Contemporanul, ianuarie-iunie 1988 (nr. 2-26)

1988-01-15 / nr. 3

Nr. 3 (2 148) 15 IANUARIE 1988 16 PAG.­­ 3 LEI RĂSPUNDERILE CULTURII ARA a intrat un an­­nou, intr-o deplină unitate de gînd şi fap­tă, pregătind şi clă­dind, prin munca de fiecare zi a fiilor ei, viitorul luminos al României socia­liste. Conferinţa Naţională a partidului, organismele democraţiei muncitoreşti-re­­voluţionare şi Marea Adunare Naţională au aprobat planurile şi programele de activitate pentru anul 1988, au stabilit măsurile necesare în vederea lichidării lipsurilor care s-au manifestat în acest an, îmbunătăţirii activităţii în toate do­meniile şi trecerii cu hotărîre la înfăp­tuirea neabătută, încă din prima zi a noului an, a obiectivelor de dezvoltare economico-socială a patriei noastre. Me­sajul de Anul Nou al secretarului ge­neral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, adresează fiecărui cetăţean din România, prin litera şi spiritul său, îndemnul insufleţitor de a reflecta, cu sentimentul omului stăpîn pe destinele ţării sale, asupra măreţelor obiective ale edificării socialiste şi comuniste, în etapa pe care o străbatem, de a analiza cu răs­pundere propriul nostru aport la această operă istorică, modalităţile optime de a ne implica în ea. „Sunt bine cunoscute de toţi oamenii muncii — spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu —, de întregul popor obiectivele noului an. Acum, hotăritor este să trecem cu fermitate la buna or­ganizare a activităţii in toate sectoarele, să perfecţionăm conducerea şi să acţio­năm cu cea mai înaltă răspundere revo­luţionară, să intărim ordinea, disciplina, să facem astfel ca fiecare, la locul său de muncă, să facă totul pentru înfăp­tuirea neabătută a tuturor planurilor şi programelor care asigură dezvoltarea ge­nerală a patriei, ridicarea nivelului de trai material şi spiritual al întregii na­ţiuni — ţelul suprem al politicii partidu­lui, esenţa societăţii socialiste multilate­ral dezvoltate". Pe întreg cuprinsul ţării, nutrind con­vingerea profundă că nu există omagiu mai potrivit şi mai încărcat de conţinut adus patriei, partidului, conducătorului iubit decît munca avîntată, înalta com­petenţă profesională, afirmarea plenară a spiritului revoluţionar, oamenii muncii îşi sporesc eforturile pentru a obţine noi succese, pentru a asigura ridicarea Româ­niei la un nivel tot mai inart de dezvol­tare economică şi socială. După cum sublinia, însă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ecretarul general al partidului, în ma­gistratul Raport la Conferinţa Naţională a partidului, s-a ajuns la o anumită ră­­mînere în urmă a nivelului ideologic, po­litic şi educativ faţă de cel al dezvoltării forţelor de producţie, al societăţii noastre in general. „Este necesar — sublinia to­varăşul Nicolae Ceauşescu — să anali­zăm, cu toată seriozitatea, această stare de lucruri, să tragem concluziile cores­punzătoare şi să trecem cu hotărire la îmbunătăţirea activităţii politico-educa­tive, la ridicarea nivelului ideologic al partidului şi, în primul rînd, al cadrelor de partid. Trebuie să nu uităm nici un moment că, pentru a asigura înfăptuirea Programului partidului, înaintarea spre comunism, este necesară dezvoltarea pu­ternică a conştiinţei revoluţionare, ridi­carea continuă a nivelului politico-ideo­logic, a conştiinţei socialiste a comunişti­lor, a tuturor oamenilor muncii". In acest spirit este, trebuie să fie orientată acti­vitatea culturală, de aici rezidă princi­palele răspunderi ale culturii contempo­rane, ale marelui Festival al muncii şi al creaţiei libere „Ciitarea României“. Răspunderile culturii sînt mai complexe şi mai generoase, astăzi, decît oricînd. Ele au un temeinic fundament ideologic, fiind intr-o strînsă şi organică relaţie cu imperativele social-politice ale timpului de efervescentă zidire socialistă pe care îl trăim. Ele au o pregnantă încărcătură filosofică, fiind investite cu sevele fer­tile ale unei revoluţionare şi realiste concepţii despre lume şi viaţă. Ele au profunde implicaţii morale, servind ţelul nobil al unor durabile fapte de conşti­inţă. Ele au sigure finalităţi civice, în consens cu democratismul muncitoresc­­revoluţionar al societăţii noastre contem­porane. Şi ele trebuie să aibă, desigur, pecetea unei sigure valori estetice, pen­tru că — după cum bine se ştie — fap­tul de cultură, adevăratul fapt de artă, nu poate fi edificat fără o superioară conştiinţă artistică. în ultimă — şi pri­mă, de fapt — instanţă, răspunderile culturii, in prezentul societăţii noastre, au generozitatea şi largile deschideri de orizonturi ale răspunderii comuniste. Călin CALIMAN . u­m 3,3LI. Către patria sa De-a pururi Carpaţii, de-a pururi Marea cea Mare, de-a pururi Dunărea - ţi intre aceste semne heraldice naturale ale eternităţii româneşti, eternul Mihai Eminescu . Nimic n-a fost mai firesc decit naşterea Lui aici, după ce, din fintirile adinei ale dăinuirii noastre, au irumpt lumina şi cintecul înfăşurate pentru totdeauna in faldurile strălucitoare ale Mioriţei . Egalul veşniciei existente in tot ce mişcă pe acest pâmint, Mihai Eminescu este numele geniului poporului român scris de respiraţia timpului, sus, intre stelele fixe ce veghează spaţiul de taină al limbii române . Există un miracol al intilnirii dintre Cuvint şi Mihai Eminescu : clipa aceea unică a devenit poarta cea mare de intrare in marea poezie a gin­­dului şi simţirii româneşti . Oriunde a privit : spre pămin£ spre văzduh, spre trecut, in prezent, spre viitor, Mihai Eminescu a văzut chipul poporului din care s-a născut ; opera lui întreagă echivalează cu o inegalabilă mărturisire a iubirii Poetului către­­ patria sa . Felul său de a spune că este al poporului român are greutatea since­rităţii, vitalităţii şi vizionarismului operei sale , lacrima de bucurie, precum şi cea de durere a poporului său i-au brăzdat, mărturiseşte opera-i, propriul obraz . La Eminescu nu ne întoarcem, pentru că de el nu ne putem permite să ne îndepărtăm niciodată. Aflindu-ne mereu lingă Eminescu orice plecare din noi este imposibilă... Florin COSTINESCU Sculptură de GHEORGHE D. ANGHEL GIND ÎN IARNĂ ARNA, fără îmblăni­­tele-i cojoace albe, ,fără nămeţii pină la briu sau măcar pină la genunchi, încît exclami împreună cu Villon : „...dar unde sunt zăpezile de­­alt­dată ?“ Da, unde-au rămas, in care copilărie cu sunete de zurgălăi peste ză­pezile neţărmurit albe, sub care ghiceai aşezări, şi oameni, şi zvonul nunţilor de ianuar ?... Să fie pur şi simplu o coincidenţă că de mai mulţi ani încoace, de cind omul,­­stăpîn al atomului şi al fiilor acestuia, întronind pe Terra în dirj­itele experienţe pentru armele nucleare cu toate urmările lor, clima s-a schimbat, influenţind consi­derabil viaţa şi nu doar la suprafaţă ? Da, verile se prelungesc in toamne, aces­tea mănincă diin timpul babei iarna, al cărei păr nu mai încărunţeşte, primăve­­rile ţin doar cîteva săptămini, şi tot aşa incit zăpezile din martie nu ne mai ui­mesc ! Meteorologii, climatologii, ecolo­gii şi alţi oameni de ştiinţă subliniază cu tărie legătura dintre aceste fenomene... Fără-ndoială, a sta la taclale la gura sobei, spunind poveşti cu feţi frumoşi, ilene cosinzene, zmei, pitici şi păsări mă­­iastre nu prea se mai poartă, pină şi in ultima casă din cel mai îndepărtat sat aflîndu-se cel puţin un aparat de radio care aduce omului veşti din lumea în­treagă, informîndu-l despre cite in lună şi în stele, mass-media dovedindu-se, nu o dată, purtătoare de „civilizaţie informa­ţională". Acum, vorbind mai ales de „iarna pe uliţă" şi nu de cea de pe „strada mare“, iar aceasta deoarece anotimpul cel alb se conjugă parcă mai armonios cu ceea ce se mai cheamă incă sat, vom constata că acolo, în vremea aceasta, se pregătesc condiţiile pentru izbinda recoltelor de miine , se repară unelte şi maşini, se duc îngrăşăminte pe ogoare, se selectează se­minţe, se amenajează răsadniţe şi sere, se profită de vremea prielnică şi se fac tăieri în livezi şi vii şi cite şi mai cite încă ! O iarnă activă, deci... Dar griul ? Ce face Măr­a Sa, Gr­ul, în zilele scurte şi nopţile lungi, cînd cei tineri mai au timp să treacă şi pe la discotecă, iar cei ,,bătrini“ să citească mai atent ziarul ori să asculte ultimele ştiri ? El, griul, această minunată fiinţă vege­tală, e un viteaz ! Rădăcinile-i se adincesc gingaşe şi puternice în trupul pămintului părinte, în timp ce fruntea-i sărută lică­rul astrelor, visindu-se lan larg şi înalt, unduindu-se verde, apoi auriu, apoi în treierişul de taină, rîu nesfîrşit de boabe, apoi piinea cea de toate zilele pe masa omului ! Frumos ! O viaţă într-un fir de grîu !... Şi totuşi mai aştept, nădăjduind acele zăpezi calme şi bune, şi binefăcătoare, acoperind totul : pămintul şi sufletele, pu­­rificîndu-ne privirile, acoperind, poate, definitiv acele cîmpuri de tunuri şi bombe, şi rachete, şi moarte ! Da, apoi va veni primăvara cu năvala-i de muguri, şi frunze, şi flori, şi cîntece, şi marile iubiri !... Radu CÂRNECI „U. r."■ ■!—!—. ' T» ■ ------■ ................. I ■ Reflecţii — de Mare NICOA­­RA, AI. STARE, Marta BARBULES­­CU, Victor NEUMANN (2) 0 In­­văţâmintul, educaţia ţi progresul social de Marin TRAISTARU (3) 0 Viaţa spirituală a judeţelor ţi localităţilor ţării : Iaşi, Bacău, Va­lea Jiului, Vîlcea, Satu Mare, Cra­iova, Cluj-Napoca, Teleorman (4-5) 0 Orizont medical - articole, eseuri, sinteze de prof. dr. Radu PĂUN, dr. Adrian RESTIAN, dr. Mihail MIHAILIDE, dr. Arcadie PERCEK, dr. Daniel DANIEL (6-7) 0 Eminesciana - semnează Aure­lia RUSU, Constantin COSMAN, Marcel MARCIAN, Adrian PAU­­NESCU, Ion SEGARCEANU, Geor­ge CHIRILA (8 9,10) 0 „Contem­poranul d­in dialog — două pagini la dispoziţia cititorilor (12-13) 0 Taxa de timbru­­ de Adrian PAUNESCU (15).

Next