Convorbiri Literare, 1894-95 (Anul 28, nr. 1-8)

1894-05-01 / nr. 1

la Iaşi în 1890, un volum de 425 pagine «traduceri» şi un volum mai mic de «versuri» proprii. Traducerile sînt toate din limba franceză; obiectul lor l-am arătat mai sus. Trebue să mai adaog însă în această rubrică «Toboşerul de la Arcola» şi cântul al patrulea din «Mireia» de Mistral, pentru a căror traducere juriul «Jocurilor florale» al Felibrilor din Provence, cu prilegiul serbărilor «latine inter­naţionale» de la Forcalquier şi Gap, ţi-a oferit în anul 1882 un condei de aur, «împodobit cu briliante», cum nu uită să observe anume raportul. Alexandri, însărcinat să-ţi aducă acest dar din depărtare, l-a însoţit cu cuvintele: pour traduire Mi­­reille, il fant­aie plume d'or. Fără a exagera importanţa întregului F­elibrigiu, n’am putut totuş să trec cu vederea acel eveniment extern din viaţa D-tale, de altminteri aşa de retrasă. Mai interesante pentru noi sunt propriele D-tale poesii. Pe volumul lor ai pus data 1878 —1890. Va să zică ele au fost concepute tocmai în vremea, când mișcarea noastră literară era însemnată prin acea originalitate, în care scriitorii noștrii de frunte, pornind de la poesia populară, s'au inspirat de viaţa naţională şi ne-au înfăţişat sub forma frumosului o realitate etnică, adecă ceea ce este şi cum simte Românul după propria sa fire. «Pastelurile» şi «Ostaşii» lui Alexandri, poveştile şi «amintirile­ lui Creangă, poesiile lui Eminescu — pentru a nu vorbi de­cât de cei încetaţi din viaţă — sunt manifestările acestei epoce de renaştere literară. D-ta, în mijlocul unei asemenea mişcări, fiind în intime relaţii personale cu representaţii ei de frunte, asistând chiar la înfăptuirea succesivă a operelor caracteristice, ai rămas în poesiile D-tale credincios altui ideal, te-ai transportat în tim­puri şi în locuri îndepărtate. Pentru D-ta, pai te antic şi parte romantic, în razele luminei de astă­zi tot noi erai (precum începi volumul D tale de poesii , nu te trezeşti din negri somnia, scrii in memoriam, Bauil către Lidia, Batil către Lania, Spin­­tarus către Lidia, Niobe, apoi Dona Clara, don Padil, dona Serafita, mai scrii o rugăciune şi câte­va elegii, şi termini vo­­umul cu, după o lectură din Horaţiu.

Next