Contemporanul, iulie-decembrie 1999 (Anul 9, nr. 26-49)

1999-10-14 / nr. 39

fondat în 1881 Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă • Epis­tolar 70 D.SCHLESAR - D. ŢEPENEAG pag. 4 • Feţele, măştile de Val GEORGHIU pag. 8 • Poeme de Cassian Maria SPIRIDON pag. 9 • Conştiinţa matematică şi teologia de G.G. CONSTANDACHE pag. 10 *New-York, New-York de Adina ARSENESCU pag. 11 Ilustram acest număr cu lucrări din ciclul Mythologie de G. BRAQUE g/mmmm rmm Edith­ofdt. Nicolae BREBAN Am citit cu deosebit interes - așa cum o facem întotdeauna când e vorba de un text semnat de Ioan Buduca - articolul colaboratorului revistei noastre din numărul 37 (30 Sept.) intitulat “Viţelul de aur”. Cum ne-a obişnuit încă de la prima, splendida sa carte apărută sub dictatura “După Socrate” - o exegeză a ironiei ce recunoştea printre alţii ca mentori spirituali pe Jankelevich şi R. Enescu - şi textul de care ne ocupăm porneşte de la o premisă incitantâ : ultima organizaţie (apud I. Buduca) era cea a Templierilor care ar fi reunit cele trei virtuţi majore ale umanului organizat în social - spiritualul, războinicul şi mercantilul. Eseistul încearcă să urmărească în ce măsură războinicul şi spiritualul s­­au păstrat ca atare în secolele din urmă şi mai ales în al XIX-lea şi în al XX-lea. Concluzia articolului este că războinicul şi spiritualul ca realităţi dominante în social şi în istorie au fost compromise, distruse pe de o parte prin înfrângerea celor două imperii belicoase - Japonia şi Germania anilor ’30 - dar şi prin un fel de conjuraţie a evreimii internaţionale financiare, în speţă Congresul Mondial Evreiesc, care în 1934 declară “război economic Germaniei” propunând lumii vestice un embargou faţă de produsele economiei naziste. De aici, Buduca trage o concluzie stupefiantă: nu atacul brutal asupra Poloniei din ’39 a declanşat al doilea război mondial ci această hotărâre “financiară” a Congresului Evreiesc. I. Buduca uită foarte repede ocuparea samavolnică a Sileziei, tratatele forţate, brutale cu micile ţări: Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia şi România - Anschluss-ul din ’38 - de fapt ocuparea Austriei, apoi a Cehoslovaciei sub scuza apărării nemţilor din Sudeţi, uită - el, care lăudă asanarea miraculoasă a economiei germane de către Hitler! - că această economie a putut demara cu complicitatea marilor trusturi (Krupp, Siemens, etc.) în vederea unei prevalenţe absolute a industriei de război! Buduca uită încă o dată că, încă înainte de 1934, pentru Hitler în “Mein Kampf’, scrisă în 1923 în închisoarea din Landsberg, cu ajutorul lui Rudolf Hess, două erau, cel puţin, motivele esenţiale ale revanşei pe care viitorul cancelar şi dictator se sprijinea în ideologia sa naţionalistă : duritatea, injustiţia păcii de la Versailles faţă de o Germanie în ruine şi “flagelul” evreimii internaţionale dar şi naţionale care, afirma Hitler, împiedică poporul şi rasa germană să atingă o dezvoltare amplă şi armonioasă. Antisemitismul, rasismul şi imperialismul au fost din totdeauna, în ideologia hitleristâ, pârghiile de forţă ale gândirii şi acţiunii celui de al treilea Reich! Este absolut stupefiant cum I. Buduca încearcă să propună un profil al unui Adolf Hitler pacifist ce (continuare in pag. 2) director Nicolae Breban Anul IX Numărul 39 - serie nouă - (471) - 14 octombrie 1999

Next