Cronica, 1973 (Anul 8, nr. 1-52)

1973-03-23 / nr. 12

Proletari din toate țările, uniți-va I ANUL Viii­­ VINERI 23 III 1973 săptămînal politic - social cultural • 16 pagini -1 leu Așa-i place să se recomande prin semnătură, ca în catalogul școliței din Preuțești sau în cel al liceului din Fălticeni : cei doi­­ ordonați incit Ion să dea întîietatea neamului din care descinde. Preu­țești e o comună frumoasă așezată între Fălticeni și Dolhești, adică — asemeni Rădășenilor — in briul dealurilor cu pomet bogat de sub prispa montană, niște dealuri molcome coborînd treptat spre Dolhasca și — deci — valea Siretului. Iri­­meștii sunt un neam de oameni cu statură de mun­teni și la prima vedere cu pornire spre singurătate închisă. Treptat însă, după ce le pătrunzi în su­flet, descoperi o vatră caldă de omenie și duioșie, adică așa cum le sunt și așezările. Ca înfățișare, satul seamănă cu Ipotești sau Liveni prin armonia unduitoare a orizontului și îmbinarea vegetației de cîmp cu cea de livezi, prin gene de codru răsărite iei, colo, prin cîte-o lucire de iaz somnoros — prin acel ritm larg al respirației pămîntului sub lumina blajină a Moldovei. Gospodăriile oamenilor sunt aici însă ceva mai arătoase și mai ordonate, abun­dența lemnului făcîndu-se simțită. Casele sint în­frumusețate de pridvoare cu deregi­ri ciubuce și cu tîmple de brad traforat, porțile înseamnă o mindrie a acareturilor, piatra pentru temelii nu lipsește, ceramica se îm­tîlnește cu arta țesutului — e o fericită răspîntie a frumosului cu durabilul. Prezența livezilor accentuează impresia de opulen­ță, de împlinire la anumite soroace, adăugind gra­vității acestor oameni în straie albe trăind în case albe o notă de mulțumire exprimată prin firea lor ușor glumeață, dar totdeauna cumpănită, aplecată spre cintec și dans, dar și aici cu un ritual ce nu permite depășirea bunei măsuri. Am pomenit despre toate acestea fiindcă ele au fost transferate intr-un anumit mod în opera ma­relui artist care e sculptorul Irimescu Ion și fiindcă cei care scriu despre arta sa le ghicesc cumva, dar nu spun lucrurilor pe nume. Aurel LEON UTILIZAREA FORȚEI DE MUNCĂ Una din problemele de mare importanță pentru eco­nomia noastră națională, în etapa actuală, o constituie raționala folosire a forței de muncă, pornind tocmai de la rolul său decisiv, ca factor esențial al dezvoltării eco­nomice. In literatura de specialitate se poartă ample discuții asupra acestui aspect, vizînd deopotrivă elementul teo­retic cît și cel practic. Ținem să precizăm că s-au ex­primat puncte de vedere, uneori diferite, pornind de la­ însăși definirea conceptului de folosire a forței de mun­că. Unii autori abordează problema sub raportul folo­sirii „depline" și „eficiente“. Alții, al căror punct de ve­dere ni se pare mai cuprinzător, preferă termenul de „folosire rațională“, cu includerea atît a elementelor de ordin cantitativ cît și a celor calitative ale utilizării for­ței de muncă. Ceea ce își impune sublinierea de la bun început este necesitatea tratării acestei teme dintr-o largă pers­pectivă. Acest lucru este cerut, în primul rînd, de în­suși conținutul deosebit de complex al categoriei forță de muncă. Căci, este foarte adevărat că forța de muncă constituie, în primul rînd, o categorie economică , dar, trebuie să fim de acord, conținutul ei depășește substan­țial sfera economicului. O altă precizare de fond pe care ținem s-o facem se referă la faptul că analiza aspectelor pe care le ridică problema utilizării forței de muncă trebuie realizată din perspectiva cadrului creat de relațiile de producție so­cialiste și a multiplelor implicații ale revoluției științi­fice tehnice contemporane. Studierea ei trebuie să se facă în strictă concordanță cu obiectivele pe care și le propune societatea noastră în fiecare etapă. Mai mult, în abordarea acestei probleme trebuie avută în vedere interdependența existentă între forța de muncă și potențialul economic de ansamblu, între forța de muncă și progresul tehnic, între forța de muncă și creșterea eco­nomică. Fără îndoială, pornirnd de la realitatea că forța de muncă este un factor de producție, la baza folosirii ei raționale trebuie să stea criteriul economic. Deși crite­riul economic este prioritar, apreciem că acestuia i se mai adaugă o serie de alte criterii. Intre acestea le-am menționa, în primul rînd, pe cele politice și sociale, care influențează substanțial procesul folosirii forței de muncă. Afirmația are în vedere faptul că factorul uman constituie, în același timp, beneficiarul dezvoltării de ansamblu a economiei. Folosirea forței de muncă trebuie abordată într-o viziune dinamică, răspunzînd atît sarcinilor imediate cît și celor de perspectivă ale economiei. In legătură cu acest aspect considerăm necesar să subliniem că pro­blema îmbunătățirii utilizării forței de muncă se înscrie în cadrul general al perfecționării vieții noastre social­­economice. Privită din perspectiva criteriului economic, pro­blema utilizării raționale a forței de muncă aduce în a­­tenție cîteva coordonate esențiale, de ordin cantitativ și calitativ. In documentele partidului nostru este insistent sub­liniată necesitatea de a se asigura o rațională folosire a resurselor de muncă. Referindu-se la o serie de lip­suri și deficiențe care dăinuie încă în activitatea noas­tră economică, la Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972, tovarășul Nicolae Ceaușescu arăta : „Aceste neajun­suri trebuie să preocupe în mod serios organele noastre eco­nomice, organizațiile de partid, lichidarea lor hotărîtă trebuie pusă în centrul eforturilor generale ale oame­nilor muncii pentru a se asigura valorificarea cu ma­ximum de randament a potențialului material și uman al societății, pentru accelerarea dezvoltării economico­­sociale a țării“. Una din coordonatele care dezvăluie o rațională fo­losire a resurselor de muncă o constituie atragerea a­­cestora în proporții crescînde la activitate și structura­rea lor judicioasă, în strictă concordanță cu evoluția în­tregului organism economic și social. In acest context menționăm că datele statistice scot în relief o creștere mai rapidă a populației ocupate față de creșterea popu­lației în vîrstă aptă de muncă. Consemnăm totodată, faptul că creșterea gradului de ocupare a forței de mun­că a avut loc în principal pe seama creșterii numărului de salariați. In ceea ce privește distribuirea și redistribuirea for­ței de muncă pe sectoare și ramuri, apreciem că ea tre­buie să urmeze îndeaproape și să reflecte totodată schim­bările structurale ce au loc în cadrul economiei națio­nale. Se știe că P.C.R. a situat în centrul construcției economice industrializarea și extinderea tehnicii mo­derne în toate ramurile, pornind de la convingerea că orientarea dezvoltării intensive a economiei constituie un mijloc esențial pentru utilizarea rațională a forței de mun­că. Această orientare a adus, implicit, în atenție problema­ atragerii spre sectoarele neagricole a uriașului potențial de muncă existent în mediul rural. Amintim în acest sens că am realizat îmbunătățirea raportului dintre populația in- Nicolae NICULESCU (continuare în pag. 10) (continuare în pag. 7)

Next