Curentul, iunie 1943 (Anul 16, nr. 5491-5519)

1943-06-01 / nr. 5491

ANUL XVI, No. 5491­6 PAGINI 7 LEI S’au spus cuvinte îndreptăţite de către Mareşalul Antonescu, grupului de eleve ale liceului de fete din Odessa, cu privire la administraţia acelui ţinut ce se întinde dincolo de Nistru şi până la Bug­ , . ... Regimul bolşevic, de izolare totală de restul umanităţii, a în­chis porţile şi nu s’a mai putut circula, schimbul de bunuri ma­teriale şi spirituale nu s a mai putut face, iar în cuprinsul fron­tierelor Rusiei sovietice, nici măcar o privire cât de fugara nu s’a mai aruncat. Ştiam că şi dincolo de Nistru sunt sate ro­mâneşti, chiar Sovietele înfiin­ţaseră o „republică moldovenea­scă“ ceia ce însemna implicit şi o recunoaştere a existenţii elemen­tului românesc, ca o grupare etnică destul de însemnata, dar noi nu aveam date mai amănun­ţite. Poate este şi una din scă­derile noastre politice, cum poate fi socotită şi o mare calitate, un simţ al măsurii cam exagerat. Tot ce a fost element românesc dincolo de frontierele fixate prin tratate la 1919, s’ar crede că a fost sacrificat. Niciodată nu am cerut reciprocitate dela vecinii noştri în ceia ce priveşte mino­v­ritatea românească ce se afla în fiecare ţară cu care ne înveci­nam Ne grăbeam să îndeplinim obligaţiile faţă de toate elemen­tele minoritare în materie şco­lară, dar n’am condiţionat faţa de nimeni politica noastră mino­ritară de cuprinzătoare miele-vesi când nu am pus problema minorităţii româneşti de pe cele două maluri ale Timocului, nici faţă de Iugoslavia, şi nici faţa de Bulgaria, cu atât mai mult nu o puteam pune faţă de Rusia So­vietică ermetic închisă intre frontierele ei izolatoare. Dar căile destinului, pentru oameni ca şi pentru popoare, au cotituri care schimba deodata peisagiul unei existenţe şi pre­cum în 1916 amânasem problema Basarabiei, ca să ne pomenim că unitatea Românilor începe cu Ba­sarabia, iată-ne în 1941 intrând în „republica moldovenească , in ţara Bugului, cunoscută sub de­numirea oficială de Transnistria. Fireşte că Românii sunt de mult pe acele meleaguri, din începu­turi ce se pierd la negura isto­riei. Ruşii au venit târziu, prima lor apariţie este în 1768, când un iureş de cazaci trecând Bugm, vine şi incendiază târgul Balta, dar această frântură de populaţie moldavă nu a fost susţinuta in viaţa ei naţională de vecinătatea unui Stat românesc puternic. Şi totuşi a continuat, cu o pu­tere de conservare invincibila, să-şi păstreze intact caracterul naţional, au rămas moldoveni cu acelaş graiu ca pe vremea liu A­­lexandru cel Bun, când au rot dincolo de Nistru populând cu hărnicia lor locuri pustii Sunt primii întemeietori de sate, în ţara Bugului; restul ţării erau întinsuri săgetate in răstim­puri de neastâmpărul pâlcurilor de tătari. Prezenţa noastră în Transnistria a luat şi forme ad­ministrative, fiindcă o ocupaţie militară nu se poate scutura de obligaţiile unei rândueli capabile să înlesnească o viaţa sociala n°Fireşte că armatele sovietice în retragere, nu au lăsat nici o fabrică intactă, boli«i nu sunt neîntrecuţi i arta distru­gem metodice, lăsând in urma lor prăpădul. Ni se puneau nu numai probleme technice, ori­cât de grele şi de complicate cu mult mai simple decât s ar crede, faţă de complexul social pe care îl moşteneam de la un regim desvoltat un sfert de secol în afară de normele obicinuite ale unei aşezări omeneşti. ^ Administraţia romaneasca pe care o înfiripam in Transnistria, era obligată să colaboreze cu o populaţie ce a trait 25 de ani într’o disciplină, cu totul deose­bită, ce nu avea nimic comun cu deprinderile popoarelor din re­stul Europei.O constrângere sta­tală împinsă pana la forme pe care nu le-a cunoscut nici chiar Rusia, sub Ivan cel Groaznic, „Opricina“ poliţ* P°^k­î\ a cestui ţar rămâne o timida în­cercare faţă de technica ,,G. P. U“.-ului, sau a Incavede-ului - a creiat un tip de an cu sufletul surpat, cu o conştiinţa a cărei în­ de PAMFIL ŞEICARU de lungă oprimare i-a dat o altă înţelegere a formelor de viaţă umană. Când regimul bolşevic a în­semnat teroarea organizată, când sufletul acelor bieţi oameni s-a desvoltat în climatul spaimei; era firesc ca pentru noi un regim de ocupaţie inamică să însemne un plus de teroare. Infricaţi, cu amintirea metodelor de „epura­ţie“ a suspecţilor, bieţii locuitori ai Transnistriei aşteptau oropsi­rile vrăjmaşilor. A fost un moment hotărîtor, pentru organizarea Transnistriei, alegerea metodelor de încadrare a locuitorilor într’o nouă disci­plină ; se va întrebuinţa un plus de asprime (dacă este cuvântul propriu pentru metodele bolşe­vicei sau se va căuta să se dea o cât mai largă aplicare unei în­ţelegeri omeneşti a unor con­diţii de colaborare. Şi a cumpănit acel simţ de omenie de care ni­ciodată, şi faţă de nimeni, me­todele noastre de colaborare nu trebuesc lipsite. A fost la început o temere, me­toda era plină de riscuri, nimeni nu putea să spună cât de adâncă este ostilitatea, unde se ascunde pânda teroristă, cum vor fi GS&, cutate consemnele lăsate de bol­­­şevici în retragere. Se înainta în necunoscut. In Octombrie, anul acesta, se împlinesc doi ani de când s’a înfiripat o administraţie româ­nească in Transnistria, ne putem încumeta să facem un bilanţ po­litic. Câte acte de sabotaj se în­registrează într’o provincie în care elementele româneşti între­buinţate nu reprezintă decât 15 la sută pentru încadrarea ele­mentelor locale ? Ca să putem înţelege impor­tanţa acestei întrebări este ne­cesar să amintim că la căile fe­rate din Transnistria, deci în ra­mura de activitate cea mai im-­­portantă pentru desfăşurarea unei vieţi sociale şi economice normale, ramură în care actele de sabotaj pot avea loc mai uşor, numai o cotă de 20 la sută din personalul de toate categoriile este românesc. O foarte slabă încadrare a personalului localnic, adică a elementelor care au lu­crat şi sub regimul sovietic, şi totuş trenurile merg cu o per­fectă regularitate, fără să se fi semnalat nici o cât de mică de­ficienţă la transporturi. Dar sunt industrii în care nici măcar directorul fabricei nu este venit din ţară, sunt exact ace­leaşi cadre ca şi sub bolşevici. In administraţie,cu foarte puţine variaţii, cam aceleaşi proporţii şi totuşi lucrurile merg fără nici o poticnire. Cu fiecare lună, spaima dispare din priviri, teama nu mai mocneşte viu şi înmugu­reşte un început de încredere. Un examen politic de o mare va­loare, metodele pline de omenie se dovedesc valabile. Şi îndreptăţit a fost Mareşalul Antonescu să spună, vorbind ele­velor unui liceu din Odessa ace­ste cuvinte: „Călăuziţi în viaţă ca oameni şi ca popor de această morală su­perioară, nu am alunecat pe panta răzbunării şi administrăm ţinuturilor, de unde vin aceşti scumpi copii, în baza drepturilor de ocupanţi pe cari ni le dă legile internaţionale şi nu în duşmani, în oameni civilizaţi, nu în bar­bari, în credincioşi cari au frică de Dumnezeu, nu în inconştienţi care, căutând să lovească în ceea ce nu se poate atinge, se lo­vesc mai curând sau mai târziu singuri. Facem acolo, îndrăznesc să o spun, nu numai o operă de re­dresare morală, dar şi o operă de înfrăţire între toţi şi de civili­zată şi dreaptă administraţie pentru toţi". Mai mult decât toate cifrele unei producţii organizate cu o impresionantă repeziciune, mai mult decât fabricele distruse şi refăcute, preţueşte examenul de capacitate administrativă pe care l-am trecut în cele mai grele îm­prejurări. Formula lui Charles Maurras „politique d’abord“ (întâi poli­ticul) rămâne valabilă şi în acest caz, noi să facem bilanţul poli­tic al acestui examen de capaci­tate administrativă pe care îl trecem în Transnistria. Verificăm ce valabile sunt tra­diţiile de omenie ale spiritului românesc şi ce rezultate dau chiar într’un cuprins de ţară cu oameni trăiţi un sfert de secol altfel decât a trăit tot restul Eu­ropei. M. S. Regele Mihai I şi Regina Mamă au asistat la Derby Eri după amiază s-a disputat la Băneasa clasica alergare a Derbyu­­lui. Reuniunea a fost onorată de pre­zenţa M. S. Regelui Mihai şi a M. S. Regina Elena. Iluştrii oaspeţi au fost întâmpinaţi la sosire de d-nii generali: Paktasi, ministrul apărării naţionale, D. Pope­­scu, ministrul de interne, Sănătescu, şeful casei militare, Racoviţă, coman-ţ dantul militar al Capitalei, Milicescu, comandantul pieţii, Pălăngeanu, pre­fectul poliţiei Capitalei, colonei ad­jutanţi Olteanu şi Brătănescu, d. D. Negel, administratorul domeniilor co­roanei precum și de d-nii C. Arte­­toianu, Barbu Catargi, general Manu, D. Ghika, Grigore Duca, general Dombrovsloi, G. Grigorcea, membrii comitetului de curse. După victoria lui Burgund din Derby, M. S. Regele a felicitat pe d. N. Anastasiu, proprietarul calului în­vingător. Publicul, prezent în mare număr pe câmpul de alergări, a făcut o caldă manifestaţie de simpatie înalţilor oaspeţi. suedia­n­i diplomatice din cele două Americi STOCKHOLM, 30 (Rador). — Co­respondenta Agenţiei D. N. R. trans­mite: Guvernul suedez a depus in par­lament un proect de lege care preve­de o întărire considerabilă a repre­zentanţelor diplomatici şi consulare ale Suediei în cele două Americi. Posturi noui vor fi creiate la lega­ţia suedeză din Washington şi la con­sulatele suedeze din Chicago, San Francisco şi Minneapolis. Un ataşat comercial va fi delegat în Statele Unite pentru chestiunile relative la comerţul de pe litoralul de vest. Consulatele Suediei la Chicago şi San Francisco vor fi ridicate la ran­gul de consulate generale, iar vice­­consulatul general de la New-York va fi şi el transformat în consulat general. Proectul mai prevede creiarea un­nei legaţii suedeze la Ottawa şi poate a unei legaţii la Sydney. Două servicii noul vor înlocui re­prezentanţele diplomatice suedeze de la Bogota şi Caracas, care fuseseră lichidate. Legaţiile suedeze de la Buenos Ai­res şi Rio de Janeiro îşi vor lărgi serviciile comerciale. Creditele alocate birourilor de in­formaţii suedeze de la New-York şi din America de Sud vor fi mărite. D. Mareşal Ion Antonescu a participat la serbările tineretului extraşcolar Pe stadionul „M. S. Regele Mihai“ de la Arcul de Triumf, a avut loc­eri după amiază serbarea tineretu­­lului premilitar şi extraşcolar din Capitală. A fost o primă manifestare a ac­­ţiunei educative pe care ministerul Culturii Naţionale a iniţiat-o în ţara noastră cu ajutorul pregătirii premi­­litare. Pe stadionul, frumos împodobit cu culorile naţionale, mii de tineri din toate clasele sociale, înfrăţiţi în a­­celaş ideal românesc de viaţă, aliniaţi într-o perfectă ordine şi-au dat mă­sura străduinţelor lor de un an de zile. SOSIREA DOMNULUI MAREŞAL ION ANTONESCU La ora 5,30 a sosit pe stadion d-nul Mareşal Ion Antonescu, însoţit de D-na Maria Mareşal Antonescu şi de d. col. Romeo Zaharia, prim aghiotant al Conducătorului Statului, fiind întâm­pinaţi de d. ministru Ion Petrovici, General Dumitru Popescu, I. C. Pe­­trescu, d. Marcu şi dr. Dinulescu. Corul şi fanfara premilitarilor şi extraşcolarilor au intonat Imnul Re­gal şi Imnul Conducătorului ascultate în picioare de întreaga asistenţă. Un premilitar a rostit „Porunca zilei“, după care Doamna Mareşal Antones­cu înmânează personal insigna ofiţe­rilor şi instructorilor ce s-au distins Cu ocazia colectării plantelor medici­nale. DESFĂŞURAREA PROGRAMULUI După prezentarea tineretului parti­cipant la exerciţii, protoereul lt.col. Georgescu, şeful serviciului religios al garnizoanei ajutat de preot căpitan Ionescu, confesorul Regimentului de gardă al Conducătorului au oficiat serviciul religios răspunsurile fiind date de corul premilitarilor condus de d. lt.Marian. Exerciţiile au fost deschise dre un grup mixt al tineretului german din România. Sau executat salturi,, dansuri, miş­cări ritmice, jocuri cu cercul, în­tr’o perfectă ordine şi armonie, en­tuziasmând asistenţa. Au urmat apoi exerciţiile sportive premin­tare şi ansamblul de­ gimnas­tică ritmică cu fetele extraşcolare, după care tineretul extraşcolar a de­filat prin faţa Marşalului Conducă­tor. După terminarea serbării, domnul Mareşal Ion Antonescu, doamna Ma­ria Mareşal Antonescu şi membrii gu­vernului au vizitat expoziţia premile­tară şi atelierele de lucru. Solemnitatea a luat sfârşit la orele 6,30. ASISTENŢA In numeroasa asistenţă am remar­cat pe d-nii I. Petrovici, ministrul Culturii Naţionale cu doamna, gene­ral Dumitru Popescu, ministrul Afa­cerilor Interne cu doamna, prof. Al. Marca, ministru subsecretar de stat al Propagandei Naţionale, dr. Dănu­­lescu, ministru subsecretar de stat al Muncii, prof. I. Petrescu, subsecretar de stat al Ministerului Culturii Naţio­nale, general C. Z. Vasiliu, subsecre­tar de stat al Ministerului Afacerilor Interne, general Victor Iliescu, subse­cretar de stat al Educaţiei extraşco­­lare ,o delegaţie a misiunii germane în frunte cu d. general Gerstenberg, ataşatul militar al Germaniei în Ro­­mâni, Weisenhof, consul general, d-nii Hohlhaumer, Blash, Penzer şi Luesendal, general Barbu Alinescu, inspectorul general al pregătirii pre­min­tare, general Petrescu, inspector, colonel Haşeganu, subinspectoml ge­neral al P. P., consilierii I. Bratu, I. Dongorozi, d-na Anina Pogoneanu, directorii I. Creţu, directorul organi­zării educaţiei extraşcolare, d. Goga, prof. I. Gheorghiu, şeful sportului ro­mânesc, prof. Octav Şuluţiu, arhitect Gună, prof. V. V. Haneș, prof. Radu Petre, C. Penea, col Mavrache, col. Ionescu, col. Răculescu, col. Tom­a Po­pescu, maior Roncea, Tocita etc. Map|i 1 Iunie 1943 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA­ Şl ADMINISTRAŢIA Strada Belvedere Nr. 6 ■*crs Redactia î.27.53 Cab. directorulnl (581.47 Secretariat^) 8.44.86 Ad­ torul delegat 5.54.82 Secretara] cea. 1.84.40 Contab. «I depo*. 8.48.80 Redacţia politiei 8.40.88 Abon. sl publicit. 8 40.84 Redacția sportivi 8.87.53 Expediția Sl vina. 4.83.82 Provincia 4.89.88 Tipografia 0.84.48 Biroul r, Personala­ Conteneloaa] UMI Proa^Majtf y^ăCurentul** S. A. R. Tribunaîm riffep­jtegjEEaL publicațiilor No 174/1938 Tax« postal! piatk­a iBRptfcmcrar conform adresei direcției generale jfp^TAktNo. 29.744/1939 X an 1700 lei; 6 luni 900 ^3;l|w 800 lei; Institu­țiile particulare și de Stat 3.500 ffî anual. Pentru Ca-* pitală: 1 an 2000 lei; 6 luni iOOO tei; 3 luni 600 W. TELEFOANE . P­ortret de JOSEPH DE PESQUIDOUX Membru al Academiei Franceze . Era bucătăreasă, dar se ocupa în acelaş timp şi de vietăţile din curte. O chema Victoire. Pe ţărani îi mira acest nume, de aceea o botezaseră, puţin în bătaie de joc : „Victoria". Copiii, la rândul lor, schimbară acest nume în acel de : „Totora", Victoire, Victoria sau Totora, ori­care dintre aceste nume îi mergea de minune, fiindcă ele închegau fi­rea fizică şi morală a servitoarei. Depăşise cincizeci de ani. Era încă de-o vioiciune şi de-o agerime pe care celelalte femei le râvneau fă­ţiş, mai ales cele mai tinere. Mică de statură, puţin gârbovită, purta ca­pul sus, umbla repede, şi era de-o hărnicie care se dusese de pomină în tot ţinutul pe care-l locuia. ,Am o rezistenţă de brută", îi plă­cea să zică atunci când îşi reamin­tea că munca i-a fost hărăzită, de mic copil. Oamenii şi treaba nu au au speriat-o niciodată. Avea capul mic, strâmt. Trăsături bine desemnate. Nasul subţire, ochii­ adânci, vioi şi calzi. Obrazul smead. Părul negru. Cât se poate de negru. Victoire avea în ea toate caracteris­ticile cari reaminteau bătrâna ei rasă de Iberică, rasă ce o deosebeş­te de toate celelalte femei din sud-est. Era Victoria o fire făcută pentru ori­ce acţiune vie, şi pentru ori­ce fel de îndeletnicire, căci nimic nu o scârbea. Sculată iarna mult înaintea soare­lui, iar în celelalte anotimpuri, în a­­celaş timp cu soarele, se îmbrăca repede şi se grăbea să deschidă porţile coteţelor, de îndată ce pri­mele raze de lumină se arătau pe cer. După ce toate păsările bateau din aripi, zburlindu-le, după ce co­coşii vesteau dimineaţa şi primele boabe de grăunţe erau aruncate, Victoria îngrijea de porci şi trecea şi pe la iepurii de casă. Numai după ce era sigură că toate animalele se desfătau în căldură, hrănite şi prime­nite, începea Tutora să se îndelet­nicească şi cu treburile gospodăriei. Celelalte slugi, sculate la vremea lor găseau întotdeauna focul aprins în vatră, mâncarea de dimineaţă gata, iar dacă unul din servitori întârzia, atunci Victoire se ducea, nerăbdă­toare, să bată la uşa lui, fiindcă so­cotea că treaba trebuieşte împlinită la timpul ei. După ce vedea tot lu­crul pornit, îmbuca şi ea din răs­puterile rămase din ajun şi se reîn­­torcea în curte, fără a pierde o cli­pă, veşnic dornică de-a face noii economii şi, de-a săvârşi măruntele îndeletniciri casnice.­­ Era o bucătăreasă destul de bună, dar marea ei specialitate erau frip­turile. Trimitea la masă nişte păsări aurite, cu pielea frumos rumenită şi cu carnea atât de fragedă, încât se topea în gură. Totdeauna gata să în­cerce feluri noui de mâncare, curioa­să de-a învăţa lucuri necunoscute, de-a inventa, Victoire îşi punea me­reu la încercare propriile-i puteri şi uşurinţa ei de asimilare. Dar spiritul ei şi gusturile ei rămâneau tot mai strâns legate de curte. Acolo era îm­părăţia ei O dragoste specială o a­­trăgea printre animale, un fel de in­stinct o făcea să descopere nevoile lor, obiceiurile lor, poftele lor tăi­nuite, confirmate şi verificate de ex­perienţa ei de toate zilele. Victoria presimţea, ghicea tot ce puteau cere animalele. Acest instinct pe care-l avea Victoria, o făcea să trea­­că în sat drept vrăjitoare. In provin­cia aceasta se mai crede încă în „Ochiul rău" şi în blesteme. Servi­toarea râdea de aceste temeri, şi nu spunea nimic. Se ocupa de pui. Fiecare genera­ţie era îngrijită cu cele mai desăvâr­şite precauţiuni. Puii creşteau tot a­­tât de bine ca şi copiii. Atât de mulţi ieşeau din mâinile ei, încât ni­meni nu-şi putea închipui că­­sunt tot mereu aceeaşi pe care îi îngri­jeşte. Victoire era zâna binefăcătoa­re a cleştelor şi a nenumăraţilor pu­fuşori galbeni ce împodobeau curtea. Necontenite erau grijile ei. De mul­te ori, fără a cina, umbla în noapte după o curcă poznaşe care-şi ascun­dea ouăle numai Dumnezeu ştie unda sau după vreo faţă de India, încă pe jumătate sălbatecă, şi care nu-şi pierduse încă complect instinctul său migratoriu. Ea izbutea întotdea­una să-și ascundă ouăle în tufișurile cele mai îndepărtate ! Bucuria lumi­na obrajii servitoarei, de îndată ce regăsea păsările, de parcă ar fi re­găsit, ca în Biblie, oaia rătăcită, • — în Biblie, unde toate parabolele sac­ pământene. Victoire retrăia în fiecare zi aceste bucurii, de îndată ce animalele ei se apucau de înviat şi de cântat, în zori. Şi ele se bucurau când auzeau paşii săi grăbiţi, pe cari îi recunoş­teau. Băteau din aripi, cotcodăceau, săreau în urma ei, zburau şi o în­conjurau cu un val zgomotos, care-şi depunea la picioarele ei spuma-i albă de pene. Ea vorbea de păsările ei ca de-o gloată omenească, cu vor­be neclare, dar a căror sens era (Continuare în pag. 3-a) Sfinţirea bisericii de la mănăstirea Ciorogârla (Samurcăşeşti) Au participat I.P.S.S. Nicodem Patriarhul României şi d. g-ral. de corp de armată D. Popescu Groaznicul cutremur din Noembrie 1940, printre alte pagube însemnate a distrus şi Sfânta Mănăstire din corn Ciorogârla, cunoscută şi sub numele de Samurcăşeşti, ctitorul ei. Din iniţiativa lt. col. Th. Ciurea, prefect pe acea vreme al judeţului Ilfov azi generalul Ciurea, s’a hotă­­rît refacerea mârnăstirei distruse, lu­crările începând încă din anul 1941, cu concursul prefecturei Ilfov. In 1942, venind prefect al judeţului d. col. Niculae Gheorghiu, lucrările începute au fost reluate cu multă intensitate, reuşindu-se să se termine întreaga lucrare în primăvara aces­tui an. Ori în cadrul sărbătoresc al unei frumoase dimineţe de Maiu, în pre­zenţa I. P. S. S. Patriarhul Nicodem al României, a de g­raf­­ie corp de armată D. Popescu, ministrul aface­rilor interne, d. Petre Strihan sub­secretar de stat la acelaş departament a avut loc înălţătoarea slujbă a sfin­­ţirei bisericei, una din cele mai mo­numentale din întreaga ţară. Au luat parte la sfânta slujbă d-nii: general Dem. I. Popescu, mi­nistrul Afacerilor Interne cu d-na­ de stat; General Cristache Popescu, inginer Ion Mihalache de la ministe­rul lucrărilor publice; prof. Tzigara Samurcaş, inspector general adminis­trativ Gh. Glod; d-na şi d. col. Ghe­orghiu Cristache, prefectul judeţului, Ilfov; d-mele Constanţa Pamfil Şei­,­caru, Victoria Frânculescu, Maria arhitect Marinescu; director I. Păcu­­raru; d-na şi d. prof. Const. Dinu; d-na şi d. arhitect Ion Cernescu; ing. şef N. Teodorescu, d. ing. Vintilă Ne­­greanu, directorul Camerii agricole, dir. Adrian Rusu medic primar al lu­La ora 10 dimineaţa I. P. S. S. Ni­codem, patriarhul României, înconju­rat de un sobor de preoţi în frunte cu P. S. Pocitan, vicar, arhimandrit Atanasie Dincă, marele eclesiarh Ino­­chentie Tănăsoiu, protosinghelii Chi­rilă şi Sunea, preoţii Aurel Ciocoiu, Const. Becuţ, Grigore Miron, Cons­­tantinescu, Theodor Anghel,­ Ion A. Ion, Emanuel Hodrea, Const. Oprescu, arhiadiaconii Xincu şi Tuţă, a început, în faţa bisericii, slujba de utrenie care precede sfinţirea propriu zisă. Corul sfintei Patriarhii, sub condu­cerea d-lui Stoicescu a dat răspun­surile. In frunte cu Marele Chiriarh al Bi­sericii noastre, soborul de preoţi, pur­­tând Sfintele Moaşte, au înconjurat de trei ori noua biserică, după fie­care ocolire s’a îngenunchiat şi s’a cetit Sfânta Evanghelie a sfinţirei. După a treia ocolire s’au adus Sfintele Moaşte în faţa bisericii şi Pu­deţului; col. Aurelian David, Cdlt. Legiunii judeţului Ilfov, d-na şi d. A. Stoian, d-nii Augustin Chirilă, Du­mitru N. Babanica, Gh. Marinescu, Const. Nicolau, d-ra Maria Moisescu, maicile dela Mănăstirea Ţigăneşti şi dela Pasărea, primari, notari şi un mare număr de credincioşi. S. S. Veniamin Pocitan a rostit pa­za sacramentală: „Deschideţi voi boeri porţile voastre ca să intre împăratul Slavei “ Din biserică s’a răspuns: „Cine este acest împărat al Slavei?” P. S. S. arhiereul Veniamin Pocitan a răspuns : „Domnul cel tare şi puternic !” „Domnul cel tare în războaie!“ „Domnul cel voinic, acesta este îm­păratul Slavei". După rostirea acestei fraze de o cu­tremurătoare realitate, în frunte cu I. P. S. S. Patriarhul Nicodem s’a intrat în biserică. După ce s’a dat cetire pergamen­tului şi a pisaniei aşa cum o cere tradiţia, pergamentul a fost­semnat de Patrarrh, ctitor d. col. N. Gheorghiu, g.ral D. Popescu, d. ministru Petre Strihan şi de ceilalţi înalţi oaspeţi. (Continuare în part. V-a) Slujba şi solemnitatea sfinţire! Asistenţa la solemnităţile de la A. N. E. F. (Citiți reportajul* în interiorul ziarului).

Next