Curentul, iunie 1943 (Anul 16, nr. 5491-5519)
1943-06-01 / nr. 5491
ANUL XVI, No. 54916 PAGINI 7 LEI S’au spus cuvinte îndreptăţite de către Mareşalul Antonescu, grupului de eleve ale liceului de fete din Odessa, cu privire la administraţia acelui ţinut ce se întinde dincolo de Nistru şi până la Bug , . ... Regimul bolşevic, de izolare totală de restul umanităţii, a închis porţile şi nu s’a mai putut circula, schimbul de bunuri materiale şi spirituale nu s a mai putut face, iar în cuprinsul frontierelor Rusiei sovietice, nici măcar o privire cât de fugara nu s’a mai aruncat. Ştiam că şi dincolo de Nistru sunt sate româneşti, chiar Sovietele înfiinţaseră o „republică moldovenească“ ceia ce însemna implicit şi o recunoaştere a existenţii elementului românesc, ca o grupare etnică destul de însemnata, dar noi nu aveam date mai amănunţite. Poate este şi una din scăderile noastre politice, cum poate fi socotită şi o mare calitate, un simţ al măsurii cam exagerat. Tot ce a fost element românesc dincolo de frontierele fixate prin tratate la 1919, s’ar crede că a fost sacrificat. Niciodată nu am cerut reciprocitate dela vecinii noştri în ceia ce priveşte minovritatea românească ce se afla în fiecare ţară cu care ne învecinam Ne grăbeam să îndeplinim obligaţiile faţă de toate elementele minoritare în materie şcolară, dar n’am condiţionat faţa de nimeni politica noastră minoritară de cuprinzătoare miele-vesi când nu am pus problema minorităţii româneşti de pe cele două maluri ale Timocului, nici faţă de Iugoslavia, şi nici faţa de Bulgaria, cu atât mai mult nu o puteam pune faţă de Rusia Sovietică ermetic închisă intre frontierele ei izolatoare. Dar căile destinului, pentru oameni ca şi pentru popoare, au cotituri care schimba deodata peisagiul unei existenţe şi precum în 1916 amânasem problema Basarabiei, ca să ne pomenim că unitatea Românilor începe cu Basarabia, iată-ne în 1941 intrând în „republica moldovenească , in ţara Bugului, cunoscută sub denumirea oficială de Transnistria. Fireşte că Românii sunt de mult pe acele meleaguri, din începuturi ce se pierd la negura istoriei. Ruşii au venit târziu, prima lor apariţie este în 1768, când un iureş de cazaci trecând Bugm, vine şi incendiază târgul Balta, dar această frântură de populaţie moldavă nu a fost susţinuta in viaţa ei naţională de vecinătatea unui Stat românesc puternic. Şi totuşi a continuat, cu o putere de conservare invincibila, să-şi păstreze intact caracterul naţional, au rămas moldoveni cu acelaş graiu ca pe vremea liu Alexandru cel Bun, când au rot dincolo de Nistru populând cu hărnicia lor locuri pustii Sunt primii întemeietori de sate, în ţara Bugului; restul ţării erau întinsuri săgetate in răstimpuri de neastâmpărul pâlcurilor de tătari. Prezenţa noastră în Transnistria a luat şi forme administrative, fiindcă o ocupaţie militară nu se poate scutura de obligaţiile unei rândueli capabile să înlesnească o viaţa sociala n°Fireşte că armatele sovietice în retragere, nu au lăsat nici o fabrică intactă, boli«i nu sunt neîntrecuţi i arta distrugem metodice, lăsând in urma lor prăpădul. Ni se puneau nu numai probleme technice, oricât de grele şi de complicate cu mult mai simple decât s ar crede, faţă de complexul social pe care îl moşteneam de la un regim desvoltat un sfert de secol în afară de normele obicinuite ale unei aşezări omeneşti. ^ Administraţia romaneasca pe care o înfiripam in Transnistria, era obligată să colaboreze cu o populaţie ce a trait 25 de ani într’o disciplină, cu totul deosebită, ce nu avea nimic comun cu deprinderile popoarelor din restul Europei.O constrângere statală împinsă pana la forme pe care nu le-a cunoscut nici chiar Rusia, sub Ivan cel Groaznic, „Opricina“ poliţ* P°^kî\ a cestui ţar rămâne o timida încercare faţă de technica ,,G. P. U“.-ului, sau a Incavede-ului - a creiat un tip de an cu sufletul surpat, cu o conştiinţa a cărei în de PAMFIL ŞEICARU de lungă oprimare i-a dat o altă înţelegere a formelor de viaţă umană. Când regimul bolşevic a însemnat teroarea organizată, când sufletul acelor bieţi oameni s-a desvoltat în climatul spaimei; era firesc ca pentru noi un regim de ocupaţie inamică să însemne un plus de teroare. Infricaţi, cu amintirea metodelor de „epuraţie“ a suspecţilor, bieţii locuitori ai Transnistriei aşteptau oropsirile vrăjmaşilor. A fost un moment hotărîtor, pentru organizarea Transnistriei, alegerea metodelor de încadrare a locuitorilor într’o nouă disciplină ; se va întrebuinţa un plus de asprime (dacă este cuvântul propriu pentru metodele bolşevicei sau se va căuta să se dea o cât mai largă aplicare unei înţelegeri omeneşti a unor condiţii de colaborare. Şi a cumpănit acel simţ de omenie de care niciodată, şi faţă de nimeni, metodele noastre de colaborare nu trebuesc lipsite. A fost la început o temere, metoda era plină de riscuri, nimeni nu putea să spună cât de adâncă este ostilitatea, unde se ascunde pânda teroristă, cum vor fi GS&, cutate consemnele lăsate de bolşevici în retragere. Se înainta în necunoscut. In Octombrie, anul acesta, se împlinesc doi ani de când s’a înfiripat o administraţie românească in Transnistria, ne putem încumeta să facem un bilanţ politic. Câte acte de sabotaj se înregistrează într’o provincie în care elementele româneşti întrebuinţate nu reprezintă decât 15 la sută pentru încadrarea elementelor locale ? Ca să putem înţelege importanţa acestei întrebări este necesar să amintim că la căile ferate din Transnistria, deci în ramura de activitate cea mai im-portantă pentru desfăşurarea unei vieţi sociale şi economice normale, ramură în care actele de sabotaj pot avea loc mai uşor, numai o cotă de 20 la sută din personalul de toate categoriile este românesc. O foarte slabă încadrare a personalului localnic, adică a elementelor care au lucrat şi sub regimul sovietic, şi totuş trenurile merg cu o perfectă regularitate, fără să se fi semnalat nici o cât de mică deficienţă la transporturi. Dar sunt industrii în care nici măcar directorul fabricei nu este venit din ţară, sunt exact aceleaşi cadre ca şi sub bolşevici. In administraţie,cu foarte puţine variaţii, cam aceleaşi proporţii şi totuşi lucrurile merg fără nici o poticnire. Cu fiecare lună, spaima dispare din priviri, teama nu mai mocneşte viu şi înmugureşte un început de încredere. Un examen politic de o mare valoare, metodele pline de omenie se dovedesc valabile. Şi îndreptăţit a fost Mareşalul Antonescu să spună, vorbind elevelor unui liceu din Odessa aceste cuvinte: „Călăuziţi în viaţă ca oameni şi ca popor de această morală superioară, nu am alunecat pe panta răzbunării şi administrăm ţinuturilor, de unde vin aceşti scumpi copii, în baza drepturilor de ocupanţi pe cari ni le dă legile internaţionale şi nu în duşmani, în oameni civilizaţi, nu în barbari, în credincioşi cari au frică de Dumnezeu, nu în inconştienţi care, căutând să lovească în ceea ce nu se poate atinge, se lovesc mai curând sau mai târziu singuri. Facem acolo, îndrăznesc să o spun, nu numai o operă de redresare morală, dar şi o operă de înfrăţire între toţi şi de civilizată şi dreaptă administraţie pentru toţi". Mai mult decât toate cifrele unei producţii organizate cu o impresionantă repeziciune, mai mult decât fabricele distruse şi refăcute, preţueşte examenul de capacitate administrativă pe care l-am trecut în cele mai grele împrejurări. Formula lui Charles Maurras „politique d’abord“ (întâi politicul) rămâne valabilă şi în acest caz, noi să facem bilanţul politic al acestui examen de capacitate administrativă pe care îl trecem în Transnistria. Verificăm ce valabile sunt tradiţiile de omenie ale spiritului românesc şi ce rezultate dau chiar într’un cuprins de ţară cu oameni trăiţi un sfert de secol altfel decât a trăit tot restul Europei. M. S. Regele Mihai I şi Regina Mamă au asistat la Derby Eri după amiază s-a disputat la Băneasa clasica alergare a Derbyului. Reuniunea a fost onorată de prezenţa M. S. Regelui Mihai şi a M. S. Regina Elena. Iluştrii oaspeţi au fost întâmpinaţi la sosire de d-nii generali: Paktasi, ministrul apărării naţionale, D. Popescu, ministrul de interne, Sănătescu, şeful casei militare, Racoviţă, coman-ţ dantul militar al Capitalei, Milicescu, comandantul pieţii, Pălăngeanu, prefectul poliţiei Capitalei, colonei adjutanţi Olteanu şi Brătănescu, d. D. Negel, administratorul domeniilor coroanei precum și de d-nii C. Artetoianu, Barbu Catargi, general Manu, D. Ghika, Grigore Duca, general Dombrovsloi, G. Grigorcea, membrii comitetului de curse. După victoria lui Burgund din Derby, M. S. Regele a felicitat pe d. N. Anastasiu, proprietarul calului învingător. Publicul, prezent în mare număr pe câmpul de alergări, a făcut o caldă manifestaţie de simpatie înalţilor oaspeţi. suediani diplomatice din cele două Americi STOCKHOLM, 30 (Rador). — Corespondenta Agenţiei D. N. R. transmite: Guvernul suedez a depus in parlament un proect de lege care prevede o întărire considerabilă a reprezentanţelor diplomatici şi consulare ale Suediei în cele două Americi. Posturi noui vor fi creiate la legaţia suedeză din Washington şi la consulatele suedeze din Chicago, San Francisco şi Minneapolis. Un ataşat comercial va fi delegat în Statele Unite pentru chestiunile relative la comerţul de pe litoralul de vest. Consulatele Suediei la Chicago şi San Francisco vor fi ridicate la rangul de consulate generale, iar viceconsulatul general de la New-York va fi şi el transformat în consulat general. Proectul mai prevede creiarea unnei legaţii suedeze la Ottawa şi poate a unei legaţii la Sydney. Două servicii noul vor înlocui reprezentanţele diplomatice suedeze de la Bogota şi Caracas, care fuseseră lichidate. Legaţiile suedeze de la Buenos Aires şi Rio de Janeiro îşi vor lărgi serviciile comerciale. Creditele alocate birourilor de informaţii suedeze de la New-York şi din America de Sud vor fi mărite. D. Mareşal Ion Antonescu a participat la serbările tineretului extraşcolar Pe stadionul „M. S. Regele Mihai“ de la Arcul de Triumf, a avut loceri după amiază serbarea tineretulului premilitar şi extraşcolar din Capitală. A fost o primă manifestare a acţiunei educative pe care ministerul Culturii Naţionale a iniţiat-o în ţara noastră cu ajutorul pregătirii premilitare. Pe stadionul, frumos împodobit cu culorile naţionale, mii de tineri din toate clasele sociale, înfrăţiţi în acelaş ideal românesc de viaţă, aliniaţi într-o perfectă ordine şi-au dat măsura străduinţelor lor de un an de zile. SOSIREA DOMNULUI MAREŞAL ION ANTONESCU La ora 5,30 a sosit pe stadion d-nul Mareşal Ion Antonescu, însoţit de D-na Maria Mareşal Antonescu şi de d. col. Romeo Zaharia, prim aghiotant al Conducătorului Statului, fiind întâmpinaţi de d. ministru Ion Petrovici, General Dumitru Popescu, I. C. Petrescu, d. Marcu şi dr. Dinulescu. Corul şi fanfara premilitarilor şi extraşcolarilor au intonat Imnul Regal şi Imnul Conducătorului ascultate în picioare de întreaga asistenţă. Un premilitar a rostit „Porunca zilei“, după care Doamna Mareşal Antonescu înmânează personal insigna ofiţerilor şi instructorilor ce s-au distins Cu ocazia colectării plantelor medicinale. DESFĂŞURAREA PROGRAMULUI După prezentarea tineretului participant la exerciţii, protoereul lt.col. Georgescu, şeful serviciului religios al garnizoanei ajutat de preot căpitan Ionescu, confesorul Regimentului de gardă al Conducătorului au oficiat serviciul religios răspunsurile fiind date de corul premilitarilor condus de d. lt.Marian. Exerciţiile au fost deschise dre un grup mixt al tineretului german din România. Sau executat salturi,, dansuri, mişcări ritmice, jocuri cu cercul, într’o perfectă ordine şi armonie, entuziasmând asistenţa. Au urmat apoi exerciţiile sportive premintare şi ansamblul de gimnastică ritmică cu fetele extraşcolare, după care tineretul extraşcolar a defilat prin faţa Marşalului Conducător. După terminarea serbării, domnul Mareşal Ion Antonescu, doamna Maria Mareşal Antonescu şi membrii guvernului au vizitat expoziţia premiletară şi atelierele de lucru. Solemnitatea a luat sfârşit la orele 6,30. ASISTENŢA In numeroasa asistenţă am remarcat pe d-nii I. Petrovici, ministrul Culturii Naţionale cu doamna, general Dumitru Popescu, ministrul Afacerilor Interne cu doamna, prof. Al. Marca, ministru subsecretar de stat al Propagandei Naţionale, dr. Dănulescu, ministru subsecretar de stat al Muncii, prof. I. Petrescu, subsecretar de stat al Ministerului Culturii Naţionale, general C. Z. Vasiliu, subsecretar de stat al Ministerului Afacerilor Interne, general Victor Iliescu, subsecretar de stat al Educaţiei extraşcolare ,o delegaţie a misiunii germane în frunte cu d. general Gerstenberg, ataşatul militar al Germaniei în Români, Weisenhof, consul general, d-nii Hohlhaumer, Blash, Penzer şi Luesendal, general Barbu Alinescu, inspectorul general al pregătirii premintare, general Petrescu, inspector, colonel Haşeganu, subinspectoml general al P. P., consilierii I. Bratu, I. Dongorozi, d-na Anina Pogoneanu, directorii I. Creţu, directorul organizării educaţiei extraşcolare, d. Goga, prof. I. Gheorghiu, şeful sportului românesc, prof. Octav Şuluţiu, arhitect Gună, prof. V. V. Haneș, prof. Radu Petre, C. Penea, col Mavrache, col. Ionescu, col. Răculescu, col. Toma Popescu, maior Roncea, Tocita etc. Map|i 1 Iunie 1943 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Strada Belvedere Nr. 6 ■*crs Redactia î.27.53 Cab. directorulnl (581.47 Secretariat^) 8.44.86 Ad torul delegat 5.54.82 Secretara] cea. 1.84.40 Contab. «I depo*. 8.48.80 Redacţia politiei 8.40.88 Abon. sl publicit. 8 40.84 Redacția sportivi 8.87.53 Expediția Sl vina. 4.83.82 Provincia 4.89.88 Tipografia 0.84.48 Biroul r, Personala Conteneloaa] UMI Proa^Majtf y^ăCurentul** S. A. R. Tribunaîm riffepjtegjEEaL publicațiilor No 174/1938 Tax« postal! piatka iBRptfcmcrar conform adresei direcției generale jfp^TAktNo. 29.744/1939 X an 1700 lei; 6 luni 900 ^3;l|w 800 lei; Instituțiile particulare și de Stat 3.500 ffî anual. Pentru Ca-* pitală: 1 an 2000 lei; 6 luni iOOO tei; 3 luni 600 W. TELEFOANE . Portret de JOSEPH DE PESQUIDOUX Membru al Academiei Franceze . Era bucătăreasă, dar se ocupa în acelaş timp şi de vietăţile din curte. O chema Victoire. Pe ţărani îi mira acest nume, de aceea o botezaseră, puţin în bătaie de joc : „Victoria". Copiii, la rândul lor, schimbară acest nume în acel de : „Totora", Victoire, Victoria sau Totora, oricare dintre aceste nume îi mergea de minune, fiindcă ele închegau firea fizică şi morală a servitoarei. Depăşise cincizeci de ani. Era încă de-o vioiciune şi de-o agerime pe care celelalte femei le râvneau făţiş, mai ales cele mai tinere. Mică de statură, puţin gârbovită, purta capul sus, umbla repede, şi era de-o hărnicie care se dusese de pomină în tot ţinutul pe care-l locuia. ,Am o rezistenţă de brută", îi plăcea să zică atunci când îşi reamintea că munca i-a fost hărăzită, de mic copil. Oamenii şi treaba nu au au speriat-o niciodată. Avea capul mic, strâmt. Trăsături bine desemnate. Nasul subţire, ochii adânci, vioi şi calzi. Obrazul smead. Părul negru. Cât se poate de negru. Victoire avea în ea toate caracteristicile cari reaminteau bătrâna ei rasă de Iberică, rasă ce o deosebeşte de toate celelalte femei din sud-est. Era Victoria o fire făcută pentru orice acţiune vie, şi pentru orice fel de îndeletnicire, căci nimic nu o scârbea. Sculată iarna mult înaintea soarelui, iar în celelalte anotimpuri, în acelaş timp cu soarele, se îmbrăca repede şi se grăbea să deschidă porţile coteţelor, de îndată ce primele raze de lumină se arătau pe cer. După ce toate păsările bateau din aripi, zburlindu-le, după ce cocoşii vesteau dimineaţa şi primele boabe de grăunţe erau aruncate, Victoria îngrijea de porci şi trecea şi pe la iepurii de casă. Numai după ce era sigură că toate animalele se desfătau în căldură, hrănite şi primenite, începea Tutora să se îndeletnicească şi cu treburile gospodăriei. Celelalte slugi, sculate la vremea lor găseau întotdeauna focul aprins în vatră, mâncarea de dimineaţă gata, iar dacă unul din servitori întârzia, atunci Victoire se ducea, nerăbdătoare, să bată la uşa lui, fiindcă socotea că treaba trebuieşte împlinită la timpul ei. După ce vedea tot lucrul pornit, îmbuca şi ea din răsputerile rămase din ajun şi se reîntorcea în curte, fără a pierde o clipă, veşnic dornică de-a face noii economii şi, de-a săvârşi măruntele îndeletniciri casnice. Era o bucătăreasă destul de bună, dar marea ei specialitate erau fripturile. Trimitea la masă nişte păsări aurite, cu pielea frumos rumenită şi cu carnea atât de fragedă, încât se topea în gură. Totdeauna gata să încerce feluri noui de mâncare, curioasă de-a învăţa lucuri necunoscute, de-a inventa, Victoire îşi punea mereu la încercare propriile-i puteri şi uşurinţa ei de asimilare. Dar spiritul ei şi gusturile ei rămâneau tot mai strâns legate de curte. Acolo era împărăţia ei O dragoste specială o atrăgea printre animale, un fel de instinct o făcea să descopere nevoile lor, obiceiurile lor, poftele lor tăinuite, confirmate şi verificate de experienţa ei de toate zilele. Victoria presimţea, ghicea tot ce puteau cere animalele. Acest instinct pe care-l avea Victoria, o făcea să treacă în sat drept vrăjitoare. In provincia aceasta se mai crede încă în „Ochiul rău" şi în blesteme. Servitoarea râdea de aceste temeri, şi nu spunea nimic. Se ocupa de pui. Fiecare generaţie era îngrijită cu cele mai desăvârşite precauţiuni. Puii creşteau tot atât de bine ca şi copiii. Atât de mulţi ieşeau din mâinile ei, încât nimeni nu-şi putea închipui căsunt tot mereu aceeaşi pe care îi îngrijeşte. Victoire era zâna binefăcătoare a cleştelor şi a nenumăraţilor pufuşori galbeni ce împodobeau curtea. Necontenite erau grijile ei. De multe ori, fără a cina, umbla în noapte după o curcă poznaşe care-şi ascundea ouăle numai Dumnezeu ştie unda sau după vreo faţă de India, încă pe jumătate sălbatecă, şi care nu-şi pierduse încă complect instinctul său migratoriu. Ea izbutea întotdeauna să-și ascundă ouăle în tufișurile cele mai îndepărtate ! Bucuria lumina obrajii servitoarei, de îndată ce regăsea păsările, de parcă ar fi regăsit, ca în Biblie, oaia rătăcită, • — în Biblie, unde toate parabolele sac pământene. Victoire retrăia în fiecare zi aceste bucurii, de îndată ce animalele ei se apucau de înviat şi de cântat, în zori. Şi ele se bucurau când auzeau paşii săi grăbiţi, pe cari îi recunoşteau. Băteau din aripi, cotcodăceau, săreau în urma ei, zburau şi o înconjurau cu un val zgomotos, care-şi depunea la picioarele ei spuma-i albă de pene. Ea vorbea de păsările ei ca de-o gloată omenească, cu vorbe neclare, dar a căror sens era (Continuare în pag. 3-a) Sfinţirea bisericii de la mănăstirea Ciorogârla (Samurcăşeşti) Au participat I.P.S.S. Nicodem Patriarhul României şi d. g-ral. de corp de armată D. Popescu Groaznicul cutremur din Noembrie 1940, printre alte pagube însemnate a distrus şi Sfânta Mănăstire din corn Ciorogârla, cunoscută şi sub numele de Samurcăşeşti, ctitorul ei. Din iniţiativa lt. col. Th. Ciurea, prefect pe acea vreme al judeţului Ilfov azi generalul Ciurea, s’a hotărît refacerea mârnăstirei distruse, lucrările începând încă din anul 1941, cu concursul prefecturei Ilfov. In 1942, venind prefect al judeţului d. col. Niculae Gheorghiu, lucrările începute au fost reluate cu multă intensitate, reuşindu-se să se termine întreaga lucrare în primăvara acestui an. Ori în cadrul sărbătoresc al unei frumoase dimineţe de Maiu, în prezenţa I. P. S. S. Patriarhul Nicodem al României, a de grafie corp de armată D. Popescu, ministrul afacerilor interne, d. Petre Strihan subsecretar de stat la acelaş departament a avut loc înălţătoarea slujbă a sfinţirei bisericei, una din cele mai monumentale din întreaga ţară. Au luat parte la sfânta slujbă d-nii: general Dem. I. Popescu, ministrul Afacerilor Interne cu d-na de stat; General Cristache Popescu, inginer Ion Mihalache de la ministerul lucrărilor publice; prof. Tzigara Samurcaş, inspector general administrativ Gh. Glod; d-na şi d. col. Gheorghiu Cristache, prefectul judeţului, Ilfov; d-mele Constanţa Pamfil Şei,caru, Victoria Frânculescu, Maria arhitect Marinescu; director I. Păcuraru; d-na şi d. prof. Const. Dinu; d-na şi d. arhitect Ion Cernescu; ing. şef N. Teodorescu, d. ing. Vintilă Negreanu, directorul Camerii agricole, dir. Adrian Rusu medic primar al luLa ora 10 dimineaţa I. P. S. S. Nicodem, patriarhul României, înconjurat de un sobor de preoţi în frunte cu P. S. Pocitan, vicar, arhimandrit Atanasie Dincă, marele eclesiarh Inochentie Tănăsoiu, protosinghelii Chirilă şi Sunea, preoţii Aurel Ciocoiu, Const. Becuţ, Grigore Miron, Constantinescu, Theodor Anghel, Ion A. Ion, Emanuel Hodrea, Const. Oprescu, arhiadiaconii Xincu şi Tuţă, a început, în faţa bisericii, slujba de utrenie care precede sfinţirea propriu zisă. Corul sfintei Patriarhii, sub conducerea d-lui Stoicescu a dat răspunsurile. In frunte cu Marele Chiriarh al Bisericii noastre, soborul de preoţi, purtând Sfintele Moaşte, au înconjurat de trei ori noua biserică, după fiecare ocolire s’a îngenunchiat şi s’a cetit Sfânta Evanghelie a sfinţirei. După a treia ocolire s’au adus Sfintele Moaşte în faţa bisericii şi Pudeţului; col. Aurelian David, Cdlt. Legiunii judeţului Ilfov, d-na şi d. A. Stoian, d-nii Augustin Chirilă, Dumitru N. Babanica, Gh. Marinescu, Const. Nicolau, d-ra Maria Moisescu, maicile dela Mănăstirea Ţigăneşti şi dela Pasărea, primari, notari şi un mare număr de credincioşi. S. S. Veniamin Pocitan a rostit paza sacramentală: „Deschideţi voi boeri porţile voastre ca să intre împăratul Slavei “ Din biserică s’a răspuns: „Cine este acest împărat al Slavei?” P. S. S. arhiereul Veniamin Pocitan a răspuns : „Domnul cel tare şi puternic !” „Domnul cel tare în războaie!“ „Domnul cel voinic, acesta este împăratul Slavei". După rostirea acestei fraze de o cutremurătoare realitate, în frunte cu I. P. S. S. Patriarhul Nicodem s’a intrat în biserică. După ce s’a dat cetire pergamentului şi a pisaniei aşa cum o cere tradiţia, pergamentul a fostsemnat de Patrarrh, ctitor d. col. N. Gheorghiu, g.ral D. Popescu, d. ministru Petre Strihan şi de ceilalţi înalţi oaspeţi. (Continuare în part. V-a) Slujba şi solemnitatea sfinţire! Asistenţa la solemnităţile de la A. N. E. F. (Citiți reportajul* în interiorul ziarului).