Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)
1873-01-28 / nr. 11
CURIERUL DE IAȘI. 1. 5 °/0 dobândă. 2. 0,80 °/0 pentru cheltueli de administr. 3. 0,625 °/0 sau % pentru amortisare. 6,425 % (6 lei și 42 %/a bani) anuitatea totală adică in realitate dobânda va fi 9,80 %. Iată cazul cel mai desavantagios, iată cum am zice minimum, de s’ar pute admite că scrisurile fondate nu ar avea să se suie; dară când am admite că cursul lor s’ar sui la 70, la 80, la 90 sau la 100, atunci anuitatea va scădea la 8,94 %, la 7,97 %, la 7,10 % și la 6,62 % Pe an, dare, care va scădea poate incă cu 1 și chiar cu 2 % prin dividendele la care împrumutații au drept după statute. In cele ce am zis am înlăturat orice considerațiune ar pute fi taxată de fiúsade, fiindu-ne pe teremul positiv și luănd lucrurile cum ar fi mai rău dară cănd vedem, că nici odată in țară la noi spiritul public nu s’a manifestat intr’o chestiune economica cu mai mare căldură, și cănd am văzut pe proprietari alegănd din toate unghiurile României ca să asigure căt mai bine, cu prisos incă, plata regulată a scrisorilor fondate, aducănd o garanție in bunuri nemișcătoare libere de ipotecă de o valoare de peste 22 de milioane de franci o subscripțiune care care s’ar fi suit și la 40 de milioane dacă comitetul prin darea de sumă că a făcut nu ar fi oprit continuarea ei facând cunoscut că in sistemul adoptat in redactarea statutelor acea garanție era de prisos. Vezind acel avent al proprietarilor poate fi cineva la indoială, că ei n’au simțit și n’au înțeles necesitatea de a crea o instituțiune, prin care averea fondată să’și poată procura bani maieftini ? Și oare se poate admite că proprietarii,carii mulți din ei sunt totodată și capitaliști, și chiar și interesați in casa de bănci, n’or să dea concursul lor ca să se ridice creditul scrisurilor fondare, ca să sporească valoarea bunurilor fond ce au ? Ei știu că chiar sacrificând 2 și 3 % din beneficiul ce trag astăzi de la bani vor câștiga îndoit și intreit prin suirea valoarei proprietăților lor și le va ridica înzecit creditul in țară și in străinătate. Ajung acum la argumentul ca inspăimântător al detractorilor, care face pre cei neobicinuiți cu chestiunile financiare să strige: cum să ne împrumutăm cu 100 și să nu ni să dea in realitate de căt 61,315 (61 de foi și 31/2 bani)! Apoi leacul este lesne. Camerile și guvernul pot dacă cred că este mai bine să sue dobânda scrisurilor fonciare la 6 % sau la 7 % in loc de 5 °/0, cum este in proiect și atunci scrisurile fonciare indată se vor putea negocia cu 73,58 (73 de lei 58 de bani) și cu 85,84 (85 de lei 84 bani) suta in loc de 61,31/2 (61 de lei și 31 % bani). Intr’un articol subsecvent imi propuiu să cercetez deosebitele proiecte ce s’au adus de guvern in Cameră ca informațiuni și voi căuta să arăt inconvenientele ce prezintă ele, mai ales pentru viitor, deși unele sunt eronate ca foarte avantagioase pentru că au o aparență măgulitoare pentru moment. Ioan Ghica, cum și magazii și sporirea materialului rulant care formă împreună o cheltueală ca la vr’o 12l 6 milioane pentru toate aceste să i se conceadă esploatarea liniei și a podului pe timp de 45 de ani. In caz cănd venitul ar exceda 5,0000 de lei noi de cilometru statul va lua din prisos. Această de pe urmă ofertă este acea susținută de guvern in proectul de lege. ȘTIRI DIN VITRU. Proectul de dare in antreprisă a exploatării căei ferate București-Giurgiu. Motivele acestui procet sunt că statul nu câștigă in destul prin administrarea in regie a acestei linii, căci mai ales in privirea intreținerei și a aprovisionărilor fiind legat prin legile contabilităței, nu -și poate procura cele necesare așa de eftin ca o societate privată veniturile și cheltuelile in anii 1870 —1872 sunt Venit brut. Cheltueli Rest. 1870 1,148,850 1. n. 081,745 l.^n. 467,104 1. u. 1871 084,008 „ 722,346 „ 261,632 „ 1872 1,200,000 „ 940,000 „ 260,000 „ Până acuma s’a presentat următoarele oferte casa Borkley și Staniforth cere esploatarea pe 15 ani, plăti pentru cei 7 ani de vntăi este 700,000 i. n. pentru cei opt ani din urmă căte 800,000 i. u. pe an, de unde ar resulta pentru stat un beneficiu anual de 3400,000 i. noi. Casa Waring, Erlanger din Londra oferă se construeze partea podului peste Dunărea privitor pe România. Plata resultului anuităților in suma de 9,525,000 1. noi și in fine construirea unui al doilea rău pre ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 23 Ianuare 1873. Președința d-lui Dim. Gr. Ghica. La ordinea zilei discuția asupra art. 08 și 96 relativ la restringerea libertăței presei. Se cetește art. 58. D. Maiorescu Titu cere mai ăntăi ca discuțiunea să se stabilească deodată asupra art. 58 și 96 fiindcă ambele prevăd același sistem pentru sequestrări a presei, continuănd apoi se pronunță in contra art. 58 așa după cum este in proces. Sequestrarea ce pot judecătorii să facă jurnalelor aduce o mare lovire libertăței presei și prin urmare constituțiunei. Libertatea presei după cum se ințelege in statele civilizate este mai întiu liberarea presei de sub autoritatea guvernului. Arestul preventiv ce se prevede pentru jurnalist este apoi o măsură ce va aduce arestarea pentru mult timp a acelui jurnalist. Aceasta este o violare a constituțiunei. Eu sunt convins’că, dacă guvernul a propus aceste măsuri el a făcut’o din punctul de vedere al patriotismului. Recunosc pericolul ce a adus constituțiunii licența presei prin urmare interesul tuturor de a scapa de acest defect al presei. Dar cum ? Remediul fiind dat, voiți ca el să fie mai rău decăt efectele? înțeleg injustiția și arbitrariul cu care se procede de jurați pentru a aquita pe calomniatori , dară este și mai injust faptul ca un guvern să se serve de acest arbitrariu. Modificarea constituțiunei pe o cale constituțională o intărește mai mult, pe când pe o cale ca cea ce nu exprimă curagiul convicțiunei este tot ce poate fi mai desastros. A veni prin mijloace indirecte să modificați spiritul constituțiunii, dar nu pe față, este tot ce poate fi mai periculos. Un om de stat ce precede pe astă cale va introduce cea mai des armonioasă înțelegere intre justiție și conștiința societății. La noi, unde magistratura este amovibilă și prin urmare dependințe de guvern, această măsură propusă este tot ce poate fi mai nepotrivit cu progresul timpului. Pană dar se va face independentă magistratura prin principiul inamovibilității nu este bine a se da această armă judecătorilor de instrucțiune. Avem destule exemple ce ne probează astă cale de procedură ce pune pe judecători la ordinile guvernului și prin urmare presa e amenințată a fi tot la ordinele lui. După disposable acestei legi să dă sequestrare jurnalului și arestarea jurnalistului iu măna unei autorități ce depinde direct de la guvern. Nu pot zice asta pentru guvernul actual ce nu cred să abuseze de disposițiunele acestei legi, dară vorbesc~și’mi e teamă de un guvern pasionat ce va ști să profite de astă mașină guvernamentală. Nu se opun dnsă la sufrănarea licenței presei, anse nu pe astă cale. Și nu cred că vreun om cu minte, fie chiar ultra liberal, va putea să se opue la astă dorință, la noi guvernul cere mai multă putere decât oriunde. In Prusia ministrul de justiție nu poate să distitue un funcționar prin simplă hărtie albă. Guvernul Prusian este cu toate astea prea tare, pe cănd guvernul nostru cu toată latitudinea puterei sale este foarte slab. Asta provine că el trebue să se serve totdeauna de disposițiuni legislative fară nu arbrtrare. Astăzi această metodă arbitrară aduce o perturbare foarte mare, pentru că atunci se măresc partidele oposițiunei și asta nu cu simțimintele de cetățan dară cu simțimintele resbuărei. Nu trebue a se persecuta o partidă in minoritate, pentru că atunci s’ar nega esistența unei părți a Statului nostru. Autoritatea guvernului ar putea fi foarte mult expusă la discreditarea prin altă măsură de prevențiune. Eu ca liberal conservator ce apăr guvernul actual cer ca disposițiunea de sequestrare se fie scoasă. D. Costaforu spre a da cea mai deplină satisfacțiune d-lui Maiorescu, va suprima acel aliniat până ce Camera va voi să fie acele disposițiuni. Dacă guvernul a propus acest aliniat a fost pentru a sprijini și mai mult adevărata libertate a presei. S’a dus timpul cănd se mai ataca despotismul. Acum nu mai este despotismul decât pe ulițe. In evul mediu, d. Maiorescu putea aspira să i se abdice acea statua nemuritoare de apărător al poporului. Ce a făcut guvernul, spre a se vedea atăt de reu considerat de d. Maiorescu. D. Maiorescu pentru că s’a arestat jurnaliștii și s’a destituit magistrații care n’au voit să acuse pe d. Beldiman. D. Costaforu declară că d. Maiorescu cel prea constituțional, calcă in acest moment Constituțiunea. Constituțiunea nu zice că este absolută libertatea presei, și prin urmare pănă in momentul in care nu veți proba aceasta va constituiți d-voastră călcător de constituțiune. D. Maiorescu. De cănd există vocabular in lume libertatea presei ințelege asta. D. Costaforu. Acest vocabular al d-voastre nu are valoare decăt ca un sunet de clopot. Noi nu știm și nu cunoaștem privilegiul intre culpabili. Fie ei cu condeiuri cu fapte. Jurnalul dlui Beldiman, „Adevărul,“ a atacat persoana Domnitorului ce este inviolabilă. De cine trebuea judecat? D. Maiorescu. De jurați. D. Costaforu. Atunci rog pe d. Maiorescu să mă invețe modul de a trimite pe culpabili la jurați. Dar fiind că tăc ți ve voi veni eu in ajutor. D. Maiorescu. Rog pe d. ministru a scoate persoana mea din discuțiune. D. Cossaforu adresindu-se către Adunare zice că d. Maiorescu a făcut foarte rău de a pomenit de jurnalul d-lui Beldiman. d-sa trebue să știe că că tristeții a venit peste d-ior cu ocasia ăstui proces ce s’a achitat de juriul de la Romar.. Judecătorul de instrucțiune in procesul Beldiman nu a motivat sentința sa decăt pe niște motive nejustițiabile. De aceea am crezut că acel judecător nu poate să’și împlinească misiunea atăt de bine decăt fiind numai președinte de tribunal cănd nu va mai putea da sentințe. Noi am ameliorat soarta presei pentru că am dat mijlocul sequestratului de a face imediat o posițiune la camera de punere sub acuzațiune. După ce vorbesc D- nii Lahovari și Cogălniceanu, punăndu-se la vot discuțiunea se închide. Se pune la vot amendamentul d-lui Maiorescu și se primește. Se citește art. 96. D. Costaforu repetă că nci fiind un sistem intreg trebue a se primi ori tot ori nimic. O voce. Convențiune. D. Costaforu. Nu convențiune. Dar noi vom retrage tot proectul cănd veți voi să aduceți alte sisteme. Cănd s’a făcut art. 98 el s’a legat cu art. 117 și s’a zis că in materie de presă liberarea provisorie va fi cu sau fără cauțiune. Ne-am unit ăine, cu comisiunea pentru suprimarea 4 și 5 din art. 96 pentru că art. 117 oferă destulă garanție. D-voastră sunteți suverani a propune supresiunea din codul penal arestărei preventive. Cu ocasia ănse a modificărilor ce voim a aduce nu putem priimi ca cu amendamente să se strice tot sistemul; de aceea in ast cas vom retrage tot proiectul. Nu puteți face aceasta decât in virtutea unei legi propuse. D. Cornea vorbind contra modificărilor comisiunei și susținând proiectul guvernului zice că după declarările guvernului aresturi preventive nu se va face iu delicte de presă. Venind la mandat de depunere, zice că ori nu se dă mandat de depunere și nu exxistă arest preventiv, ori este și atunci delicventa se depune. Aceasta ar fi a da cu o mănă și a lua cu cealaltă. Mandatul de depunere ține loc mandatului de arestare legale și el nu dură decăt 24 oare. El este la facultatea judecătorului. In practică änse nu s’a înțeles diferința intre mandat de depunere și de arest. Ele au fost confundate și s’a făcut adesa erori mari. Liberarea provisorie prevăzută la art. 117 nu se ințelege altceva decăt liberarea adoptată după recursul in casațiune. D-sa se unește cu amendamentul d-nului Maiorescu. D. Costaforu. Vin să constatăniii că dv. voiți să ridicați cu deseverșire arestul preventiv, și in cazul acesta guvernul nu poate priimi. El va retrage tot proectul dacă camera nu va voi să admită astă modificare propusă prin art. 58 și 96, sau cel puțin să rămăn primele articole D. G. Brătianu. Nu trebue a se lua iu seriositate amenințările d-lui ministru că va retrage legea in total. Căci cănd este vorba a sacrifica libertatea presei mai bine renunțăm la cele alte ameliorări din proiect. Apoi nu este altă țară mai capabilă a sa bucura de instituțiunile liberale, ca țara voastră.^ Cănd veți comprima libertatea cuvântului veți da naștere acelor comploturi acelor revoluțiuni sociale pe care le poate evita numai libertatea cuvântului și opiniunei. Cum vom pute fi noi eu șase ani mai in regres decât cei din timpul Constituantei ? Și asta a’și ințelege-o cănd d. Costaforu near proba că noi adusăm de aceste libertăți. Speră clar că Camera in unire va priimi amendamentul d-lui Maiorescu ce inlăturează orice arestare preventivă a jurnaliștilor. D. Epureanu zice că d. Brătianu se întemeiază pe art. 21 din Constituțiune cănd propune a se respinge această modificare. D-sa prin astă procedere propune o flagrantă călcare a Constituțiunii. Cetind art. 24 din Constituțiune d. Epureanu demonstra că ideii de responsabilitate exprimată de Constituțiune implică in sine ideia de sanțiune și prin urmare de penalitate. Constituția pune delictul de presă in aceeași categorie a delictelor eivile. D. Brăteanu susține un privilegiu, căci scoate delictele de presă din garanțiile ce ne oferă Constituția. Reducțiunile propuse de guvern constă in aceea că liberarea provizorie se poate face și fără cauțiune. Nu trebue să se preocupe nimenea de atacurile ce s’ar aduce guvernului de presă. Ci trebue să vă uitați mai cu samă la acele atacuri imorale ce revoltă ordinea sosirii. Un guvern mimic presei va căuta totdeauna să încurajeze licența, pentru că numai astfel l’ar putea disgrația înaintea publicului pe cănd un guvern care o respectă ține totdeauna la ridicarea prestigiului și moralităței presei. D-voastră pledați prin asta nu libertatea presei, ci distrugerea ei și prin urmare a societății. Noi vă rugăm să menționați art. 96 căci silindu-ne ar retrage serviți foarte rău presa rămăind sub regimul mult mai pro al legii de astăzi. D. Cogălniceanu promițind a fi foarte scurt și servindu-se cu argumente noi declară că d-nu Maiorescu nu poate fi bănuit de resentimente dinastice. Cănd dară zice d. Maiorescu că este conservator liberal și apoi se pronunță in contra măsurilor de supresiune a libertăței presei este tot ce poate fi mai demonstrativ. Respunzănd d-lui Epureanu zice că comite o eroare cănd zice că se calcă constituțiunea prin acel amendament. Prima libertate ce a avut in vedere constituanța a fost libertatea presei, și aceasta sub impresiunea stărei de lucruri precedente. Atunci s’a găsit și expertul ziarist, d C. A. Rosetti care a stăruit, ca in constituțiune să se pue toate măsurile de presă. Citind și d-sa articolele lui constituțiane privitoare la presă explică că măsurele preventive sunt formal oprite de constituțiune. Ce este libertatea presei cu mesujele de represiune? Nimic. D-sa se dă apoi singur de exemplu față cu atacurile ce i se făceau in timpul ministerului său, cănd a isbutit mai bine. Presa de multe ori resplăteste cu bine pe cei cari o apără. Și n’am decăt se vă dau de el. pe Domnul Gr. Ghica care a dat libertate presei. Ea singură a apăsat memoria și actele lui Gr. Ghica. D. Mavrogheni este aci pentru a lua ca martor. Ei bine sciți care a fost causa căderei lui Vogoridi? Suprimarea jurnalului redactat de oamenii cei mai eminenți. Atunci a inceput comploturile. Apoi nu trebue să fiți ingrați către presa ce v’a ajutat foarte mult. Nu uitați apoi proverbul roman ce zice „nu e pentru cine se pregătește ci pentru cine se nimerește“. Roagă Camera dară a se ține de constituțiune ce respinge măsurile preventive. Mă unesc vise a se da pedepse mari și aspre de tribunalele ce va judeca sau de juriu ce’l voiu susține cu orice mod, dară scoateți măsurele preventive. Legea actuală ne oferă destulă garanție. Libertatea presei este un bun al națiunei intregi de care se vor bucura toate partidele. D. Lascar Catargi. Noi n’am avut niciodată intențiune de a suprima garanția ei Am avut măsuri să se facă oarecare mici ameliorări după cum v’a spus d. Costafor și d. Raportare. Am avut să mai moralizăm oarecum presa care lua nișce vagabonzi și*