Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)
1873-01-28 / nr. 11
Anul VI. PREȚUL ABONAMENTULUI Iași: Pe un an 20 lei noi:—Pe șese luni 11 lei noi;—Pe trei luni 6 lei noi. Districte: Pe un an 24 lei noi; —Pe șese luni 13 lei noi; —Pe trei luni 7 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci; — Germania: Pe 6 luni 18 franci Italia, Belgia, Elveția:— Pe șese luni 22 franci;—Francia ; Pe șese luni 26 franci. lass, Duminica 28 ianuarie 1873. Apara da TREI ori pa sepiamana DUMINICĂ, MERCURI și VINURI, Redacțiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NAȚIONALE. No. 11. ANUNCIÜIU. Rândul sau locul sau 15 bani. Inserjitinl și reclame: Răndul 60 bani. — Epistole nefrancate nu se primesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Exemplarul 20 bani. ssssmamss^xss/messesssmamsaai CALENDARUL SEPTAMANEI. _______________________ Stil ! Stil Imniiwrrtii I T? r Răsăritul: Apusul Stil Stil mo A PATIONtTl cirri I Răsăritul Apusul Vechiu. 1 nou. PI0A PATRONUL JULEI. Soarelui. Soarelui. vechia. nou. I VI0A* PATRONUL țULEI. | Soarelui. Soarelui. k ________________ . ... . ...................... - - -- --- -------1— .................1... ................................................................. i l. " " ■ — ■1 —' ..........SS SSt- ~-m— “ianuarie. TFevruariei jorei m. Ore. m. Fevruarie. Fevruarie. Ore. m. Ore. n. 28 9 Duminică. Cuv. Efrem Șirul. 7 12 5 21 1 13 Joi. Mart. Trifon.7 35 36 29 10 Luni. Moaștele Sf. Ignatie. 7 9 5 22 2 14 Tineri. <t) In timp. Domnului Is. Cr. 7 15 28 80 U Marti. (f) Sf. Trei Erarhi. 17 7 5 23 3 15 Sâmbătă. Sf. și dreptul Simion. 7 0 5 30 31 12 Merciari. Sf. Chir și loan. 7 65 24 4 16 Duminică. Cuv. Isidor. 6 58 5 31 IAȘI 27 IANUARIE. Reproducem după: „Presa“ și articol asupra creditului fondat de D. I. Ghica: „Ai câștigat o mare bătălie“, zicea Duca de Broglie lui Lafitte, eșind intr’o zi de la Cameră, unde fusese o mare discuțiune financiară. „D-ta d-le Duca,“ ii respundea el, „ai elocvența d tale, eu, lipsit de acest dar, am fost silit să împrumut elocvența cifrelor.“ Aud, din toate părțile șoptindu-se argumente, unele mai meșteșugite decât altele, in contra creditului fonciar mutual al proprietarilor Români. Am auzit intr’un grup declamăndu-se cu glas dulce, pătrunzător și cu frase inflorite cuvintele: „Proprietarii cer un monopol.“— „Proprietarii vor să omoare capitalurile străine, să inchidă țara civilisației.“ ,.Proprietarii voesc să supue capitalurile la interesul lor.“ „Proprietarii voesc să emită hârtie, dar de unde or să găsască bani, pentru scoaterea scrisurilor fondate (des lettres de gage) etc.“ și conchideau zicend: „Creditul funciar trebue dat acelora care pot să vă aducă bani in țară“ banii bani! bani! Invocând ajutorul cifrelor, iată ce cred că se poate respunde la acele argumente. Sunt proprietari cari, de bine de reu au trebuință să se imprute, de aceea și numai de aceea, se cere înființarea unei instituțiuni de credit funciar. De nu ar exista acea trebuință, nici vorbă nu ar mai fi de o asemene casă precum nu este vorbă de cojoace acolo unde nu este frig și nu este vorbă de ghiață acolo unde nu e cald. Să cercetăm mai ăntăi ce poate dori sufletul unui proprietar. Eu bănuesc foarte că mulțămirea lui ar fi să afle că moșia sau casa sa o să dobândească o valoare mai mare decăt aceea ce are astăzi se facă de exemplu, 150, 200, 250 de mii de lei in loc de 100 de mii. Cred oare acei ce se luptă in contra creditului cerut de proprietari, că această dorință nu ar fi și naturală și rațională, precum cred și eu că este natural și rațional pentru acel care are un capital de franci 100 000 in bani, să dorească să tragă de la acea sumă un folos căt s’ar putea fi mare, adică să ia 15,000 sau 20,000 de franci pe an in loc de lu,000 franci, ceeea ce vine a zice să dea banii sei cu 15 și cu 20% in loc de a’i da cu 10%. Să ne inchipuim un imobil, casă sau moșie, a cărui arendă sau venit curat ar fi 5000 de lei pe an. Este cunoscut că in toate țerile lumiei venitul valoarei unui imobil este totdeauna mai mic decăt venitul aceleași valoare in aur sau argint, și aceasta pentru că cea de ăntei valoare nu este supusă eventualităților și pagubelor de tot felul, la care sunt supuse valoarele mobiliare : hoții, înșelătorii, falimente, pagube, cea plată, etc. De aceea cănd dobânda banilor este de 10% venitul in caso sau moșii este de 5% sau cel mult, de 7 % % adică când iei 10,000 lei dobândă de la un capital in bani de 100 mii lei, acea sută de mii de lei, băgatu ia cumpărătoare de moșie nu-ți va da decât un venit de 5000 de lei, de 7500 cel mult. Obicinuit, mai pretutindeni venitul in imobil este pe jumătate acela al dobânzii banilor pe piață. Să ne inchipuim că dobânda banilor de unde este astăzi de 10%, printr’o impregiurare oarecare ar scădea la 5% și să ercităm ce s’ar intâmpla cu o moșie de 5000 de lei venit. Dobânda banilor scăzând la 5 ° 0, venitul capitalului in imobile va fi de 2 ’/2 % adică cu venitul de 5000 de lei, in moșie ar representa îndată un capital de 200.000 lei de unde era numai de 100 mii de lei, cănd dobânda era 10% și aceasta, deosebit de înlesnirile ce ar găsi proprietarul de a face îmbunătățiri și de a-și spori venitul. Această valoare ar scădea la 50 mii fi ani, dacă din contra dobănda ar crește in loc de a scădea, dacă ar deveni 20% de unde era 10%. Cred dar că este bine înțeles că valoarea averei nemișcătoare crește cănd dobândi banilor scade și nu reciprocă, sau ca să vorbim un simbagiu mai precis, mai știți fie Valoarea averii nemișcătoare este in rațiune inversă cu dobănda banilor. De aici rezultă că interesul proprietarilor este să scată dobânda banilor, adică bui să fie mai eftini pentru că atunci valoarea ce posedă este mai mare Prin scăderea dobânzii banilor proprietarii devin mai bogați și mai puternici. Ceea ce am zis pentru proprietate se poate zice și pentru industrie și pentru comer. fă să cercetăm acum, să vedem dacă și banul sau instrumentul de schimb, cum il numesc economiștii, are și el tot aceleași însușiri, dacă și el poate dori scăderea dobânzii. Când dobanda este de 10% ca să aibă cineva un venit de 10 mii de lei pe an, si trebue un capital in bani de 100 mii de lei. Să ne închipuim acum că dobânda scade și că devine de 5% suta de mii de lei, capitalul ce are, nu i va da decăt 5 mii franci, adică că capitalul lui a perdut jumatate din producțiunea lui , precum i s’ar fi îndoit producțiunea dacă dobânda in loc să scadă s’ar fi suit la 20%. Putem clar zice că valoarea banilor este in rațiune directă cu dobânda. Puind față in față aceste doue propusițiuni vedem că este un fel de antagonism intre valoarele nemișcătoare și cele mișcătoare; unele cresc cănd celelalte scad, și vice versa. Cred că este clar logic a conchide, că nu este nici drept nici rațional a lăsa pe unele la discrețiunea celorlalte. Așa precum nu s’ar cuveni și nu ar fi drept a se face o lege prin care direct sau indirect proprietarii de imobile să impue banilor cursul ce li s’ar cuveni lor, asemenea nu s’ar cuveni și nu ar fi drept să se facă o lege, care direct sau indirect să pue creditul ce trebue să aibă proprietatea fonciară la discrețiunea posesorilor de bani. La finele resbelului de 30 de ani creditul averii fonciare era la discrețiunea capitalului in bani, dobânda era 20 și 24%, asociațiunea proprietarilor din Prusia prin concursul inteligent al Marelui Frederic s’a smuls din ghiarele camerei și in cățiva ani numai, dobănda fonciară a scăzut la 5, la 4 și la 3 %%• Am auzit zicându-se că in multe țări civilizate, creditul funciar s’a dat capitaliștilor și că ar trebui să urmăm și noi acel exemplu; așa este s’a dat capitaliștilor de bani, dar nu este mai puțin adevarat că resultatul este departe de a se pute compara cu acel ce a dat creditele funciare mutuale , căci deși prin înființarea de bănci fonciare s’a scăzut dobănda, insă acea scădere nu numai că a fost unisă in comparație cu scăderea produsă prin înființarea creditelor fonciare de proprietari, dar acea scădere se poate atribui abundenți și sporirei in acele țeri a monedei de aur și de argint și mai ales intinderea creditului in toate ramurile. Se mai zice că creditul funciar cerut de proprietari ar fi un monopol și acei care voesc să facă se cară strigă că ei sunt liberali și nu voesc monopoluri. Să ne înțelegem puțin asupra vorbei monopol ca nu cumva zicând una să înțelegem alta . Se dă unui om dreptul, ca el și numai el se vânză cisme acelor care au trebuință de Încălțăminte. Iată cea ce se numește un monopol in economia politică , dar cănd toți acei care au trebuită de cisme ar cere ca ei și numai ei să fabrica cisme, s’ar pute oare numi aceasta monopol, de vreme ce toată paguba sau câștigul ar fi pe sama acelor interesați? Cu statutele asociațiunei proprietarilor in măr, viu și intreb: acea instituțiune de s’ar înființa, pe cari din proprietarii Romăni, lovește in libertatea sau nu interesele sale? Afară numai dacă ar voi cineva să zică că este un monopol a voi ca numai proprietarii să secere, să are și să pască vitele pe moșia lor, și să este un monopol ca numai proprietarul să aibă dreptul a locui casa sa sau a o da cu chirie, prin care articolul acelor statute se oprește un proprietar de a merge să se împrumute de la bănci române sau străine, din țară sau d'afară din țară, de la d. Bănescu, de la Argyriadi, de la Goldemberg sau de la Silberman cu sau fără ipotecă, să dea afară oricăte polițe, cecuri, bonuri alm obligațiuni va voi și că te va puta? Unde este monopolul ? Ași voi să mi se arăte ca să-l combat și eu, care sunt in contra monopolurilor și partizan al liberului schimb, chiar și in țară la noi unde cred că ar trebui să se găsască un mijloc pentru susținerea a cătorva industrii, care au un mare viitor. Unde sunt banii creditului foncar? cu 500,000 de franci voesc d lor să satisfacă o trebuință de trei sau patru sute de milioane? Vor să dea proprietarilor hârtie, scrisuri fonciare (lettres de gage) un loc de bani ? Ce va face bietul împrumutat cu acea hârtie, cine ei va lua o, căt îi va da pe densa? Iată cuvintele detractorilor creditului fondar al asociațiunei proprietarilor Eată cuvinte, cari pot să ingrijască pe acei cari nu au obicei a studia asemeea chestiuni, mai ales cănd aceste cuvinte sunt zise cu dibăcie și de oameni care au ocupat funcțiuni inalte, asemenea cuvinte pot avea un succes mare asupra mulțimei. Cred dară de trebuință a arăta că acestea sunt niște spaime plăsmuite și să incep a le risipi. Pentru aceasta voi pune mai ăntâi întrebarea: Sunt bani in țară? Și respund că sunt mai mulți incădecăt ori unde aiurea, in proporțiune, se înțelege (proportion garden), căci pretutindeni in Europa cele mai multe transacțiuni se fac astăzi cu credit, adică cu hârtie, in vreme ce la noi se fac toate numai și numai cu numerar aur și argint. Acel capital bănesc care se află la noi in lăzile și in pungile tuturor, scade el sau crește? Și respund că crește, fiindcă deosebit că suntem o țară agricolă, care ca toate țările de asemenea categorie are o balanță de comerci in favorul ei, precum o dovedesc in toți anii cifrele publicate de biuroul statistic, apoi Statul varsă in pungile particularilor peste 45 de milioane de fr. pe an plăți de cupoane și obligațiuni rurale, de anuități ale împrumuturilor Stern, Oppenheim și bonuri domeniale, in anuități pentru construcțiunele podurilor de fer, căilor ferate București, Giurgiu, Suceava, Roman și Roman Tecuciu, Galați-București-Pitești, din care cel puțin trei părți intră in casele particularilor și ale bancherilor din România. Și in fine banii dați pe scrisurile fonciare nu vor servi a degreva hipotecile existente, angagiate către oamenii din țară, ca să reintre iarăși in circulațiune? Prin urmare este cu ce să se cumpere scrisorile fonciare (Les lettres de gage); dară o să ni se zică că capitaliștii de bani și bancheri au să se coafiseze ca să nu cumpere scrisuri fonciare , așa ar putea fi dacă ar voi și banii să consimtă la aceasta. Dară din norocire banii nu au nici patrie, nici patriotism, nici opiniuni politice, nici ură, nici patimă, nici afecțiuni, nici slăbiciuni, și fiind că scrisurile funciare sunt o hărtie foarte bine garantată, și foarte regulată și iu plățile dobânzilor și nu ale valoarelor, tot atăt de bine garantate ca și obligațiunile rurale ca și bonurile domeniale, banii vor face ceea ce fac totdeauna cănd apare pe piață o hărtie bună: au să o cântărească cu hărtie care există deja, și vor prefera pe acele care le va oferi un mai bun folos imediat, o mai bună perspectivă de beneficiu in viitor. Astăzi bonurile domeniale sunt la 59 prin urmare dobănda lor reală este 7,42 % Si * V* % fiind folosul tragerei al diferinței de 5 % in 19 ani dau in realitate un venit anual de 9,92 %. Să venim acum la scrisurile fondare și să căutăm, cu condeiul in mână, ce folos, ce venit vor avea acei, cari le-ar cumpăra. In proiectul propus de fondatori scrisurile fundare aduc dobândă 5 % pe an ceea ce in comparațiune cu bonurile domeniale pe cursurile de 95 și cu dobânda de 8 % corespunde la un curs de 59,316 °/C (59 de lei și 31 % b. la suta de lei) la care de vom adăuga cel puțin 2 % valoarea de astăzi a deosebirei scumptului de arhifel de 40,685 %, cursul scrisurilor funciare in paralel cu 95 al bonurilor domeniale ar fi de 61,815(61 lei, 81 */2 bani suta de lei), fără de a ține in sumă atracțiunea beneficiului de peste 38% ce au să realiseze acei cari ar fi favorizați de sorți la cele d intâi trageri anuală. Scăzând din cursul de 61,815 suma de franci 0,50 comisionul ce are să se lase la casa creditului împrumutatul primește un efectiv de 61,315 (61 lei 31 % bani) pentru suta de lei pentru care au să plătească pentru tot anul.