Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1872 (Anul 5, Nr. 73-142)
1872-11-26 / nr. 130
Anul Vlassi: Duminica 26 Noemvrie 1872. No. 130. PREȚUL ABONAMENTULUI: Iassi. Pe un an 20 lei noi. „ șese luni 11 „ „ „ trei luni 6 „ „ Districte: Pe un an 24 lei noi. „ șese luni 13 „ „ trei luni 7 „ „ Austria: Pe șese luni 14 franci. Gemania: Pe șese luni 18 franci. MUNCIURI. Rândul sau locul sau 15 bani. Inserțiuni și reclame. Răndul 60 bani. Epistole nefrancate nu se primesc. Italia : Belgia: Pe șase luni 22 fr. Elveția: Francia: Pe șese luni 26 franci. IB 13 IA § II. Apare de trei ori pe săptămănă: Duminică, Mercuri și Vineri. Redactiunea si Administratiunea in localul Tipolitografiei Nationale. CALENDARUL SEPTEMANEI. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Exemplarul 20 de bani. iSpeivrie. decemvrie. Ore. m. Ore. m. JSipeilivrie. Decemvrie. In Ore. m. Ore. m. 26 8 Duminică. Cuv. Păr. Alipiu Stălpnicul. 7 23 4 22 30 12 Joi. Apost. Andrei. j 7 26 4 21 27 9 Luni. Sf. M. Mart. Iacov Peisul. 7 24 4 21 Dec. 1 13 Vineri. Sf. Prof. Naum. j 7 28 4 21 23 10 Marți. Sf. Mart. Stefan cel nou. 7 25 4 21 2 14 Sâmbătă. Sf. Prof. Avarum. 7 29 4 21 29 11 Mercuri. Mart. Paramon și Hiúmen. 7 26 4 21 3 15 Duminică. Prof. Sofonia. 1 7 31 4 21 CREDITUL FONDIAR. De mai mult timp de cănd nu auzim nimic asupra formărei de bănci fondate in București și Iași. Deschiderea Camerelor, preocupațiile politice care încurcă atăt de rea orice trebi, ale țerei, au venit și alte de au pus întârzieri și medici inființărei acestor mari institute. Bană și prisa au încetat a se ocupa de ele pentru a’și da toată luarea aminte la chestiuni de o importanță in realitate mult mai mică, dar care trec opinia lumei drept cele d’ăntăi. Nu am mai auzit nimic despre lucrările comitetului din București; din celelalte districte nu s’au auzit nici cănd de vreun început de lucrare. Inițiativa luată in Iași pare a fi amorțit prin purcederea mai multor proprietari deputați la București. Cât ar fi fost de dorit ca corpurile legiuitoare să găsască la deschiderea lor, lucrări deja înaintate pentru înființarea de bănci fondate naționale, basate pe asociațiunea de proprietari români. Aceasta insă nu s’a putut face; s’au inceput prea tărziu lucrările necesare și frigurile politice au venit să curme tocmai la inceput urzirea unei atăt de folositoare întreprinderi. Astfel se intămplă cu toate bunurile începuturi la noi; ele rămân in stare de cercare, pornite cu mare avânt cu mare foc, dară părăsite la mijlocul drumului. Totuși să sperăm că dacă nu se văd urme de lucrare a comitetului din București, aceasta nu înseamnă că ideea a fost părăsită. Să sperăm că indată ce starea politică interioară se va clasifica, vom revede iarăși lucrarea începută urmată cu aceeași energie. Să sperăm că această stegnațiune nu va încuraja pe acei ce doresc a concesiona monopolul unei banci funciare unei companii străine, ceea ce nu ar însemna dacă ruinarea proprietății Desigur că o asemene concesiune nu va trece niciodată la o Cameră romană, unde sunt proprietari care înțeleg nu numai din teorie dar și din practică și experiența ce ar însemna o atare concesiune. IE SUIT II. f Deschizându-se sesiunea Camerilor legiuitoare vom reveni asupra tuturor faptelor comise de jesuiți și alți afiliați de ai lor in țara noastră, pe care le-am denunțat in atâtea rânduri prin foaea noastră, in speranță că ele nu vor trece ne bagate in samă de mandatarii țerei, ci vor forma obiectul uneia din cele mai serioase preocupări ale lor. In numerul acesta atragem numai din nou luare aminte asupra importanței lucrului in sine, rămăind ca in un numer viitor să recapitulăm toate faptele denunțate de noi cu toate dovezile necesare pentru a lor verificare. Iesuiții sunt incă in numer mic la noi, ba chiar representați prin asociațiuni religioase ce nu poartă acest nume, ci ascunse sub felurite denumiri, ocrotesc tot acelaș spirit periculos, aceeași morală subversivă, aceleași principiri de înstrăinare de la toate legăturile cele mai firești, de la familie și naționalitate. Numerul lor fiind mic și acțiunea lor este slabă și puțin băgată in samă. Apoi și modul lor de a lucra este incet, trăgănat in timp și cu totul îndepărtat de orice vițet de orice resunet. Modul prin care ei iși întind pernicioasa lor inmurire este școala, este creșterea copiilor, este dominarea ce o câștigă asupra spiritelor tinere, atunci cănd mintea naivă, sufletul nevinovat primește de bun tot ce i se spune, tot ce i se arată. Iată pentru ce pană acuma acțiunea jesuiților la noi in țară au rămas necunoscută, mai ales că ea nici datează de un timp îndelungat. Care sunt oare scopurile acestor asociațiuni atăt de filantropice in aparență, care par că se sacrifică pentru binele comun, care ’și petrec viața întreagă intru educațiunea tinerimei, in una din cele mai grele si mai nemulțămitoare ocupațiuni? Cănd privește cineva la ei in mod superficial poate fi cuprins de un respect de o iubire nemărginită pentru ei; și astfel se intămplă cu copii pe care știu să-i ademenească și să-i câștige i un mod atăt de puternic. Dar care este scopul lucrării lor, care sunt principiile pe care le proclamă? Dacă intrebăm istoria, atunci vedem că de la inceput aceste asociațiuni religioase au fost dușmanii cei mai neîmpăcați a oricărui progres, au fost susținătorii acelei idei că clerul este partea aleasă a omenirei căreia cealaltă trebue să se supună cu orbire, că toată omenirea iși are mântuirea numai de la acest cler pe care trebue să-l întrețină in modul cel mai splendid prin ofrandele cele mai mari prin respectul cel mai adănc. Tot acest cler insă nu trebue să fie decăt o ierarhie de supuși inferiori și superiori, dominați cu totul ca de un soare strălucit, de papa urmașul lui Sf. Petru, deci a lui Isus, a lui Dumnezeu pe pământ, ca dansul a totștiutor, ca dansul infailibil. Lui trebue să i se supună regii, guvernele, popoarele; după voința lui să se facă toate legile, să se indrepte toate purtările. Dar voința papilor era de a îmbogăți clerul pe căt se poate, de a trăi in luxul și desfrămarea cea mai mare, de a face din cler o rasă dominantă peste omenirea sclavă și supusă. Numai acela este adevărat creștin care pune mai nainte de toate lucrurile lumești și Dumnezeești, ascultarea de poruncile papei. Dar pentru ca aceasta să se poată face, trebuia trei lucruri: 1) oamenii să nu ajungă la cunoștința adevărului, să nu se desvolteze știința, literatura, actele decăt intru căt servea intereselor castei bisericești; 2) să se sfarime legăturile de familie și 3) acele de naționalitate; să nu fie rude, să nu fie popoare ci numai indivizi supuși voinței unui cler dominant. Trei lucruri dar au propoveduit totdeauna aceste asociațiuni religioase: ignoranță, lepadarea de familie și de naționalitate. Impedecarea oricărei idei de libertate, nădușirea oricărei descoperiri științifică, oricărei literaturi sau arte profane, deslipirea de legăturile de familie proclamând sfințenia traiului, monaul pentru a ascunde numai sub o formă sfințită depravațiile cele mai mârșave pe care pe fiece zi le destăinuesc scandaloasele procese in care cad acești oameni ai lui D-zeu, deslipirea de legăturile naționale, combaterea oricărui avănt de putere care ar putea să precumpenească puterea bisericei—eată principiile ce au condus și vor conduce in veci pe jesuiți, miliția bisericei și pe toți ai lor, asociațiuni religioase de barbați sau de femei, numească-se cum vor vrei. De aceea toate statele care au vrut să nu fie impedecate in propășirea lor prin acești uneltitori a tuturor căușelor de scădere și de inapoiere a omenirei, au combătut, bani contra principiului toleranței, au persecutat pe jesuiți. Și noi credem, cu drept cuvăt; căci nu e vorba de o confesiune nevinovată, indiferentă prin arii și formulele la care se închină; e vorba de o castă de oameni, dușmani jurați a tuturor acelor idei pe care omenirea cultă a secolului al XIX le crede idealul după care trebue să aspire orice popor: lumina, familia, naționalitatea, aceste trei principii cu toate consequențele lor trebue să fie susținute de orice popor ce tinde spre progres. Legea insăși a acestui progres dă dreptul de apărare legitimă contra tuturor elementelor ce se opun realizării lor. Iesuitismul au fost insă totdeauna și in toate țerile dușmanul lor cel mai înverșunat. Din acest punt de vedere chestiunea școlilor jesuitice de băeți și de fete ce s’au deschis in țară la noi căpătă o importanță foarte mare. E vorba dacă in mijlocul relelor de care suferim nu este un pericol imens a favoriza desvoltarea jnnei direcțiuni iesuitice a spiritului. In un numer viitor vom inșira o mulțime de fapte care vor proba pănă la evidență că direcțiunea spiritului in aceste scoli este acea caracterizată mai sus, și astfel întrebarea suprimarei acestor scoli prin măsuri guvernamentale ca contrare interesului general al țerii și bunilor moravuri, va trebui să fie discutată de organele cele mai inalte a națiunei de corpurile legiuitoare. Sperăm că presa ne va ajuta in această lucrare. Stil Stil DiftipkTROX IT F 1) l Fi i Răsăritul Apusul Stil Stil piOA i PATRO IL I) I LPI I ^^săritul Apusul vechiu. nou. VIWV PATRONUL IIIII. j soarelui. Soarelui. v c^li i h. n o u. j PATRONUL VILII. j soarelui. Soarelui. * 23 Soiri din Intru. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 24 Noemvrie 1872. Ședința se deschide la 12 mii. oare, cu formalitățile ordinare, presenți fiind 84 deputați. După aprobarea sumarului, se acordă căteva concedii, și să ceresc unele comunicări, intre cari notificarea din partea Senatului pentru constituirea biuroului seu. D. G. Vernescu propune a se numi o anchetă parlamentară care se eserciteze și se constate dacă prin închisori și in specie la poliția capitalei se tortură oamenii destinați a fi închiși preventiv, înainte de facerea instrucțiunii. Propunerea să trimite in studiul secțiunilor. Se precede la alegerea comisiunii de indigenat și se alege la prima votare d. C. Bolliac, iar la a doua dd. C. Văleanu, Vladimir Ghica, Alesandru Știrbei și Alesandru Balșiu. După aceea se procede la alegeea comisiunii de pensiuni și a celei comunale. SCIRI DINAFARĂ. FURNȚIA. Marea batae politică, inclusă la Versailles, s’a terminat. Ea a fost înverșunată, cum trebuia să fie o batie in care doua principii de guvern se isbeau față in față, și in care unul din doue trebuia să rămână nimicit. Victoria a fost pentru principul republican. Partidele monarhice au întrunit toate puterile lor, pentru aceasta supremă opintire. Ele au pus mai mai in cumpănă puterile partizanilor eliberați, căci au fost bătute numai cu o majoritate de 36 de voturi, și se aflau la vot 704 membri din 732, care compun acum Adunarea din Versailles, fapt neauzit și greu de văzut. Dar perderea lor este totuși hotărâtoare, și e cam de mirat ca republica să fie afirmată, chiar cu majoritatea de un vot, de o cameră care numera de abea, la începutul ei, 150 de republicani din 750 de membri. Noutatea triumfului d-l ui Thiers a produs in sara de 29, la Paris o bucurie nemărginită. O mulțime nenumerată umplea împrejurimile garei de la Versailles, așteptând inturnarea deputaților. Membrii din stănga erau aclamați, indată ce erau recunoscuți. Pe bulevarde de asemenea, imbuszala era foarte mare, și aceeași impresiune domnea in mulțime. Telegrame, primite din toate părțile țării constată universala mulțumire causată de sfârșitul fericit a crisei. După această perdere era de așteptat ca dreapta Adunărei să caute căt mai curănd ocasie spre a-și rasbuna. Oeasta’i a dat-o interpelarea d-lui Prox-Paris, asupra adreselor de mulțumire și încurajare trimise dlui Thiers din partea mai multor municipalități. Interpelarea a venit in desbatere in 30 Noemvre. D. Victor Lefranc a respuns in numele guvernului. Adunarea a votat un ordin de zi blamând pe Ministru de Interne și declarând culpabili adresele consiliilor municipale către d. Thiers.Acest vot s-a dat cu 305 voturi contra a 299. In urmarea acestui ordin de zi, d. Victor Lefranc ’și a și dat demisiunea care desigur va fi primită de președintele republicei. In locul lui se vor nerete că va ocupa acest portofoliu d. Martel, vicepreședintele Adunărei, și membrii centrului drept, care a făcut o profesiune de credință foarte clar republicană, in biuroul seu, cănd cu numirea membrilor comisiunei Kerdrel. ANGLIA. O proclamare a reginei proroagă Parlamentul la 6 Februarie. La această dată ambele camere se vor întruni spre a delibera asupra unor cestiuni importante. Episcopii catolici din Anglia sunt geloși de cununile de martir cu care se glorifică confrații lor din Germania, și neputănd să le merite, pentru că guvernul refuză absolut de a le da oensta, el a vrut cel puțin a le arata simpatiele lor, asociinduse printr’o adresă colectivă, la ideile espuse in manifestul de la Fulda, și oferind episcopilor germani amorul, venerațiunea și rugăciunele lor. GERMANIA. După ultimile informări sosite din Berlin, numirea de noi Senatori e hotărită; dar ea se va face in proporțiuni mai restrinse decăt se vorbește pănă acuma. Lista va cuprinde 20 pănă la 25 membri noi. In fața disposițiilor actuale a înaltei Camere, acest numer va fi de ajuns spre a face să treacă legea cercurilor. Guvernul trebue să aibă asupra acestui punt asigurări positive. Insă numerul astfel redus nu face să se aștepte intr’un timp apropiat, o reformă puțin mai radicală inaltă.Ceea ce e mai grav este cl majoritatea puțin modificată in camera inaltă ar putea pune in pericol legi anticlericale anunțate deja, și mai cu samă cea asupra căsătoriei civile. AUSTRO-UNGARIA. Capul cabinetului unguresc care se dusese la Viena spre a capata de la imparatul probe de încredere și de aprobare pentru purtarea sa, a părăsit capitala Austriei, fă