Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)

1873-01-28 / nr. 11

CURIERUL DE IAȘI. 1. 5 °/0 dobândă. 2. 0,80 °/0 pentru cheltueli de administr. 3. 0,62­5 °/0 sau % pentru amortisare. 6,42­5 % (6 lei și 42 %/a bani) anuitatea totală adică in realitate do­bânda va fi 9,80 %. Iată cazul cel mai desavantagios, iată cum am zice minimum, de s’ar pute ad­mite că scrisurile fondate nu ar avea să se suie; dară când am admite că cur­sul lor s’ar sui la 70, la 80, la 90 sau la 100, atunci anuitatea va scădea la 8,94 %, la 7,97 %, la 7,10 % și la 6,62 % Pe an, dare, care va scădea poate incă cu 1 și chiar cu 2 % prin dividendele la care împrumutații au drept după statute. In cele ce am zis am înlăturat ori­ce considerațiune ar pute fi taxată de fiú­sade, fiindu-ne pe teremul positiv și luănd lucrurile cum ar fi mai rău­ dară cănd vedem, că nici odată in țară la noi spiritul public nu s’a manifestat in­­tr’o chestiune economica cu mai mare căldură, și cănd am văzut pe proprietari alegănd din toate unghiurile României ca să asigure căt mai bine, cu prisos incă, plata regulată a scrisorilor fondate, aducănd o garanție in bunuri nemișcă­toare libere de ipotecă de o valoare de peste 22 de milioane de franci o sub­­scripțiune care care s’ar fi suit și la 40 de milioane dacă comitetul prin darea de sumă că a făcut nu ar fi oprit con­tinuarea ei facând cunoscut că in siste­mul adoptat in redactarea statutelor a­­cea garanție era de prisos. Vezind acel avent al proprietarilor poate fi cine­va la indoială, că ei n’au simțit și n’au înțeles necesitatea de a crea o instituți­­une, prin care averea fondată să’și poată procura bani mai­eftini ? Și oare se poate admite că proprietarii,carii mulți din ei sunt tot­odată și capitaliști, și chiar și interesați in cas­a de bănci, n’or să dea concursul lor ca să se ridice creditul scrisurilor fond­are, ca să sporească va­loarea bunurilor fond ce au ? Ei știu că chiar sacrificând 2 și 3 % din benefi­ciul ce trag astăzi de la bani vor câș­tiga îndoit și intreit prin suirea valoarei proprietăților lor și le va ridica înzecit creditul in țară și in străinătate. Ajung acum la argumentul c­a inspăi­­mântător al detractorilor, care face pre cei neobicinuiți cu chestiunile financiare să strige: cum să ne împrumutăm cu 100 și să nu ni să dea in realitate de căt 61,315 (61 de foi și 31­­/2 bani)! Apoi leacul este lesne. Camerile și guvernul pot dacă cred că este mai bine să sue dobânda scrisurilor fonciare la 6 % sau la 7 % in loc de 5 °/0, cum este in pro­iect și atunci scrisurile fonciare indată se vor putea negocia cu 73,58 (73 de lei 58 de bani) și cu 85,84 (85 de lei 84 bani) suta in loc de 61,31­­/2 (61 de lei și 31 % bani). Intr’un articol subsecvent imi propuiu să cercetez deosebitele proiecte ce s’au adus de guvern in Cameră ca inform­a­­țiuni și voi căuta să arăt inconvenien­tele ce prezintă ele, mai ales pentru vii­tor, de­și unele sunt eronate ca foarte avantagioase pentru că au o aparență măgulitoare pentru moment. Ioan Ghica, cum și magazii și sporirea materialului ru­­lant care formă împreună o cheltueală ca la vr’o 12l­ 6 milioane pentru toate aceste să i se conceadă esploatarea liniei și a po­dului pe timp de 45 de ani. In caz cănd venitul ar exceda 5,0000 de lei noi de c­i­­lometru statul va lua­­ din prisos. Această de pe urmă ofertă este acea sus­ținută de guvern in proectul de lege. ȘTIRI DIN VITRU. Proectul de dare in antreprisă a exploa­tării căei ferate Bucur­ești-Giurgiu. Motive­le acestui procet sunt că statul nu câștigă in destul prin administrarea in regie a a­­cestei linii, căci mai ales in privirea intre­­ținerei și a aprovisionărilor fiind legat prin legile contabilităței, nu -și poate­­ procura cele necesare așa de eftin ca o societate privată veniturile și ch­eltuelile in anii 1870 —1872 sunt Venit brut. Cheltueli Rest. 1870 1,148,850 1. n. 081,745 l.^n. 467,104 1. u. 1871 084,008 „ 722,346 „ 261,632 „ 1872 1,200,000 „ 940,000 „ 260,000 „ Până acuma s’a presentat următoarele o­ferte casa Borkley și Staniforth­ cere esplo­­atarea pe 15 ani, plăti pentru cei 7 ani de vntăi este 700,000 i. n. pentru cei opt ani din urmă căte 800,000 i. u. pe an, de un­de ar­­ resulta pentru stat un beneficiu a­­nual de 3­­400,000 i. noi. Casa Waring, Erlanger din Londra oferă se construeze partea podului peste Dună­rea privitor pe Româ­nia. Plata result­ului anuităților in suma de 9,525,000 1. noi și in fine construirea unui al doilea rău­ pre­ ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 23 Ianuare 1873. Președința d-lui Dim. Gr. Ghica. La ordinea zilei discuția asupra art. 08 și 96 relativ la restringerea libertăței presei. Se cetește art. 58. D. Maiorescu Titu cere mai ăntăi ca dis­­cuțiunea să se stabilească deodată asupra art. 58 și 96 fiind­că ambele prevăd același sistem pentru sequestrări a presei, continu­ănd apoi se pronunță in contra art. 58 așa după cum este in proces. Sequestrarea ce pot judecătorii să facă jurnalelor aduce o mare lovire libertăței presei și prin urmare constituțiunei. Libertatea presei după cum se ințelege in statele civilizate este mai înt­iu liberarea presei de sub autoritatea guvernului. Arestul preventiv ce se prevede pentru jurnalist este apoi o măsură ce va aduce arestarea pentru mult timp a acelui jurnalist. Aceasta este o violare­ a constituțiunei. Eu sunt convins’că, dacă guvernul a pro­pus aceste măsuri el a făcut’o din punctul de vedere al patriotismului. Recunosc pericolul ce a adus constituțiu­nii licența presei prin urmare interesul tu­­turor de a scapa de acest defect al presei. Dar cum ? Remediul fiind dat, voiți ca el să fie mai rău decăt efectele? înțeleg injustiția și arbitrariul cu care se procede de jurați pentru a aquita pe calom­niatori , dară este și mai injust faptul ca un guvern să se serve de acest arbitrariu. Modificarea constituțiunei pe o cale cons­tituțională o intărește mai mult, pe când pe o cale ca cea ce nu exprimă curagiul con­vicțiunei este tot ce poate fi mai desastros. A veni prin mijloace indirecte să modifi­cați spiritul constituțiunii, dar nu pe față, este tot ce poate fi mai periculos. Un om de stat ce precede pe astă cale va introduce cea mai des armonioasă înțele­gere intre justiție și conștiința societății. La noi, unde magistratura este amovibilă și prin urmare dependințe de guvern, această măsură propusă este tot ce poate fi mai ne­potrivit cu progresul timpului. Pană dar se va face independentă magistratura prin prin­cipiul inamovibilității nu este bine a se da această armă judecătorilor de instrucțiune. Avem destule exemple ce ne probează as­tă cale de procedură ce pune pe judecători la ordinile guvernului și prin urmare presa e amenințată a fi tot la ordinele lui. După disposable acestei legi să dă seques­­trare jurnalului și arestarea jurnalistului iu măna unei autorități ce depinde direct de la guvern. Nu pot zice asta pentru guvernul actual ce nu cred să abuseze de disposițiunele a­­cestei legi, dară vorbesc~și’mi e teamă de un guvern pasionat ce va ști să profite de astă mașină guvernamentală. Nu se opun dnsă la sufrănarea licenței presei, anse nu pe astă cale. Și nu cred că vre­un om cu minte, fie chiar ultra liberal, va putea să se opue la astă dorință, la noi guvernul cere mai multă putere decât ori­unde. In Prusia ministrul de justiție nu poate să distitue un funcționar prin simplă h­ărtie albă. Guvernul Prusian este cu toate astea prea tare, pe cănd guvernul nostru cu toată latitudinea puterei sale este foarte slab. Asta provine că el trebue să se serve totdeauna de disposițiuni legislative fară nu arbrtrare. Astăzi această metodă arbitrară aduce o perturbare foarte mare, pentru că atunci se măresc partidele oposițiunei și asta nu cu simțimintele de cetățan dară cu simțiminte­­le resbu­ărei. Nu trebue a se persecuta o partidă in mi­noritate, pentru că atunci s’ar nega esisten­­ța unei părți a Statului nostru. Autoritatea guvernului ar putea fi foarte mult expusă la discreditarea prin altă mă­sură de prevențiune. Eu ca liberal conser­vator ce apăr guvernul actual cer ca dispo­­sițiunea de sequestrare se fie scoasă. D. Costaforu spre a da cea mai deplină satisfacțiune d-lui Maiorescu, va suprima a­­cel aliniat până ce Camera va voi să fie a­­cele disposițiuni. Dacă guvernul a propus acest aliniat a fost pentru a sprijini și mai mult adevăra­ta libertate a presei. S’a dus timpul cănd se mai ataca despo­tismul. Acum nu mai este despotismul decât pe ulițe. In evul mediu, d. Maiorescu putea aspira să i se ab­dice acea statua nemuri­toare de apărător al poporului. Ce a făcut guvernul, spre a se vedea a­­tăt de reu considerat de d. Maiorescu. D. Maiorescu pentru că s’a arestat jurna­liștii și s’a destituit magistrații care n’au voit să acuse pe d. Beldiman. D. Costaforu declară că d. Maiorescu cel prea constituțional, calcă in acest moment Constituțiunea. Constituțiunea nu zice că este absolută li­bertate­a presei, și prin urmare pănă in mo­mentul in care nu veți proba aceasta va con­stituiți d-voastră călcător de constituțiune. D. Maiorescu. De cănd există vocabular in lume libertatea presei ințelege asta. D. Costaforu. Acest vocabular al d-voastre nu are valoare decăt ca un sunet de clopot. Noi nu știm și nu cunoaștem privilegiul intre culpabili. Fie ei cu condei­uri cu fapte. Jurnalul d­lui Beldiman, „Adevărul,“ a a­­tacat persoana Domnitorului ce este invio­labilă. De cine trebuea judecat? D. Maiorescu. De jurați. D. Costaforu. Atunci rog­ pe d. Maiorescu să mă invețe modul de a trimite pe culpa­bili la jurați. Dar fiind că tăc ți ve voi veni eu in a­­jutor. D. Maiorescu. Rog pe d. ministru a scoate persoana mea din discuțiune. D. Cossaforu adresindu-se către Adunare zice că d. Maiorescu a făcut foarte rău de a pomenit de jurnalul d-lui Beldiman. d-sa trebue să știe că că tristeții a venit peste d-ior cu ocasia ăstui proces ce s’a achitat de juriul de la Romar.. Judecătorul de instrucțiune in procesul Beldiman nu a motivat sentința sa decăt pe niște motive nejustițiabile. De aceea am cre­zut că acel judecător nu poate să’și împli­nească misiunea atăt de bine decăt fiind nu­mai președinte de tribunal cănd nu va mai putea da sentințe. Noi am ameliorat soarta presei pentru că am dat mijlocul sequestratului de a face i­­mediat o posițiune la camera de punere sub acuzațiune. După ce vorbesc D- nii Lahovari și Co­­gălniceanu, punăndu-se la vot discuțiunea se închide. Se pune la vot amendamentul d-lui Ma­iorescu și se primește. Se citește art. 96. D. Costaforu repetă că nci fiind un sistem intreg trebue a se primi ori tot ori nimic. O voce. Convențiune. D. Costaforu. Nu convențiune. Dar noi vom retrage tot proectul cănd veți voi să aduceți alte sisteme. Cănd s’a făcut art. 98 el s’a legat cu art. 117 și s’a zis că in materie de presă libe­rarea provisorie va fi cu sau fără cauțiune. Ne-am unit ăine, cu comisiunea pentru su­primarea­­ 4 și 5 din art. 96 pentru că art. 117 oferă destulă garanție. D-voastră sun­teți suverani a propune supresiunea din co­dul penal arestărei preventive. Cu ocasia ănse a modificărilor ce voim a aduce nu pu­tem priimi ca cu amendamente să se strice tot sistemul; de aceea in ast cas vom re­trage tot proiectul. Nu puteți face aceasta de­cât in virtutea unei legi propuse. D. Cornea vorbind contra modificărilor co­­misiunei și susținând proiectul guvernului zice că după declarările guvernului aresturi preventive nu se va face iu delicte de pre­să. Venind la mandat de depunere, zice că ori nu se dă mandat de depunere și nu e­­x­xistă arest preventiv, ori este și atunci de­­licventa se depune. Aceasta ar fi a da cu o mănă și a lua cu cea­laltă. Mandatul de depunere ține loc mandatului de arestare legale și el nu dură decăt 24 oare. El este la facultatea judecătorului. In practică änse nu s’a înțeles diferința intre mandat de de­punere și de arest. Ele au fost confundate și s’a făcut adesa erori mari. Liberarea provisorie prevăzută la art. 117 nu se ințelege alt­ceva decăt liberarea a­­doptată după recursul in casațiune. D-sa se unește cu amendamentul d-nului Maiorescu. D. Costaforu. Vin să constat­ăniii că dv. voiți să ridicați cu deseverșire arestul pre­ventiv, și in cazul acesta guvernul nu poate priimi. El va retrage tot proectul dacă ca­mera nu va voi să admită astă modificare propusă prin art.­ 58 și 96, sau cel puțin să rămăn primele articole D. G. Brătianu. Nu trebue a se lua iu seriositate amenințările d-lui ministru că va retrage legea in total. Căci cănd este vor­ba a sacrifica libertatea presei mai bine re­nunțăm la cele alte ameliorări din proiect. Apoi nu este altă țară mai capabilă a sa bucura de instituțiunile liberale, ca țara voa­­stră.^ Cănd veți comprima libertatea cuvân­­tului veți da naștere acelor comploturi ace­lor revoluțiuni sociale pe care le poate evi­ta numai libertatea cuvântului și opiniunei. Cum vom pute fi noi eu șase ani mai in regres decât cei din timpul Constituantei ? Și asta a’și ințelege-o cănd d. Costaforu ne­ar proba că noi adusăm de aceste libertăți. Speră clar că Camera in unire va priimi amendamentul d-lui Maiorescu ce inlăturea­­ză ori­ce arestare preventivă a jurnaliștilor. D. Epureanu zice că d. Brătianu se în­temeiază pe art. 21 din Constituțiune cănd propune a se respinge această modificare. D-sa prin astă procedere propune o flagran­tă călcare a Constituțiunii. Cetind art. 24 din Constituțiune d. Epu­­reanu demonstra că idei­i de responsabilitate exprimată de Constituțiune implică in sine ideia de sanțiune și prin urm­are de penali­tate. Constituția pune delictul de presă in aceeași categorie a delictelor ei­vile. D. Bră­­teanu susține un privilegiu, căci scoate de­lictele de presă din garanțiile ce ne oferă Constituția. Reducțiunile propuse de guvern constă in aceea că liberarea provizorie se poate face și fără cauțiune. Nu trebue să se preocupe nimenea de a­­tacurile ce s’ar aduce guvernului de pres­ă. Ci trebue să vă uitați mai cu samă la ace­le atacuri imorale ce revoltă ordinea sosirii. Un guvern m­imic presei va căuta totdeau­na să încurajeze licența, pentru că numai astfel l’ar putea disgrația înaintea publicu­lui pe cănd un guvern care o respectă ține totdeauna la ridicarea prestigiului și mora­­lităței presei. D-voastră pledați prin asta nu libertatea presei, ci distrugerea ei și prin urmare a societății. Noi vă rugăm să menționați art. 96 căci silindu-ne ar retrage serviți foarte rău presa rămăind sub regimul mult mai pro al legii de astăzi. D. Cogălniceanu promițind a fi foarte scurt și servind­u-se cu argumente noi de­clară că d-nu Maiorescu nu poate fi bănuit de resentimente dinastice. Cănd dară zice d. Maiorescu că este con­servator liberal și apoi se pronunță in con­tra măsurilor de supresiune a libertăței pre­sei este tot ce poate fi mai demonstrativ. Respunzănd d-lui Epureanu zice că co­mite o eroare cănd zice că se calcă consti­tuțiunea prin acel amendament. Prima libertate ce a avut in vedere con­­stituanța a fost libertatea presei, și aceasta sub impresiunea stărei de lucruri preceden­te. Atunci s’a găsit și expertul ziarist, d C. A. Rosetti care a stăruit, ca in constitu­­țiune să se pue toate măsurile de presă. Citind și d-sa articolele­­ lui constituția­­ne privitoare la presă explică că măsurele preventive sunt formal oprite de const­it­u­­țiune. Ce este libertatea presei cu mesujele de represiune? Nimic. D-sa se dă apoi singur de exemplu față cu atacurile ce i se făceau in timpul minis­terului său, cănd a isbutit mai bine. Presa de multe ori resplăteste cu bine pe cei cari o apără. Și n’am de­căt se vă dau de el. pe Domnul Gr. Ghica care a dat li­bertate presei. Ea singură a apăsat memo­ria și actele lui Gr. Ghica. D. Mavrogheni este aci pentru a lua ca m­artor. Ei bine sciți care a fost causa căderei lui Vogori­­di? Suprimarea jurnalului redactat de oa­menii cei mai eminenți. Atunci a incep­ut comploturile. Apoi nu trebue să fiți ingrați către presa ce v’a ajutat foarte mult. Nu uitați apoi proverbul roman ce zice „nu e pentru cine se pregătește ci pentru cine se nimerește“. Roagă Camera dară a se ține de constituți­une ce respinge măsurile preventive. Mă u­­nesc vise a se da pedepse mari și aspre de tribunalele ce va judeca sau de juriu ce’l voiu susține cu ori­ce mod, dară scoateți măsurele preventive. Legea actuală ne oferă destulă garanție. Libertatea presei este un bun al națiunei intregi de care se vor bucura toate partidele. D. Lascar Catargi. Noi n’am avut nici­o­­dată intențiune de a suprima garanția ei Am avut măsuri să se facă oare­care mici ameliorări după cum v’a spus d. Costafor și d. Raportare. Am avut să mai moralizăm oare­cum presa care lua nișce vagabonzi și*

Next