Cultură Fizică şi Sport, 1963 (Anul 16, nr. 1-4)

1963 / nr. 1

\ Cincisprezece ani de gîndire şi practică sportivă NICU ALEXE candidat în ştiinţe pedagogice ubileul celor 15 ani ele apariţie continuă a revistei „Cultură Fizică şi Sport“ cons­tituie motiv de reflexii. Le-am mai făcut şi cu ocazia unei alte aniversări mai scurte, cind ea împlinise doar 10 ani de viaţă tipărită. Retrospectiva unei astfel de publicaţii reprezintă de fapt o sinteză a căutărilor şi rezolvărilor in domeniul pe care-l ilustrează. Cincisprezece ani de studiu, de cercetare şi practică constituie un interval de timp care în perspectiva istoriei poate să Însemne prea puţin. Dar pentru o ştiinţă, o disciplină proaspăt diferenţiată şi care este solicitată să se afirme datorită ritmului trepidant al realităţii care o compune, cincisprezece ani alcătuiesc o perioadă pe care n-o poţi ignora, mai ales dacă o judeci de pe poziţia celui care a trăit-o. Evident, din complexul Culturii fizice, activitatea sportivă a acumulat volumul cel mai mare de noutăţi. Aceşti cincisprezece ani vor alcătui pentru istoria perfor­manţei sportive un capitol fabulos. Ne întrebăm cu ilegitimă curiozitate cum vor evo­lua rezultatele anilor care urmează. Spaţiul Îngust nu ne permit­e să facem observaţii decit numai In legătură cu această activitate. Dacă Începutul intervalului analizat il situăm in anul celei de-a XIV-a ediţii a Jocurilor Olimpice de la Londra (1948) — an In care se difuza numărul prim al re­vistei sărbătorite — vom da o reprezentare mai precisă a spaţiului şi timpului pe care performanţa sportivă l-a parcurs. Coincidenţa este frapantă : aceşti ani încheiau un veac — primul de activitate sportivă modernă. Lucrarea apărută la Londra In 1855 despre antrenamentul sportiv (Walch) cit şi activitatea fotbalistică care Îşi sărbătoreşte centenarul, vorbesc despre Începuturile acestei preocupări, care avea să devină un puternic factor social Îndeosebi după reluarea firului Întrerupt timp îndelungat al Jocurilor Olimpice antice. Intr-­adevăr Jocurile Olimpice următoare de la Paris (1900) și St. Louis (1904) sti­mulează practica sportivă și reflectarea ei in paginile lucrărilor de antrenament. Cartea lui B. Pollini (1913) și a lui Kotov (1916) In Rusia, „Antrenamentul atletic“ de M. Merii (1913) In S.U.A., cercetările şi lucrările lui V. V. Gorinevski (1922) şi G. Birzin (1925) In U.R.S.S., ale lui L. Holm­er (1929) in Suedia şi L. Piccale (1930) in Finlanda, pun ba­zele antrenamentului sportiv modern. Dar ceea ce este important de reţinut este faptul că aceste lucrări specializate pe ramuri de sport Încep să aibă o aplicativitate tot mai largă, Indrumlnd glndirea şi practica tuturor activităţilor sportive. ,,Proletari din toate țările, uniţi-vă­­“ CULTURĂ FIZICĂ $i SPORT ORGAN AL UNIUNII DE CULTURĂ FIZICĂ ŞI SPORT DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNÂ ANUL XVI Nr. 1/1963

Next