Curentul, mai 1944 (Anul 17, nr. 5820-5850)

1944-05-01 / nr. 5820

­WL XVII, XI 58*0 4 PAGINI 7 LEI Situata la începutul lui Mai de PAMFIL ŞEICARU ( Se impune o examinare a si­­tuaţiei generale militare de evol­uţia căreia atârnă şi situaţia pe-Necontestat că anglo-america­­ni prepară executarea unei de­­rcări în mai multe puncte, tru a se achita de obligaţiile iie la Teheran. Bombardamen­­executate asupra României, Mariei şi Ungariei formează început de­ executare. Ce ecou a avut aceste bombardamente, Rusia Sovietică, o dovedesc de două lozinci anunţate de itul de radio Moscova, între elelalte lozinci destinate mani­festărilor de 1 Mai. „Să trăiască lianţa anglo - americano-sovie­­ică“; „Salutăm pe aviatorii iericani şi englezi cari combat atâta dârzenie spatele fron­­­tului inamic“. Aceste mani­oni sunt o indicaţie sigură a nei faze de înţelegere, de cola­­orare între aliaţi. In acelaş timp indirectă mărturisire a apro­­batei invazii, proectată de anglo­­mericani, al cărei soroc trebue­­ coincidă cu reluarea ofensivei iseşti. Postul de radio Londra, la 29 prilie, ne transmitea următoa­­re: „Harold King, corespondentul ec­al al agenţiei „Reuter“, re­tează din Moscova . Tensiunea este din zi în zi, în capitala vietică. Nu se publică nimic spre evenimentele de pe fron­­t combatant, dar se observă meroase semne că în spatele retului oficial sunt în curs pnimentele importante pie­­rgătoare , pentru începerea ei mari ofensive generale, şi după lozinca oficială, nici o limbare esenţială nu se pro­­ce­de fronturile combatante, activitate încordată atât pe nt, cât şi în spatele frontului­­m­andamentul german este în­­sebi de activ, stăruind să ia în evidenţă puterea trupe­­sovietice, în mai multe sec­­te ale frontului, şi mai ales la esele spre litoralul Mărci Ral­­, la poalele Carpaţilor şi la itierele mutilate ale Roma­ După ultimele rapoarte, anii au concentrat forţele tolerabile în Moldova. In re­­ea Sevastopol, străzile ora­­i sunt văzute prin binocle punctele de observaţie ale elor sovietice. Zeci de mii de au pus Germanii pe dru­­mile care duc spre Sevastopol, tivitate febrilă se desvoltă­­ru repunerea la punct a căi­­erate şi a podurilor în spa­­frontului rus“, vederea care exaltă pe ruşi, şi din aceste rânduri din Iuda“ de la 29 Aprilie : „vic­­e noastre au creiat o sit fa­­vorabilă pentru lovitura di­­si simultană dinspre vest,­­ estpoporul sovietic sa­­hotărîrea aliaţilor săi“, reeşi din acest text că am­­ericanii ar urma să facă o­ră în vest (probabil în a, pe al cărui subsol insu­­nal ei pun mare preţ) şi în­dică în Peninsula Balca­­infinit probabil în Grecia, rea guvernului Papan­­este, probabil, în legătură astă eventualitate, ebarcare anglo-americană d­a ar putea fi utilizată și a înlătura ezitările Tur­­eterminând intrarea ei în u. Simultan cu aceste de- i ar urma să se reia ofer­­isească, astfel ca să se victoria asupra Germa­îndoială că Rusia Sovie­­tte grăbită să termine cât prede posibil războiul, dar grăbiţi sunt americanii şi ei de a termina campania apa, spre a se întoarce cu forţele lor împotriva Japo­nului lundi Maiu, este cel rezervat marilor şuir­ile acestei gigantice măsu­­re forţe. Fără îndoială că americanii vor prezenta ca lvitură de succes sfârşitul ei lupte din Italia, unde, la luni, tot aşteaptă să in­­terna, publicitatea pe care o fac, ace străbate în presa en­gleză mai ales se pun mari spe­ranţe pe reuşita acestei debar­cări menită, în planurile anglo­­americane, să însemne decisiva, adică terminarea în 1944 a răs­­boiului, în Europa. Vor apărea arme noui, la anglo-americani, cum vor apărea şi la germani, ca elemente de surprindere me­nite să răvăşească toate socote­­lele adversarului. Se pare că anglo-americanii vor face tot posibilul pentru o complectă reuşită nu a debar­cării, care nu ar însemna nimic mai mult decât o repetare a lovi­turii neisbutite din Italia, ci pentru a realiza invazia. Fără îndoială că aviaţia va fi concen­trată în sprijinirea acestor ope­raţii, cum se va căuta o deslăn­­ţuire a forţelor insurecte din Franţa, acel front invizibil de care se tot vorbeşte. Fireşte că animarea acestui front invizibil se va face prin lansarea câtorva mii de paraşutişti care să decidă şi elementele ezitante. Germania se va găsi la înce­putul operaţiunilor, în poziţie de defensivă şi pe frontul de Est şi pe frontul de Vest. Nu se ob­servă nici o febră de îngrijorare la comandamentul german, dim­potrivă, o hotărîre calmă de a pregăti unele surprize, menite să zdruncine grav optimismul aş­teptărilor aliaţilor. Izbutesc planurile anglo-ameri­­cano-ruse ? Sincronizarea atacu­rilor anglo-americane în Vest cu cele ruseşti în Est va putea oare sfărâma armătura rezistenţii ger­mane? Atunci, la sfârşitul celui de al cincilea an de războiu, ar urma să intrăm în faza armisti­ţiului. Dacă nu izbutesc? Dacă nici una din aşteptările aliaţilor nu se realizează? Atunci, prelungirea războiu­lui creiază noui situaţii politice, chiar între aliaţi. Dacă, pentru Rusia Sovietică, Europa formea­ză obiectivul politic decisiv, în viitoarea desvoltare a preponde­renţei sovietice, pentru anglo-a­mericani obiectivul economic ră- _ . « » mmmm H 'V, mi nu * VM ' Pe coasta unei insule din Marea Egee. (Ph. Ho.). — — ...........................—i­u. ■, ,1 ___ înaintea marei furtuni mâne tot Asia. Mai ales pentru — P[*jH tClCfOD­OClll COrGSPOIldCIltlll (Uli Beilill — americani bătălia Pacificului are o importanță națională; tot vii­torul american este în funcție de doborîrea Japoniei și de asi­gurarea unei dominaţii ameri­cane totale, în Pacific. In luna Mai intrăm în faţa ma­rilor decisive militare ale răs­boiiului, decisive militare cu con- , . . . , * „ 1 condiţiile terenului şi de twutsutu*­secinţe politice, Şi in cazul unei I Vistrului. Apoi contraatacurile trupelor isbutiri a aliaţilor, şi în cazul U- germane şi ungare in spaţiul dela Vest nei iWWiri si deci în acela al de Colom­eea, precum şi vigurosul com­­nei reiZDUllTL Şl aeci, in aceia­ş­i trai atac german din spaţiul Kowel, care prelungirii răsboiului. I s'a soldat cu încercuirea unei impor-BERLIN, 29. — Numai puţine eveni­mente de o însemnătate militară demnă de menţionat arată tabloul situaţiei pe toate fronturile de luptă exceptând pregătirile de cele mai mari proporţii. Pe frontul răsăritean au fost mari ac­ţiuni în spaţiul dintre Tighina şi Dubo­­sari, precum şi la Nord de Iaşi. In am­bele aceste sectoare acţiunile inamice au fost neutralizate de apărarea ger­­mano-romănă favorizate fiind şi de condiţiile terenului şi de revărsările tante grupe de luptă sovietice, captu­­răndu-se peste 2000 de prizonieri, un general de divizie cu intreg scaiul san major şi mari cantituaţi de arme şi material de război in afară de mai mii de morţi rămaşi pe câmpul de luptă. In Italia au fost tim­oa­te acţiunile întreprinse de trupele­­de recunoaştere. Acestea au fost in esenţă toate eveni­mentele militare. Dimpotrivă concen­trarea armatelor sovietice în vederea declanşării marei ofensive se află in ultimul stadiu. In Italia reîmprospăta­rea frontului american a fost desăvâr­şită. In sfârşit terorismul războiului ae­rian ca preludiu al invaziei a căpătat proporţii extraordinare. Răspunsul a fost dat prin anunţarea că grele forma­ţiuni aviatice de luptă germane ataci cu tmn efect concentrări de vase din porturile coastei sudice ale Angliei. Posturile de radio din Londra au di­fuzat în întreaga lume : „Invazia va în­cepe înainte de sfârşi­tuu­­­ lui Aprilie, datorită condiţiunilor favorabile mete­­reologice. Din toate semnele se cons­tată totuşi că bătălia invaziei va fi pusă în destăşprfire înainte de mijlociul ini­ţiui. „Făcând abstracţie de faptul d­­in aceste declaraţii este multă verbozitate propagandistică, forurile germane işi dau perfect seama de faptul că anglo­­americanii trebue să îndrăznească odată acest salt nn necunoscut ţii sunt în mă­sură să cuteze acum să dea asaltul ge­neral împotriva cetăţii europene şi că faza actuală poate fi caracerizată „li­niştea înaintea furtunii". Ce vor să realizeze aliaţii in domeniul militar La această întrebare forurile compe­tente militare sunt absolut clarificate. In Răsărit noua luptă este iminentă, comandamentul sovietic urmărind să atingă vechile ţeluri sovietice. Obiec­tivele militare ale conducerii soi­ietce sunt următoarele : 1) atingerea Deltei Dunării în spaţiul românesc. 2) Stră­pungerea bastionului Carpaţilor pentru a ajunge în tetritoriu­l Ungariei. 3) A­­jungerea în guvernământul­ general după cucerirea Lembergului şî oraşelor Prozemist şi Lublin. 4) Spargerea liniei germane de pe Nipru între Rogacev şi Orşa precum şi străpungerea frontului de la Vitebsk. 5) Neutralizarea frontului băltii între Nevel şi Narva, pentru a realiza superioritatea navală în Marea Baltică şi a exercita presiunea finală supra Finlandei. Acestea sunt scopu­rile apropiate şi sensul militar al imi­nentei ofensivei generale sovietice de pe frontul de Răsărit. _ In Italia planurile anglo-americanilor fintesc realizarea unei străpungeri a frontului german între Ortona și gurile râului Gorgliano care a fost totuși apă­rat în cele patru bătălii de la Cassino- Cucerirea Romei formează obiectivul apropiat. Posibilitatea de a întreprinde debarcări în Balcani din bazele de la Bari şi anume între Spezia şi Arseille este urmarea bătăliei de străpungere intenţionată. A interesant de subliniat următoarele fraze importante scrise de periodicul Nord-american „Fortune" in legătură cu invazia. Succesul invaziei atârnă nu numai de numărul şi calitatea potenţia­lului de oameni­­si armament întrebuin­ţate de ambele tabere ci şi de nume­roase imponderabile. Victoria va de­pinde de factorul voinţei. Acel care va avea o voinţă mai puternică un spirit de întreprindere mai mare şi o idee mai îndrăzneaţă acela va învinge. Victoria va depinde nu de planuri, ci de oameni Cronica războiului ......................... de ROMULUS SFISANU Luptele de la Sevastopol.­­ Sistemul barajelor de mine din spaţiile maritime Cu toate că fortificaţiile de la Se­vastopol au fost distruse, aşa în­cât nu mai poate fi vorba de o „cetate“, înălţimile de la nord de golful Savernaia şi din jurul ora­şului, ocupate de trupele române şi germane, formează un fel de baraj, iar drumurile ce trec prin văi sunt toate acoperite de mine. Din cauza particularităţii tere­nului accidentat şi a zonelor mi­nate, inamicul nu poate ataca cu formaţiuni masive de tancuri şi de infanterie, ci numai cu detaşa­mente speciale de asalt, care fiind supuse unui fac puternic şi concen­trat, suferă pierderi severe. Comandamentul sovietic din Cri­­meea — cel puţin aşa reese din cele ce a anunţat Moscova până a­cum câteva zile —­ a crezut că tru­pele germane şi române, odată re­trase în regiunea Sevastopol, nu vor opune rezistenţă şi vor fi uşor şi repede „lichidate“ graţie supe­riorităţii numerice covârşitoare a forţelor din grupul al IV-a de ar­mate sovietice aflate în această peninsulă. Luptele de la Sevastopol dovedesc, nu numai spiritul com­bativ al trupelor germane şi ro­­mâne, prin rezistenţa îndârjită ce opun atacurilor inamicului, dar şi moralul lor ridicat. Pe Nistrul in­ferior, între nord de Tighina şi Liman, ca şi în re­giunea de la nord de Iaşi, atacurile susţinute de forţele sovietice, au fost respinse, sau oprite prin con­­tra-atacuri. La sud-vest de Covd­, o formaţiune inamică a fost nimi­cită. In canalul Mi­­tii, aproape de coasta Bretanii, o luptă navală s’a dat în noaptea de 27 Aprilie între un grup de vedete rapide germa­ne şi o formaţiune de distrugătoare engleze. Un distrugător englez s-a scufundat, iar o vedetă rapidă ger­mană a suferit avarii. După informaţii germane, en­glezii continuă să concentreze vase de transport în apropiere de in­sula Wight din canalul Mânecii. Pe lângă uriaşul sistem de forti­ficaţii dela vest, ce se întinde dela capul Nord până la Pirinei, în a­­propiere de Biaritz, cunoscut sub numele de „Wall-Atlantic“, ger­manii au mai construit baraje de mine în largul coastelor Norvegiei şi ale Danemarcei, în golful german din Marea Nordului şi în largul coastelor Ol­indei şi Belgiei, în ca­nalul Mânecii şi în golful Gasco­­niei. După o ştire din Berlin, în ul­timele opt zile detaşamentele de geniu germane au stabilit în gol­ful Gasconiei un baraj de mine, pe o lungime de 200 km. şi o mare adâncime, cuprinzând peste 200.000 de mine de diferite tipuri — fixe, derivante, magnetice, — precum şi alte capcane ingenioase pentru va­sele inamice de suprafaţă, sau sub­mersibile. Anglo-americanii au fă­cut şi ei baraje de mine parţiale împotriva submarinelor germane în marea Nordului în spaţiile mariti­me din canalul Mânecii dintre coasta Angliei şi a Franţei, în zo­nele considerate periculoase, în ca­nalul S. George din­re Irlanda in Anglia; în strâmtorile Gibraltar şi Otranto din Mediterana, precum şi în anumite zone din Adriatica şi marea Egee. Atât oceanul Atlantic şi o parte din oceanul îngheţat de Nord, din apropierea coastelor Europei şi a insulelor Britanice, cât şi mările Nordului, Mânecii, Irlandei, Medi­­terană, Tireniană, Adriatică, Io­nică şi Egee, sunt acoperite de nu­meroase baraje de mine şi curse, atât germane, cât şi anglo-am­e­ricane. O trecere maritimă foarte peri­culoasă pentru Anglia, Pentland Firth, dintre insulele Orcade şi Scoţia, n’a putut fi niciodată mi­nată din cauza mareelor rapide Ca să controleze şi să protejeze a­­ceastă trecere periculoasă, marina engleză foloseşte un număr mare de vase-patrule şi vase antisubma­rine ,care formează un fel de ba­raj mobil. Nici canalul Otranto, dintre marea Adriatică și marea fonică, ce are adâncimi *i'-ă la 1100 m., nu noa'e f| eficace minuni. De aceea anglo-americanii au sporit numărul vaselor de patrulare in această zonă importantă. Situaţia Angliei este astăzi mult mai grea decât în timpul războiului mondial trecut, din cauză că Germania ocu­pând întreaga coastă occidentală a Europei de la capul Nord până l­a ^iaritz, precum și anioane totalita­tea coastelor de nord ale Medite­­ranei și mărilor sale anexe, domină și p­u­s parte din spațiile mari­time reimetive. De aceea anglo­­ame-tea*ă,; n’au mai putut să con­struiască baraje de mine ca în 1917—1918, în oceanul Atlantic, marea Nordului, canalul Mânecii și Mediterana. Reamintim că în 1918 anrio-americanii au construit uriașul baraj de mine dintre insu­lele Orcade și coastele Norvegiei, pe o lungime de peste 450 km. In vara si toamna acelui an marinarii americani au pus 50.560 de mine, iar marinarii englezi 13.545. Ami­ralitatea britanică, care a stabilit barajul strâmtorii Calais, în 1916, a fost nevoită în 1917 să constru­iască un alt baraj de mine mai pu­ternic, după propunerea făcută de vice-: '-alul Bacon, şeful patru­lelor din Dover, între Warne Shoal, Gris-Nez şi prin strâmtoa­rea Calais până la Folkestone. A­­cel sistem de baraj propus­ de vice amiralul Bacon era bazat pe mine aşezate la suprafaţă cu porţi­une intrare la Folkestone şi la Gris- Nez şi luminat de vase-faruri pre­văzute cu reflectoare puternice. Cum astăzi germanii stăpânesc coastele occidentale ale Europei, ei au avut şi au posibilităţi să creeze baraje de mine de siguranţă în toate zonele maritime considerate periculoase. Aşa se şi explică tea­ma ce au anglo-americanii de ob­stacolele ce le va întâmpina o even­tuală debarcare a forțelor lor pe coastele de vest ale Europei, când ei nu stăpânesc zonele maritim­­e respective. Ministerul Muncii aduce mulţumiri muncitorilor de toate categoriile Pentru pildele de muncă, devota­ment şi solidaritate socială şi naţio­nală, arătate de muncitori cu prile­jul bombardamentelor aeriene, şi menţionate în rapoartele Inspectora­telor de Muncă, Ministerul Muncii a­­duce, cu prilejul zilei de 1 Mai, căl­duroase mulțumiri muncitorilor de toate categoriile. Un sergent din reg. 7 Roşiori a distrus critca care de luptă ORDIN DE ZI PE NAŢIUNE Nr. 58 din 29 Aprilie 1944 Sergentul Cojocaru Ion din Regimen­tul 7 Roşiori, comandantul unei grupe de tunuri anticar, a distrus în ziua de 13 Aprilie 1944 cinci care de luptă inamice. Plin de curaj şi spirit de sacrificiu, a înţeles să treacă ochitor la unul din tunurile grupei sale, pentru a înfrunta mai bine atacul carelor inamice şi pen­tru a fi pildă oamenilor de sub co­manda sa. Pentru această frumoasă faptă de arme, a fost înaintat la gradul de ser­gent major, a fost decorat şi a primit o recompensă. Pentru curajul, spiritul de jertfă şi vrednicie ostăşească, ORDON ! Citarea pe naţiune a ser­­p-'tbiluî Cojocaru loan (ss) I. Antonescu Mareşal al României Şi Conducătorul Statului Cun I I Mai I ' “*# Director: PjjWIL ŞEICARU T administrația elvedere Nr. t IANS: 3 27.59 3.40.86 4 84 40 3.40.88 3 27.33 4 89 28 Redacția Secretariatul Secretarul; gen. Redacția politics Redact!«’ aportiva Provincia Cab. directorului Ad­torul delegat Contab. fi depot. Abon. fl publicit. Expediţia ar vânz Tipografia 8.24.17 8.54.82 8.40.80 3.40.84 423.82 4.84.48 4.92.99 Biroul comenzilor. Perso­nalul. Contenciosul Proprietar : „Curentul” S. A. R. Tribunalul Ilfov. Registrul publicaţiilor No 174/1938 Taxa poştală plătită in numerar conform adresei direcţiei generale P. T. T. No. 29.744/1989 ABONAMENTE : In provincie: 1 an 1700 lei; 6 luni 900 lai; 8 had 500 lei; In Capitală : 1 an 2.000 lei; 6 luni 1.000 lai ; 3 luni 600 lei; Instituţiile particulare şi de Stat 3.500 lei anual Pilduiri din alte vremi de E. ROŞCA-MALIN Anii de după Unirea ca Mare, prinşi în vănzeala pasiunilor politice, au pierdut în bună parte sentimentul dra­gostei pentru trecut Pilda vieţii de luptă a înaintaşilor, plină de experien­ţa altor vremi, era prea puţin luată în considerare, de acela prezentul era o perpetuă răscruce, o intortochere de tendinţe şi o invălmăşală de idei. Drumul existenţei noastre ce-l zidă­­ream în cei 25 ani nu era străjuit de­cât puţin de învăţămintele a ceia ce a fost; nu era încadrat in­disciplina as­pră a trecutului, de aceia viitorul nu se putea desemna clar, înşelând nu mintal pe o bună parte dintre oamenii ce au stat la cârmă ci şi poporul ce nu era împărtăşit din potirul de aur al trecutului. Lipsa aceasta de aderenţă la vre­­mile de ieri s-a resimţit mai puţin în Transilvania. Pe pământul Sarmisege­­tuzei umbra veacurilor prea apăsa greu pe amintirile de acolo pentruca să fie uitat mausoleul cu eroi şi martiri; prea erau adânci rănile abea cicatri­zate de împlinirile României Mari pen­truca să nu se mai audă ecoul in­depăr­tatelor vaete înscrise decât in sbuciil­­mul anonim al sufletelor. Dramatismul încleştărilor, răstignirilor şi răbufniri­lor trăia din plin, alimentat de pleiadă întreagă de învăţaţi de la U­­niversitatea Daciei Superioare, acei Alma Mater Napocensis... Acest senti­ment de veneraţiune a fost apoi Întă­rit in mod nebănuit după crucificările nevolnic consimţite din ultimii ani, când tot ce are mai reprezentativ in­telectualitatea transilvană a populat ceriul speranţelor româneşti cu super­bele icoane ale vitejiilor şi martiraje­lor străbune, spre a da singure glas prezentului înlănţuit. Sufletul ardelean s’a adunat bloc de solidaritate lumi­noasă spre a înfrunta noile uragane sub vigoarea pildelor din trecut, pen­­tru ca nici o casnă să nu ne poată dobori. Cine va însemna frământarea Tran­silvaniei din acești ani va rămâne ui­mit constatând cum au avut glas nu­mai filete istoriilor, numai paginate revistelor cari publicau pe toate tonu­rile şi nuanţele felim­itele înfăţişeri ale tuturor epocilor. O statistică sumară ne arată că in ultimii ani au apărut in Ardeal peste 1000 volume cu con­ţinut istoric. Niciodată această disci­plină a ştiinţei n'a cunoscut atâta În­florire ! Pe linia acestor înalte preocupări, Institutul de Istorie Naţională din Cluj a tipărit vol. 4 din „Studii istorice“ a d-lui prof. inio, Ioan Lupu, iar Aca­demia Română volumul de documente privitoare la „Revoluţia Românilor din Transilvania In anii 1848—49". Ce aduce volumul d-lul prof. univ. loan Lupaş — fără îndoială linul din­tre titanii istoriei noastre — este greu de cuprins In Increstarea dintr'un ar­ticol de gazetă. O citare a capitolelor : „Răscoalele ţărăneşti din veacul al 18-lea”, „Prigonirea mitropolitului In­* Jonest“, ,,Emigration! în massă peste Carpaţi“, „Măcelul din Seliste din 1774”, „Mucenicul de la Roma”, „Rebe­liunea lui Todoran”, „O anchetă în Cioara”, „Sentinţa de moarte a lui Horia“... etc.,­­ ne lămuresc asupra conţinutului, înţelesuri­lor şi învăţă­mintelor. Studiul d-lui prof. univ. Silviu Dra­­gomir vine parcă să încoroneze stră­daniile istoricilor din ultimul timp, prin faptul că publică prima carte de acte şi documente scoase din arhivele Vie­nei privind lupta generaţiei din 1848. „Prin publicaţia noastră — spu­ne d-sa — am dori să îndeplinim, incă înainte de sorocul centenar, o ve­che datorie faţă de generaţie care a aşezat temelii puternice Vieţii naţiona­le a Românilor din Transilvania.­ A­­dm­iându-l la un loc hârtiile, admirabi­le mărturii ale celor mai generoase si­­linţi, şi culegând toate actele, în care se urmăreşte mişcarea românească, chiar şi cele pătrunse de spirit duşmă­nos, vrem să contribuim la o mai bună cunoaştere a epocei, restabilind fapte­le in lumina lor adevărată şi precizând cu mai multă exactitate partea fiecă­ruia in frământarea plină de nădejdi, de sacrifici şi, mai pe urmă, de de­cepţii amare". O deosebită importanţă prezintă co­lecţia de faţă prin faptul că aruncă o lumină neaşteptată asupra multor faze ale mişcării din 1848, cari au rămas până acum necunoscute istoriografiei române, din lipsă totală de informaţiu­­ni vrednice de crezământ. Revolta in judeţele din Nordul Transilvaniei, ro­lul comisarului Gavril Mihali şi Inter­venţia locotenent-colonelului Urban, care inaugurează revoluţia intr’o re­giune locuită masiv de populaţie româ­nească şi o duc apoi, fie din neprice­pere, fie dintr’un complex de împreju­rări nenorocite, la o definitivă înfrân­gere, întregesc cu un capitol nou isto­ria frământărilor atât de dramatice. Acţiunea stăruitoare a gloatelor rom­â­­neşti în sud-estul Transilvaniei şi co­laborarea lor cu armata imperială for­mează o bună parte a colecţiei de faţă, răscolind din pulberea uitării numele scumpe nouă ale prefecţilor şi vice­­prefecţilor C. Secăreanu, N. Orghidan, I. Comşia, G. Roman şi al tribunalului I. Morariu. Câteva piese lămuresc pre­gătirea şi desfăşurarea expediţiei d­e desarmare a oraşelor ungureşti din Ini­ma Ardealului la începutul lui Noem­­brie 1848, iar altele complectează In­formaţiile despre cele dintâi incursiuni ungureşti în Zarand şi despre chimii în care a înţeles comandamentul arma­tei imperiale să apere populaţia româ­nească de teroarea şi jafurile revolu­ţionarilor maghiari. Cum înţelegea să se aplece Vteta----­asupra jalbelor româneşti în cari ne­am oftat de atâtea veacuri întreg ama­rul pe la d­regătoriile împărăteşti, ne dovedeşte mărturia d-lu­i Silviu Dra­got»!­r : „Deschizând manusori piele frumos copiate, am băgat seamă de îndată că ele nu au fost nici măcar răsfoite de vreun oficial. Cerneala avea încă un luciu prospet şi, întorcând foiie de foaie, nisipul,, în care sclipeau fire aurii, mi s'a revărsat bogat pe masa de scris. Am înţeles atunci că ele nu au fost citite şi că guvernul imnora­­tulu­i Francisc Iosif nu ţinea să cu­noască nici faptele de eroism, nici sa­crificiile aduse pentru cauza sa de po­porul românesc”. Aşa erau vremile de atunci: mişel­­iilee In înşelarea iluziilor poporului ro­mân care credea în „drăguţul” dels Schönbrun... Istoria neamului şi-a urmat Insă marşul însângerat pentru a pildui ce­lor ce vin. Filele cărţilor de istorie cuprind atâtea deslegări iar capitolele atâtea liniştitoare certitudini pentru toate vremile . Comandamentul de căpetenie al armatei lr­oii — Vitejia regimentului 11 roşiori — In Crimeea, niciun eveniment important.­­ Pe Nistrul inferior, toate atacurile inamicului au rămas zadarnice. La nord de Iaşi, inamicul a atacat din nou cu forţe proaspete, sprijinit puternic de aviaţie şi ca­re de luptă. In lupte înverşunate, trupele romă­­no-germane au oprit forţele sovietice peste tot şi apoi, prin contraatacuri, le-au aruncat spre nord, recucerind vechea poziţie de rezistenţă. Inamicul a suferit pierderi mari în oameni şi material. In ultimele 3 zile, au fost distruse, în co­operare cu aviația, 70 care de luptă inamice. Cu ocazia acestor lupte, s-a acoperit de glorie regimentul 11 Roșiori, și comandantul său, colo­nelul Cheruvin, care a fost rănit. mm*? wlllili «444­­ ,­^ * •' 4 •• '•' '-'1 Lupta împotriva bandelor comu- ' ’ • *‘ -Ă niste în Balcani

Next