Convorbiri Literare, 1870-71 (Anul 4, nr. 1-24)
1871-01-15 / nr. 22
trp. 22.Anul IT, Iassi, 15 Ianuarie 1871. CONVORBIRI LITERARE. Apare la 1 și 15 a fiecărei luni. Abonamentul pe unu anu pentru România liberă 1 galbenu; pentru Austria 5 fl; pentru Germania de Nordu 1 galbenu pentru Sviteia, Belgia şi Italia 15 franci; pentru Francia şi Spania 20 franci. Abonamentele se făcu numai pe unu ani intregi: in Iassi la Tipografia Societăţii Junimea şi la librăria Junimea, in Bucuresci la librăria Soccec & Comp. S U M A R I U. Proiectul de Dicţionaru, al Societăţii Academice, apreciate de D. Quintescu. Prosper Mérimée—notiţă, de D. V. Alecsandri. Despre Filosofia la Universitate, de D. T. Maiorescu. Poesii traduse din Lenau şi Heine, de D. M. Pompiliu. Corespondenţă. Proiectul de Dicţionaru al Societăţii Academice. (Urmare.) II. Trecem acum la modul cum proiectul a desvoltatu sensul diferitelor vocabule. Înse intre cuvintele de cercetatu subt acestu raporta nu vomi inţelege şi pe acelea despre care amu arătatu mai susu, că nu-şi au raţiunea de a figură in dicţionaru (cel puţin cu privire la stadiul in care se găsesce limba noastră), fiindcă semnificaţiunile lor le poate estrage oui cine dintr’unu lexiconu latinu. Suntemu dar reduşi la vorbele pe care limba noastră le poete in adevéru, şi ale căror numfiru ar fi fostu negreşitu chiar de astă dată mai mare, dacă nu se ocupă spaciul cu altă ceta. Cu referinţă la aceste cuvinte, recunoascemu — cu toate că tărâmul a fostu prepa raţii in cătva prin lexiconul de la Buda*), —că proiectul şi-a datu toată silinţa, ca să le desfăşure sensurile, nu intr’unu modu accidentatu, cum făcu dicţionarele cele rele, ci pornindu de la semnificaţiunea lor concretă, care este totdeauna in acelaşu timpu și cea primitivă**) spre a ajunge logic la celelalte, care se desvoaltă și se ramifică din ea in tocmai precum unu arbure, crescendu, se desparte in ramure si acestea in crăci. Espunerea mai alesu a articulului a in toate detailurile lui si cu esemple numeroase, anume ca sunetu, ca articulu, ca părticea inseparabilă, şi in fine ca preposiţiune, merită toată , lauda. Cu ocasiunea enumerărei înţelesurilor celor multe ale lui a ca preposiţiune, autorii proiectului demonstră, şi noi suntemu cu totul de părerea lor, cum unii gramatici se amăgescu, cănd consideră pe a ca prepositiime in locuțiuni ca acestea: ,,frundi’a verde* & primului, faci'a cea colbastria a cerului, fruntea lata a boului;11 eroare provenită de acolo, că preposițiunea a se ia dreptu „espressione *) Suntemu convinși ănse, că și fără ajutorul lui nu s'ar fi lucratu mai puțin bine in respectul acesta. **) Când intălnimu, in ori care limbă, o espresiune care este in usu numai cu accepțiune abstractă, putemu presupune a priori că cea concretă s’a perdutu.