Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1875 (Anul 8, Nr. 73-138)

1875-09-26 / nr. 103

­ > PROGRAS Pentru serbarea funebră ce va avea loc in ziua de 1 Octomvrie anul curent in amintirea Domnitorului Moldovei Gri­­gorie Ghica, ucis in Beilic in aceeași zi la anul 1777. l. In ziua de 1 Octomvrie carele 12 E­­minența Sa Mitropolitul Moldovei și Su­cevei, împreună cu inaltul Cler, va bine­voi a sevSrși in biserica S-tei Mitropo­lii o panahidă religioasă, la care sunt rugați se asiste toți funcționarii civili și militari, clerul, corpul profesoral, Consi­liul Comunal și tot publicul in ținută de doliu. II. Toți primarii Comunelor Urbane din țară vor fi aseminea invitați se asiste la această solemnitate de doliu național. m. După săvârșirea ceremoniei religioase intreg cortesul cu Eminența Sa Mitropo­litul Moldovei in cap și in sunetul mu­­zicei care va esecuta un marș funebru va merge in procesiune la peatra come­morativă rădicată de Consiliul Comunal pe mormântul Domnitorului Grigori Ghica, unde se vor face rugăciunile cuvenite pen­tru sfințirea petrei. IV. După sfințirea petrei, sub-semnatul Pri­mar va rosti un disrimo *n ț­­m­î tv fi o­telor reposatului Domn. V. Se va împărți apoi păne și carne la săraci. Primar, N. Gane. *NUL Vl11­____________­ ________Jasti,­VineriT 281 Septemvrie 1875. 103. FOAEA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI. PREfITL RȚMNAMENTU­LUI s Stil vechiu. I Stil nou. I Z­I­U­A, |j_______PA­T­R­ONUL ZILEI. j Rea. Soar. Ap. Soar. j Stil vechiu. Stil nou. ZIU­A. | PATRORUL ZILEI, Ref. Soar. Ap. Soar. Septemvrie Octomvrie. _ _ 1 OreTmT TfeTlTfn^ptem. Octavia­n| |0re. m. Ore. m. go | | Apostolul Codrat. 6 14 5 43 25 7 Joi. Cuvioasa Maică Eufrosinc. 6 22 5 36 og­f. M Îoant ^ 6 17 5 41 26 8 Vineri. 1 Adormirea Sf. loan Evanghelistul. 6 24 5 35 i­ ~ 1W­. Zimislirea Sf. loan Botezătorul. 6 19 5 39 27 9 Sâmbătă, Martirul Calistrat. 6 25 5 33 ------------------------------------——1c 11._____S.__ Martira T­’fk. ____________________6 21 5 38 28 ! 10 Duminică. Cuviosul Hariton. 6 27 5 31 1 . ..................................................... ................................................................................— ........................... ..........— Ifiși: Pe un an 12 lei noi. — Pe șase luni 6 lei noi. — Pe trei luni 8 lei noi. In districte, se adaogă portul de 2 h­. 40 bani. Austria. Pe 6 luni 14 franci — Germania pe 6 luni 18 franci. — Italia, b­elgia, Elveția : — Pe șase luni 22 franci. AMINU1URI. Răndul sau locul seu 15 bani. Revista Internă. Estragem din Presa următorul articol foarte interesant, in privirea răpirei Bu­covinei. Un fapt durerors din istoria Români­lor a fost reamintit prin organele de publicitate încă din Aprilie trecut, cănd se zicea că are să se celebreze la Cer­năuți centenarul anexărei Bucovinei la Austria. Ieri se zice că s’ar fi celebrat acel eveniment care s’a consumat acum o sută de ani prin vânzarea acelei părți a Moldaviei de cătră Turci, vânzare făcută printr-un act dat de Turcia la măna Austriei in 2 Iunie 1777, cănd patriotul și nemuritorul Domn Gr. Ghica a protestat, și a fost apoi in Octom­vrie 1777 decapitat in mod laș și vi­clean de un chiehaia turc trimis de Poartă la Iași înadins însoțit de mai mulți ieniceri. Acest fapt istoric aparține epocei de decadență a Românie, cănd Turcii pră­­dau și jăfuiau, schimbau și decapitau Domnii țărei in fie­care an, și cănd brațul desarmat al Românilor nu pu­tea să mai proteste cu vigoare ca in timp de bărbăție și vitejie. Până la tractatul de la Cuciuc-Cainar­­gi, încheiat la 1774 intre Rusia și Tur­cia, tractat prin care se restabilia drep­turile Românilor și se punea Dunărea hotar, Turcii făceau dese năvăliri și jafuri, iar Domnii se puneau și se res­­turnau prin intrigile partitelor de boeri și prin lăcomia Vizirilor pe fie­care an și de două ori pe an. Acestă nesta­­bilitate pe tron și umilire națională, ne­siguranță și jaf in țară adusese pe Ro­­mâni in o stare de jale. Faptul de vânzare a Bucovinei și de­capitare a Domnului Gr. Ghica ne a­­­rată îndestul pană unde ajunsese Tur­cii cu indrăsneală și cu violarea trac­tatelor încheiate de Domnii cei mari Mirce, Vlad, Petru Rareș și Bogdan, tractate in virtutea cărora Turcii se o­­bliga, pentru tributul sau darul ce i se dedea in bani, se apere teritoriul Mol­­do-Romăniei, dar nu să-l vănză la alte rULVi-li GUUI VW­l— a.r'p'9 _ n­covina. Nu amintim acest fapt de vânzare, ca și decapitarea perfidă a bunului Domn Gr. Ghica, spre a ațâța pasiunile. Departe de noi această ideie. Cele ce sau scris vise prin diferite organe au­­strice despre centenarul anexării Bu­covinei ne au reamintit aceste eveni­mente istorice. Celebratu-s’a iise in Cernăuți acel centenar, de cătră autoritățile comunale de acolo ? Dacă un fapt, despre care trebue să avem informațiuni mai lămu­rite și mai detaliate. Căci știm că ziua de 25 Aprilie 1775 este data cănd au intrat acum 100 de ani oștirile austri­­ace in Bucovina sub motiv de a ocu­pa posițiile strategice și a se apăra contra incursiunile Tătarilor. Astă pri­măvară s’a zis că consiliul comunal din Cernăuți luase inițiativa de a celebra la 25 Aprilie centenarul anexării Bu­covinei. Această serbare s’a amănat nu știm din ce causă. Ne aducem aminte că unele ziare din străinătate ne spu­neau atunci că și impăratul Francisc Josef fusese rugat de acel consiliu mu­nicipal ca să vie in capitala Bucovinei să asiste la celebrarea centenarului, ear Majestatea Sa a declinat cu multă de­licateță această invitare. De atunci nu s’a mai vorbit despre centenarul Bucovinei. Ieri ni se spu­ne că s’a consumat acea celebrare. Dar pe căt știm din ziarele din străinătate nu a mai fost vorba de centenarul a­­nexării Bucovinei, ci de inaugurarea U­­niversității din Cernăuți. Până la știri mai lămurite, ne place a crede aceasta, căci celebrarea unui centenar peste 5 luni de la data isto­rică nu mai corespundea nici cu ordi­nea cronologică. Odată trecută data de 25 Aprilie 1875, mai rămănea data de 2 Iunie 1877, adică ziua cănd Turcia acum 100 de ani a înstrăinat formal Bucovina, călcând tractatele noastre ab­­antiquo și obligațiunea ce avea de a ne apărea teritoriul. Organul oposițiunei Românul, care a apărut ca și Alegătorul in doliu, a crezut că e patriotic și cu această oca­­siune a termina articolul seu de ieri prin cuvinte injurioase la adresa guver­nului actual. A pune in sarcina acestui guvern chiar evenimente petrecute acum­ 100 de ani este lucru foarte ușor și patri­otic din partea adversarilor noștri PO-miCI. Dar nu ne vom cobori pe acest tă­­râm spre a discuta in deșert, de­și am avea mai multe de amintit celor cu esploatarea luării Transilvaniei, cu art. 6 din Constituție pentru acordarea in bloc a drepturilor politice la Evrei și cu conducerea d-lui Cremieux de braț cu pompă in Camera roșie din 68. SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ 10 Septembre, 1975 Membri presenți: Treb. Laurian, Dr. A. Fetu, G. Sion, P. S. Arelian, I. C Massim, Nic. Cretzulescu, I. Ghica, G. Barițiu, V. Babesiu, Nic. lonescu, I. Caragiani. Să dă lectură procesului verbal al șe­dinței precedente și se adoptă. Se comunică o epistolă a d-lui Dimi­­trie Sturza adresată Președintelui socie­tății in următoarea cuprindere: „Vezi spre marea mea măchniciune, că speran­ța ce aveam de a lua parte in anul cu­rent la lucrările societăței noastre aca­demice, nu se va realisa. Sunt reținut incă căte­va săptămăni in străinătate pen­tru căutarea sănătății mele. „îmi pare de asemene foarte rău, că nu am putut pregăti pentru Societatea Academică memoriul meu asupra neumis­­maticei romănești. Prin o întâmplare din cele mai norocite mi-a picat in măni in carna trecută un tesaur neprețuit, peste o sută de monete muntenești. Acest te­saur, aflat la Cămpu­ Lung, conține nu numai o serie minunată a monetelor lui Vlad I și o monetâ unică a lui Radu Negru, dar de astăzi putința de a clasi­fica, pot zice cu certitudine, monetele ce­lor dintăiu Radu și Vlad. „ Aceasta insă a causat studii și cerce­tări nouă, care m’au impedicat de a ter­mina lucrarea mea. Sperând că in anul viitor ’mi va fi dată bucuria, de a pre­­senta Societăței Academice măcar o parte a investigațiunilor mele asupra numis­maticei patriei.“ Societatea iea act. Se comunică o epistolă a d-lui Hodo­­siu care se întreabă de mar­e necesitate să vnă la sesiunea Societății. Se decide a i se respunde că Societatea î și termi­nă sesiunea pe la 15 ale curentei. Se comunică o propunere a d-lui D. Dobrescu, traducătoriul premiat al lui Sallustiu, care le cere ca operă tradusă să o tipărească cu spesele sale: A*.­ * i*f ' f TfȚ Această propunere fiind pănă la oare­ca­­re grad neprevăzut in Regulamentul Socie­tăței pentru traducerea autorilor clasici, susținută insă de mai mulți din membrii Societății, după moțiunea d-lui Bariț se­amănă până după votarea budgetului. La ordinea zilei discusiunea proectului de budget. La alocațiunea pentru tipărirea dicțio­narului și glosariului d. N. Ionescu zice că protestă contra terminelor. D. V. Babescu presentează o petițiune a servitorului Societății prin care cere un adaus la salariu. Societatea acordă un adaos de zece lei pe lună. După ce se votează toate țifrele pre­văzute in proiect, nefigurănd țifra aloca­tă anul trecut pentru Comisiunea de re­­vizuire a Dicționarului, după mai multe discusiuni se admite a se trece și aceas­ta in budget. Budgetul in total se voteză cu lei 82,000 la venituri, iar cu lei 76,373 la spese, prin urmare lei 5627 escedent in plus. La ordinea zilei, alegerea delegațiu­­nei Societății, se face votare cu vot se­cret conform Regulamentului. Cu majoritatea votului se alege: Președente, D. A. Treb. Laurian, Vice­președinte, Dr. Anastasiu Fetu, Secretar general I. C. Masim.—Membri: G. Sion, P. S. Aurelian. Ședința se ridică la 5 % post-meridiane. Președinte: A. Treb. Laurian. Apare de trei ori pe septămănă DUMINICA, MERCURI si VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE. Inserțiuni și reclame: Răndul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se pri­mesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francia: Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru „Cariera de Iași“ foaea oficială se fac la Eugene Crain, la Paris 9 rue Druot, 9. Constantinopole: 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru Curierul de Iași foaea oficială, să fac la D. Eugène Micoud, Constantinopoli 2 rue de la Banque Ottoman 2. Exemplarul 40 Bani. Revista Rnternă. Făcăndu-ne reservele cuvenite asupra u­­nora din aprecieri ce conține următorul ar­ticol, il reproduceai aici ca un indiciu mai mult despre desbinarea și animositatea ce continuă a fi intre Grecii și Slavii din Tur­cia, mai ales Bulgarii. Ori­cine va înțelege ca neînțelegerea intre diferitele naționalități din Turcia și vechia devisă „divide et im­­pera“ nu lipsește a profita mult puterei și opresiunei otomane asupra popoarelor cre­știne. Dacă articolul de care vorbim : GRECIA, față cu popoarele slave. Sub acestu titlu ziarele reproduc din le Messager d’Athenes, un articol prin care se cearcă a explica o nouă atitudine ce se a­­tribuește poporului și guvernului grec in fața Turciei. Fără să’i dăm importanța ce pre­tinde, ’1 reproducem pentru curiositate . Mai multe jurnale străine, au făcut con­jecturi asupra atitudinei Greciei in turbu- A-Ațlo insuși presa germană. Acele jur­nale au căzut in niște erori cu atât mai sensibile cu căt Europa se pare că nu cu­noaște lucrarea care se face in Orient de trei­zeci de ani aproape. Fe­care ’și inchi­­puește numai de­cat — și nu prea știm toc­mai pentru ce — că această parte a Euro­pei, este încă și astăzi ceea ce era la finele resbelului pentru independința elenică, și că populațiunile creștine, au ca și atunci — per­­mităm-se curentul —o bază comună de o­­perațiuni: înainte de 1870, in adevăr, toți creștinii din Orient, arătați sub numele de Greci nu a­­veau de­căt o singură țintă, scăpare de sub jug și unirea lor sub un principe creștin. Prin nobilele sale aspirațiuni și prin veci­­nica sa protestare contra concurstei musul­mane, Grecia exercita un fel de farmec a­­supra tuturor popula­țiunilor creștine din pe­ninsula elenică, supuse pa lănga acestea ju­­risdicțiunei spirituale a bisericei eminamente grecești din Constantinopole. Alte aspirațiuni, alte interese au modifi­cat de atunci incoace intr’un mod simțitor vechile relațiuni intre Greci și Slavi și prin­ urmare, situați­unea politică a Orientului. A­­ceasta este o consecință inevitabilă a deș­­teptărei naționalităților, despre care Slavii din Turcia nu aveau pănă atunci de­căt o noțiune vagă și imperfectă. FOILETON, AURELIA NOVELA LE PONTMARTIN Traducțiune de N. W. (Urmare). Mai târziu după ce o văzuse serioasă și naivă, afectată și prevenitoară intre Jules și Laurența ca intre un frate și o soră, d. Mar­­chian cu toată receala anilor și a stărciturei caracterului seu, n’au putut scapa farmecul, ce această creeatură grațioasă împrăștia in­prejurul ei, dar s’ar fi zis că in aceste mo­mente chiar era in prada unei lupte interi­oare, căci acest interes resistibil ce simțea pentru Aurelia se ajuta, nu știu ce gândire întunecată, prevederea unei nenorociri necu­noscute, a unei soarte necinstite netezită pe această soartă pacinică. D-șoara d’Ermancey cunoscuse câteva din gândirile sale, precum ea găsise de mult și la D-na Aubert niște disposiții analoage, ea se întreba cu tulbu­­rare, de ce ea nu poate fi iubită fără ca a­­cela să se întristeze sau să se ingrijască pen­tru dănsa. Atunci ii reveneau in gând fap­tele bizare care ii descria memoria ei, și care de abea că gândise, luau forme diferite pre­cum se desemnează pe orizont stăncele, și munții cănd trec negurele plutitoare a di­­mineței. Tot­deauna gândirile ei se opriră înaintea unei imagini sfinte, acea a mamei ei. Din ce in ce mai asigurată că era in posiția ei ceva excepțional și estraordinar, ea ajunsă printr’o aplicare nesimțită a’și închipui că tatul ei pa care nu’l văzuse de 10 ani, și a căruia existență chiar nu’i mai revenea in memoria, comise una din cele mari crime ca­re lovesc o familia întreagă, după cum cetise ea de aceste in istorie, sau auzise povestin­­du-se de amicele ei, sau că făcuse pe femeea sa așa de nenorocită, in căt o dispărțenie fu­sese necesară. Gândind atunci că căt mama ei a trebuit să sufere, ea iși explica neega­­litatea drăgostirilor ei, neregularitatea vizi­telor, neurii care întunecau fruntea ei, ea o iubea incă mai mult. Intr’o sară de vară D-na Marbeau venise la pensionatul d-nei Aubert. Jules Daniel se afla deja acolo, și duse pe tutorele seu in grădină împreună cu Laurența și Aurelia. Sara era frumoasă, o rasă solară culcăndu-se se juca pe acoperemintele vecine și începea a se stinge pe vârfurile teilor și stejarilor. Trandafirii și curpenii albi scuturând picătu­rile lor sedefruite, umpleau aerul de sară cu niște miroase străbătătoare, atmosfera avea aromele nemărginite, acele calde miroase, care înveselesc pe bătrâni, iar pe tiniri ii dispun visurilor și amorului. Jules pledase eri cu un succes legitim, și d. Marbeau mai imparțial de­cât de obiceiu ii are­ta intr’un viitor apro­­piat, recompensa lucrărilor sale. La fie­care din cuvintele sale încurajatoare, Jules Dan­iel e saltat prin vnteile sale norociri, îndrepta privirea sa cătră Aurelia ca și cum ar vroi să-i zică că intrărea singură era secretul suc­ceselor și speranțelor sale. Ea aseminea il privi fara voe și se întreba de era el același tănăr pe care il văzuse odinioară trist și gânditor, fruntea plecată ochiul stăns. Aceste încercări dulce a unui suflet ficioresc, simțin­­du-se gradual a incepa o viață nouă, dădea feței d-șoarei d’Ermancey un caracter așa de încântător incăt d. Marbeau insuși fu lovit, și Laurența supusă deodată unei mișcări de a că­ri sinceritate nu s’a putut bănui, strigă cu o vivacitate încântătoare. —„D-zeule, Aurelia, căt ești de frumoasă!“— „Și tu Laurență căt ești de rea“­—murmura Aurelia aruncăndu-se, pentru a ascunde ro­­șața ei in brațele amicei ei. Intorcăndu-se de la primblare d-șoara d’Er­mancey țipă deodată de bucurie, ea obser­vase pe mama ei, care negăsind’o in can­celarie se indreptasă cătră grădină. Venirea d-nei d’Ermancey intr’un asemine moment ii păria ca culmea și sfințirea norocului ei, ii părea aseminea că ingerul ei păzitor o tri­­­mise pentru ca să poată imbrățoșă, intr’o sin­gură privire tot ce iubise, și să pue pe ju­mătate mila ei copilărească in nouele ei dră­­gostiri. Ea era așa turburată incăt nu ob­servase la inceput ca la­ vederea d-lui Mar­beau mama ei tremurasă și se opri, această tulburare nu ținu insă decăt un moment, d-na d’Ermancey învinse nehotărărea ei, a­­propiindu-se de grupă, precedată de fiica ei care-i alergase înainte și o ținu­tacă de mâ­nă.—„Mamă, zise ea, arătăndu’i pe d. Mar­beau consilier la curtea regală și tutorele Lau­­renței“. — Am de mult onorul de a cunoaște pe d-na, respinse aceasta foarte rece. D-na d’Ermancey il salutase cu un aer si­lit, ea se încerca de a zice căteva cuvinte, Aurelia ii respunse, dar farmecul era rupt intre aceste suflete de abia așa unite și în­veselite, ceva începea a se slăbi și a se strica. D-na Marbeau reluă posițiunea sa imposantă și severă ca și cum ar fi fost vorba de ju­decat un proces criminal. Jules era îngrijit, tăcu, amețit, Laurența singură privi, cu un ochiu lacom, această femee, incă frumoasă, a cărei frunte inaltă și privire de flacără ară­tau niște facultăți emenente. Vorbirea ținu cu greu căteva minute, apoi d. Marbeau fă­cu un semn lui Jules și inchinăndu-se pe ju­mătate fără a lepăda aerul său sec și rece, se duse cu tenărul. Un moment apoi d-na d’Ermancey luase adio de la fiica ei, imbră­­țoșănd-o cu o energie convulsivă ca și cum nenorociri îndepărtate s’ar fi deșteptat in­­treasa. Laurența și Aurelia renaseră sin­gure amândoue triste și umilite. Ce se în­tâmplase oare? Care era ziua acea rea, care alungase impărtășenia și bucuria sufletului? Aurelia n’o știea, poate Laurența i-ar fi pu­tut zice, dar ea nu-i zise și Aurelia nu in­­drăsnea a o întreba. IV. Câteva zile apoi d-na Aubert chiemă pe Aurelia sus in odaea ei:—Scumpă copilă ii zise ea cu un ton afectat și grav, așează-te lângă mine, avem ceva de vorbit. Aurelia asculta tăcând. D-na Aubert con­tinua:—De 6 ani de cănd ești in casa mea te-am tratat necontenit ca o fiică, și ț’o pot zice acum fără frică de a’ți inspira prea mul­tă închipuire de tine insuși, n’am întâlnit in lungul meu drum o persoană care m’ar fi a­­tras ca d-tn afară de o singură circonstanță care și-a adus cu sine vai­a scusă nu mi-ai dat nici un sufet de plângere. Te iubesc și merit ca să me iubești Aurelia.......ai în­credere in mine ? — Ca in mama mea respinse tânăra fată. Directoarea încreți sprincenile ca și cum acest respuns pe buzele d-rei d’Ermancey n’ar fi cu totul potrivit a o asigura, dar ea o privi și înțelese că sărmana fată vrea a esprima prin aceste cuvinte incredirea ei cea

Next