Convorbiri Literare, 1868-69 (Anul 2, nr. 1-24)
1869-01-15 / nr. 22
Iassi, 15 Ianuarie 1869. CONVORBIRI LITERARE. Apare la 1 și 15 a fiecărei luni. Abonamentul pe unu anu in România liberă unu galbenu; in Austria 4 fl. — Abonamentele se făcu in Iassi la Tipografia Societăţii Junimea; in Bucuresci la librăria Soccec & Comp. S U M A R I U. Evreica, novelă de 1. Leon Negruzzi. (Sfirşit). Mustrarea, poesie de D. M. R. Cornea. Pe o creangă. Spune-mi dile . . . Arătu focu . . . poesii de D-şoara M. Cugler. Romănii din Macedonia şi poesia lor populară de D. I. Caragiani. (Urmare.) Din „Gerusalemme liberata“ de T. Tasso, trad. de D. A. Bensuşanu. Corespondenţă. Anunciuri. EVREICA. (Urmare.) .. Timpul era seninu şi frumosu; musica cânta la grădina publică, care era plină de lume de totu feliul. Noaptea nu începuse ăncă a intinde aripele sale asupra pămăntului, cănd se opri Costică Mirteanu la intrarea grădinei şi preschimba căteva vorbe cu unu teneru Evreu care părea ala asceptă, apoi sârindu intr’o trăsură se făcu nevăctutu prin barieră. Evreul intrâ in grădină și acostă doue femei. Una eră Sura, cealaltă Rebecca. Rebecca părea suferindă, căci coloarea feţei ei eră galbenă, și o nelinisce mare se vedea in mişcările sale. Preumblăndu-se cu ambele evreice, Froim, căci acesta eră tănerul evreu, vorbiâ puţin, dară observă fără a fi remarcatu, fiecare mişcare a promisei sale. Şi elu eră neliniscitu şi micii sei ochi lucrau de unu focu sinistru. După o ocolire prin grădină, Froim Sulberberg întrebă : — „ Rebecca nu-ți este sete. . . Este apă la poarta grădinei.“ „Dă-mi unu paharu “ respunse aceasta, și Froim îi aduse după căteva momente unu paharu cu apă. Rebecca beu pe jumătate și zise oferindu-se: „nu știu ce are apa aceasta e amară. “ Froim nu respunse. Deodată apăru dinaintea evreilor cari acum se pregătiau să iasă din grădină, amicul nostru Valentin Strugur și luăndu măna Rebrăi care tremură, dise suridendu cătră Froim: — „Destul s’a preumblatu copila cu D-ta prietene, las’o să se mai preumble și cu mine, “ și fără a asceptă respunsu ridică pe Evreică intr’o trăsură, sări după ea și plecă in galopa peste barieră. Toate aceste se făcuse in căteva momente, incăt lumea care esiâ din grădină nici nu avu timpu să-și dee samă No. 22.—Anul II.