Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)

1873-01-28 / nr. 11

Anul VI. PREȚUL ABONAMENTULUI­ Iași: Pe un an 20 lei noi:—Pe șese luni 11 lei noi;—Pe trei luni 6 lei noi. Districte: Pe un an 24 lei noi; —Pe șese luni 13 lei noi; —Pe trei luni 7 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci; — Germania: Pe 6 luni 18 franci Italia, Belg­ia, Elveția:— Pe șese luni 22 franci;—Francia ; Pe șese luni 26 franci. lass­, Duminica 28 ianuarie 1873. Apara da TREI ori pa sepiamana DUMINICĂ, MERCURI și VINURI, Red­acțiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NAȚIONALE. No. 11. ANUNCIÜIU. Rândul sau locul sau 15 bani. Inserjitinl și reclame: Răndul 60 bani. — Epistole nefrancate nu se primesc. — Manu­­scriptele nepublicate se vor arde. Exemplarul 20 bani. ssssmamss^xss/messesssmamsaai CALENDARUL SEPT­AMANEI. _______________________ Stil ! Stil I­m­n­ii­w­r­r­ti­i I T? r Răsăritul: Apusul Stil Stil mo A PATIONtTl cirri I Răsăritul Apusul V­e­c­hi­u. 1 nou. PI0A PATRONUL JULEI. Soarelui. Soarelui. vechia. nou. I VI0A* PATRONUL țUL­EI. | Soarelui. Soarelui. k ________________­ . ... . .­­..................... - - -- --- -------1— .................1... ................................................................. i­ l. "­­­ " ■ — ■1 —' ..........SS SSt-­­ ~-m— “ianuarie. TFevruariei jorei m. Ore. m. Fevruarie. Fevruarie. Ore. m. Ore. n. 28 9 Duminică. Cuv. Efrem Șirul. 7 12 5 21 1 13 Joi. Mart. Trifon.­­7 3­5 36 29 10 Luni. Moaștele Sf. Ignatie.­­ 7 9 5 22 2 14 Tineri. <t) In timp. Domnului Is. Cr. 7 15 28 80 U Marti. (f) Sf. Trei Erarhi. 17 7 5 23 3 15 Sâmbătă. Sf. și dreptul Simion. 7 0 5 30 31 12 Merciari. Sf. Chir și loan. 7 6­5 24 4 16 Duminică. Cuv. Isidor. 6 58 5 31 IAȘI 27 IANUARIE. Reproducem după: „Presa“ și articol asupra creditului fond­at de D. I. Ghica: „Ai câștigat o mare bătălie“, zicea Duca de Broglie lui Lafitte, eșind intr’o zi de la Cameră, unde fusese o mare discuțiune financiară. „D-ta d-le Duca,“ ii respundea el, „ai elocvența d tale, eu, lipsit de acest dar, am fost silit să îm­prumut elocvența cifrelor.“ Aud, din toate părțile șoptindu-se ar­gumente, unele mai meșteșugite decât al­tele, in contra creditului fonciar mutual al proprietarilor Români. Am auzit in­­tr’un grup declamăndu-se cu glas dulce, pătrunzător și cu frase inflorite cuvintele: „Proprietarii cer un monopol.“— „Proprietarii vor să omoare capitalu­rile străine, să inchidă țara civilisației.“ ,.Proprietarii voesc să supue capitalu­rile la interesul lor.“ „Proprietarii voesc să emită hârtie, dar de unde or să găsască bani, pentru scoa­terea scrisurilor fondate (des lettres de gage) etc.“ și conchideau zicend: „Creditul funciar trebue dat acelora care pot să vă aducă bani in țară“ banii bani! bani! Invocând ajutorul cifrelor, iată ce cred că se poate respunde la acele argumente. Sunt proprietari cari, de bine de reu au trebuință să se imprute, de aceea și numai de aceea, se cere înființarea unei instituțiuni de credit funciar. De nu ar exista acea trebuință, nici vorbă nu ar mai fi de o asemene casă precum nu e­­ste vorbă de cojoace acolo unde nu este frig și nu este vorbă de gh­iață acolo un­de nu e cald. Să cercetăm mai ăntăi ce poate dori sufletul unui proprietar. Eu bănuesc foar­te că mulțămirea lui ar fi să afle că mo­șia sau casa sa o să dobândească o va­loare mai mare decăt aceea ce are astăzi se facă de exemplu, 150, 200, 250 de mii de lei in loc de 100 de mii. Cred oare acei ce se luptă in contra creditu­lui cerut de proprietari, că această do­rință nu ar fi și naturală și rațională, precum cred și eu că este natural și rațional pentru acel care are un capital de franci 100 000 in bani, să dorească să tragă de la acea sumă un folos căt s’ar pute­a fi mare, adică să ia 15,000 sau 20,000 de franci pe an in loc de lu,000 franci, ceeea ce vine a zice să dea banii sei cu 15 și cu 20% in loc de a’i da cu 10%. Să ne inchipuim un imobil, casă sau moșie, a cărui arendă sau venit curat ar fi 5000 de lei pe an. Este cunoscut că in toate țerile lu­­m­iei venitul valoarei unui imobil este tot­deau­na mai mic decăt venitul aceleași valoare in aur sau argint, și aceasta pen­­tr­u că cea de ăntei valoare nu este supu­să eventualităților și pagubelor de tot felul, la care sunt supuse valoarele mo­biliare : hoții, înșelătorii, falimente, pa­gube, cea plată, etc. De aceea cănd do­bânda banilor este de 10% venitul in caso­ sau moșii este de 5% sau cel mult, de 7 % % adică când iei 10,000 lei do­bândă de la un capital in bani de 100 mii lei, acea sută de mii de lei, băgatu ia cumpărătoare de moșie nu-ți va da de­cât un venit de 5000 de lei, de 7500 cel mult. Obicinuit, mai pretutindeni venitul in imobil este pe jumătate acela al do­bânzii banilor pe piață. Să ne inchipuim că dobânda banilor de unde este astăzi de 10%, printr’o impregiurare oare­care ar scădea la 5% și să­­ ercităm ce s’ar intâmpla cu o mo­șie de 5000 de lei venit. Dobânda ba­nilor scăzând la 5 °­ 0, venitul capitalului in imobile va fi de 2 ’/2 % adică cu ve­nitul de 5000 de lei, in moșie ar repre­­senta îndată un capital de 200.00­0 lei de unde era numai de 100 mii de lei, cănd dobânda era 10% și aceasta, de­osebit de înlesnirile ce ar găsi proprie­tarul de a face îmbunătățiri și de a-și spori venitul. Această valoare ar scădea la 50 mii fi an­i, dacă din contra dobăn­­da ar cre­ște in loc de a scădea, dacă ar deveni 20% de unde era 10%. Cred dar că este bine înțeles că valoarea a­­verei nemișcătoare crește cănd dobândi banilor scade și nu reciprocă, sau ca să vorbim un simbagiu mai precis, mai ști­ț­i fie Valoarea averii nemișcătoare este in rațiune inversă cu dobănda banilor. De aici rezultă că interesul proprie­tarilor este să scată dobânda banilor, a­­dică b­­ui să fie mai eftini pentru că a­­tunci valoarea ce posedă este mai mare Prin scăderea dobânzii banilor proprieta­rii devin mai bogați și mai puternici. Ceea ce am zis pentru proprietate se poate zice și pentru industrie și pentru comer. fă să cercetăm acum, să vedem dacă și banul sau instrumentul de schimb, cum il numesc economiștii, are și el tot ace­leași însușiri, dacă și el poate dori scă­derea dobânzii. Când dobanda este de 10% ca să aibă cine­va un venit­ de 10 mii de lei pe an, si trebue un capital in bani de 100 mii de lei. Să ne închipuim acum că dobânda sca­de și că devine de 5% suta de mii de lei, capitalul ce are, nu i va da decăt 5 mii franci, adică că capitalul lui a perdut jumatate din producțiunea lui , precum i s’ar fi îndoit producțiunea da­că dobânda in loc să scadă s’ar fi suit la 20%. Putem clar zice că valoarea ba­nilor este in rațiune directă cu dobânda. Puind față in față aceste doue propu­­sițiuni vedem că este un fel de antago­nism intre valoarele nemișcătoare și cele mișcătoare; unele cresc cănd celelalte scad, și vice versa. Cred că este clar lo­gic a conchide, că nu este nici drept nici rațional a lăsa pe unele la discrețiunea celor­lalte. Așa precum nu s’ar cuveni și nu ar fi drept a se face o lege prin care di­rect sau indirect proprietarii de imobile să impue banilor cursul ce li s’ar cuve­ni lor, asemenea nu s’ar cuveni și nu ar fi drept să se facă o lege, care direct sau indirect să pue creditul ce trebue să aibă proprietatea fonciară la discrețiunea posesorilor de bani. La finele resbelului de 30 de ani cre­ditul averii fonciare era la discrețiunea capitalului in b­ani, dobânda era 20 și 24%, asociațiunea proprietarilor din Pru­sia prin concursul inteligent al Marelui Frederic s’a smuls din ghiarele camerei și in căți­va ani numai, dobănda fonci­ară a scăzut la 5, la 4 și la 3 %%• Am auzit zicându-se că in multe țări civilizate, creditul funciar s’a dat capita­liștilor și că ar trebui să urmăm și noi acel exemplu; așa este s’a dat capitali­știlor de bani, dar nu este mai puțin a­­devarat că resultatul este departe de a se pute compara cu acel ce a dat cre­ditele funciare mutuale , căci deși prin înființarea de bănci fonciare s’a scăzut dobănda, insă acea scădere nu numai că a fost unisă in comparație cu scăderea produsă prin înființarea creditelor fonciare de proprietari, dar acea scădere se poate atribui abundenți și sporirei in acele țeri a monedei de aur și de argint și mai a­les intinderea creditului in toate ramurile. Se mai zice că creditul funciar cerut de proprietari ar fi un monopol și acei care voesc să­­ facă se cară strigă că ei sunt­ liberali și nu voesc monopoluri. Să ne înțelegem puțin asupra vorbei monopol ca nu cum­va zicând una să în­țelegem alta . Se dă unui om dreptul, ca el și nu­mai el se vânză cisme acelor care au trebuință de Încălțăminte. Iată cea ce se numește un monopol in economia po­litică , dar cănd toți acei care au tre­­bu­ită de cisme ar cere ca ei și numai ei să fabrica cisme, s’ar pute oare numi aceasta monopol, de vreme ce toată pa­guba sau câștigul ar fi pe sama acelor inte­resați? Cu statutele asociațiunei proprietarilor in mă­r, viu și intreb: acea instituțiune de s’ar înființa, pe cari din proprietarii Romăni, lovește in libertatea sau nu in­teresele sale? Afară numai dacă ar voi cine­va să zi­că că este un monopol a voi ca numai proprietarii să secere, să are și să pască vitele pe moșia lor, și să este un monopol ca numai proprie­tarul să aibă dreptul a locui casa sa sau a o da cu chirie, prin care articol­ul acelor statute se oprește un proprie­tar de a merge să se împrumute de la bănci române sau străine, din țară sau d'afară din țară, de la d. Bănescu, de la Argyriadi, de la Goldemberg sau de la Silberman cu sau fără ipotecă, să dea afară ori­căte polițe, cecuri, bonuri alm obligațiuni va voi și că te va puta? Unde este monopolul ? Ași voi să mi se arăte ca să-l combat și eu, care sunt in contra monopolurilor și partizan al li­berului schimb, chiar și in țară la noi unde cred că ar trebui să se găsască un mijloc pentru susținerea a cător­va industrii, care au un mare viitor. Unde sunt banii creditului fonc­ar? cu 500,000 de franci voesc d lor să satis­facă o trebuință de trei sau patru sute de milioane? Vor să dea proprietarilor hârtie, scrisuri fonciare (lettres de gage) un loc de bani ? Ce va face bietul îm­prumutat cu acea hârtie, cine ei va lua o, căt îi va da pe densa? Iată cuvintele detractorilor creditului fond­ar al asoci­ațiunei proprietarilor Eată cuvinte, cari pot să ingrijască pe acei cari nu au o­­bicei a studia asemeea chestiuni, mai ales cănd aceste cuvinte sunt zise cu di­băcie și de oameni care au ocupat func­țiuni inalte, asemenea cuvinte pot avea un succes mare asupra mulțim­ei. Cred dară de trebuință a arăta că acestea sunt niște spaime plăsmuite și să incep a le risipi. Pentru aceasta voi pune mai ăntâi întrebarea: Sunt bani in țară? Și respund că sunt­ mai mulți incă­de­căt ori unde aiurea, in proporțiune, se înțe­lege (proportion garden), căci pretutin­deni in Europa cele mai multe transac­­țiuni se fac astăzi cu credit, adică cu hârtie, in vreme ce la noi se fac toate numai și numai cu numerar aur și ar­gint. Acel capital bănesc care se află la noi in lăzile și in pungile tuturor, scade el sau crește? Și respund că crește, fiind­că deosebit că suntem o țară agricolă, care ca toate țările de asemenea catego­rie are o balanță de comerci in favorul ei, precum o dovedesc in toți anii cifrele publicate de biuroul statistic, apoi Sta­tul varsă in pungile particularilor peste 45 de milioane de fr. pe an plăți de cu­poane și obligațiuni rurale, de anuități ale împrumuturilor Stern, Oppenheim și bonuri domeniale, in anuități pentru con­­strucțiunele podurilor de fer, căilor ferate București, Giurgiu, Suceava, Roman și Roman Tecuciu, Galați-București-Pitești, din care cel puțin trei părți intră in ca­sele particularilor și ale bancherilor din România. Și in fine banii dați pe scrisu­rile fonciare nu vor servi a degreva hi­­potecile existente, angagiate către oame­nii din țară, ca să reintre iarăși in cir­­culațiune? Prin urmare este cu ce să se cumpere scrisorile fonciare (Les lettres de gage); dară o să ni se zică că capita­liștii de bani și bancheri au să se coa­­fiseze ca să nu cumpere scrisuri fonci­are , așa ar putea fi dacă ar voi și banii să consimtă la aceasta. Dară din noro­cire banii nu au nici patrie, nici patri­otism, nici opiniuni politice, nici ură, nici patimă, nici afecțiuni, nici slăbi­­ciuni, și fiind că scrisurile funciare sunt o hărtie foarte bine garantată, și foarte regulată și iu plățile dobânzilor și nu ale valoarelor, tot atăt de bine garan­tate ca și obligațiunile rurale ca și bo­nurile domeniale, banii vor face ceea ce fac tot­dea­una cănd apare pe piață o hărtie bună: au să o cântărească cu hărtie care există deja, și vor prefera pe acele care le va oferi un mai bun folos imediat, o mai bună perspectivă de beneficiu in viitor. Astăzi bonurile domeniale sunt la 59 prin urmare do­bănda lor reală este 7,42 % Si * V* % fiind folosul tragerei al diferinței de 5 % in 19 ani dau in realitate un venit a­­nual de 9,92 %. Să venim acum la scrisurile fond­are și să căutăm, cu con­deiul in mână, ce folos, ce venit vor a­­vea acei, cari le-ar cumpăra. In proiec­­tul propus de fondatori scrisurile fund­­are aduc dobândă 5 % pe an ceea ce in comparațiune cu bonurile domeniale pe cursurile de 95 și cu dobânda de 8 % corespunde la un curs de 59,316 °/C (59 de lei și 31 % b. la suta de lei) la care de vom adăuga cel puțin 2 % valoarea de astăzi a deosebirei scumptu­­lui de arhif­el de 40,685 %, cursul scrisurilor funciare in paralel cu 95 al bonurilor domeniale ar fi de 61,815(61 lei, 81 */2 bani suta de lei), fără de a ține in sumă atracțiunea beneficiului de peste 38% ce au să realiseze acei cari ar fi favorizați de sorți la cele d­ intâi trageri anuală. Scăzând din cursul de 61,815 suma de franci 0,50 comisionul ce are să se lase la casa creditului împrumutatul pri­mește un efectiv de 61,315 (61 lei 31 % bani) pentru suta de lei pentru care au să plătească pentru tot anul.

Next