Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1872 (Anul 5, Nr. 73-142)

1872-11-26 / nr. 130

Anul V­lassi: Duminica 26 Noemvrie 1872. No. 130. PREȚUL ABONAMENTULUI: Iassi. Pe un an 20 lei noi. „ șese luni 11 „ „ „ trei luni 6 „ „ Districte: Pe un an 24 lei noi. „ șese luni 13 „ „­­­ trei luni 7 „ „ Austria: Pe șese luni 14 franci. Gem­a­ni­a: Pe șese luni 18 franci. M­UNCIURI. Rândul sau locul sau 15 bani. Inserțiuni și reclame. Răndul 60 bani. Epistole nefrancate nu se primesc. Italia :­­ Belgia:­­ Pe șase luni 22 fr. Elveția:­­ Francia: Pe șese luni 26 franci. IB 13 I­A § I­I. Apare de trei ori pe săptămănă: Duminică, Mercuri și Vineri. Redactiunea si Administratiunea in localul Tipo­litografiei Nationale. CALENDARUL SEPTEMANEI. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Exemplarul 20 de bani. iSpei­­vrie. d­ecem­vrie. Ore. m. Ore. m. JSipeilivrie. Decemvrie. I­n Ore. m. Ore. m. 26 8 Duminică. C­uv. Păr. Alipiu Stălpnicul. 7 23 4 22 30 12 Joi. Apost. Andrei. j 7 26 4 21 27 9 Luni. Sf. M. Mart. Iacov Peisul. 7 24 4 21 Dec. 1 13 Vineri. Sf. P­rof. Naum. j 7 28 4 21 23 10 Marți. Sf. Mart. Stefan cel nou. 7 25 4 21 2 14 Sâmbătă. Sf. Prof. A­varum.­­ 7 29 4 21 29 11 Mercuri. Mart. Paramon și Hiúmen. 7 26 4 21 3 15 Duminică.­­ Prof. Sofonia. 1 7 31 4 21 CREDITUL FONDIAR. De mai mult timp de cănd nu auzim nimic asupra formărei de bănci fondate in București și Iași. Deschiderea Came­relor, preocupațiile politice care încurcă atăt de rea ori­ce trebi, a­le țerei, au venit și alte de au pus întârzieri și me­­dici inființărei acestor mari institute. Ba­nă și prisa au încetat a se ocupa de ele pentru a’și da toată luarea aminte la che­stiuni de o importanță in realitate mult mai mică, dar care trec opinia lumei drept cele d’ăntăi. Nu am mai auzit ni­mic despre lucrările­ comitetului din Bu­curești; din celelalte districte nu s’au a­­uzit nici cănd de vre­un început de lu­crare. Inițiativa luată in Iași pare a fi amorțit prin purcederea mai multor pro­prietari deputați la București. Cât ar fi fost de dorit ca corpurile legiuitoare să găsască la deschiderea lor, lucrări deja înaintate pentru înființarea de bănci fon­date naționale, basate pe asociațiunea de proprietari români. Aceasta insă nu s’a putut face; s’au inceput prea tărziu lu­crările necesare și frigurile politice au venit să curme tocmai la inceput urzirea unei atăt de folositoare întreprinderi. Ast­fel se intămplă cu toate bunurile înce­puturi la noi; ele rămân­ in stare de cer­care, pornite cu mare avânt cu mare foc, dară părăsite la mijlocul drumului. To­tuși să sperăm că dacă nu se văd urme de lucrare a comitetului din București, aceasta nu înseamnă că ideea a fost pă­răsită. Să sperăm că indată ce starea po­litică interioară se va clasifica, vom re­vede iarăși lucrarea începută urmată cu aceeași energie. Să sperăm că această stegnațiune nu va încuraja pe acei ce doresc a concesiona monopolul unei banci funciare unei companii străine, ceea ce nu ar însemna dacă ruinarea proprietății De­sigur că o asemene concesiune nu va tre­ce niciodată la o Cameră romană, unde sunt proprietari care înțeleg nu numai din teorie dar și din practică și experi­ența ce ar însemna o atare concesiune. IE SUIT II. f Deschizându-se sesiunea Camerilor le­giuitoare vom reveni­ asupra tuturor fap­telor comise de jesuiți și alți afiliați de ai lor in țara noastră, pe care le-am de­nunțat in atâtea rânduri prin foaea noa­stră, in speranță că ele nu vor trece ne bagate in samă de mandatarii țerei, ci vor forma obiectul uneia din cele mai se­rioase preocupări a­le lor. In numerul acesta atragem numai din nou luare a­­m­inte asupra importanței lucrului in sine, rămăind ca in un numer viitor să reca­pitulăm toate faptele denunțate de noi cu toate dovezile necesare pentru a lor ve­rificare. Iesuiții sunt incă in numer mic la noi, ba chiar representați prin asociațiuni re­ligioase ce nu poartă acest nume, ci a­­scunse sub fel­urite denumiri, ocrotesc tot acelaș spirit periculos, aceeași morală subversivă, aceleași principiri de înstră­inare de la toate legăturile cele mai fi­rești, de la familie și naționalitate. Nu­merul lor fiind mic și acțiunea lor este slabă și puțin băgată in samă. Apoi și modul lor de a lucra este incet, trăgănat in timp și cu totul îndepărtat de ori­ce vițet de ori­ce resunet. Modul prin care ei iși întind pernicioasa lor inm­urire este școala, este creșterea copiilor, este dominarea ce o câștigă asupra spiritelor tinere, atunci cănd mintea naivă, sufletul nevinovat pri­mește de bun tot ce i se spune, tot ce i se arată. Iată pentru ce pană acuma acțiunea jesuiților la noi in țară au rămas necu­noscută, mai ales că ea nici datează de un timp îndelungat. Care sunt oare scopurile acestor aso­ciațiuni atăt de filantropice in aparență, care par că se sacrifică pentru binele co­mun, care ’și petrec viața întreagă intru educațiunea tinerimei, in una din cele mai grele si mai nemulțămitoare ocupa­­țiuni? Cănd privește cine­va la ei in mod superficial poate fi cuprins de un respect de o iubire nemărginită pentru ei; și astfel se intămplă cu copii pe care știu să-i ademenească și să-i câștige i­ un mod atăt de puternic. Dar care este scopul lucrării lor, ca­re sunt principiile pe care le proclamă? Dacă intrebăm istoria, atunci vedem că de la inceput aceste asociațiuni religioa­se au fost dușmanii cei mai neîmpăcați a ori­cărui progres, au fost susținătorii acelei idei că clerul este partea aleasă a omenirei căreia cealaltă trebue să se su­pună cu orbire, că toată omenirea iși a­­re mântuirea numai de la acest cler pe care trebue să-l întrețină in modul cel mai splendid prin ofrandele cele mai mari prin respectul cel mai adănc. Tot acest cler insă nu trebue să fie decăt o ierar­­h­­ie de supuși inferiori și superiori, do­minați cu totul ca de un soare strălucit, de papa urmașul lui Sf. Petru, deci a lui Isus, a lui Dumnezeu pe pământ, ca dansul a tot­știutor, ca dansul infailibil. Lui trebue să i se supună regii, guver­nele, popoarele; după voința lui să se facă toate legile, să se indrepte toate pur­tările. Dar voința papilor era de a îm­bogăți clerul pe căt se poate, de a trăi in luxul și desfrămarea cea mai mare, de a face din cler o rasă dominantă peste omenirea sclavă și supusă. Numai acela este adevărat creștin ca­re pune mai nainte de toate lucrurile lu­mești și Dumnezeești, ascultarea de po­runcile papei. Dar pentru ca aceasta să se poată face, trebuia trei lucruri: 1) oa­menii să nu ajungă la cunoștința adevă­rului, să nu se desvolteze știința, litera­tura, actele decăt intru căt servea inte­reselor castei bisericești; 2) să se sfari­­me legăturile de familie și 3) acele de naționalitate; să nu fie rude, să nu fie popoare ci numai indivizi supuși voinței unui cler dominant. Trei lucruri dar au propoveduit tot­deauna aceste asociațiuni religioase: ig­noranță, lepadarea de familie și de na­ționalitate. Impedecarea ori­cărei idei de libertate, nădușirea ori­cărei descoperiri științifică, ori­cărei literaturi sau arte profane, deslipirea de legăturile de fami­lie proclamând sfințenia traiului, monaul pentru a ascunde numai sub o formă sfințită depravațiile cele mai mârșave pe care pe fie­ce zi le destăinuesc scanda­loasele procese in care cad acești oameni ai lui D-zeu, deslipirea de legăturile na­ționale, combaterea ori­cărui avănt de putere care ar putea să precumpenească puterea bisericei—eată principiile ce au condus și vor conduce in veci pe jesuiți, miliția bisericei și pe toți ai lor, asocia­țiuni religioase de barbați sau de femei, numească-se cum vor vrei. De aceea toate statele care au vrut să nu fie impedecate in propășirea lor prin acești uneltitori a tuturor căușelor de scădere și de inapoiere a omenirei, au combătut, ba­ni contra principiului tole­ranței, au persecutat pe jesuiți. Și noi credem, cu drept cuvăt; căci nu e vor­ba de o confesiune nevinovată, indiferen­tă prin arii și formulele la care se în­chină; e vorba de o castă de oameni, dușmani jurați a tuturor acelor idei pe care omenirea cultă a secolului al XIX le crede idealul după care trebue să as­pire ori­ce popor: lumina, familia, na­ționalitatea, aceste trei principii cu toate consequențele lor trebue să fie susținute de ori­ce popor ce tinde spre progres. Legea insăși a acestui progres­ dă drep­tul de apărare legitimă contra tuturor elementelor ce se opun realizării lor. Iesuitismul au fost insă totdeauna și in toate țerile dușmanul lor cel mai înver­șunat. Din acest punt de vedere chestiunea școlilor jesuitice de băeți și de fete ce s’au deschis in țară la noi căpătă o im­portanță foarte mare. E vorba dacă in mijlocul relelor de care suferim nu este un pericol imens a favoriza desvoltarea jnn­ei direcțiuni iesuitice a spiritului. In un numer viitor vom inșira o mul­țime de fapte care vor proba pănă la e­­vidență că direcțiunea spiritului in aceste scoli este acea caracterizată mai sus, și astfel întrebarea suprimarei acestor scoli prin măsuri guvernamentale ca contrare interesului general al țerii și bunilor mo­ravuri, va trebui să fie discutată de or­ganele cele mai inalte a națiunei de cor­purile legiuitoare. Sperăm că presa ne va ajuta in această lucrare. Stil Stil Difti­p­k­T­R­O­X IT F 1) l­ Fi i Răsăritul Apusul Stil Stil piOA i P­A­T­R­O­­ I­­L I) I L­P­I I ^^săritul Apusul vech­iu. n­o­u. VIWV PATRONUL I­IIII. j soarelui. Soarelui. v c^li i h. n­ o u. j PATRONUL VILII. j soarelui. Soarelui. * 23 Soiri din Intru. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 24 Noemvrie 1872. Ședința se deschide la 12 m­ii. oare, cu formalitățile ordinare, presenți fiind 84 de­putați. După aprobarea sumarului, se acordă că­­te­va concedii, și să ceresc unele comunicări, intre cari notificarea din partea Senatului pentru constituirea biuroului seu. D. G. Vernescu propune a se numi o an­chetă parlamentară care se eserciteze și se constate dacă prin închisori și in specie la poliția capitalei se tortură oamenii destinați a fi închiși preventiv, înainte de facerea in­strucțiunii. Propunerea să trimite in studiul secțiu­nilor. Se precede la alegerea comisiunii de in­digenat și se alege la prima votare d. C. Bol­­liac, iar la a doua dd. C. Văleanu, Vladi­mir Ghica, Alesandru Știrbei și Alesandru Balșiu. După aceea se procede la alege­ea comi­siunii de pensiuni și a celei comunale. SCIRI DINAFARĂ. FURNȚIA. Marea batae politică, inclusă la Versailles, s’a terminat. Ea a fost înverșunată, cum trebuia să fie o batie in care doua princi­pii de guvern se isbeau față in față, și in care unul din doue trebuia să rămână ni­micit. Victoria a fost pentru principul re­publican. Partidele monarhice au întrunit toate puterile lor, pentru aceasta supremă opintire. Ele au pus mai­ mai in cumpănă puterile partizanilor eliberați, căci au fost bătute numai cu o majoritate de 36 de vo­turi, și se aflau la vot 704 membri din 732, care compun acum Adunarea din Versailles, fapt neauzit și greu de văzut. Dar perde­­rea lor este totu­și hotărâtoare, și e cam de mirat ca republica să fie afirmată, chiar cu majoritatea de un vot, de o cameră care nu­mera de abea, la începutul ei, 150 de re­publicani din 750 de membri. Noutatea triumfului d-l ui Thiers a produs in sara de 29, la Paris o bucurie nemărgi­nită. O mulțime nenumerată umplea împre­jurimile garei de la Versailles, așteptând in­­turnarea deputaților. Membrii din stănga erau aclamați, indată ce erau recunoscuți. Pe bulevarde de asemenea, imbuszala era foarte mare, și aceeași impresiune domnea in mulțime. Telegrame, primite din toate părțile țării constată universala mulțumire causată de sfârșitul fericit a crisei. După această perdere era de așteptat ca dreapta Adunărei să caute căt mai curănd ocasie spre a-și rasbuna. Oeasta’i a dat-o interpelarea d-lui Prox-Paris, asupra adre­selor de mulțumire și încurajare trimise d­­lui Thiers din partea mai multor municipa­lități. Interpelarea a venit in desbatere in 30 Noemvre. D. Victor Lefranc a respuns in numele guvernului. Adunarea a votat un ordin de zi blamând pe Ministru de In­terne și declarând culpabili adresele consi­liilor municipale către d. Thiers.­Acest vot s-a dat cu 305 voturi contra a 299. In ur­marea acestui ordin de zi, d. Victor Lefranc ’și a și dat demisiunea care de­sigur va fi primită de președintele republicei. In locul lui se vor nerete că va ocupa acest portofoliu d. Martel, vice­președintele Adunărei, și membrii centrului drept, care a făcut o pro­fesiune de credință foarte clar republicană, in biuroul seu, cănd cu numirea membrilor comisiunei Kerdrel. ANGLIA. O proclamare a reginei proroagă Parla­mentul la 6 Februarie. La această dată ambele camere se vor întruni spre a deli­bera asupra unor cestiuni importante. Episcopii catolici din Anglia sunt geloși de cununile de martir cu care se glorifică confrații lor din Germania, și neputănd să le merite, pentru că guvernul refuză abso­lut de a le da oensta, el a vrut cel puțin a le arata simpatiele lor, asociinduse prin­­tr’o adresă colectivă, la ideile espuse in ma­nifestul de la Fulda, și oferind episcopilor germani amorul, venerațiunea și rugăciune­­le lor. GERMANIA. După ultimile informări sosite din Berlin, numirea de noi Senatori e hotărită; dar ea se va face in proporțiuni mai restrinse de­căt se vorbește pănă acuma. Lista va cu­prinde 20 pănă la 25 membri noi. In fața disposițiilor actuale a înaltei Camere, acest numer va fi de ajuns spre a face să treacă legea cercurilor. Guvernul trebue să aibă asupra acestui punt asigurări positive. In­să numerul astfel redus nu face să se aș­tepte intr’un timp apropiat, o reformă puțin mai radicală inaltă.­­Ceea ce e mai grav este cl­ majoritatea puțin modificată in ca­mera in­altă ar putea pune in pericol legi anticlericale anunțate deja, și mai cu samă cea asupra căsătoriei civile. AUSTRO-UNGARIA. Capul cabinetului unguresc care se duse­se la Viena spre a capata de la imparatul probe de încredere și de aprobare pentru purtarea sa, a părăsit capitala Austriei, fă­

Next