Convorbiri Literare, 1868-69 (Anul 2, nr. 1-24)

1869-01-15 / nr. 22

Iassi, 15 Ianuarie 1869. CONVORBIRI LITERARE. Apare la 1 și 15 a fiecărei luni. Abonamentul pe unu anu in România liberă unu galbenu; in Austria 4 fl. — Abonamentele se făcu in Iassi la Tipografia Societăţii Junimea; in Bucuresci la librăria Soccec & Comp. S U M A R I U. Evreica, novelă de 1­. Leon Negruzzi. (Sfirşit). Mustrarea, poesie de D. M. R. Cornea. Pe o creangă. Spune-mi dile . . . Arătu focu . . . poesii de D-şoara M. Cugler. Romănii din Macedonia şi poesia lor populară de D. I. Caragiani. (Urmare.) Din „Gerusalemme liberata“ de T. Tasso, trad. de D. A. Bensuşanu. Corespondenţă. Anunciuri. EVREICA. (Urmare.) .. Timpul era seninu şi frumosu; musica cân­ta la grădina publică, care era plină de lume de totu feliul. Noaptea nu începuse ăncă a intinde aripele sale asupra pămăntului, cănd se opri Costică Mirteanu la intrarea grădi­­nei şi preschimba căteva vorbe cu unu te­­neru Evreu care părea a­la asceptă, apoi sâ­­rindu intr’o trăsură se făcu­ nevăctutu prin ba­rieră. Evreul intrâ in grădină și acostă doue femei. Una eră Sura, cealaltă Rebecca. Re­becca părea suferindă, căci coloarea feţei ei eră galbenă, și o nelinisce mare se vedea in mişcările sale. Preumblăndu-se cu ambele evreice, Froim, căci acesta eră tănerul evreu, vorbiâ puţin, dară observă fără a fi remar­­catu, fie­care mişcare a promisei sale. Şi elu eră neliniscitu şi micii sei ochi lucrau de unu focu sinistru. După o ocolire prin grădină, Froim Sulberberg întrebă : — „ Rebecca nu-ți este sete. . . Este apă la poarta grădinei.“ „Dă-mi unu paharu “ respunse aceasta, și Froim îi aduse după căteva momente unu paharu cu apă. Rebecca beu pe jumătate și zise oferindu-se: „nu știu ce are apa aceasta e amară. “ Froim nu respunse. Deodată apăru dinaintea evreilor cari acum se pregă­­tiau să iasă din grădină, amicul nostru Va­lentin Strugur și luăndu măna Rebr­ăi care tremură, d­ise suridendu cătră Froim: — „Destul s’a preumblatu copila cu D-ta prietene, las’o să se mai preumble și cu mine, “ și fără a asceptă respunsu ridică pe Evreică intr’o trăsură, sări după ea și plecă in ga­­lopa peste barieră. Toate aceste se făcuse in căteva momente, incăt lumea care esiâ din grădină nici nu avu timpu să-și dee samă No. 22.—Anul II.

Next