Contemporanul, ianuarie-iunie 1981 (nr. 1-26)
1981-01-01 / nr. 1
f ! Bună vestire — Io ziua Republicii — Ai îmbrăcat o blană de hermină De ziua ta, o, preafrumoasă ţară, E luminosul semn c-o să ne vină O plină de splendoare primăvară. Seminţele string tainic din pămint Şi zeama vieţii urcă-n rădăcină. Ca să-nflorească dupâ-acest veşmînt Trei anotimpuri rodnice-n lumină. Acesta ţi-e destinul, Românie, Din muncă să te-nfrupţi cu bucurie : De ziua ta eu văd bună vestire Din lut, din hărnicie şi din fire. Mihai BENIUC Ţăranii . Ţăranii care nu şi-au pierdut încă ţârania, din ce in ce ei sunt mai voievozi şi nici că le mai pasă cerului tăria care-i apasă cu irozi. Ei nasc din cimp nu griu, ci adinci cuvinte numite pe la noi că sunt române, un fel de altfel de morminte pentru-nălţimi de munţi păgine necercetate de desculţi şi repetate de vreo umbră a vulturilor celor mulţi ce se rotesc, se rotesc, se rotesc, se rotesc, ce ne fură oaia cu gheare, dar nu ne pătează cu făptura. Nichita STANESCU împodobirea-n decembre „...şi se-adincesc noi chipuri in chipul meu diurn, precum abia ghicite inelele-n Saturn ; oprite paterni iarăşi, fruct aspru, mă culeg in incetate doruri din singele-mi întreg, iar clipa mă subţie găsindu-mă cu-ncetul şi din fiinţa tainei işi face drum Poetul, (Cel stringător de imnuri - în bocete şi ode - pe căile azure la-naltele golgote : câmbietor e-acolo un arbore de gind cu crengile spre piatră, cu fructele-alergind). El e ca magul care tăcut și-aprinde steaua din fruntea-i ce scinteie cind, potopit de neaua... Decembre stă-n tăria de început şi încă e prag de împlinire din lacrimă adincă şi ţărm alin de seve, culcuş întremător la fiara ostenită gindind un vinător — Decembre intră-n suflet : a pus in răstignire cind ochiul urii cade la piatra de iubire. Ce fastuos pe umăr mantia-n faldul gri ! Decembre mi-o aduse cind semnul se ivi -şi iată : chipuri cintă in chipul meu diurn, precum abia ghicite inelele-n Saturn şi sunt ca magul care tăcut ’şi-aprinde steaua din fruntea-i ce scinteie cind, potopit de neaua...“ Radu CARNECI Virgil TEODORESCU - Un cercel de cireşe iarnă ca un pian alb pălmuit de Crivăţ uluind fiinţele şi inventind bocancii aici şi aiurea şi aspirind o absenţă de păsări de baltă. Şi acest oraş nins care aşteaptă să-i smulgi din ţiţeni uşa Ianuarie coboară in ţările mici zăpada miroase a secolul XIV Fie ce-o fi, rai sau infern, fie amurgul o biată lanternă meargă camioanele mai brutal prin mintea realităţii treacă buldozerul peste poezia mea şi treacă trecătorii prin gulerul străzii Eu tot imi atim la ureche un cercel de cireşe două picături de singe din vremurile mindriei seduse Ovidiu GENARU Desen de SABIN BALAŞAV Desen de ELENA BOARIU S CONTEMPORANUL Pridvor de anul nou Noroc s-aveţi de-o casă din simburi de cais cu o cascadă verde de umbră la ferestre, o casă mai frumoasă ca lăzile de zestre cu-adinci incrustaturi străvechi de vis. Lingă o vale ca un ochi deschis, cu gene lungi, să vă aducă ani pridvorul născocit de Brâncoveanu, înalt şi cizelat, profund, concis. Sâ-ncapă-n el priveliştile toate, istoria să-ncapă-n el, să-ncapă pămint şi aer, flacără şi apă, rotundu-ntreg al ţării nestemate. Să-ncapă zborul ceasului de faţă, să-ncapă, contopită, năzuinţa de a ne păstra întreagă puterea şi fiinţa in străvezia noastră dimineață. Certitudine Din plopii-nalţi - zvelte tulpini de steaguri - pînâ la orizontul conturat frumos fluturâ-o pinzâ-ntinsâ şi albastră : e pacea Peste pămintul roditor şi negru in fericirea brazdelor mănoase sint picuri de lumină scinteind : e viitoarea piine Sub pinii verzi, printre tăcute pietre, aleargă intruna piritaşul gureş iar alergarea lui e infinită : o certitudine MAJTÉNYI Erik In româneşte de Dim. RACHICI Un timp eroic E patria o aripă in zbor impodobită-n floare ţi lumină Mirifică, proteică grădină Născută din visare ţi din dor. E dimineaţă-n suflete ţi-azur Şi cintec fărâ seamăn, de victorii Ce urcă pe-ale muncii traiectorii Sub cerul limpede ţi pur. Nestinsă vrere-i, ce mlădie-n fapte Durabil, ale vieţii semnături - Pecete omeneştilor suduri — Cu viitorul sigure contracte. E patria statură vie, demnă, înaripatul gind cutezător, Coloană din trecut spre viitor Şi-a libertăţii flamură eternă. E patria sublimul orizont In care omu-ţi află drept, statura, Cînd se-nveţmintă-n falduri noi natura Din plai de Olt ţi pină-n vechiul Pont In ctitorii de gind ţi de metal Şi-n demnitate ne petrecem viaţa Ceasul iţi spune clipa triumfal Un timp eroic iţi arată faţa, Mărită Ţară, bună dimineaţa ! Nicolae DRAGOŞ în chip de baladă aminte adu-ţi dintr-un an spre acele târimuri mai dute de-un vechi cimitir scoţian cu ierburi ţi pietre pierdute o viaţă ţi nu-i de ajuns o lume ţi n-ar fi in stare să afle ţinutul răspuns la ultima lor întrebare istorii în ziduri se scriu pe străzi cu nume ilustre un timp se arată mai viu ţi vine spre noi să ne mustre praşul in aur e prins mai tremură voci voevodale ţi turnuri râstoarnă-n adins măreţele umbre pe dale ţi cum in tomnaticul gind o ţară din vremi depărtate-i se-aude ţi toaca botind încolo pe dealul Galatei ţi straniu mai sună ţi-n van poveştile tale ţtiute de un vechi cimitir scoţian cu ierburi şi pietre pierdute Ion HOREA A nins în România A nins in România bărbăteşte, (cum zic transilvănenii unui lucru făcut ţi bine ţi la vremea potrivită), in ţara Munţilor Carpaţi e iarnă, venită parcă din letopiseţe, din Ponticele lui Ovidiu, o iarnă inundind ţi munţi ţi oameni cu albul ei imaculat, o iarnă grea ţi bătrinească, să crească griul drept sub ea. Podurile-s parcă mulţimi de Cosinzene inveţmîntate-n straie de argint, ţi munţii parcă-s jilţuri de voievozi bătute-n nestemate ţi argint în care soarele se-aţează ca un viteaz pentru o clipă de odihnă, după o bătălie ciţtigată. Cimpia-i un alt cer, mai pămîntean, un cer in care albastrul se-oglindeşte ca un părinte-n ochii propriului său fiu, un cer insăminţat cu urme de picioare de oameni, de lupi, de căprioare... Doar mulite carpatine, toate, nu ostenesc cu seva lor s-adape trunchiul bătrinului Danubiu, potrivnic gerului in mersul lui spre mare. Şi omul, muncitorul ţi ţăranul, iţi văd de treburi. E iarnă. Radu SELEJAN ......... ■ ' I .........----- -