Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)
1875-07-24 / nr. 57
pute opri pentru c’ați renuneiatu la acestu dreptu. Oamenii noștri de vor muri de fonie. Art. 5. e categoricii și 'ntrega convențiune nu cuprinde nici o singură restricțiune la disposițiunile sale. Prin tarife ve ’nchideți drumul d’a incurseria industria, renuncțând la prohibițiuni, și când ve obligația nu pune la esport o taxă mai mare decâtu 1 la sută. vg el puneți a lăsa să treca in Austro-Ungaria tóte productele brute și a nu ave cu ce să se alimenteze industria noistră. (Leomotu) D. Candiano Popescu. Lisați-ne, dlor să ascultămu ; noi avem alegetori cărora trebui? să le dămu semn de ce facemu. Ori dv. »’aveți alegători ? D. I. C. Brăltim. Amu făcutu totu acestă enumerare pentru a ne arăta cât de necesari e să primiți propunerea de amânare a d-lui Cogâlnicenu, ca să studiămu acesta convențiune. Mai alasta eri d. D. Ghica (licea că tradițiunea familiei sale e d'a fi amicu Austriei. D. D. Ghica, n’amu jisu »Șn? amulisu că partita conservatóre e amică a tuturor puterilor garante. D. I. C. Bralénu. Să’mi permiteți să spunu că tradițiunile famiilei Ghicilor sunt tradițiunile politicei țerei. Familia Ghicilor e o familie străină, care a fostu imbrăcișată de țară, pentru c’a urmat» politica țerei. D Președinte. Nu voiu fi Don Quichotte ca să provocu tóte puterile. D. I. C. Bráhény. Amurușlitu luând că tradițiunile familiei Ghicilor sunt d’a fi amisă a Austriei; tradițiunile Ghicilor o repetu, sunt tradițiunile terei, și au conoscu acele tradițiuni și voiu face usu de dânsele. Tradițiunea Gliiilor a fostu să sbare capul decât se dea Bucovina. Tradițiunea Ghicilor a fostu d’a resping? concesiunea Trandafilor; in tradițiunea Ghiclor este faptul lui Ghica d’a apăra Moldova. Bacă de ce apele zu la d. D. Ghica sâ’și adună aminte de ele și să le urmeze. Tradițiunile nóstre ale României n’au fostu d’a fi eu celu mai tare, ci d’a lupta contra celor care o amenință. România a luptatu contra Lingurilor cându erau mai puternici, contra Polonilor cându avéu unu picioru la Baltica și unul la Marea Negră, contra Turcilor in culmea puterei lor. Astă șli luptele pentru națiunile mici nu suntu pe câmpul de bătaie, ci pe tărâmul diplomatic. Onor. d. Ghica (hCP) odată că a venitu la putere ca să sdrobésca penele calomniatóre. Și ceru a se uni «*i noi ca să sfarmămu acele pene, care au fostu unele reu-voitóre, și altele necompetinte. D. Ministru zicea că a adus nora la timpii de mărire ai lui Petru Rărești și Bogdan. Ași vré ca guvernul lui Carol I să nu uite cu acei Domni, ale căror nume nu remasu nemuritóre, de câte ori era primejdie pentru țară, mergeu in fruntea oștenilor la luptă și, cându era trebuință, își sacrificau o parte din amorul lor propriu ca să se asigure viitorul țerei. Stefan, cându era să’și de-a sufletul a ’ndemnatu pe fiul seu să facă tratatu cu Turcii, insă cu condițiunnea ca’n România sa nu fie geniiă, pe cându erau gemii până și ’n Pesta. Atunci toți ómenii puteu să comercieze in țară, numai acei falnici Musulmani, care făceu să tremure Viena nu puteu face comerciu. Acele sacrificii au făcutu că suntemn astăzi o națiune. (aprinse). Rogu pe d. ministru a’și aduce aminte d’aceste tradițiuni, rogu pe d. Ghica a nu face defecțiune undițumii familiei séle ș’a se uni cu no ca s’amânănim pană la tómna acésă convențiune fórte periculosa pentru liră. (Estasy din ședințele Camerei de la 28 și 29 Iuniu.) mirele Andrassy, după instigațiunea principelui de Bismark, a solicitat’o de la guvernul principelui Carol de Hohenzollern, și pe care acestu guvernu a semnat’o, după ordinele cabinetului din Berlin, acesta convențiune este unu desastru politicii și comercial pentru România și in același timp o lovire gravă dată direcții Franciei și Englitezei, indirecții influinței politicei ce aru fi trebuitu se aibă Rusia in principate. „E timpu de a face cunoscuții unu acta, care e e spusu a ’mpărtăși sorta unor cărți, despre cari t0tă lumea vorbesc« și pe care puține persone le-au citita. „Acésta convențiune dă cu totul in mâna Austro-Ungariei țărmul stânga alu Dunării și poliția pe acestu fluviu. Ea dispensă de tote formalitățile de vamă, vasele austriace, cari vor putea intra,luna și noptea, in porturile române, a încărca și descărca mărfuri, fără a se supune la vr’unu control și după simpla declarațiune a căpitanului navei. In casa de fraudă, autoritățile vamale române nu vor pute precede la căutări, nu vom pute face visite sau perchisițiuni, decâtu in presența consulului austriaca căruia va trebui se ’s trămită mai înainte o citațiune in regulă indicând ora anchetei sau visitei mărfurilor sau a navei suspecte. In alți termini, nici o contestațiune nu va fi posibilă, căci vasele austro-ungare vor fi libere de a încărca și descărca în orice momentu le-ara plăcea și de a pleca imediații. Timpul material va lipsi totdeuna funcționarilor români pentru a da consulului austriac insclințarea legală și a precede la anchetă, înainte de a fi ridicații ancora acea navă .Vasele austriace vor fi dispensate de orice taxă și de orice drepturi impuse s cu care se vor mai impune in Romania asupra navigațiunii sau asupra mărfuriloru transportate ; ele nu suntu obligate a plăti decât o neînsemnata taxă de chetaliu, de 20 bani pentru tona de încărcare efectivă, și in dreptul de jimetate la sută pentru porturi din valorea importațiunilor inesate ad-miorem, sau de 5 la sută asupra principalului taxei pentru importațiunile impuse după greutate. încă și acesta din urmă dreptu nu este de câtu o momeu, fiindcă cea mai mare parte din mărfurile austro-ungare, fiind scutite de taesa de importu, vor fi dispensate și de plata dreptului in stivarea porturilor. S’adăogim, pentru memorie, că vaporele de poștă sau de pasageri sunt scutite de axe, ori de ce natură aru fi, Austro-Ungaria va ave, in fine, dreptul de a câștiga terenuri, a ’ființa ateliere, magazii, intreposite in porturile române, fără nici o restricțiune și făr’ a fi supuse in acésta privință, la vr’o taxă precare: „Convențiunea asigură României dreptul de reciprocitate in privința inființării unui stabiliment pentru mărfuri pe teritoriul austro-ungaru. Dar acesta reciprocitate nu e decâtu o dezidere. Principatele nu poseda delocu marină comercială, și nu voru putea lisa de pretinsele avantaje ce li se conceduse e chiar interzisa de a profita cândva : organisarea marinei comerciale austriace e atâtu de puternică, incâtu va fi peste putință Românilor de a’i face concurență chiarul in viitorul celu mai depărtata, ca italul seu de construcțiune fiind deja de multu amortisatu, ea desfide ori-ce companie rivală, și a ruinatn, suntu câțiva ani, o companie franceză, care încercă a’i rădica monopolul navigațiunei pe Dunăre. „Așadar, nu principiele secundare ale libertății comerciale animeza convențiunea austro-română; ea e plină de intențiune și de voință, nutrite in cabinetul principelui de Bismark, înainte de a fi in acel alu comitelui Andrassy, de a ruina pe de o parte industria și comercial născânda al României, și de a face, pe de alta, neapropiate pentru Francia si Englitera piețele din valea Dunării. „Eacă probă despre acesta , Austria va introduce in principate fără taxe tote productele solului, industriei, usinelor și manufacturelor sale, afară de puține escepțiuni, care suntu impuse cu taxe neînsemnate (a vedea tariful A si B și art. 2 din actul adițional al convențiunii). Austria obligă in același timpu pe România a scuti de ori-ce dreptu de eșire produsele solului sau netesare industrie austro-maghiare și care, transformate de acesta din urmă, reintră in Romania in libertate. Adică Austro-Ungaria câștigă, pe când România perde din două părți. Vinurile austriaca și ungureșei vor intra in principitate plătindu numai o taxă de 5 și jumătate la sută ad-valoreni, pe când vinurile principatelor nu vor mai pute intra in Austria de câtu plătindu tot« taxele si tóte drepturil# puse in țările habsburgilor asupra veniturilor străine. Este interziciu orașelor» și comunelor rurale române, de a pune pe produsele de provenință austro-maghiară vr’unu dreptu sĕu vr’o taxă de vamă sau de consumațiime. Afuă da unu mic nu- I merit de articole specificate, produsele Austro-Ungariei vor trebui să fie tratate întocmai ca produsele indigene. Supușii monarhiei austro-ungare vor ave dreptul absolutu de a exercita in principate comercial de farmacie și colportagiu. Naturalmente, Românii nu se vor bucura de aceste drepturi in statele lui Francisc Ioseph, decâtu cu condițiunile, in unele privințe draconiane, cari suntu sau se vom stabili prin legile si regulamentele imperiului In sine, se pare că principele Bismark și comitele Andrassy, aru fi voitu să plătască principatelor c’un bilet» ă la Chaire 1), redactata in nemțesce, când au acordatu cerealelor din principate intrarea liberă in statele austro-ungare. Tóta lumea scieră România nu esporta de locu cereale in Austria și Ungaria, că aceste țări producu totușia de bune cereale, dacă nu mai bune decâtu in România , că Austria și Ungaria esportă mari cantități in Occidente, că Ungaria nu trăesce, ca să fie așa, decâtu din esportarea cerealelor. ..A treia, din acetă convențiune comercială, principiele nu vor ave decâtu pagubă materială și, mai tărliu, prin forța lucrurilor, aservire politică. „Dar am cjisu mai susii, Englitera și Francia vor ave partea lor de resultate rele, și intr’un modu fatal, chiar și Europa. „Este lesne de calculat» a ceea ce perdu industria și comerciul Franciei și Angliei , pe cându produsele Austro-Ungariei (a vedea tariful A), cari sunt la porțile principatelor, vor fi scutite de taxe și de dreptui, produsele franceze și engleze vor ave să sufere, pe lângă cheltuelile unui transport lung, care le apesă deja, și drepturi de vamă. Prin aresta, aceste produse vor fi puse in imposibilitate de a intra in concurență cu Austro Ungaria. „Evidente, unicul scopu urmăritu de principele de Bismare, in acesta împrejurare, a fostu de a respinge din valea Dunării comercial și industria Franciei și Engliterei. Produsele englese și francese intră astăzi pentru aprópe jumătate in importațiunile ce se făcu in Romania. De ad ’nainte, acestu debușeu le va fi închișit. „Avem noi cuventuri de a atribui unei neînțelegeri criticele adresate de Journal des Debuts protestării deputațiloru independinți din camera română? Avém cuventu de a ne întrista zilele din urmă, vélonda are care organe mari de publicitate că primescu cu încredere aprecierile agenților interesați in privința evenimentelor din Bucuresci ? Ce trebue se credem mai cu sema despre Journal des Débals, care denunda pretinsele fapte rele ale imaginatei partite radicale din principate? Unde găsesce in perspicacitatea sea radicali, pe semnătorii manifestului naționalii ? Va trebui are să repetăm si barului Desbaterilor ceea ce ne-am vedutu siliți a face cunoscut săptămâna din urmă Nordului asupra caracterului politic al sub-semnătorilor manifestului? Moțiunea anunciată de lord Stratheden, membru al parlamentului britanic, pe două parte va face, din fericire, lumină asupra întregului acestei cestumi și pe de alta, obligându pe miniștrii reginei de a arăta linia de conduită ce au ținut», ne va permite și nouă a indica pe aceea pe care am voi s’o vedem» adoptându-se de Francia.® (La Presse de 14 Iulie), (după „Românul.“) 1) Acesta espresiune, ajunsă proverbială, vine de la un anectodă destul de veselă. Mardusul de la Châtre, înainte de a pleca într’unu voiagiu, care trebuia se lu se pare pentru câtu- va timp de Ninon, amanta sea, ceru acesteia unu biletu în care să se îngâgie de a ’i fi credinciosă în absență. I. de la Châtre dobândi biletul, dér inconstanta Ninon, pentru a’și omorî urîtul ce'i causa absința , făcu uă nouă cunoscință, și într’un moment de veselie esclamă : „Ace bun biletuluj de la Châtre Notalied. Coiîventiuipa Aöstro-Rosmhia Moțiunea L«m1ui„í Slratheden. Se presintă din nox Franciei și Engliterei ocasiunea de a constata că interesele loru sunt identice in valea Dunării. Mai mulți ânsă, de astadată, Rusia chiaru, pote vede că ea are numai se câștige la ^„reso^ ]n Iași, la Belgrad și ’n alte purji făcând causă comună cu Europa Sidentală. ..Acesta se va vede cu pasiunea desbaterii care se va produce un, in parlamentul englesy, in privința m0_ țiunei lordului Stratheden. In adtru convențiunea comercială, pe care și CRRIERUL CRONICA INTERNA Măria Domnitorul a fost indispus căteva Iile, suferind de dureri de cap periodice ; insă acum este cu totul bine. Sănătatea Măriei Sale Domna continuă a fi forte satifácatóre. Amu publicatură telegrană ce ni s’a trimes» din Turnul-Severin prin care ni se făcea cunoscut entusiasmu cu care se subscriu acolo adresele de aderări la Programul Partidului naționalu-liberal precum și petițiunea către Măria Sa Domnitorul, pentru a’lu ruga se nu sancționeze ultimele voturi a Cernerilor prin care se loveșce și in averea și in naționalitatea și in drepturile țerei. Iată acea petițiiune pe care o aeopăru sute de semnături a tot ce are Severinul mai inteligentu, mai avut și mai patriotu : Măria ta Cându în anul 1866 România ve oferi corona nemuritoriloru eroi Michaiu și Ștefan, Măria vostră, străbătendu cu curagiu prin i mi^loculu persecuțiunilor Austriei, reierăți a pune piciorulu pe pamêntulu României, primul orișu ce avu onorea de a ve saluta fu Severinulu. De atunci acesta urbe, precum țara întregă și România din tote părțile, conservă cu anu respecta religioșii înalta M. V. declarațiune ca aui devenitu Românu cu anima și sufletulu. Astafelu Hindu, credemu că amu lipsi de respecta către Capulu Statului și amu trăda interesele patriei, dacă n’amu veni se declarămu în sinceritate că, de la suirea la putere a actualului ministeriu, destinele României suntu cu totulu compromise. Subsemnații suntu convinși, Mărianu, că uă ambițiune perniciosa pentru uă putere efemeră și interesată a făcutu să se dea măsuri pentru a ve ascunde și masca grav situațiune în care se află țara. Nici furia elementeloru, nici corupțiunea rapace a Fanarioților, nici tristele amiliațiuni ale invasiuniloru, n’au produsa atâta defilare în animele nóstre ! Cele mai triste pagini ala istorei deidinței suntu palide pe lângă actuala realitate a miseriei publice. Guvernul M. V. a desprețuitu legile și a nesocotitu chiar Constituțiunea, lasca instituțiunilor nóstre fundamentale și a dinastiei. Majoritatea camerei ministeriale nu este espresiunea voinței majorității națiunii: violențe indescriptibile au predominatu la formarea acestora corpuri legiuitore. Astfel, dér, legile votate de adunarea violențelor sunt neavenite și de nulț efectu. A ceea ce constituie puterea legilorii, nu este tocmai sancțiunea materială, frica, ci autoritatea morală și pură ce se răspândesce printre cetățeni, când fiecare cugetă că capacitățile națiunii libere alese acoperă cu matura și ’ndelungi lor deliberațiune formarea acestor legi. Ne plângemu, Măria-ta, pentru că scimu că ministerial lucreză ’n contra intențiunilor cunoscute ale Măriei-vostre ! Ne plângi,mu în contra luptei ilegale ce ministerial susține în contra industriei și comercialul românii, copleșindu totul cu falsa industriă austro-maghiară ! Ne-a neliniștitu, Măria-ta, modul surprinzătorii cu care se dă drepturi pământene Evreilor străini, în detrimentul intereselor vitale ale axistenței nóstre naționale. Ne plângemu încă ’n contra răsipei banilor publici, prin atâtea sdrobitóre împrumuturi și mai alesu în contra împrumutului de 63 milióne, făcutu în beneficiul nesățioșilor concesionari străini. Unu atare ministeriu nu póte fi decât inamicul României ; elu prin urmare nu va pute conduce b>trca statului, fără a mistifica națiunea. Avemu plierea a ruga cu respecta pe M. V. se nu sancționați legile acelea, cari au aruncatu panica și consternațiunea în animele tuturora cetățeniloru. Rugăciunile nóstre le depuneau ca omagiul ce datorimu intențiunilor pure și spiritului de justiție ce caracterisă pe M. V. și cari va atrage simpatiele poporului. Ministerial a calomniiatu oposițiunea, spre a face infructuose generosele disposițiuni ale M. V. Ministerial a cr Iuta ca Pr,nesce se va turbura paciința cetățenilor, că va găsi culpabili spre a avea dreptul forței în contra națiunii. Ministerial prin actele sale tinde se slăbeacu afecțiunea națiunii pentru alesul seu de la 1866, însă d’na-camdata nu va reeși, fiindu-că afecțiunea poporului românii pentru Acela care a jurata a i face fericirea este mai presusu de tote. Se trăești Măria-ta ! In comuna Galu, plasa Muntele din jud. Nâmții, s’au ivitu bala de vite, numita dala cu care se crede a fi adusă de peste graniță din Transilvania. Pe câtu scimu până acuma, au muritu 9 vite. S’au luat disposițiuni seriose pentru a mărgini și a stinge acesta bóia. Pentru rădicarea statuei lui Ștefancel Mare s’u adunatu deja in județul Nemțu 11,751 lei 79 b.m. Rugămu pe comitetele din celelalte județe însărcinate cu subscripțiuni pentru acestu mare scopu se ii comunicere săltatul obținutu pân’ acum. Done lare none au apărutu în capitală: Curierul Bucureștilor, cotidianu, (care se împarte ca suplimentu pe lîngă Monitorul Omienirn) și Vocea Tierei biseptemâna Iu. Se crede general cuinte și lucrul este fórte probabil și ca ambele sumere se alapteze din cele 60000 fr. ce ș’au luat u-mi miniștri pentru paza ordinei. Agenții administrativi suntu forte mâhniți de apariția nea acestor bone foiți, căci bieții omeni vom fi nevoiți a umbra éași de la casă la casă pentru a li fice abonați, și cine nu scie câtu e de greu de a face pe cineva se citesca gratis decum se mai ctie și parale pentru foi ca cele de care vorbim». Noi îi sfătuim» nici se se mai trudéscu degeba, mai alesu in urma celor ce a pățta publicul prin abonarea făcută, prin agenții administrativi, la „bun“, „Patria“ etc. de unde nu’și au mai vedutu nici buni nici foi, căci au eșitu fórte altia și toți redactorii de pân’ acum a foilor oficiose! Cu începere de la 10 (23) Iulie curentu, și pentru totu timpul sesiunei băilor s’a deschisu la băile de la Slănicu din districtul Bacău, unu biurou poștal care face serviciu de poștă ușoră. Cu începere de la 1 (13) Augusta viitorii, se înființeză o farsă pentru transportul corespondințelor mesageriilor și de pasageri între Bacău și Moinești de 3 ori pe săptămână dusi și întorșii. Acesta cursă se va efectua după orariul următoru: Lunea, Mercurea și Vinerea. Pornește din Bacău la ora 9 dim., sosește Moinești, la ora 2, 22 sera, și este în coincidență cu trenul acceleratu Bucuresci- Ițcani, Maria, Joia și Sâmbăta. Pornește din Moinești la ora 3 sera, sosiște la Bacău la ora 8—22 sera în coincidență cu trenul acceleratu Ițcani-Bucuresci. Taxa pentru transportul unui pasagera cu acesta cursă este de 61, 90 b. Unu pasagera are dreptul a transporta gratis 20 chilograme de bagaju. Prisosul ce va trece peste aceste 20 chilogr. se plătesce conformi legii taxelor poștale, adecă pentru unu chil. de bagaju se plătescelece bani și deosebitu 30 bani taxa de înregistrare pentru totu bagajul ce trece peste 20 chil. „Citim in Telegraful.“ Spre compleetarea celor ijise de noi în Nr. de joi, în privința asasinării a două individe, într’una din suburbiele laterale ale capitalei, vomu adauge: Suburbia în care s’a comisu asasinările se numesce Manu-Cavafu, înfundătura Bătrânilor, colorea albastră. Asasinații suntu : Maria Floraresa și socrul ei, de meseria croitori. Améndoui suntu intr’o etate înaintată și prin muncă îndelungată, prin economiă, dăduseră bănueli că trebue se aibă parale, mai cu semă că se respândise vorba c’o sĕ se ducă la agialîk. Nnmce bulgari, cari sunt, vecini cu locuința asasinaților, lucrând mălăria, dar care în realiate sunt capabili de ori-ce crime, fiind deprinși la acestea, au profitatu de posițiunea dosnică și mai cu semn de vijelia din Sâmbăta trecută, și au torturatu în modul celu mai barbaru pe acei nenorociți bătrâni, ’i-au tăiatu și strangulate până ’i au omorâții,, dar n’au pututu găsi de câtu, se ^zice, vre-o sută lei vechi, lăsându’i apoi în casă morți. Tocmai luni, săptămâna acesta, se zice că s’a dusu uă femeie se védu ce face baba Maria, și ajungéndu, a vădutu amândouă cadavrele mutilate și scăldate în sânge, éru totul în casă răsturnatu și puse perne la tóte ferestrele, ca se nu se veisă de la drumu. Acesta femeie îndată a începutu se sbiere s’au adunatu locuitorii mai din apropiere, și tocmai apoi, după obiceiu, s’a aretatu și poliția, procurorele, jude instructore, cari, după bănuieli și după precedinte, au arestatu p’acei Bulgari mărari, cari, cari suntu spaima tutoru celoru cu avere de prin partea locului, căci asemenea vagabonzi au comisu multe crime sângerose. ŰBONIGA EXTERM Guvernul englesu a supusa parlamentului corespondența diplomatică schimbata intre Anglia și Austro-Ungaria in privința incheerei convențiunei comerciale cu România. Din nota ministrului de externe Derby adresată la § iulie 1874 ambasadorului englesy la Viena, Buchanan, aflămu că ambasadorul Austriei la Londra,, comitele de Beust a vându la 2 iulie 1874 o intrevedere cu ministrul Derby, și împărtășindu-i acestuia, cât muli de avantagiosu de a încheia de-adreptul convențiuni comerciale cu Romania și Serbia, liplise „ca statele vasale seu suntu aplicate d’a rămânea și mai departe sub suzeranitatea turciei și nu acestu casa trebue recompensate,