Contemporanul, ianuarie-iunie 1988 (nr. 2-26)
1988-01-15 / nr. 3
Nr. 3 (2 148) 15 IANUARIE 1988 16 PAG. 3 LEI RĂSPUNDERILE CULTURII ARA a intrat un annou, intr-o deplină unitate de gînd şi faptă, pregătind şi clădind, prin munca de fiecare zi a fiilor ei, viitorul luminos al României socialiste. Conferinţa Naţională a partidului, organismele democraţiei muncitoreşti-revoluţionare şi Marea Adunare Naţională au aprobat planurile şi programele de activitate pentru anul 1988, au stabilit măsurile necesare în vederea lichidării lipsurilor care s-au manifestat în acest an, îmbunătăţirii activităţii în toate domeniile şi trecerii cu hotărîre la înfăptuirea neabătută, încă din prima zi a noului an, a obiectivelor de dezvoltare economico-socială a patriei noastre. Mesajul de Anul Nou al secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, adresează fiecărui cetăţean din România, prin litera şi spiritul său, îndemnul insufleţitor de a reflecta, cu sentimentul omului stăpîn pe destinele ţării sale, asupra măreţelor obiective ale edificării socialiste şi comuniste, în etapa pe care o străbatem, de a analiza cu răspundere propriul nostru aport la această operă istorică, modalităţile optime de a ne implica în ea. „Sunt bine cunoscute de toţi oamenii muncii — spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu —, de întregul popor obiectivele noului an. Acum, hotăritor este să trecem cu fermitate la buna organizare a activităţii in toate sectoarele, să perfecţionăm conducerea şi să acţionăm cu cea mai înaltă răspundere revoluţionară, să intărim ordinea, disciplina, să facem astfel ca fiecare, la locul său de muncă, să facă totul pentru înfăptuirea neabătută a tuturor planurilor şi programelor care asigură dezvoltarea generală a patriei, ridicarea nivelului de trai material şi spiritual al întregii naţiuni — ţelul suprem al politicii partidului, esenţa societăţii socialiste multilateral dezvoltate". Pe întreg cuprinsul ţării, nutrind convingerea profundă că nu există omagiu mai potrivit şi mai încărcat de conţinut adus patriei, partidului, conducătorului iubit decît munca avîntată, înalta competenţă profesională, afirmarea plenară a spiritului revoluţionar, oamenii muncii îşi sporesc eforturile pentru a obţine noi succese, pentru a asigura ridicarea României la un nivel tot mai inart de dezvoltare economică şi socială. După cum sublinia, însă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ecretarul general al partidului, în magistratul Raport la Conferinţa Naţională a partidului, s-a ajuns la o anumită rămînere în urmă a nivelului ideologic, politic şi educativ faţă de cel al dezvoltării forţelor de producţie, al societăţii noastre in general. „Este necesar — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — să analizăm, cu toată seriozitatea, această stare de lucruri, să tragem concluziile corespunzătoare şi să trecem cu hotărire la îmbunătăţirea activităţii politico-educative, la ridicarea nivelului ideologic al partidului şi, în primul rînd, al cadrelor de partid. Trebuie să nu uităm nici un moment că, pentru a asigura înfăptuirea Programului partidului, înaintarea spre comunism, este necesară dezvoltarea puternică a conştiinţei revoluţionare, ridicarea continuă a nivelului politico-ideologic, a conştiinţei socialiste a comuniştilor, a tuturor oamenilor muncii". In acest spirit este, trebuie să fie orientată activitatea culturală, de aici rezidă principalele răspunderi ale culturii contemporane, ale marelui Festival al muncii şi al creaţiei libere „Ciitarea României“. Răspunderile culturii sînt mai complexe şi mai generoase, astăzi, decît oricînd. Ele au un temeinic fundament ideologic, fiind intr-o strînsă şi organică relaţie cu imperativele social-politice ale timpului de efervescentă zidire socialistă pe care îl trăim. Ele au o pregnantă încărcătură filosofică, fiind investite cu sevele fertile ale unei revoluţionare şi realiste concepţii despre lume şi viaţă. Ele au profunde implicaţii morale, servind ţelul nobil al unor durabile fapte de conştiinţă. Ele au sigure finalităţi civice, în consens cu democratismul muncitorescrevoluţionar al societăţii noastre contemporane. Şi ele trebuie să aibă, desigur, pecetea unei sigure valori estetice, pentru că — după cum bine se ştie — faptul de cultură, adevăratul fapt de artă, nu poate fi edificat fără o superioară conştiinţă artistică. în ultimă — şi primă, de fapt — instanţă, răspunderile culturii, in prezentul societăţii noastre, au generozitatea şi largile deschideri de orizonturi ale răspunderii comuniste. Călin CALIMAN . um 3,3LI. Către patria sa De-a pururi Carpaţii, de-a pururi Marea cea Mare, de-a pururi Dunărea - ţi intre aceste semne heraldice naturale ale eternităţii româneşti, eternul Mihai Eminescu . Nimic n-a fost mai firesc decit naşterea Lui aici, după ce, din fintirile adinei ale dăinuirii noastre, au irumpt lumina şi cintecul înfăşurate pentru totdeauna in faldurile strălucitoare ale Mioriţei . Egalul veşniciei existente in tot ce mişcă pe acest pâmint, Mihai Eminescu este numele geniului poporului român scris de respiraţia timpului, sus, intre stelele fixe ce veghează spaţiul de taină al limbii române . Există un miracol al intilnirii dintre Cuvint şi Mihai Eminescu : clipa aceea unică a devenit poarta cea mare de intrare in marea poezie a gindului şi simţirii româneşti . Oriunde a privit : spre pămin£ spre văzduh, spre trecut, in prezent, spre viitor, Mihai Eminescu a văzut chipul poporului din care s-a născut ; opera lui întreagă echivalează cu o inegalabilă mărturisire a iubirii Poetului către patria sa . Felul său de a spune că este al poporului român are greutatea sincerităţii, vitalităţii şi vizionarismului operei sale , lacrima de bucurie, precum şi cea de durere a poporului său i-au brăzdat, mărturiseşte opera-i, propriul obraz . La Eminescu nu ne întoarcem, pentru că de el nu ne putem permite să ne îndepărtăm niciodată. Aflindu-ne mereu lingă Eminescu orice plecare din noi este imposibilă... Florin COSTINESCU Sculptură de GHEORGHE D. ANGHEL GIND ÎN IARNĂ ARNA, fără îmblănitele-i cojoace albe, ,fără nămeţii pină la briu sau măcar pină la genunchi, încît exclami împreună cu Villon : „...dar unde sunt zăpezile dealtdată ?“ Da, unde-au rămas, in care copilărie cu sunete de zurgălăi peste zăpezile neţărmurit albe, sub care ghiceai aşezări, şi oameni, şi zvonul nunţilor de ianuar ?... Să fie pur şi simplu o coincidenţă că de mai mulţi ani încoace, de cind omul,stăpîn al atomului şi al fiilor acestuia, întronind pe Terra în dirjitele experienţe pentru armele nucleare cu toate urmările lor, clima s-a schimbat, influenţind considerabil viaţa şi nu doar la suprafaţă ? Da, verile se prelungesc in toamne, acestea mănincă diin timpul babei iarna, al cărei păr nu mai încărunţeşte, primăverile ţin doar cîteva săptămini, şi tot aşa incit zăpezile din martie nu ne mai uimesc ! Meteorologii, climatologii, ecologii şi alţi oameni de ştiinţă subliniază cu tărie legătura dintre aceste fenomene... Fără-ndoială, a sta la taclale la gura sobei, spunind poveşti cu feţi frumoşi, ilene cosinzene, zmei, pitici şi păsări măiastre nu prea se mai poartă, pină şi in ultima casă din cel mai îndepărtat sat aflîndu-se cel puţin un aparat de radio care aduce omului veşti din lumea întreagă, informîndu-l despre cite in lună şi în stele, mass-media dovedindu-se, nu o dată, purtătoare de „civilizaţie informaţională". Acum, vorbind mai ales de „iarna pe uliţă" şi nu de cea de pe „strada mare“, iar aceasta deoarece anotimpul cel alb se conjugă parcă mai armonios cu ceea ce se mai cheamă incă sat, vom constata că acolo, în vremea aceasta, se pregătesc condiţiile pentru izbinda recoltelor de miine , se repară unelte şi maşini, se duc îngrăşăminte pe ogoare, se selectează seminţe, se amenajează răsadniţe şi sere, se profită de vremea prielnică şi se fac tăieri în livezi şi vii şi cite şi mai cite încă ! O iarnă activă, deci... Dar griul ? Ce face Măra Sa, Grul, în zilele scurte şi nopţile lungi, cînd cei tineri mai au timp să treacă şi pe la discotecă, iar cei ,,bătrini“ să citească mai atent ziarul ori să asculte ultimele ştiri ? El, griul, această minunată fiinţă vegetală, e un viteaz ! Rădăcinile-i se adincesc gingaşe şi puternice în trupul pămintului părinte, în timp ce fruntea-i sărută licărul astrelor, visindu-se lan larg şi înalt, unduindu-se verde, apoi auriu, apoi în treierişul de taină, rîu nesfîrşit de boabe, apoi piinea cea de toate zilele pe masa omului ! Frumos ! O viaţă într-un fir de grîu !... Şi totuşi mai aştept, nădăjduind acele zăpezi calme şi bune, şi binefăcătoare, acoperind totul : pămintul şi sufletele, purificîndu-ne privirile, acoperind, poate, definitiv acele cîmpuri de tunuri şi bombe, şi rachete, şi moarte ! Da, apoi va veni primăvara cu năvala-i de muguri, şi frunze, şi flori, şi cîntece, şi marile iubiri !... Radu CÂRNECI „U. r."■ ■!—!—. ' T» ■ ------■ ................. I ■ Reflecţii — de Mare NICOARA, AI. STARE, Marta BARBULESCU, Victor NEUMANN (2) 0 Invăţâmintul, educaţia ţi progresul social de Marin TRAISTARU (3) 0 Viaţa spirituală a judeţelor ţi localităţilor ţării : Iaşi, Bacău, Valea Jiului, Vîlcea, Satu Mare, Craiova, Cluj-Napoca, Teleorman (4-5) 0 Orizont medical - articole, eseuri, sinteze de prof. dr. Radu PĂUN, dr. Adrian RESTIAN, dr. Mihail MIHAILIDE, dr. Arcadie PERCEK, dr. Daniel DANIEL (6-7) 0 Eminesciana - semnează Aurelia RUSU, Constantin COSMAN, Marcel MARCIAN, Adrian PAUNESCU, Ion SEGARCEANU, George CHIRILA (8 9,10) 0 „Contemporanul din dialog — două pagini la dispoziţia cititorilor (12-13) 0 Taxa de timbru de Adrian PAUNESCU (15).