcţiilor ei sociale, de a fi creat un sistem de noi instituţii sociale, politice si culturale care permit acţiunea directă a opiniei publice în organizarea si conducerea vieţii sociale, în întreaga viaţă social­­politică. In mod unitar, prin măsurile de perfecţionare continuă a sistemului so­cial-politic al democraţiei noastre so­cialiste s-a valorizat tot mai intens si mai amplu rolul opiniei publice din tara noastră ca factor de participare politică, cetăţenii patriei fiind atraşi la dezbaterea, elaborarea şi consacra­rea proiectelor definind programul şi politica economică, socială si cultura­lă a tării, precum si la luarea deci­ziilor in diferite sectoare de activitate. S-a creat un cadru adecvat, profund democratic şi stimulator, pentru pu­nerea în valoare a opiniei publice ca formă de control social, ca mijloc de acţiune pentru respectarea întocmai a normelor şi legilor proprii societăţii noastre, atit de către cetăţeni, cît şi de către toate instituţiile, pentru apli­carea integrală a hotărîrilor partidu­lui și statului, pentru promovarea le­galităţii socialiste. Ampla activitate de aşezare a rela­ţiilor sociale pe baza principiilor şi Ion DRAGAN (Continuare în pag. 2) ftoMori din toci« (orii«, uniți­») ! Cultura populară RED în cultura popu­lară, cu omenescul ei direct şi cu mijloacele ei mai puţin protocolare, tot atîta cit cred şi în cultura sistematică, încadrată în norme academice, bazată pe erudiţie şi exegeză. Popularizare nu înseamnă numaidecît concesie sau abate­re de la demnitatea severă a cunoaşterii. Dimpotrivă ! Prin popularizare, cunoaşterea se confirmă. Mai precis , această cunoaştere îşi atinge o ţintă, dobîndeşte ceva din încununa­rea ei necesară. Urmărim prin cunoaştere, nu oficieri distante, nu urcări solemne în turnuri de fildeş, ci pătrunderi limpezi, pe­remptorii, în fapte şi înţelesuri comune din care trebuie să ne alcătuim cu ordine viaţa spiri­tuală. Este în esenţa sa, ca şi in destinaţia lui elementară, ca actul de cultură să fie activ şi generos. Il datorăm ca atare semenilor noştri, condiţiei noas­tre morale ca făpturi sensibile şi ginditoare, ideii de umanita­te în genere. Altminteri, riscăm ca totul să­­ devină prezumţie, puţind astfel să încercuiască realitatea în constringeri for­male şi să transforme drepturi suverane ale minţii comune în privilegii sentenţioase. Popularizarea, bineînţeles, comportă opere scrise. Nu mai puţin, insă, ea reclamă şi acţiu­ne orală. Lucrurile scrise au pu­tere prioritară în ce priveşte în­văţarea conceptelor ; cele vor­bite sunt mai în măsură decît celelalte să producă participa­re afectivă. Cele două dimen­siuni îşi sunt complementare. E o materie, aceasta, în care argu­mentul logic se cere întregit cu unul psihologic. Scrisul, oricum, rămine pe planuri mai reci, mai abstracte ; vorbirea, in schimb, poate fi caldă şi solicitantă. Popularizarea, în fond, nu se mărgineşte la simple receptări de idei şi cunoştinţe ; ea impli­că şi un anume climat sufletesc, cu asocieri şi adeziuni intime, cu reacţiuni aproape naturale, intrate parcă in felul nostru spontan de a fi. Ce rost înţeleg să atribui acestor consideraţii ? Vreau ca în lumina lor să schiţez un plus Ion ZAMFIRESCU (Continuare în pag. 2) in paginile 1-7 : PUTEREA CLASEI MUNCITOARE reportci-ancheta de FLORIN COSTINESCU

Next