Convieţuirea, 2006 (Anul 10, nr. 1-4)
INTERCULTURALITATE
INTERCULTURALITATE sugerează şi apropierea de rugăciune stăruitoare pentru izbăvirea neamului; într-o ritmică abruptă, sacadată, nervoasă, poezia lui Petőfi Sándor este mai războinică, mai agitatorică. Coşbuc, de altfel, într-un articol despre Câmpia Libertăţii de la Blaj şi despre Anul 1848, îl şi numeşte pe Petőfi Sándor poet al entuziasmului războinic: „Era în anul 1848. Ungurii se revoltaseră, constituindu-se într-un stat declarat independent de Austria şi voiau să alipească de Ungaria Ardealul, care pe atunci era principat cu Domnul său, cu dieta sa, cu drepturile sale. Ungurii se sprijineau pe cetăţi puternice, aveau oştiri multe, bani din deajuns, arme destule, apoi aveau oameni politici mari, oratori buni şi poeţi cari înflăcărau poporul. Românii simţeau pericolul, că ei pierd Ardealul, că ungurii vor să-i puie într-un jug nou. Ei ţineau cu împăratul Austriei, împotriva căruia se resvrătiră maghiarii. Românii ar fi stat pe loc, dacă nu i-ar fi silit ungurii să se dea de partea lor. Asta n-au voit s-o facă, şi au trebuit să apuce armele contra ungurilor. Dar românii n-aveau nici cetăţi, nici oşti, nici arme, nici bani, nici oameni politici şi nici poeţi - singura poezie războinică Deşteaptă-te Române a fost scrisă mai târziu, după ce au început vărsările de sânge.” ( George Coşbuc, Câmpia Libertăţii, în „Universul literar”, Bucureşti, An XX. , nr. 9 (4 martie)).